Contractul de cont curent

Contractul de cont curent

1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de cont curent

Codul comercial nu defineste contractul de cont curent, multumindu-se sa mentioneze efectele acestuia.

Literatura de specialitate defineste contractul de cont curent ca fiind un procedeu tehnic constand in intelegerea partilor ca in loc sa achite separat si imediat creantele reciproce, izvorate din prestatiile facute una catre cealalta, lichidarea sa se faca la un anumit termen, prin achitarea soldului de catre partea debitoare .

Acest contract este reglementat in art. 370 - 373 C. com. si art. 6 alin. (2) C. com.

Procedeul tehnic mai sus-mentionat este folosit de comerciantii care au un volum mare de afaceri reciproce si mai ales atunci cand se gasesc in localitati diferite, pentru evitarea lichidarii individuale a fiecarei creante.

Partile intre care se incheie contractul de cont curent se numesc "corentisti" iar prestatiile reciproce pe care si le fac se numesc "remize" sau "remise". Aceste prestatii constau in operatiuni prin care o parte pune la dispozitia celeilalte parti o valoare patrimoniala de orice fel, urmand ca suma cuvenita transmitatorului sa fie depusa in contul curent.

In consecinta, remisa poate consta: intr-o suma de bani efectiv platita; orice titlu de credit remis (cambie, bilet la ordin, C.E.C., ordin de plata etc.) si orice credit concedat (de exemplu, pretul datorat ca urmare a unei vanzari de marfuri).

Remisele sunt facultative. Un corentist nu poate obliga pe celalalt sa-i faca remise, dar este firesc ca remisele reciproce sa existe deoarece contractul de cont curent nu este un contract de imprumut (propriu-zis) ci un contract de rezultat, accesoriu, conex cu unul sau mai multe acte obiective de comert .

Din moment ce suma de bani a fost trecuta in cont, ea isi pierde individualitatea, contopindu-se in masa sumelor inregistrate in cont, la activ sau pasiv, dupa caz. La scadenta se vor aduna posturile de la activ si de la pasiv pentru a se stabile care dintre parti este debitoare si, in aceasta calitate, trebuie sa achite soldul rezultat.

Cel care face prestatia (trimite marfa sau trimite cambiile) va aparea in cont in calitate de creditor, deoarece el are dreptul la pretul marfii, respectiv la sumele de bani incasate de la debitorii cambiali, iar cel care primeste prestatia (valoarea patrimoniala) apare in calitate de debitor, fiind obligat la plata sumelor de bani corespunzatoare.

Contractul de cont curent nu este enumerat printre actele de comert obiective (art. 3 C. com.), fiindu-i consacrate insa art. 370 - 373 C. com.

Potrivit art. 6 alin. (2) C. com., "contul curent este o fapta de comert daca are o cauza comerciala". Asadar, contul curent este o fapta de comert obiectiva, dobandind comercialitate datorita legaturii cu o operatiune considerata de lege ca fapta de comert. Relatia de cont curent poate fi stabilita si intre un comerciant si un necomerciant si chiar intre doi necomercianti pentru afaceri civile .

Caracterele juridice ale contractului de cont curent

Contractul de cont curent prezinta urmatoarele caractere juridice:

- contractul de cont curent este un contract bilateral, deoarece partile se obliga sa se crediteze reciproc pentru prestatiile facute;

- contractul de cont curent este un contract intuitu personae, in sensul ca identitatea persoanei cu care se incheie contractul este determinata prin consimtamantul exprimat la nasterea conventiei;

- contractul de cont curent este un contract consensual, legea necerand o anumita forma pentru validitatea lui, de unde rezulta ca el se incheie prin simplul acord de vointa;

- contractul de cont curent este un contract oneros intrucat sumele trecute in cont produc dobanzi de la data inscrierii lor si sunt datorate de debitor;

- contractul de cont curent este un contract cu executare succesiva, caracterizandu-se prin alternanta remiselor si prin succesiunea inscrierii lor in contul curent;

- contractul de cont curent este un contract accesoriu intrucat se incheie in vederea executarii altui contract sau a altor contracte intre aceleasi parti.

2. Efectele contractului de cont curent

Contractul de cont curent produce anumite efecte juridice. Unele efecte ale contractului sunt considerate principale (esentiale), iar altele secundare.

Efectele principale privesc transferul dreptului de proprietate, novatia, indivizibilitatea si compensatia (art. 370 C. com.).

Efectele secundare se refera la curgerea dobanzilor si drepturile la comision si alte cheltuieli.

2.1. Efectele principale

. Transferul dreptului de proprietate asupra valorii transmise in contul primitorului.

Acest transfer opereaza prin inscrierea in cont a remiterii. Ca efect al contractului de cont curent, prin inscrierea in cont a unei remiteri avand ca obiect o anumita valoare patrimoniala, va opera transmiterea dreptului de proprietate privind valoarea respectiva intre transmitator si primitor (art. 370 pct. 1 C. com.).

Prin efectuarea operatiunilor in cont, de creditare a transmitatorului si, respectiv, de debitare a patrimoniului, cu valoare remisa, primitorul devine titularul dreptului de proprietate asupra valorii in cauza (marfa).

. Novatia

Alt efect al contractului de cont este novatia, adica transformarea cauzei initiale a remisei intr-o cauza noua, contractuala derivata din contractul de cont din contul curent. Potrivit contractului initial (de exemplu, contractul de vanzare-cumparare), primitorul marfii datora pretul. Remiterea in cont stinge creanta cu toate actiunile, exceptiile, garantiile si accesoriile ei. Creanta veche se transforma intr-un articol de cont; creanta care se naste este o creanta cu termen care poate fi executata numai asupra soldului, la incheierea contratului. Creantele civile inscrise intr-un cont comercial dau nastere unei creante comerciale.

Daca obligatiile initiale s-au infatisat sub forme diferite: vanzare-cumparare, mandat, asigurare, transport etc., acestea dobandesc o unica forma, de simple credite si debite in contul curent.

. Indivizibilitatea

Ca efect al contractului de cont curent incheiat intre parti, sumele inscrise in cont pe baza prestatiilor facute isi pierd individualitatea; ele se contopesc intr-un indivizibil.

Pana la data incheierii contului, la implinirea termenului, intre parti nu exista nici creante, nici datorii. Ca efect al contractului, numai la implinirea termenului convenit se va stabili soldul si deci se va cunoaste partea care va datora celeilalte o suma de bani.

. Compensatia

Potrivit art. 370 pct. 2 C. com. contractul de cont curent are ca efect si o compensatie. Deci, datoriile reciproce ale partilor se sting pana la concurenta debitului si creditului, urmand a se plati eventuala diferenta. Numai la data incheierii contului curent are loc efectul compensatoriu al celor doua mase de credit si debit.

2.2. Efectele secundare

. Curgerea dobanzilor. Contractul de cont curent produce efecte in privinta dobanzilor, iar daca partile nu s-au invoit altfel, dobanzile vor fi comerciale, aspect prevazut de art. 370 alin. (1) pct. 3 C. com.

Dobanda curge de la data lichidarii pentru soldul rezultat, indiferent ca a fost raportat ca articol nou intr-un alt cont curent sau a ramas ca o creanta definitiva dupa incheierea contului.

. Dreptul la comision si alte cheltuieli. In conditiile art. 371 C. com., existenta contractului de cont curent nu exclude dreptul la comision si plata cheltuielilor pentru operatiunile inscrise in contul curent.

In cazul in care, cu ocazia unei operatiuni, cel care primeste prestatia savarseste anumite servicii care in mod obisnuit se platesc (de exemplu, comision), partea in cauza are dreptul sa se crediteze cu suma ce i s-ar cuveni, daca partile nu ar fi fost in raporturi de cont curent.

Totodata, partea care a facut anumite cheltuieli pentru o operatiune trecuta in cont (de exemplu, cheltuieli de posta, vama etc.) are dreptul sa se crediteze in cont cu sumele respective. Aceste cheltuieli reprezinta o prestatie pentru partea care le-a facut si deci se inscriu in cont.

In ambele situatii, pentru sumele datorate, dobanzile curg de la data inscrierii in cont a operatiunii.

3. Inchiderea contului curent

Pentru a putea constata care dintre parti, in urma prestatiilor reciproce, este creditor si pentru ce suma, trebuie sa se incheie contul, stabilindu-se un sold final rezultat al diferentei dintre credit si debit.

Potrivit art. 372 C. com., incheierea contului curent si lichidarea diferentei vor avea loc la scadenta termenelor stabilite prin conventie si, in lipsa, la 31 decembrie a fiecarui an.

Regula este data de faptul ca incheierea contului are loc la incetarea contractului, la data fixata de parti, cand contul se incheie definitiv. Dar este posibil ca partile sa se inteleaga ca incheierea sa aiba loc si in cursul executarii contractului.

. Incheierea contului in cursul contractului. O incheiere periodica (anuala, trimestriala) a contului, la termenele stabilite, prezinta interes pentru parti, deoarece acestea au posibilitatea sa cunoasca la intervale mai scurte operatiunile inscrise in cont si dobanzile aferente, precum si partea care are calitatea de debitor.

. Incheierea definitiva a contului coincide cu incetarea sau desfiintarea contractului, la data convenita de parti. Soldul astfel obtinut este rezultatul final al diferentei dintre articolele de credit si debit inscrise in cont si produce dobanzi de la data lichidarii contului.

4. Incetarea contractului de cont curent

Conform art. 373 C. com. contractul de cont curent e de drept desfiintat in urmatoarele situatii:

prin scadenta termenului convenit. De la aceasta data, eventualele operatiuni trecute in cont nu vor mai produce efecte;

in lipsa de conventie, prin retragerea uneia din parti. Cel ce denunta contractul nu trebuie sa justifice actul sau. Intrucat buna-credinta se prezuma, partea interesata poate dovedi reaua-credinta sau abuzul de drept al celeilalte parti;

prin falimentul uneia din parti. Aplicarea procedurii falimentului asupra uneia dintre parti are ca efect pierderea dreptului acesteia de a administra si dispune de bunurile sale.

Potrivit alin. (2) al art. 373 C. com. desfiintarea contractului de cont curent se poate cere in caz de moarte, de interdictie sau incapacitate legala a uneia din parti.