PROTECTIA INTELEGERILOR SI PRACTICILOR ANTICONCURENTIALE

Normele de fond ale Legii nr. 21/1996 sunt axate in exclusivitate pe monopolism. De aceea, titulatura legii, de lege a concurentei, este concordanta cu scopul general pe care il enunta in art. 1, de protectie, mentinere si stimulare a concurentei, dar este prea larga fata de continutul normelor.

In capitolul II al legii sunt definite practicile anticoncurentiale, iar in capitolul III este definita concentrarea economica. Prevederile respective trebuie corelate cu cele ale art. 2, pct. 1: "Dispozitiile prezentei legi se aplica actelor si faptelor care au sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei". Se realizeaza o delimitare fata de actele si faptele de exercitare excesiva a competitiei comerciale, deci, fata de sfera faptelor de concurenta neloiala si care sunt guvernate de un act normativ distinct.

Destinatarii acestor norme sunt agentii economici, atat cei apartinand sectorului privat, cat si regiile autonome, societatile comerciale cu capital majoritar de stat. Chiar si atunci cand sub incidenta normelor Legii nr. 21/1996 intra organe ale administratiei publice centrale si locale, cand prin deciziile emise sau reglementarile adoptate intervin in operatiunile de piata, cu repercusiuni asupra concurentei, destinatarii masurilor luate sunt agentii economici ce actioneaza pe piata.

Intelegerile monopoliste

Art. 5 din Legea nr. 21/1996 enumera, exemplificativ, cazuri in care se concentreaza intelegerile monopoliste prohibite. Aceasta enumerare, care era prezenta si in Legea nr. 15/1990 (art. 36), este mai completa. Sunt prohibite intelegerile exprese sau tacite intre agentii economici, asociatii de agenti economici, precum si deciziile cu caracter monopolist adoptate de un organ de conducere al unei asociatii de intreprinderi, cand obiectul intelegerilor sau deciziilor ori efectul acestora poate conduce la restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei pe piata romaneasca.

Desi art. 5 foloseste expresia de "decizii de asociere", o traducere corecta a textului corespunzator din art. 85 al Tratatului de la Roma din 1957 a fost realizata prin art. 64, pct. 1 din Acordul European de Asociere[1], precum si prin alte documente europene incheiate de Romania, care cuprind formularea corecta de "decizii ale asociatiilor de intreprinderi".

Decizia de asociere poate constitui fapta de natura monopolista doar dupa finalizarea asocierii, prin consimtamantul tuturor participantilor la asociere, nu inainte ca asocierea sa ia fiinta. Prin deciziile organului de conducere al unei asociatii de agenti economici, decizii obligatorii pentru toti participantii la asociere , pericolul anticoncurential este la fel de grav ca si cazul intelegerilor de tip monopolist. Intelegerile monopoliste sunt cele ce urmaresc:

Fixarea concertata, in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau cumparare a tarifelor, rabaturilor, adausurilor, precum si a oricaror altor conditii comerciale inechitabile (art. 5, pct. 1, lit. a din Legea nr. 21/1996).

Terminologia "in mod direct" exprima stabilirea nemijlocita a preturilor, iar terminologia "in mod indirect" face trimitere la impunerea unor anumite constrangeri sau fixarea unor anumite elemente (ex.: rabaturi, marje etc.)[3].

In aceasta categorie pot fi incluse si acordurile ce vizeaza schimburile de informatii asupra preturilor. Astfel, pe piata comunitara au existat astfel de acorduri intre principalii producatori europeni de aluminiu[4], intre principalii producatori de oleina , intre fabricantii de lizina etc. Tot astfel este reprimata fixarea preturilor si in cazul practicilor concertate .

Impunerea unor preturi minime de comercializare este interzisa.

Limitarea sau controlul productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice sau investitiilor (art. 5, pct. 1, lit. b din Legea nr. 21/1996).

Din economia textului se disting patru forme de limitare si exercitate a unui control asupra:

productiei. Acest lucru se realizeaza prin reducerea sau dirijarea voluntara a volumului fizic de marfa intr-o anumita perioada de timp de catre agentii economici implicati intr-o astfel de intelegere;

distributiei. Acest lucru se realizeaza prin reducerea ori orientarea repartitiei volumului de marfa catre partenerii comerciali ai participantilor la realizarea practicii anticoncurentiale;

dezvoltarii tehnologice. Aceasta inseamna dirijarea sau orientarea eforturilor umane si materiale destinate introducerii unor metode de productie mai performante;

investitiilor. Aceasta forma se refera la reducerea sau dirijarea modului de plasare a fondurilor, in functie de interesele celor care participa la intelegere.

Aceasta forma de practica anticoncurentiala presupune o diminuare a concurentei interne, cu repercusiuni asupra concurentilor externi si a consumatorilor.

Consiliul Concurentei, prin Decizia nr. 4 din 15 ianuarie 1999[8], a sanctionat o practica anticoncurentiala intre S.C. Compania Nationala de Transporturi Aeriene Romane - Tarom S.A. si S.C. Dac Air S.A. care incheiasera un act denumit "Raportul de analiza a rutelor aeriene regionale", care insemna de fapt expresia vointei comune a participantilor de a limita/ controla zborurile pe anumite rute. Partile semnatare realizasera de fapt limitarea si controlul serviciilor oferite pe piata transporturilor aeriene de calatori.

Astfel de manifestari anticoncurentiale au fost sanctionate in mai multe state comunitare[9].

Impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vanzari si achizitii sau pe alte criterii (art. 5, pct. 1, lit. c din Legea nr. 21/1996).

Tratatul de la Roma consfinteste ideea de impiedicare a segmentarii pietei intracomunitare.

In cazul Deciziei nr. 4 din 15 ianuarie 1999 a Consiliului Concurentei, mai inainte mentionata, s-a retinut savarsirea de practici anticoncurentiale de catre cei doi parteneri, constand in impartirea rutelor aeriene in Europa Centrala si in Europa de Vest.

Tot astfel, unele retele de distributie incheie acorduri in care sunt stipulate anumite dispozitii cu privire la impartirea pietelor sau a surselor de aprovizionare[10] sau cu privire la interzicerea importurilor paralele. Aceasta din urma dispozitie consta intr-o interdictie (impusa de producator celor care cumpara spre a revinde) de a exporta produsele in afara teritoriului concesionat .

Aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel unora dintre ei un dezavantaj in pozitia concurentiala (art. 5, pct. 1, lit. d din Legea nr. 21/1996).

Prin "conditii inegale" intelegem practicarea unor tratamente diferentiate fata de partenerii comerciali.

Prin "prestatii echivalente" intelegem ca, desi partenerii obligati sunt diferiti, obligatiile asumate de acestia sunt de aceeasi natura[12].

Conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte (art. 5, pct. 1, lit. e din Legea nr. 21/1996).

Sunt interzise acele contracte care presupun subordonarea unui partener fata de celalalt.

Participarea in mod concertat cu oferte trucate la licitatii sau la alte forme de concurs de oferte (art. 5, pct. 1, lit. f din Legea nr. 21/1996).

"Oferta trucata" presupune o oferta nereala, ofertantul neavand intentia de a se obliga in mod serios, scopul sau fiind de a favoriza participarea si adjudecarea licitatiei de un alt ofertant.

Prin decizia nr. 66 din 28 iulie 1998, Consiliul Concurentei a stabilit ca doua firme care participasera la o licitatie organizata de Ministerul Apararii Nationale nu erau concurente, ele avand actiuni in comun si concurau doar cu scopul ca una dintre ele sa castige licitatia, cealalta avand doar o oferta de acoperire[13].

Eliminarea de pe piata a unor concurenti, limitarea sau impiedicarea accesului pe piata a libertatii concurentei de catre alti agenti economici (art. 5, pct. 1, lit. g partea I din Legea nr. 21/1996);

Intelegerile de a nu cumpara de la sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila (art. 5, pct. 1, lit. g partea II din Legea nr. 21/1996), fapt echivalent cu boicotul economic.

Textul art. 5 din Legea nr. 21/1996 a preluat aceste exemple din formularea art. 81 din Tratatul de la Roma.

Atat sub imperiul Legii nr. 15/1990 cat si in conditiile legii actuale nr. 21/1996, o serie de acorduri beneficiau de impunitate (fiind exceptate de la sanctiuni) daca aduceau o contributie semnificativa la ameliorarea productiei, distribuirii de bunuri, executarii de lucrari sau prestatii de servicii ori daca aveau ca rezultat promovarea progresului tehnic sau conduceau la cresterea gradului de competitivitate a produselor, lucrarilor sau serviciilor romanesti pe piata externa. Efectele pozitive decurgand din intelegerea monopolista ce beneficiaza de imunitate, trebuie sa prevaleze asupra celor negative, iar restrangerile ce se aduc concurentei sa apara ca indispensabile pentru a se obtine rezultatele avute in vedere prin intelegerea anticoncurentiala.

Legea nr. 21/1996 instituie si o serie de exceptii menite a proteja activitatile intreprinderilor mici si mijlocii. Acestea beneficiaza de imunitate pentru acele intelegeri ce privesc preturile, tarifele, acordurile de partajare a pietei sau cele privind licitatiile (art. 8, pct. 2).

Abuzul de putere economica

Abuzul de putere economica se poate manifesta fie ca un abuz de pozitie dominanta pe o piata relevanta, fie ca o exploatare abuziva a starii de dependenta a unui agent economic determinant[14]. In reglementarea Legii nr. 15 /1990 era avut in vedere doar primul dintre aspectele pe care le prezinta abuzul de putere economica, art. 36 interzicand acordurile si orice decizie de asociere ce aveau ca obiect exploatarea de maniera abuziva a unei pozitii dominante pe piata sau pe o parte substantiala de piata. Art. 6 din Legea nr. 21/1996 interzice folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca ori pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activitatii economice ori prejudicierea consumatorilor.

Definitie: Pozitia dominanta reprezinta acea situatie de forta economica detinuta de o intreprindere, care ii confera posibilitatea unor comportamente independente fata de concurentii sai, fata de clienti si fata de consumatori, implicit putinta de a denatura concurenta efectiva pe piata in cauza[16].

Comportamentul monopolist prin abuzul de pozitie dominanta, constituie un comportament interzis si consta in:

Impunerea in mod direct sau indirect a preturilor de vanzare sau de cumparare a tarifelor sau a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari (art. 6, lit. a).

Fie ca sunt prea ridicate, fie ca sunt prea scazute, preturile sunt inechitabile atunci cand sunt impuse intr-o maniera abuziva si ele explica tendinta unei intreprinderi de a urmari exclusiv maximizarea profiturilor sale.

Preturile abuziv de joase, denumite si "preturi de ruinare", sunt folosite de intreprinderile detinatoare de pozitie dominanta fie pentru a elimina concurenta de pe piata, pentru ca ulterior sa impuna preturi de monopol, fie pentru a impiedica patrunderea pe piata a unor potentiali competitori. De regula, aceste preturi de ruinare sunt stabilite sub costuri.

In ceea ce priveste impunerea unor alte clauze contractuale inechitabile, Consiliul Concurentei a sanctionat practicile ilicite savarsite de un agent economic aflat in pozitie dominanta pe piata imprimarii de fotografii pentru permisele auto, pe piata comercializarii aparaturii de videoimprimare si pe piata comercializarii de consumabile aferente[17].

Textul art. 6, lit. a sanctioneaza si "refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari". Consiliul Concurentei a sanctionat abuzul, calificandu-l ca un refuz nejustificabil de a furniza marfa, de a cumpara, de a acorda licente sau de a permite accesul la anumite facilitati esentiale.

Limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor (art. 6, lit. b).

Aceste modalitati afecteaza exercitiul general al concurentei, limitand accesul pe piata si creand obstacole in calea eventualilor competitori (fie a celor existenti, fie a celor care doresc sa patrunda pe piata).

Aplicarea in privinta partenerilor contractuali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala (art. 6, lit. c).

Aceasta prevedere este o reproducere fidela a textului art. 82, lit. c) din Tratatul de la Roma, fiind sanctionat abuzul prin discriminare. Discriminarea abuziva se poate realiza prin diverse modalitati.

Prin Decizia nr. 247 din 29 octombrie 1999 in cauza "S.C. Registrul independent al Actionarilor Regisco S.A." si "Registrul Roman al Actionarilor S.A.", Consiliul Concurentei a definit urmatoarele:

- conditii inegale = practicarea, fara o justificare obiectiva, de catre agentul economic ce detine o pozitie dominanta a unor tratamente diferentiate fata de partenerii sai comerciali;

- prestatii echivalente = existenta unor obligatii de aceeasi natura din partea unor parteneri obligati diferiti, fapt ce duce la crearea unui dezavantaj in pozitia detinuta pe piata de unii dintre parteneri fata de pozitia detinuta de ceilalti parteneri.

Conditionarea incheierii unor contracte de acceptare de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte (art. 6, pct. d).

Articolul 82 lit. d) din Tratatul de la Roma sanctioneaza asa-numitele contracte cuplate sau legate, atunci cand se dovedeste efectul nociv asupra eficientei concurentei.

Dispozitiile art. 6 lit. d) din Legea nr. 21/1996 sunt adoptate in mod corespunzator reglementarii comunitare. Prin Decizia nr. 127 din 7 decembrie 1998, Consiliul Concurentei a sanctionat un agent economic pentru conditionarea incheierii unor contracte atat de achizitionare a unor accesorii inutile, cat si de incheiere a unor alte contracte, distincte, pentru asigurarea service‑ului in perioada de garantie si postgarantie, cuprinzand la randul lor alte clauze abuzive.

Realizarea de importuri fara competitie de oferte si tratative tehnico-comerciale uzuale, in cazul produselor si serviciilor care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie (art. 6, lit. e).

Practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi sub costuri (denumite preturi de dumping), in scopul inlaturarii concurentilor sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni (art. 6, lit. f).

Dispozitiile art. 6 lit. f) din Legea nr. 21/1996 sunt in mare masura identice cu cele stipulate la lit. a) in ceea ce priveste impunerea intr-o maniera abuziva a unor preturi prea ridicate sau a unor preturi exagerat de scazute (asa-zisele "preturi de ruinare"). Insa in cea de-a doua parte a dispozitiei art. 6 lit. f) sunt sanctionate exporturile la pret de dumping ale unui agent economic aflat in pozitie dominanta cu intentia de a acoperi minusurile provenite din preturile externe din majorarea unor preturi pe piata interna.

Comportament monopolist condamnabil constituie si exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un client sau un furnizor fata de agentul economic ce detine o pozitie dominanta pe piata (art. 6, lit. g Legea nr. 21/1996). Pentru a fi in prezenta unui comportament abuziv din partea agentului economic cu pozitie dominanta pe piata, clientul sau furnizorul acestuia trebuie sa se afle in situatia de a nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente ori atunci cand refuza sa se opuna unor conditii comerciale nejustificate, agentul economic abuziv rupe relatiile contractuale.

Intr-o speta solutionata de Curtea Suprema de Justitie[18] s-au stabilit urmatoarele:

Prin sesizarea din 4 martie 1997 adresata Consiliului Concurentei de catre S.C. "Avans Ucrom" S.R.L. Galati s-a aratat ca S.C. "Trefo" S.A. Galati are manifestari anticoncurentiale, de natura celor prevazute de Legea nr. 21/l996. Cu ocazia investigatiei s-a constatat ca S.C. "Trefo" S.A. Galati a emis decizia nr. 1 din 11 februarie 1997, prin al carei prim articol se stabileste ca "se interzice livrarea de marfuri agentilor economici cu capital privat ce sunt in imposibilitate de a efectua plata conform normelor legale (C.E.C., Ordin de plata sau numerar) la ridicarea marfurilor", in cel de al doilea articol al deciziei prevazandu-se ca "livrarile de produse catre agentii economici cu capital majoritar de stat se vor face pe baza de contract (in cazurile livrarilor repetate intr-o perioada mai indelungata) sau conventie comerciala (in cazul livrarilor ocazionale, nesistematice)". In fine, prin art. 5 al deciziei, se mentioneaza ca "pentru asigurarea desfacerii integrale a productiei proprii se interzice livrarea sau procesarea (pe sistemul prestari servicii) de produse ce constituie materie prima la producatorii concurentiali".

Din examinarea primelor doua articole ale deciziei interne rezulta cu evidenta ca s-a instituit un tratament diferentiat in ceea ce priveste modalitatea de plata, intre agentii economici cu capital privat, care au fost obligati sa efectueze plata la ridicarea marfurilor, si cei cu capital majoritar de stat, carora nu li s‑a impus o astfel de obligatie, deci au avut in continuare posibilitatea sa negocieze asupra acestei clauze contractuale. Prin aceasta, recurenta S.C. "Trefo" S.A. Galati, despre care s-a stabilit ca are putere de piata, detinand un segment important din aceasta, a incalcat dispozitiile art. 6, lit. c din Legea nr. 21/1996 potrivit carora este interzisa, fiind considerata practica abuziva, aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente.

Principiul prudentei in desfaceri, invocat de recurenta in justificarea masurii pe care a dispus-o prin decizie, pe langa faptul ca nu constituie o cauza de nesanctionare, s-a dovedit a nu fi fost determinant, caci s-a constatat cu ocazia verificarilor ca datoriile agentilor economici cu capital de stat reprezentau un procent mult mai mare decat al celor cu capital privat. De aceea, se apreciaza ca s-a procedat corect primindu-se aceasta aparare numai partial, dar cu consecinte materiale importante pentru recurenta, careia i-a fost redusa amenda de la 231,5 milioane lei la 25 milioane lei. In ceea ce priveste articolul 5 din decizia interna, prin care se interzice livrarea de produse ce constituie materie prima la producatorii concurentiali, se constata ca aceasta reprezinta o practica abuziva, de natura sa afecteze comertul, prin restrangerea concurentei, interzisa de art. 6 din Legea nr. 21/1996, cum s-a apreciat de Consiliul Concurentei.

Imprejurarea ca acest articol a fost anulat din proprie initiativa nu este de natura sa o exonereze pe recurenta de raspundere, ci poate constitui un element circumstantial in stabilirea sanctiunii, cum s-a si procedat. Nici faptul ca la data emiterii deciziei interne inca nu aparuse Regulamentul de aplicare a art. 5 si 6 din Legea nr. 21/1996 nu poate avea drept consecinta inlaturarea raspunderii, cum solicita recurenta, deoarece aprecierea unor fapte ca avand caracter anticoncurential se face in raport de dispozitiile legii si nu de cele ale regulamentului. Constatandu-se ca S.C. "Trefo" S.A. Galati a savarsit contraventia prevazuta de art. 56, lit. a din Legea nr. 21/1996 si sanctiunea cu amenda i-a fost legal aplicata, urmeaza a fi respins recursul declarat impotriva deciziei nr. 20 din 7 noiembrie 1997 a presedintelui Consiliului Concurentei.

Definitie: Dispozitiile Legii concurentei nr. 21/1996, precum si jurisprudenta comunitara[19] ne permit a defini abuzul de pozitie dominanta ca fiind conduita unei intreprinderi aflate in pozitie dominanta, indiferent de atitudinea subiectiva a acesteia, de natura sa prejudicieze interesele consumatorilor si/sau sa obstructioneze competitia normala pe piata relevanta, in conditiile in care concurenta este deja slabita ca urmare a prezentei chiar a intreprinderii in cauza .

Elementele caracteristice ale abuzului de pozitie dominanta sunt:

a) caracterul obiectiv al abuzului;

b) denaturarea concurentei;

c) afectarea intereselor consumatorilor;

d) obligatia speciala a diligentei in ceea ce priveste structura concurentei.

Pentru a ne afla in prezenta unui abuz de pozitie dominanta trebuie indeplinite doua conditii:

conduita intreprinderii dominante sa vizeze eliminarea unuia sau a unora dintre concurenti sau a intregii concurente ori poate avea un asemenea efect;

urmare a acestei conduite, intreprinderea profita de pozitia sa dominanta pentru a-si procura, in detrimentul altor concurenti sau al consumatorilor, un avantaj nefiresc, nerealizabil in conditii normale.

Controlul abuzului de putere dominanta

Deosebim doua tipuri de control:

a) Controlul a priori

Aceasta procedura de control este reglementata prin Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996. Astfel, inainte de a realizat o pozitie dominanta pe piata, agentii economici implicati pot solicita Consiliului Concurentei o certificare prealabila ca nu exista temei de interventie in baza art. 6 din lege referitor la comportamentul concurential preconizat.

Cererile formulate de agentii economici trebuie sa fie conforme cu cele stabilite prin Regulamentul din 16 aprilie 2004 privind forma, continutul si alte detalii, iar procedura de analiza a acestora este identica cu cea pentru certificarea prealabila ca nu exista un temei de interventie al Consiliului Concurentei, in baza art. 5 alin (1) din Legea nr. 21/1996.

b) Controlul a posteriori

Aceasta procedura de control este reglementata prin art. 27 lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996 si prin Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale in cazul plangerilor (solicitarea informatiilor, inspectiile la fata locului, raportul, audierile etc.).

Deciziile adoptate de plenul Consiliului Concurentei la finalul cercetarilor pot consta in:

a) decizii de inchidere a investigatiei - in caz de inexistenta a unor dovezi suficiente de incalcare a legii;

b) decizii prin care se adopta incetarea practicilor anticoncurentiale constatate;

c) decizii prin care sa formuleze recomandari si sa impuna partilor conditii speciale si alte obligatii precum si sa le aplice sanctiuni contraventionale.

In cazul in care nu sunt respectate obligatiile impuse, partile pot fi obligate la plata unor amenzi cominatorii de pana la 5% din cifra de afaceri medie zilnica in anul financiar anterior.

Tot astfel, se poate dispune si confiscarea profiturilor sau a veniturilor suplimentare realizate de agentii economici prin desfasurarea activitatilor anticoncurentiale.

Concentrarea economica

Legea nr. 15/1990 promova asocierea dintre regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat si terti, persoane fizice sau juridice, in scopul infiintarii unei societati comerciale in conditiile Legii nr. 31/1990, art. 35 din Legea nr. 15/1990, sau doar in baza unor contracte de asociere in vederea realizarii unor activitati economice de interes pentru asociati (art. 33 din lege). Asocierea era privita ca unul din factorii favorizati ai intreprinderii.

Notiunea concentrarii economice ca si criteriile de diferentiere a concentrarii acceptate de cea cu efecte negative, au fost receptate de Legea nr. 21/1996 din sursa comunitara[21]. Regulamentul nr. 4064 din 21 decembrie 1989 al Comunitatii Economice Europene mentioneaza ca operatiunea concentrarii economice se produce fie prin fuziunea dintre doi sau mai multi agenti economici independenti, fie prin obtinerea contractului de catre una sau mai multe persoane ce au deja controlul asupra a cel putin un agent economic sau de catre unul sau mai multi agenti economici . In cel de-al doilea caz, se va dobandi direct sau indirect controlul asupra unuia sau mai multor agenti economici sau asupra unor parti ale acestora, fie prin participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ (contracte sau alte mijloace). Controlul care se obtine consta in posibilitatea de a exercita o influenta determinanta asupra agentului economic controlat.

Definitie: Concentrarea economica este o operatiune realizata prin orice act juridic, avand ca obiect fuziunea a doi sau mai multi agenti economici independenti sau dobandirea controlului asupra a doi sau mai multi agenti economici ori parti din acestia.

Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice din 29 martie 2004 mentioneaza ca fuziunea este combinarea a doi sau mai multi agenti economici intr-unul singur, cu scopul de a creste eficienta economica si uneori de a evita concurenta.

Fuziunea se realizeaza fie prin absorbtie, fie prin contopire.

Absorbtia sau fuziunea prin "inghitire" consta in inglobarea unui agent economic de catre alt agent economic, primul agent economic incetandu-si existenta ca persoana juridica, iar activul si pasivul sau sunt transmise celui de-al doilea agent economic care-si pastreaza personalitatea juridica.

Contopirea sau "consolidarea" consta in reuniunea a doi sau mai multi agenti economici intr-unul singur.

Elementul de baza potrivit caruia o fuziune va fi caracterizata ca fiind o concentrare economica consta in schimbarea radicala a controlului asupra tuturor partilor implicate.

Definitie: Dobandirea controlului reprezinta acea forma de realizare a concentrarilor economice prin care agenti economici sau persoane fizice obtin, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici ori asupra unor parti ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin instituirea sau intarirea unei situatii de dependenta economica, prin contracte sau alte mijloace .

Controlul se poate obtine, in principal, prin:

participari la capitalul social prin achizitionarea de actiuni;

cumpararea de active;

crearea unor relatii de dependenta economica.

El poate imbraca doua forme:

a) controlul total, atunci cand se exercita asupra unuia sau mai multor agenti economici care constituie entitati independente;

b) controlul partial, atunci cand se exercita asupra unor structuri lipsite de autonomie ale agentilor economici (ex.: filiale, sectii, unitati etc.).

In conceptia Legii nr. 21/1996, daunatoare pentru mediul concurential si ca urmare prohibite, sunt acele concentrari economice realizate de agenti economici ce totalizeaza o cifra de afaceri de peste 10.000.000 euro si cand exista cel putin doi agenti economici implicati in operatiune care sa realizeze pe teritoriul Romaniei, fiecare in parte, o cifra de afaceri mai mare decat echivalentul in lei a 4.000.000 euro. Echivalentul in lei se calculeaza la cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil pentru ultima zi a exercitiului financiar din anul anterior operatiunii. Sunt interzise acele concentrari ce au ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante si conduc sau au potential de a conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia (art. 13 din Legea nr. 21/1996).

36. Procedura autorizarii operatiunilor de concentrare

Notificarea concentrarilor economice. Termenul de notificare

Proiectul unei operatiuni de concentrare care depaseste pragul de minimis nu poate fi transpus imediat in practica, aplicarea sa fiind suspendata, la fel ca in dreptul comunitar, in scopul desfasurarii procedurii de cantarire a compatibilitatii sale cu optimul concurential posibil. Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, acest proiect trebuie sa fie supus controlului Consiliului Concurentei, prin depunerea unei notificari. Aceasta obligatie revine fiecareia din partile implicate, cand concentrarea se realizeaza printr-o fuziune, iar in celelalte cazuri, persoanei, agentului economic sau agentilor economici care achizitioneaza controlul potrivit art. 11 alin. (2) lit. b).

Notificarea trebuie inaintata in termen de 30 de zile. Acest termen incepe sa curga de la data semnarii acordului de fuziune sau a actului juridic in temeiul caruia se dobandeste controlul, ori, in lipsa unei conventii formale, de la data la care partile implicate au luat cunostinta de realizarea operatiunii.

Potrivit regulii prevazute de art. 101 C. proc. civ., termenul in chestiune se socoteste pe zile libere, exclusiv ziua in care a inceput si ziua in care se sfarseste.

Notificarea trebuie sa contina in mod obligatoriu toate documentele in baza carora are loc concentrarea economica iar informatiile furnizate trebuie sa fie exacte si complete si sa cuprinda schimbarile de iure si de facto care se produc prin operatiunea notificata. Numai daca indeplineste aceste conditii notificarea este efectiva si considerata apta sa-si produca efectele prevazute de lege. Atunci cand Consiliul Concurentei apreciaza ca documentele si informatiile care insotesc notificarea nu respecta cerintele legale, va solicita complinirea lor, abia dupa aceea notificarea devenind efectiva (pct. 132-137 din regulament).

In cazul in care concentrarea proiectata prezinta un interes public majori in scopul colectarii reactiilor tuturor factorilor interesati si, posibil, afectati de aceasta, notificarea poate face obiectul publicarii unei informari.

37. Decizii adoptate de Consiliul Concurentei

Notificarea efectiva declanseaza urmatorul moment procedural: o prima etapa a activitatii de evaluare a operatiunii de concentrare economica de catre organul de control al concurentei, la finele careia acesta poate adopta una din urmatoarele hotarari:

a) decizie de neinterventie, in situatia in care operatiunea de concentrare a fost notificata desi nu erau indeplinite criteriile legale care sa impuna controlul ei.

b) decizie de neobiectiune, in cazul in care operatiunea de concentrare economica notificata cade sub incidenta legii, depasind pragul de sensibilitate, dar nu exista indoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.

c) decide deschiderea unei investigatii, atunci cand se constata ca operatiunea preconizata intra sub incidenta legii si prezinta grave indoieli privind compatibilitatea sa cu un mediu concurential normal.

O asemenea hotarare marcheaza inceputul celei de-a doua etape procedurale de evaluare in activitatea Consiliului Concurentei, constand in cercetarea prospectiva riguroasa a pietelor relevante afectate de modificarile structurale, vizate in planul de concentrare, care se finalizeaza printr-una din urmatoarele decizii [art. 51 alin. (2) din lege]:

- decizie de refuz; daca prin operatiunea de concentrare economica analizata se creeaza sau se consolideaza o pozitie dominanta care conduce sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca ori pe o parte a acesteia;

- decizie de autorizare;

- decizie de autorizare conditionata, prin care se stabilesc anumite obligatii/conditii care trebuie indeplinite prin autorizarea concentrarii economice.

Concentrarile economice admise intre agenti economici ce depasesc sumele prevazute in art. 15 din lege sunt cele ce urmeaza sa contribuie la cresterea eficientei economice, la ameliorarea productiei, distributiei sau progresului tehnic ori la cresterea competitivitatii la export; efectele favorabile ale concentrarii compenseaza efectele nefavorabile ale restrangerii concurentei; avantajele rezultate in urma concentrarii profita intr-o masura rezonabila si consumatorii, in special datorita preturilor reale mai reduse la care sunt oferite produsele sau serviciile (art. 14, pct. 2 din Legea nr. 21/1996).

Prevenirea si sanctionarea faptelor monopoliste

Spre deosebire de reglementarea anterioara a Legii nr. 15/1990, normele cuprinse in Legea nr. 21/1996 isi propun instituirea atat a unor masuri preventive cat si a unor sanctiuni corespunzatoare, nemultumindu-se cu o reprimare doar sub forma unor amenzi contraventionale. Mai mult, pentru prevenirea si reprimarea cu eficacitate a monopolismului, Legea nr. 21/1996 a creat cadrul institutional pentru exercitarea supravegherii agentilor economici si a asigura un mediu concurential normal. Au fost create doua organe centrale specializate: Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei, ultimul fiind ulterior desfiintat1.

Principiile de organizare si functionare a Consiliului Concurentei sunt:

1. principiul autonomiei

2. principiul independentei

3. principiul colegialitatii.

Principiul autonomiei este cel care guverneaza organizarea si activitatea Consiliului Concurentei. Consiliul Concurentei nu este subordonat ierarhic fata de nici un alt organ al puterii de stat, iar membrii sai cu toate ca sunt numiti de Guvern, nu reprezinta autoritatea care i-a numit.

Tot astfel, Consiliul Concurentei este abilitat sa-si elaboreze si adopte actul normativ de organizare si functionare, regulamentele etc., are competenta de a asigura aplicarea efectiva a propriilor decizii, sa recomande Guvernului si organelor administratiei publice locale adoptarea unor masuri care sa faciliteze dezvoltarea pietei si a concurentei, sa intervina pe piata in privinta practicilor restrictive de concurenta sau in materie de concentrari economice si ajutoare de stat.

Guvernul este obligat sa obtina avizul Consiliului Concurentei pentru interventiile in materie de preturi, iar organele administratiei publice centrale si locale ca si celelalte institutii si autoritati publice sunt obligate sa permita inspectorilor de concurenta accesul la documente, date si informatii, atunci cand acestea sunt necesare pentru indeplinirea misiunii legale a Consiliului Concurentei, neputandu-se invoca caracterul de secret de stat sau de serviciu al respectivelor documente, date si informatii.

Principiul independentei

Acest principiu al independentei membrilor Consiliului Concurentei este mentionat in art. 18 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, astfel: "Presedintele, vicepresedintele si consilierii de concurenta trebuie sa aiba o independenta reala", iar in art. 8 alin. (17) se mentioneaza: "membrii Consiliului Concurentei sunt independenti in luarea deciziilor".

Presedintele, vicepresedintele si consilierii de concurenta trebuie sa se bucure de inalta reputatie profesionala si probitate civica.

Mandatul de membru al plenului inceteaza:

- la expirarea duratei;

- prin demisie;

- prin deces;

- prin imposibilitatea definitiva de exercitare, constand intr-o indisponibilizare mai mare de 60 de zile;

- in caz de incompatibilitate;

- prin revocare (aceasta nu poate opera decat in caz de incalcare grava a legii ori pentru condamnare penala, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, prin savarsirea unei infractiuni).

In art. 18 alin. (6) din Legea nr. 21/1996 sunt prevazute urmatoarele incompatibilitati pentru membrii Consiliului Concurentei:

- exercitarea oricarei alte functii sau demnitati publice, cu exceptia activitatilor didactice din invatamantul superior;

- exercitarea oricarei alte activitati profesionale sau de consultanta, cu participare directa sau prin persoane interpuse, la conducerea sau administrarea unor entitati publice sau private.

Totodata, membrii Consiliului Concurentei sunt supusi urmatoarelor interdictii:

- interdictia de a face parte din partide sau alte formatiuni politice;

- interdictia de a fi desemnati experti sau arbitri de catre parti, instante judecatoresti sau alte institutii.

Principiul colegialitatii

Planul Consiliului Concurentei este un organ colegial care delibereaza si decide valabil in cvorum de cinci membri, dintre care unul trebuie sa fie presedintele sau reprezentantul sau, desemnat din randul vicepresedintilor.

Totodata, comisiile nu pot lucra decat in prezenta tuturor membrilor, iar hotararile se iau cu majoritatea voturilor exprimate.

Principalele atributii ale Consiliului Concurentei sunt:

a) ia deciziile prevazute de prezenta lege pentru cazurile de incalcare a dispozitiilor art. 5, 6, 13 si 16, constatate in urma investigatiilor efectuate;

b) certifica, pe baza investigatiilor efectuate la cererea agentilor economici sau a asociatiilor de agenti economici si pe baza dovezilor prezentate, ca nu exista temei pentru interventia sa in baza art. 5 alin. (1) sau a art. 6;

c) ia decizii de acordare a dispenselor de exceptari individuale de intelegeri, decizii de asociere sau practici concertate, care se incadreaza in prevederile art. 5 alin. (2), precum si decizii de admitere de concentrari economice, conform prevederilor art. 14 alin. (2), ca urmare a investigatiei intreprinse in cazurile notificate de catre agenti economici sau asociatii de agenti economici interesati;

d) asigura aplicarea efectiva a deciziilor proprii;

e) efectueaza, din proprie initiativa, investigatii utile pentru cunoasterea pietei;

f) sesizeaza Guvernul asupra existentei unei situatii de monopol sau a altor cazuri, asemenea celor prevazute la art. 4 alin. (2) si (3); propune luarea masurilor considerate necesare pentru controlul preturilor;

g) sesizeaza instantele judecatoresti asupra cazurilor in care acestea sunt competente;

h) urmareste aplicarea dispozitiilor legale si a altor acte normative incidente in domeniul de reglementare al prezentei legi;

i) sesizeaza Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administratiei publice centrale si locale in aplicarea prezentei legi;

j) avizeaza proiectele de hotarari ale Guvernului care pot avea impact anticoncurential si propune modificarea actelor normative care au un asemenea efect;

k) avizeaza, din punct de vedere al efectelor asupra concurentei, politica si schemele de acordare a ajutorului de stat si controleaza respectarea acestor reguli;

l) face recomandari Guvernului si organelor administratiei publice locale pentru adoptarea de masuri care sa faciliteze dezvoltarea pietei si a concurentei;

m) propune Guvernului sau organelor administratiei publice locale luarea de masuri disciplinare impotriva personalului din subordinea acestora, in cazul in care acesta nu respecta dispozitiile obligatorii ale Consiliului Concurentei;

n) realizeaza studii si intocmeste rapoarte privind domeniul sau de activitate si furnizeaza Guvernului, publicului si organizatiilor internationale specializate informatii privind aceasta activitate;

o) reprezinta Romania si promoveaza schimbul de informatii si de experienta in relatiile cu organizatiile si institutiile internationale de profil si coopereaza cu autoritatile de concurenta straine si comunitare.

Consiliul Concurentei are dreptul de a efectua investigatii (din proprie initiativa sau ca urmare a unor plangeri, sesizari, notificari), prin care urmareste constatarea modului de aplicare a reglementarilor referitoare la practicile monopoliste si la concentrarile economice; urmareste evolutia preturilor in economie spre a sesiza fenomene ce sugereaza o restrangere a concurentei si necesita propuneri de remediere (art. 37 din Legea nr. 21/1996).

Pentru ca intelegerile de natura monopolista sa fie exceptate din categoria celor interzise de art. 5, pct. 1, Consiliul Concurentei va trebui sa constate natura benefica a acordului, efectele benefice pe care le genereaza si, daca acordarea imunitatii se justifica, va adopta o decizie in acest sens. Fiecare din participantii la intelegere trebuie sa solicite dispensa cu caracter individual care sa confirme ca beneficiaza de imunitate.

Consiliul Concurentei este chemat sa ia o decizie si pentru aprecierea concentrarilor economice ce pot beneficia de regimul de toleranta (art. 14, pct. 2).

Principalele atributii ale organelor de conducere
si decizie ale Consiliului Concurentei

1) Plenul este formatiunea deliberativa si de decizie a Consiliului Concurentei. Atributiile sale sunt mentionate in art. 6 din regulament, astfel:

a) examineaza rapoartele de investigatie si decide asupra masurilor aplicabile;

b) adopta, in cazul investigatiilor efectuate, deciziile prevazute de Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat;

c) autorizeaza concentrarile economice;

d) sesizeaza instantele judecatoresti in conditiile legii;

e) examineaza categoriile de intelegeri, deciziile luate de asociatiile de intreprinderi si practicile concertate propuse pentru exceptare;

f) adopta punctele de vedere si avizele de formulat in aplicarea Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat;

g) adopta punctele de vedere, recomandarile si avizele de formulat in aplicarea Legii concurentei nr. 21/1996;

h) examineaza propunerile de retragere a beneficiului exceptarii categoriale de la prevederile art. 5 alin. (1);

i) analizeaza proiectele de acte normative sau cu caracter reglementar privind activitatea Consiliului Concurentei;

j) analizeaza incalcarile prevederilor art. 9 din Legea nr. 21/1996, savarsite de organele administratiei publice centrale sau locale;

k) sesizeaza autoritatea emitenta a unui act normativ prin care se instituie masuri de ajutor de stat care nu au fost notificate sau au fost interzise prin decizie de autoritatea de concurenta, in vederea modificarii sau abrogarii;

1) examineaza raportul anual asupra situatiei concurentei si raportul anual privind ajutoarele de stat acordate in Romania.

Plenul Consiliului Concurentei este competent sa constate savarsirea contraventiilor prevazute la art. 56 alin. (1) lit. a) [incalcarea dispozitiilor art. 5 alin. (1), referitor la antante, art. 6, referitor la abuzul de pozitie dominanta, si art. 13, referitor la concentrari] si b) (punerea in practica a unei concentrari economice cu incalcarea art. 16 din lege) din Legea concurentei nr. 21/1996, sa individualizeze si sa aplice amenda.

2) Presedintele are rol de reprezentare a Consiliului Concurentei ca institutie publica si-l angajeaza patrimonial, prin semnatura sa. Atributiile conferite de lege presedintelui sunt:

a) emite ordinele de punere in aplicare, suspendare ori abrogare a reglementarilor Consiliului Concurentei;

b) exercita prerogativele disciplinare asupra personalului, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata;

c) conduce sedintele plenului;

d) semneaza ordinele si deciziile Consiliului Concurentei prin care se dispun masuri si se aplica sanctiuni;

e) ordona efectuarea de investigatii, desemneaza raportorul pentru fiecare investigatie, abiliteaza cu puteri de inspectie membrii echipei de investigatie;

f) controleaza aplicarea efectiva a deciziilor adoptate, dispunand masurile adecvate.

In caz de absenta ori indisponibilitate, presedintele este reprezentat legal de catre unul dintre vicepresedinti, desemnat de catre acesta. Totodata el poate delega unele dintre atributii oricaruia dintre vicepresedinti, consilieri de concurenta, inspectori de concurenta sau alti salariati cu conditia ca mandatul sa precizeze puterile delegate si durata acestei delegari.

3) Comisiile Consiliului Concurentei isi desfasoara activitatea in scopul aplicarii amenzilor cominatorii si a sanctiunilor pentru unele contraventii.

Potrivit art. 8 din regulament, comisiile au urmatoarele atributii:

a) examineaza practicile anticoncurentiale, concentrarile economice, omisiunea notificarii unei concentrari economice;

b) propun acordarea derogarii de la regula potrivit careia este interzisa punerea in aplicare a unei operatiuni de concentrare economica pana la emiterea de catre Consiliul Concurentei a unei decizii, prevazuta la art. 16 alin. (4) din Legea nr. 21/1996;

c) examineaza in activitatile preliminare notificarile, sesizarile si orice alte acte adresate Consiliului Concurentei in temeiul Legii nr. 21/1996 si al Legii nr. 143/1999, solutionandu-le potrivit dispozitiilor legale;

d) aplica amenzile cominatorii conform art. 59 din lege, pentru:

a determina intreprinderile sa respecte prevederile art. 5 alin. (1), ale art. 6 si ale art. 13 din lege;

- a determina intreprinderile sa aplice masurile dispuse prin decizie a Consiliului, in scopul restabilirii unui mediu concurential normal;

- a determina intreprinderile sa furnizeze in mod complet si corect informatiile si documentele solicitate;

- a determina intreprinderile sa se supuna, in cursul investigatiilor, inspectiei la fata locului.

- aplica amenzile pentru contraventiile constand in omisiunea notificarii operatiunilor de concentrare economica si inceperea unei operatiuni de concentrare declarata incompatibila prin decizie a Consiliului Concurentei.

40. Deciziile Consiliului Concurentei

Deciziile pe care le poate adopta Consiliului Concurentei sunt de mai multe tipuri, in functie de continutul lor, de momentul cand sunt emise si de organul care le emite, astfel:

1. Decizia de respingere a unei cereri sau plangeri prin care se solicita pornirea unei investigatii, daca se apreciaza ca motivele invocate sunt insuficiente pentru un asemenea demers [art. 46 alin. (2) din lege]. Aceasta decizie se emite de presedintele Consiliului Concurentei, la propunerea vicepresedintelui si a consilierilor de concurenta.

Deciziile privind masuri procedurale, care asigura instrumentele necesare solutionarii judicioase a fiecarui caz, pot marca intreaga desfasurare a investigatiilor, odata declansate. In aceasta categorie intra urmatoarele decizii:

- decizia presedintelui Consiliului Concurentei prin care se autorizeaza consultarea acelor documente din dosarul cazului, care prezinta caracter confidential sau constituie secrete de stat;

decizia comisiilor Consiliului Concurentei, prin care intreprinderile sunt obligate sa furnizeze complet si corect informatiile care le-au fost solicitate, sub sanctiunea unor amenzi cominatorii pe fiecare zi de intarziere;

- decizia acelorasi organe de obligare a intreprinderilor sa se supuna inspectiei, de asemenea sub sanctiunea unor amenzi cominatorii.

Deciziile privind masuri interimare. Acestea pot fi luate, potrivit art. 52 din lege, pe intreaga durata a activitatii de evaluare, iar Consiliul Concurentei impune intreprinderilor angajate intr-o antanta obligatiile si sarcinile pe care le considera necesare restabilirii caracterului concurential al pietei si repunerii partilor in situatia anterioara.

4. Deciziile finale sunt cele care concretizeaza rezultatele aprecierilor si investigatiilor, fiind specifice fiecarui tip de procedura. Intra in aceasta categorie urmatoarele:

a) In cadrul procedurii de certificare prealabila a neinterventiei: decizie de admitere a cererii si, deci, de certificare a neinterventiei, in cazul in care se constata ca antanta nu intra sub incidenta regulii prohibitive inscrise in art. 5 alin. (1) din lege, sau, daca antanta se incadreaza in sfera de aplicabilitate a interdictiei legale, decizie de declansare a unei investigatii. Potrivit art. 16 alin. (5) din Regulamentul din 26 martie, aceste decizii se emit de presedintele Consiliului Concurentei.

b) In cadrul procedurii de exceptare individuala prin acordarea dispensei, in conformitate cu dispozitiile art. 50 lit. b) din lege: decizie de acordare a exceptarii individuale prin dispensa pentru intelegerea, decizia asociatiei de intreprinderi ori practica concertata ce face obiectul solicitarii, sau decizie de refuz de dispensa, ambele emise de plenul Consiliului Concurentei.

Decizia de acordare a dispensei trebuie sa precizeze data de la care se aplica, durata acordarii dispensei, precum si eventualele conditii si obligatii care trebuie respectate de intreprinderile implicate. Ea poate avea caracter retroactiv dar retroactivitatea nu poate urca dincolo de momentul notificarii. Exista posibilitatea ca intre Consiliul Concurentei, pe de o parte, si intreprinderile participante la o antanta, pe de alta parte, sa se poarte negocieri informale, in scopul gasirii solutiei optime atat pentru mentinerea concurentei intre anumiti parametri de eficacitate, cat si pentru interesele operatorilor economici.

Dispensa poate fi reinnoita la cererea partilor daca subzista in continuare conditiile legale.

Daca circumstantele avute in vedere la momentul acordarii dispensei s-au modificat, Consiliul Concurentei poate emite decizie de retragere a beneficiului exceptarii inainte de expirarea duratei pentru care fusese acordat. Intre aceste circumstante se numara si nerespectarea angajamentelor sau conditiilor, in perspectiva indeplinirii carora a fost acordata dispensa.

In ipoteza in care dispensa a fost incuviintata din eroare, in temeiul unor informatii false, inexacte sau incomplete, decizia este lovita de nulitate [art. 5 alin. (7) din lege].

In termen de 30 de zile de la comunicare, deciziile enuntate pot fi atacate in contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti.

c) In cadrul procedurii de sanctionare pentru cazurile de incalcare a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din lege, Consiliul Concurentei in plenul sau poate pronunta decizii prin care:

sa inchida investigatia, intrucat aceasta nu a condus la descoperirea unor dovezi suficiente privind incalcarea legii;

sa ordone incetarea practicilor anticoncurentiale constatate si, prin aceeasi decizie, sa formuleze recomandari si sa impuna partilor conditii speciale si alte obligatii, precum si sa le aplice amenzi contraventionale pentru incalcarea dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Legea concurentei [art. 50 lit. a) din lege si art. 16 din Regulamentul din 14 aprilie 2004 pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale in cazul plangerilor]. O asemenea decizie trebuie sa precizeze termenul in care partile sunt obligate sa se conformeze hotararii si masurilor dispuse. Daca este cazul, Consiliul Concurentei poate dispune confiscarea profiturilor sau a veniturilor suplimentare realizate de agentii economici prin practicile anticoncurentiale savarsite si varsarea lor la bugetul de stat [art. 60 alin. (5) din lege].

Daca intreprinderile implicate intr-o antanta ilicita nu se conformeaza sarcinilor ce le-au fost impuse, ele pot fi obligate, printr-o decizie emisa de o comisie din cadrul Consiliului Concurentei, la plata unor amenzi cominatorii in suma de pana la 5% din cifra de afaceri medie zilnica in anul financiar anterior sanctionarii, pentru fiecare zi de intarziere.

Textul prevede ca masurile de suspendare sau de interdictie a practicilor anticoncurentiale, precum si injonctiunile date intreprinderilor de a reveni la situatia anterioara pot fi dispuse numai daca se constata fapte manifest ilicite, constitutive de practici anticoncurentiale expres prohibite si care trebuie curmate fara intarziere, in scopul prevenirii sau opririi unui prejudiciu grav si cert. in plus, masurile dispuse trebuie sa fie adecvate gravitatii faptului ilicit constatat, atat sub aspectul obiectului lor, cat si al duratei pentru care sunt stabilite.

Toate deciziile trebuie motivate, in respectul, pe de o parte, al dreptului la aparare al partilor, dar si pentru a se da posibilitatea instantei, in cazul atacarii deciziilor in justitie, sa verifice temeinicia si legalitatea acestor hotarari.

Decizia este comunicata partilor si poate fi publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, pe cheltuiala partii interesate sau a contravenientului, cu protectia cuvenita secretelor profesionale ale intreprinderilor implicate. i

Deciziile pot fi atacate la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ in 30 de zile de la comunicare. Declansarea caii de atac nu atrage dupa sine suspendarea executarii deciziei, care poate fi insa dispusa, la cerere, de presedintele instantei.

In ceea ce priveste latura sanctionatorie, de reprimare a faptelor monopoliste, Legea nr. 21/1996 instituie, in functie de particularitatile actelor savarsite, atat sanctiuni cu caracter civil, cat si cu caracter de contraventii. Raspunderea penala este prezenta asa cum o prevede art. 63 din Legea nr. 21/1996.

Printre sanctiunile de drept civil, o prima sanctiune o constituie actiunea nulitatii. Textul art. 54 din Legea nr. 21/1996 prevede ca sunt nule de drept angajamentele, conventiile sau clauzele contractuale ce pot exprima practici anticoncurentiale (intelegeri de tip monopolist, acte de abuz de pozitie dominanta)¹. Instantele judecatoresti sunt cele care vor pronunta in toate cazurile, nulitatea conventiilor aratate. Sanctiuni specifice de natura civila sunt prevazute pentru reprimarea abuzului de pozitie dominanta pe piata relevanta, cand prin masurile luate si sanctiunile aplicate de Consiliul Concurentei nu s-a obtinut rentabilitatea situatiei si nu s-a impiedicat repetarea abuzului (art. 7, pct. 1) si constau in nulitatea actelor de exploatare abuziva a pozitiei dominante.

Competenta anularii ("invalidarea actului") actului juridic revine Curtii de Apel in a carei circumscriptie teritoriala se afla sediul principal al agentului economic abuziv. Alte sanctiuni care se pot aplica de catre Curtea de Apel competenta sunt:

limitarea sau interdictia accesului pe piata a agentului economic abuziv;

vanzarea de active care ii apartin, spre a-i diminua astfel puterea economica exorbitanta;

restructurarea prin divizare a agentului economic.

Persoanele fizice sau juridice carora le-a fost cauzat un prejudiciu printr-o practica anticoncurentiala interzisa de lege, au dreptul sa obtina pe calea unei actiuni desdaunarea, repararea integrala a pagubei suderite.

Raspunderea contraventionala este declansata de fapte precum furnizarea de informatii inexacte sau incomplete, refuzul agentilor economici de a se supune verificarilor prescrise de lege sau in cazul omisiunii de notificare a unei concentrari economice, a unui acord anticoncurential. Faptele ce constituie contraventii se constata si se sanctioneaza de catre inspectorii de concurenta.

Consiliul Concurentei a elaborat un set de reguli pentru individualizarea sanctiunilor[26], care au ca mod de determinare a cuantumului amenzii fixarea unui nivel de baza, in functie de gravitatea si durata faptei si a consecintelor sale asupra concurentei, la care pot interveni unele circumstante agravante sau atenuante care pot duce la majorarea sau micsorarea nivelului de baza, intre anumite limite.

Dreptul Consiliului Concurentei de a aplica sanctiuni contraventionale pentru incalcarile prevederilor prezentei legi se prescrie, astfel:

1. in termen de 3 ani in cazul incalcarii prevederilor art. 55 lit. c), d) si e), respectiv:

c) furnizarea de informatii inexacte sau nefurnizarea informatiilor solicitate conform prevederilor art. 41;

d) furnizarea de documente, inregistrari si evidente intr-o forma incompleta in timpul investigatiilor desfasurate conform prevederilor art. 42 alin. (2);

e) refuzul de a se supune unui control desfasurat conform prevederilor art. 42 alin. (1) si ale art. 43.

2. in termen de 5 ani in cazul tuturor celorlalte incalcari ale prevederilor Legii nr. 21/1996.

Prescriptia dreptului la actiune curge de la data incetarii practicii anticoncurentiale. Daca incalcarea legii are caracter de continuitate sau de repetabilitate, prescriptia incepe sa curga de la data incetarii ultimului act sau fapt anticoncurential in cauza.

Totodata, legiuitorul a prevazut in art. 60 alin. (5) confiscarea speciala a profiturilor sau veniturilor suplimentare realizate de intreprinderi ca urmare a incalcarii legii.

Amenzile cominatorii sunt impuse intreprinderilor intr-un cuantum fix pentru fiecare zi de intarziere de pana la 5% din cifra de afaceri zilnica medie din anul financiar anterior sanctionarii, pentru ca astfel sa fie determinate la:

- furnizarea in mod corect si complet a informatiilor care le-au fost solicitate;

- sa se supuna la controlul prevazut de lege;

- sa aplice masurile stabilite printr-o decizie finala.

In aceste cazuri, competenta aplicarii amenzilor cominatorii revine comisiilor Consiliului Concurentei.

Raspunderea penala este stabilita de art. 63 din Legea nr. 21/1996 pentru infractiunea de participare la conceperea, organizarea si realizarea practicilor interzise. Actiunea infractionala consta in participarea cu intentie frauduloasa si in mod determinat a unei persoane fizice la conceperea, organizarea si realizarea unor practici monopoliste cu caracter ilicit, constand in incheierea de intelegeri anticoncurentiale sau abuzul de pozitie dominanta pe piata. Consiliul Concurentei este organul la sesizarea caruia se pune in miscare actiunea penala. Instanta de judecata poate dispune publicarea in presa, pe cheltuiala celui vinovat, a hotararii definitive.

Pedeapsa instituita este inchisoarea de la 6 luni la 4 ani sau amenda. Se poate observa ca aceasta infractiune nu poate fi comisa decat cu intentia directa si cu rea-credinta, in scopul prejudicierii celorlalti competitori si chiar a relatiilor concurentiale, dar si pentru dobandirea unor avantaje pentru faptuitor.

Legea nr. 21/1996 incrimineaza si organele de control al concurentei pentru faptele de utilizare sau de divulgare, in alte scopuri decat cele prevazute de lege, a documentelor sau informatiilor cu caracter de secret profesional, pe care o persoana le-a primit sau de care a luat la cunostinta cu ocazia indeplinirii atributiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.