REGULI DE CONDUITA LA NIVEL INTERNATIONAL

REGULI DE CONDUITA LA NIVEL INTERNATIONAL

Palierul multilateral

Textul de baza al GATT (Articolul III:8) prevede o exceptie generica de la regula tratamentului national pentru "procurarea de catre agentii guvernamentale de produse achizitionate pentru scopuri guvernamentale si nu in vederea revanzarii comerciale sau a utilizarii pentru producerea de bunuri destinate vanzarii comerciale".

O exceptare similara se gaseste, cu privire la servicii, in textul GATS (Articolul XIII:1).

Palierul plurilateral

Cu timpul a devenit evident ca aceasta exceptie (Art.III GATT) poate fi invocata pentru a justifica scoaterea de sub incidenta regulilor fundamentale ale GATT a unui volum extrem de important de tranzactii comerciale.

Aceasta evolutie a perspectivei asupra achizitiilor publice s-a conturat in ultimii 30 de ani, mai ales la nivelul tarilor dezvoltate, o mai mare disponibilitate in a recurge la proceduri competitive de achizitie, sub influenta mai multor factori determinanti:

adoptarea de politici bugetare mai stricte

privatizarea sectorului de stat din economie

dorinta de largire a posibilitatilor de acces pe pietele externe

toleranta mai mica fata de coruptie si conflictele de interese

Totusi, din cauza existentei unor puternice sensibilitati asociate notiunii de "suveranitate nationala", tentativa introducerii de reguli internationale in domeniul achizitiilor publice a plecat de la premisa aplicarii voluntare a acestora. Din acest motiv, codul de conduita negociat sub egida GATT/OMC are o aplicabilitate strict limitata la partile semnatare.

Acest acord a cunoscut, pana in prezent, trei versiuni: cea negociata in cadrul Rundei Tokyo (intrata in vigoare la 1 iunie 1981), revizuirea din 1986 (intrata in vigoare in 1988) si versiunea renegociata cu ocazia Rundei Uruguay, in vigoare de la 1 ianuarie 1996.

Scopul AAG este de a liberaliza procesele de achizitii publice intre semnatari. Corespunzator particulartatilor acestui instrument, liberalizarea are un continut special in acest context, ea cuprinzand nediscriminarea si transparenta.

nediscriminarea apare sub ambele ei ipostaze: principiul CNF si regula tratamentului national

in ceea ce priveste nediscriminarea intre furnizorii externi (CNF), ea nu se aplica decat semnatarilor, de unde caracterul "plurilateral" (iar nu multilateral) al AAG

in ceea ce priveste tratamentul national, acesta vizeaza exclusiv procedurile de adjudecare a contractelor de achizitii publice, nu insa si regimul de import in tara achizitoare. Acesta poate comporta elemente de diferentiere intre furnizorii nationali si cei externi (aplicarea de taxe vamale, alte impuneri si speze, formalitati specifice etc), in masura in care acestea nu contravin altor obligatii specifice ale fiecarui membru OMC.

Un alt element important care da continut principiului nediscriminari consta in interdictia discriminarii intre entitatile potential furnizoare in functie de "nationalitatea" participatiilor la capitalul lor social. Aceasta prohibitie tine atat de aplicarea regimului CNF (intrucat se interzic preferintele acordate unor intreprinderi straine in detrimentul altora pe considerentul ca beneficiaza de aport de capital originar in tara achizitoare), cat si de aplicarea tratamentului national (prin aceea ca nu pot fi operate diferentieri intre societati locale in functie de gradul de participare straina la capitalul lor social).

Din punctul de vedere al transparentei, entitatile achizitoare sunt tinute sa ofere informatii pe intregul parcurs al procedurii:

anuntarea nevoilor de aprovizionare si publicarea invitatiei de particpare la procedura

anuntarea termenilor si conditiilor pentru participarea la procedura de achizitie

publicarea de informatii privind rezultatele procedurilor de adjudecare a contractelor de achizitii publice;

interdictia desemnarii unei oferte drept cea mai avantajoasa pe baza unor criterii de evaluare nespecificate in documentele de licitatie.

Sfera de cuprindere a AAG s-a extins

1. Tari semnatare

Initial, 19 tari, incluzand pe cei 9 membri ai CEE din acea perioada.

La ora actuala, 36 de tari, incluzand pe cei 25 de membri ai UE.

Largirea CEE/UE a fost mai importanta pentru extinderea acoperirii geografice a AAG decat aderarile de noi semnatari: au avut loc doar doua-trei aderari individuale importante la AAG (Coreea de Sud, Hong Kong, Islanda).

Participarea tarilor in curs de dezvoltare este practic inexistenta, in vreme ce Australia este cea mai importanta tara dezvoltata care a declinat sa participe. In contextul renegocierii AAG la "Runda Uruguay" au fost introduse clauze de natura a favoriza o participare mai larga din partea tarilor in curs de dezvoltare:

facultatea de a exclude de la regula tratamentului national anumite produse sau servicii pentru care doresc sa mentina preferinte destinate furnizorilor interni

dreptul de a institui obligatii de offset, cu respectarea anumitpr conditii

Cu toate acestea, la ora actuala doar 8 tari in curs de dezvoltare sunt in procesul de negociere a conditiilor aderarii lor la AAG.   

Explicatii ale reticentei tarilor in curs de dezvoltare:

in contrast cu situatia din tarile dezvoltate, tarile in curs de dezvoltare produc cu precadere bunuri care nu prea fac obiectul achizitiilor publice (produse agricole) si putine produse care sunt achizitionate de autoritati T cererea guvernamentala este suficient de mare in termeni relativi pentru a influenta productia interna, ceea ce creeaza si consolideaza interese opuse liberalizarii achizitiilor publice

posibilitatile furnizorilor din tarile in curs de dezvoltare de a valorifica sansele participarii la proceduri de achizitii publice desfasurate in alte tari sunt limitate (lipsa de informatii, lipsa de expertiza pentru intocmirea dosarelor, forta economica scazuta)

solicitari percepute ca excesive din partea semnatarilor existenti

2. Categorii de achizitii

Initial, doar bunuri

La ora actuala, pe langa bunuri se afla sub incidenta AAG si serviciile si lucrarile de constructii

Spre deosebire de situatia existenta cu privire la bunuri, unde functioneaza principiul "listei negative", serviciile si lucrarile de constructie a caror achizitie este supusa disciplinelor AAG sunt specificate in "liste pozitive", care delimiteaza acele categorii de servicii si constructii pe care diferitele parti semnatare consimt a le supune regulilor convenite. Aceste liste - a caror compozitie nu este identica pentru toti semnatarii - sunt anexate textului de baza al acordului. Demn de semnalat este faptul ca, in cazul constructiilor, listele-anexa ale C.E., S.U.A. si Japoniei sunt identice.

In ceea ce priveste bunurile, sunt de regula excluse achizitiile raspunzand unor obiective de aparare nationala.

3. Praguri valorice care declanseaza obligatia de a recurge la proceduri competitive nediscriminatorii

Initial, 150000 DST (pentru bunuri)

La ora actuala, 130000 DST pentru bunuri si servicii; 5 milioane DST pentru lucrari de constructie

Mai multi semnatari deroga insa de la aceste praguri, fie in legatura cu orice achizitii desfasurate pe teritoriul lor, fie doar cu privire la achizitiile efectuate de anumite entitati:

pentru lucrarile de constructie, Israelul are un prag de 8,5 milioane DST, iar Coreea de Sud si Japonia de 15 milioane DST, pentru achizitiile care nu sunt efectuate de guvernul central, respectiv 5 milioane DST (Coreea de Sud) si 4,5 milioane DST (Japonia), pentru entitatile apartinand administratiei centrale

pentru achizitiile de servicii de arhitectura si engineering, Japonia aplica un prag de 1,5 milioane DST

pentru achizitiile de bunuri si servicii de catre entitati sub-nationale, pragul este de 200000 DST, dar pentru achizitiile de bunuri si servicii de catre furnizori de utilitati publice, pragul este de 400000 DST, dar Canada si Israel aplica un prag de 355000 DST, iar SUA aplica in anumite cazuri un prag si mai mic, de doar 250000 DST

Dimensiunea pragurilor este importanta pentru determinarea posibilitatilor de acces al furnizorilor externi. Cu cat pragul este mai mic, cu atat cresc aceste posibilitati si, implicit, sansele furnizorilor externi de a-si adjudeca contracte de achizitii publice. Modalitatea de exprimare a pragurilor valorice in cadrul AAG contine un element de largire automata ai progresiva a accesului furnizorilor: nefiind adjustata in functie de inflatie, valoarea acestor praguri se reduce in termeni reali si, ca urmare, proportii crescande ale achizitiilor publice sunt deschise concurentei internationale.

4. Entitati achizitoare

Initial, doar entitati achizitoare care tin de administratia centrala.

La ora actuala, sunt incluse si entitati achizitoare care tin de autoritatile locale, ca si furnizori de utilitati publice. Acestea se supun disciplinelor acordului doar in masura in care figureaza pe "liste pozitive" inaintate de fiecare semnatar.

In termeni relativi, se apreciaza ca AAG acopera cvasi-totalitatea achizitiilor publice efectuate la nivel central, circa doua treimi din cele realizate de furnizorii de utilitati publice si mai putin de jumatate din cele ale autoritatilor locale.

Introducerea furnizorilor de utilitati publice refecta faptul ca acestea tind sa fie controlate de stat fie direct (prin proprietate), fie indirect (in virtutea drepturilor speciale si exclusive care li se atribuie), astfel incat practicile lor de achizitii au fost, in mod traditional, neconcurentiale (si, deci, puternic orientate catre satisfacerea din surse locale a necesitatilor).

Sursa: European Commission, Single Market News nr.2, feb.1996, p.4

Tabelul de mai sus cuprinde principalii semnatari ai AAG, cu exceptia U.E., S.U.A. si Canadei. Reticenta manifestata de C.E. si S.U.A. fata de asumarea de angajamente referitoare la utilitatile publice se explica prin existenta unui serios contencios bilateral in acest domeniu. Din acest motiv, fiecare dintre parti s-a abtinut de la acordarea de concesii - care ar fi fost automat extinse in cadrul "plurilateral" al AAP - fara o contrapondere acceptabila din partea celeilalte, procesul de schimb de concesii petrecandu-se intr-un cadru bilateral.

Pe langa principiile nediscriminarii si transparentei, AAG este puternic patruns si de principiul reciprocitatii.

Aceasta trasatura s-a accentuat cu timpul, pe masura ce extinderea sferei de cuprindere a regulilor AAG a facut tot mai dificila convenirea de progrese simetrice de catre toti participantii.

Cuprinderea achizitiilor efectuate de autoritatile locale si de furnizorii de utilitati publice a generat difucltati serioase, deoarece volumul achizitiilor si gama entitatilor achizitoare difera sensibil de la tara la tara. In consecinta, o reciprocitate bazata doar pe echivalenta regulilor a fost considerata nesatisfacatoare, urmarindu-se in schimb o echivalenta in termeni de rezultate. Concret, in listele-anexa inaintate de unii dintre semnatari sunt specificate praguri mai ridicate fata de anumiti furnizori proveniti din alte tari semnatare, din considerente legate de asigurarea unei reciprocitati complete in termeni de posibilitati de acces pe piata. E.g.:

pragul specificat de S.U.A. cu privire la lucrarile de constructii este de trei ori mai mare (15 milioane DST) fata de furnizorii din Coreea de Sud

Astfel, s-a dezvoltat o intreaga "retea" de derogari de la regulile general aplicabile, care limiteaza drastic aplicabilitatea regimului CNF in forma sa neconditionata in cadrul AAG.

Palierul regional

Mai multe grupari integrationiste si-au propus si au reusit sa depaseasca reglementarile adoptate in cadrul AAG. Relevante in aceasta privinta sunt trei directii:

- extinderea sferei de cuprindere a regulilor, prin reducerea pragurilor valorice si/sau cresterea numarului de enitati achizitoare supuse disciplinei convenite

- asumarea, in premiera, de catre unele tari, de obligatii referitoare la achizitiile publice. Mexicul nu isi asumase nici un fel de obligatii in acest domeniu anterior constituirii NAFTA. Ulterior, a subscris la obligatii de deschidere a pietelor publice fata de numerosi alti parteneri: UE, Venezuela, Columbia, Bolivia, Nicaragua, Costa Rica

- stabilirea de reguli mai detaliate decat cele existente in cadrul AAG, mai ales cu privire la aspecte procedurale

Cea mai dezvoltata abordare regionala a problematicii achizitiilor publice o gasim in UE, unde regulile interne in materie de achizitii publice au devenit cvasi-exhaustive. Aproape la fel de avansate sunt si regulile convenite in cadrul Spatiului Economic European, ca si in contextul relatiei bilaterale UE-Elvetia. Bulgaria si Romania aplica si ele de facto acquis-ul comunitar in domeniu.

O reglementare evoluata a problematicii se gaseste si in bazinul Pacificului, atat in cadrul ANZCERTA (Australia-Noua Zeelanda), cat si in recentele acorduri semnate de Singapore cu Japnia si Noua Zeelanda.

Palierul bilateral

Este cel mai bine reprezentat de seria de 14 acorduri bilaterale incheiate intre SUA si Japonia intre 1980-97, in domenii precum: lucrarile publice, supercomputerele, telecomunicatii, tehnologie medicala, sateliti etc.