Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Contractul de mandat comercial

Contracte

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE
CONTRACT DE STUDII DOCTORALE
CONTRACTUL DE COMISION
CONTRACT DE CESIUNE
CONTRACTUL DE VANZARE - CUMPARARE
Introducere in contractul de leasing - Aspecte generale privind contractul de leasing
CONTRACTUL DE BURSA
CONTRACT DE PRESTARI SERVICII PAZA PROTECTIE ORDINE SI CONTROL
Contractul
CONTRACT DE VANZARE - CUMPARARE COMERCIALA


Contractul de mandat comercial

1. Notiunea si trasaturile caracteristice ale contractului




de mandat comercial

Art. 1532 Cod civil arata ca mandatul este acel contract in temeiul caruia o persoana (mandatarul) se obliga sa incheie in numele si pe seama altei persoane care i-a dat imputernicirea (mandantul) anumite acte juridice.

Deoarece, in multe cazuri, activitatile comerciale sunt complexe si se realizeaza prin intermediari, Codul comercial reglementeaza amplu contractul de mandat comercial, si anume in art. 374-391 C. com.

Ca structura, mandatul comercial se aseamana cu mandatul civil, motiv pentru care ii sunt aplicabile principiile generale referitoare la mandatul civil. Dar mandatul comercial are o functie deosebita, aceea de a mijloci afaceri comerciale, ceea ce reclama existenta unor norme specifice care sa faca mandatul apt exigentelor activitatii comerciale.

Codul comercial nu cuprinde o definitie a mandatului comercial, ci prevede numai unele elemente care caracterizeaza acest contract. Art. 374 C. com. prevede: „Mandatul comercial are ca obiectiv tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandantului. Mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit”.

Avand in vedere dispozitiile art. 1532 C. civ. coroborate cu cele ale art. 374 C. com., contractul de mandat comercial poate fi definit ca acel contract prin care o persoana numita mandatar se obliga, in schimbul unei sume de bani, sa trateze pe seama unei alte persoane numita mandant, o afacere determinata ce reprezinta un act de comert in ceea ce priveste pe mandant .

Trasaturile caracteristice ale contractului. Din definitie rezulta ca mandatul comercial are unele trasaturi caracteristice, care il deosebesc de mandatul civil, si anume :

a)      Obiectul contractului este diferit, intrucat la mandatul civil el cuprinde acte juridice de natura civila, in timp ce mandatul comercial trateaza acte juridice ce trebuie sa fie fapte de comert pentru mandant, asa cum le definesc art. 3 si 4 Cod comercial.

b)      Spre deosebire de mandatul civil, mandatul comercial este un contract cu titlu oneros, aspect care rezulta din prevederile art. 374 C. com., potrivit carora mandatul comercial nu se presupune a fi gratuit. Acest caracter se deduce din faptul ca afacerile comerciale incredintate mandatarului nu sunt nici ele gratuite. Remuneratia mandatarului este stabilita prin conventia partilor, iar in lipsa unei asemenea conventii, prin aplicarea prezumtiei stabilite prin art. 374 Cod comercial de catre instanta de judecata.

c)      Mandatul comercial poate fi cu reprezentare sau fara, in timp ce mandatul civil implica, in mod obisnuit, reprezentarea. Mandatarul comercial, care actioneaza cu reprezentare, incheie actele juridice cu tertii in numele si pe seama mandantului, pe cand mandatarul fara reprezentare incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama mandantului.

d)      Mandatul civil trebuie sa precizeze riguros puterile mandatarului, el putand fi general sau special. Mandatul comercial poate fi si el general, daca este dat pentru toate afacerile mandantului sau special, daca este dat pentru o afacere determinata, insa limitele puterilor mandatarului nu sunt la fel de stricte ca in cazul mandatului civil. Astfel, mandatul comercial confera mandatarului o mai mare libertate de actiune si independenta, reclamate de exigentele activitatii comerciale. Potrivit art. 375 alin. (3) Cod comercial, mandatul special dat pentru o afacere anume cuprinde si imputernicirea necesara pentru efectuarea tuturor actelor necesare executarii acestei afaceri, chiar cand acest lucru n-ar fi expres stipulat.

e)      Raspunderea mandatarului este agravata in materie comerciala, in primul rand ca urmare a caracterului oneros al contractului si, pe urma, datorita caracterului profesional al activitatii mandatarului. Intr-adevar, prevederile art. 1540 C. civ. stabilesc ca raspunderea mandatarului, care isi indeplineste mandatul fara plata este mai putin riguroasa, in caz de culpa, decat a mandatarului al carui mandat are caracter oneros. In plus, exercitandu-si mandatul, de regula, cu titlu profesional, mandatarul insarcinat cu tratarea unor afaceri comerciale este un specialist, o persoana avizata asupra riscurilor afacerii, astfel incat si raspunderea lui este agravata in caz de culpa.

Mandatul comercial prezinta si trasaturi comune cu mandatul civil, acesta fiind un contract intuitu personae, deoarece el se incheie in considerarea calitatilor personale ale mandatarului ; de asemenea, el nu are caracter translativ de proprietate deoarece toate efectele legale pasive sau active ale actului incheiat de mandatar cu tertul se rasfrang asupra mandantului. Eventualul transfer de proprietate are loc direct in patrimoniul mandantului, fara a trece prin matrimoniul mandatarului .

De asemenea, mandatul comercial este un contract numit, fiind amplu reglementat de Codul comercial (art. 374 - 391 C. com.).

2. Conditiile de validitate ale contractului de mandat comercial

Pentru a fi valabil incheiat, contractul de mandat comercial trebuie sa respecte conditiile prevazute de articolul 948 C. civ.: consimtamantul, capacitatea partilor, obiectul contractului si cauza.

Consimtamantul partilor contractante

Mandatul comercial se incheie prin acordul de vointa al mandantului si mandatarului. Dupa forma pe care o imbraca, mandatul poate fi expres sau tacit.

Acceptarea mandatului nu imbraca intotdeauna forma expresa; ea poate fi tacita, insa neindoielnica, rezultand din executarea insarcinarii date. Totusi, simpla tacere, neurmata de inceperea executarii mandatului, nu poate fi interpretata ca o acceptare .

Capacitatea partilor contractante

Incheierea contractului de mandat comercial presupune indeplinirea conditiilor de capacitate cerute de lege.



Mandantul trebuie sa aiba el insusi capacitatea de a incheia actele juridice care urmeaza a fi incheiate in numele sau de catre mandatar. Cum aceste acte juridice sunt fapte de comert pentru mandant, inseamna ca mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de comert, deci sa aiba capacitate deplina de exercitiu.

Mandatarul trebuie, la randul sau, sa aiba capacitate deplina de exercitiu, intrucat trebuie sa manifeste un consimtamant valabil. Legea nu cere ca mandatarul sa aiba capacitate de comerciant, intrucat el nu incheie acte de comert in nume propriu, ci in numele si pe seama mandantului .

Obiectul si cauza contractului

Potrivit art. 374 Cod comercial, obiectul contractului de mandat comercial il reprezinta „tratarea de afaceri comerciale”, deci acele acte juridice care, potrivit legii, sunt considerate a fi fapte de comert.

In doctrina s-a remarcat ca actele juridice care se incheie in baza mandatului comercial se refera cel mai frecvent la vanzarea-cumpararea de marfuri .

In privinta obiectului contractului, legea dispune ca acesta sa fie determinant sau cel putin determinabil, sa fie licit, moral si posibil.

In afara conditiilor generale, comune tuturor contractelor, se impun si urmatoarele precizari:

a)      mandatul are ca obiect incheierea de acte juridice de catre mandatar; daca acesta indeplineste si fapte materiale, ele vor avea un caracter accesoriu (de exemplu: preluarea bunului care urmeaza a fi vandut de catre mandatar, in numele si pe seama mandantului);

b)      actele juridice cu caracter strict personal (de exemplu, testamentul) sau alte declaratii strict personale nu pot fi incheiate prin mandatar.

Cat priveste cauza contractului, aceasta reprezinta scopul urmarit de partile contractante la incheierea actului. Conform cerintelor legii, cauza mandatului comercial, ca si a oricarui alt contract, trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii: sa fie posibila, sa fie licita si respectiv morala.

Conditii de forma

Mandatul comercial, in mod asemanator mandatului civil, poate fi dat in forma scrisa sau verbal, iar uneori chiar si tacit (art. 1533 Cod comercial).

Contractul de mandat comercial este un contract consensual, el fiind considerat valabil incheiat prin simplul acord de vointa a partilor, nefiind supus de lege vreunei forme speciale. Intocmirea unui inscris nu e necesara decat pentru dovada contractului (ad propationem); inscrisul astfel redactat se numeste procura sau imputernicire, care este un act juridic unilateral prin care mandantul precizeaza actele sau operatiunile juridice pe care il imputerniceste pe mandatar sa le indeplineasca in numele si pe socoteala sa, fixand de asemenea si limitele imputernicirii de reprezentare.

Intocmirea acestui inscris probator este necesara pentru ca tertii contractanti sa fie in masura sa verifice puterile conferite mandatarului, precum si limitele in care acesta poate contracta in numele si in contul mandantului .

Daca pentru actul juridic pe care mandatarul a fost imputernicit sa-l incheie legea cere forma solemna, care de regula este forma autentica, atunci procura trebuie sa fie data in aceiasi forma, pentru ca mandatul formeaza un tot indivizibil cu actul pentru care a fost dat, in acest fel respectandu-se regula cunoscuta sub numele „regula simetriei formelor” .

Prin urmare, procura poate fi data sub forma:

- inscrisului sub semnatura privata;

- inscrisului autentic.

3. Efectele contractului de mandat comercial

Incheierea valabila a contractului de mandat comercial are ca efect generarea unor obligatii in sarcina partilor, o parte din ele fiind aceleasi ca si la contractul de mandat civil, iar altele, reglementate de Codul comercial, avand un caracter specific comercial. Ca si la mandatul civil, obligatiile privesc raporturile dintre parti, respectiv pe cele dintre mandant si terti.

Obligatiile mandatarului

Din contract rezulta anumite obligatii pentru mandatar, care actioneaza in numele si pe seama mandantului.

Mandatarul are obligatia sa execute mandatul

Potrivit art. 1539 C. civ., mandatarul are obligatia de a executa contractul, care se concretizeaza prin incheierea actelor juridice cu care a fost imputernicit de mandant. Activitatea mandatarului trebuie sa fie desfasurata in limitele imputernicirii date de mandant. In materie comerciala, depasirea acestor limite este considerata permisa, daca este in interesul mandantului si daca mandatarul nu mai are timpul necesar pentru a cere instructiuni de la mandant.

Mandatarul trebuie sa execute personal mandatul incredintat, daca prin contract nu i s-a permis sa isi substituie o alta persoana.

Daca prin contract au fost numiti mai multi mandatari pentru incheierea acelorasi acte juridice, atunci acestia, fie ca li s-a stabilit sau nu sa lucreze impreuna, raspund solidar pentru indeplinirea mandatului incredintat.

Mandatarul este tinut sa-si indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui bun proprietar. El trebuie sa respecte clauzele contractului si instructiunile primite.

Mandatarul care nu se conformeaza instructiunilor primite de la mandant va raspunde pentru prejudiciile cauzate mandantului. Avand in vedere natura oneroasa a contractului de mandat, raspunderea mandatarului este atrasa indiferent de forma culpei sale.



Mandatarul raspunde pentru stricaciunile bunurilor, care i-au fost incredintate spre pastrare sau vanzare, cu exceptia cazului cand demonstreaza ca acele stricaciuni s-au produs din cauza de forta majora sau ca urmare a viciilor acelor bunuri.

Mandatarul trebuie sa arate tertilor imputernicirea sa (art. 384 C. com.). Acesta nu actioneaza in nume propriu ci pe socoteala si in numele celui care i-a dat imputernicirea si care este stapanul afacerii (contemplatio domini). Tertului nu-i pot fi opuse instructiuni diferite de cele infatisate, cu exceptia cazului cand se face dovada ca acesta avea cunostinta de existenta unor instructiuni „secrete” la data incheierii contractului.

Mandatarul este dator sa incunostiinteze fara intarziere pe mandant despre executarea mandatului. Acest lucru este firesc, caci mandantul este acela care dobandeste drepturi si se obliga prin activitatea mandatarului.

In cazul in care, prin contract, au fost convenite anumite modalitati de informare a mandantului, mandatarul trebuie sa se conformeze clauzelor contractului.

Mandantul care a primit instiintarea, dar intarzie raspunsul peste termenul impus de natura afacerii, este considerat de lege ca a acceptat executarea mandatului, chiar daca mandatarul a depasit limitele mandatului (art. 382 alin. (2) C. com.). In situatia in care mandatarul nu isi indeplineste aceasta obligatie si, prin incheierea actelor juridice in temeiul imputernicirii primite, a cauzat anumite prejudicii, el trebuie sa-l despagubeasca pe mandant.

Mandatarul are obligatia sa plateasca dobanzi la sumele de bani cuvenite mandantului. Daca in cursul executarii mandatului sau, mandatarul primeste sume de bani cuvenite mandantului, acesta trebuie sa le remita sau sa le consemneze pe numele mandantului.

Nerespectarea obligatiei atrage curgerea dobanzii in favoarea mandantului, incepand cu ziua din care mandatarul era obligat sa le trimita sau sa le consemneze. Daca mandatarul schimba destinatia sumelor de bani primite pentru mandant, dobanda curge din ziua primirii sumelor respective. In aceasta situatie, mandatarul datoreaza si despagubiri pentru prejudiciul cauzat.

Obligatiile mandantului

Din contractul de mandat rezulta si obligatii in sarcina mandantului, care a dat imputernicirea mandatarului.

Mandantul este obligat sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului (art. 385 Cod comercial). Aceste mijloace pot consta atat in bunuri corporale, cat si in informatii si documentatii care ar putea fi utile mandatarului pentru indeplinirea imputernicirii sale. Aceste obligatii cuprind si indatorirea de a avansa sumele de bani necesare pentru acoperirea cheltuielilor ce ar putea fi ocazionate mandatarului in realizarea mandatului sau.

Mandantul are obligatia de a plati mandatarului remuneratia datorata pentru indeplinirea mandatului.

Spre deosebire de mandatul civil, care se prezuma gratuit, in lipsa unei conventii contrare, mandatul comercial este prezumat cu titlu oneros, chiar daca remuneratia nu este prevazuta in contract. Remuneratia este datorata neconditionat de reusita afacerii, daca mandatarul nu a fost in culpa. In lipsa unei conventii privind remuneratia, cuantumul se determina de catre instanta judecatoreasca.

Mandantul are obligatia sa restituie cheltuielile facute de mandatar pentru executarea mandatului.

Aceste cheltuieli includ atat sumele avansate de mandatar pentru indeplinirea mandatului, cat si despagubirile cuvenite mandatarului pentru pagubele suferite cu ocazia indeplinirii mandatului.   

Mandantul are obligatii si fata de tertele persoane in baza actelor juridice incheiate de mandatar, evident in limitele imputernicirii sale.

Raspunderea mandatarului fata de mandant in cazul substituirii unei terte persoane

Contractul de mandat este, de regula, un contract intuitu personae, asa incat mandatarul trebuie sa indeplineasca el insusi imputernicirea data de mandant . Cu toate acestea este posibil ca, in continutul contractului sa se prevada ca mandatarul are posibilitatea sa-si substituie o terta persoana pentru indeplinirea in totalitate sau numai partial a imputernicirii date de mandant.

Mandatarul va raspunde fata de mandant numai in urmatoarele cazuri:

- a desemnat o alta persoana (substituit) pentru indeplinirea mandatului, fara sa fi avut incuviintarea mandantului;

- a desemnat o persoana incapabila (persoana care era cunoscuta ca nedestoinica, necapabila) a incheia actele juridice cerute de mandant sau in stare de insolvabilitate notorie (art. 1542 C. civ.).

In aceasta situatie mandatarul a avut dreptul de a se substitui, dar se face vinovat de alegerea nepotrivita a persoanei care il substituie.

Privilegiul mandatarului

Pentru a proteja interesele acestuia, legea ii acorda un privilegiu special prin care se garanteaza satisfacerea de catre mandant a drepturilor banesti ale mandatarului. Art. 386 C. com. arata ca mandatarul beneficiaza de un privilegiu special pentru tot ceea ce i se datoreaza din executarea mandatului sau si chiar pentru retributia sa. Prin acest privilegiu se garanteaza mandatarului sumele de bani cuvenite ca retributie, cheltuielile facute in exercitiul mandatului si despagubi pentru eventualele prejudicii ocazionale.

Privilegiul se exercita asupra tuturor bunurilor mandantului pe care mandatarul le detine pentru executarea mandatului sau care se gasesc la dispozitia sa, in magazinele sale ori in depozitele publice, sau pentru care el poate proba prin posesia legitima a politei de incarcare (documentul de transport) ca i-au fost expediate (art. 387 alin. (1) C. com.).

Daca bunurile mandantului au fost vandute de mandatar, potrivit mandatului, privilegiul subzista (poarta) asupra pretului (art. 387 alin. (4) C. com.).

Potrivit legii, creantele mandatarului garantate prin privilegiul special au prioritate fata de oricare alte creante impotriva mandantului.

Pentru exercitarea acestui privilegiu, mandatarul trebuie sa-i notifice mandantului sumele de bani pe care acesta le datoreaza, cu somatia de a le achita in termen de 5 zile si cu precizarea ca, in caz de neplata, va proceda la vanzarea bunurilor. Mandantul este in drept sa faca opozitie la instanta judecatoreasca, iar daca nu a facut opozitie sau ea a fost respinsa, mandatarul poate vinde bunurile grevate de privilegiu.

4. Incetarea contractului de mandat comercial



Mandatul comercial inceteaza in toate cazurile prevazute de art. 1552 Cod civil – prin revocarea mandatarului de catre mandant, prin renuntarea mandatarului la mandat, prin moarte, interdictie judecatoreasca, insolvabilitate si falimentul mandantului sau mandatarului.

Cu toate ca mandatul este, prin natura sa, revocabil, legea nu-l indreptateste nici pe mandant, nici pe mandatar sa renunte la el in mod intempestiv sau in lipsa unei juste cauze. Facand aplicarea unor principii ale dreptului comun, art. 391 Cod comercial prevede ca mandantul sau mandatarul care fara justa cauza prin revocarea si renuntarea sa intrerupe executarea mandatului, va raspunde pentru prejudiciile astfel cauzate .

Daca mandatul inceteaza, indiferent din ce motive, mandatarul va putea cere sa fie retribuit proportional cu serviciile prestate.

Practica judiciara a aratat ca mandatul, chiar arbitrar retras, nu poate fi mentinut impotriva vointei mandantului, pentru ca mandatul are caracter intuitu personae, iar increderea nu poate fi impusa. Singura actiune pe care o poate exercita mandatarul in acest caz este actiunea in daune si nu cea in reintegrare.



B. Stefanescu, I. Rucareanu, op. cit., p. 145; I.N. Fintescu, op. cit., vol. I, p. 379 - 380.

C. Rosu, Contractele de mandat si efectele lor in dreptul civil si comercial, Editura Lumina Lex, Bucuresti,

2003, p. 181 - 185. Cu privire la delimitarea contractului de mandat de contractul de agentie, contractul de munca si contractul de management, a se vedea M.-L. Belu Magdo, op. cit., p. 148 – 151.

M. Muresan, Contracte civile speciale, vol. II, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1999, p. 82.

Idem, p. 83.

R.I. Motica, C. Rosu, Drept comercial roman si international, Editura Alma Mater, Timisoara, 1999, p. 194.

C. Rosu, op. cit., p. 121.

Fr. Deak, St.D. Carpenaru, Contracte civile si comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1993, p. 321.

Tr. Satu Mare, dec. civ. nr. 118/1971, in Revista romana de drept nr. 1/1972, p. 152.

Fr. Deak, op. cit., p. 313.

In jurisprudenta s-a aratat ca „intrucat mandatul comercial este dat tocmai in considerarea aptitudinilor

mandatarului in tratarea afacerilor, mandatarul trebuie sa execute personal mandatul incredintat, in afara de

cazul cand, prin contract, s-a prevazut posibilitatea substituirii lui cu o alta persoana”, C.S.J., sect. com., dec.

nr. 1245 din 27 feb. 2003.

St.D. Carpenaru, Drept , op. cit., p. 461.

Cas. I, dec. nr. 656/1925, in Practica judiciara in materie comerciala, vol. II, p. 41.






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1956
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site