Conceptul de control financiar

Conceptul de control financiar

Controlul financiar intervine in viata economica si se interpune in amplele procese de reforma economica, financiara si sociala. Acesta reprezinta un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a abaterilor si deficientelor, si de stabilire a masurilor necesare pentru intrarea in legalitate.

Locul deosebit pe care controlul il ocupa in economiile statelor lumii a fost confirmat de-a lungul timpului de realitatile economice, intrucat acesta constituie un instrument de baza al managementului tuturor segmentelor din cadrul societatii, aria sa de cuprindere acoperind toate fazele proceselor economice.

Controlul - functie a managementului

Controlul asupra activitatii economice constituie o necesitate, atat pentru intreprinderi, cat si pentru autoritatile publice. Economia de piata nu dispune de un asemenea mecanism de reglare a proceselor economice care sa permita renuntarea la control.

Ca fenomen unitar si complex managementul ofera pentru studiu patru puncte nodale - mecanismul, structura, dinamica si evolutia - care sunt etapele logice ale oricarui proces de conducere si succesiunea oricarui act de conducere. Exista in toata lumea o functie generala denumita conducere care serveste aceluiasi scop in toate societatile dezvoltate.

Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva care ridica valoarea concluziilor si calitatea deciziilor.

Controlul nu se rezuma la constatarea modului de manifestare a neajunsurilor, ci este un instrument, un mijloc de cunoastere a realitatii si a posibilitatilor de determinare si de prevenire a deficientelor si anomaliilor.

Controlul patrunde in esenta fenomenului si contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspecte negative in momentul in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea cauzelor.

In cadrul procesului de management se delimiteaza mai multe componente carora le corespund functiile si atributiile managementului: previziunea, organizarea, antrenarea, coordonarea si controlul. Acestea alcatuiesc continutul procesului tipic de management, care se exercita in toate sistemele social-economice. Luate separat, fiecare din aceste functii inseamna si decizie, dar mai presus de orice, inseamna cunoastere.

Activitatea oricarei entitati economice se desfasoara pe doua planuri:

conducerea - ansamblul actiunilor de decizie privind organizarea, strategia, coordonarea, gestionarea si controlul, si

executia - ansamblul actiunilor sau operatiunilor legate de producerea de bunuri sau prestari de servicii, etc.

Activitatile desfasurate la nivel microeconomic si macroeconomic de la entitati economico-sociale si pana la nivelul sistemelor sunt urmarite in permanenta pentru a se ajunge la realizarea obiectivelor si intereselor urmarite. Aceasta activitate care cuprinde mecanisme complexe, fiind un atribut esential a conducerii societatii si o forma de manifestare a functiilor statului este cunoscuta sub denumirea de control.

Controlul este o componenta intrinseca a managerului, iar prin exercitarea sa este o activitate umana, autonoma si specifica, care serveste atat conducerii entitatii economice, societatilor si partenerilor acesteia, cat si autoritatilor publice sau populatiei.

Controlul este un atribut al conducerii, o functie a conducerii si in acelasi timp este o activitate independenta. In calitatea de functie a conducerii, controlul vizeaza maximizarea parametrilor care se refera la rezultatele obtinute si la cresterea vitezei de realizare a lor. Facand parte din sistemul de control, controlul financiar este, in fapt, un instrument indispensabil managementului pentru supravegherea activitatii entitatii economice, in scopul de a lua din timp deciziile care se impun.

In conditiile economiei de piata, controlul financiar, serveste unui triplu sistem de interese:

intereselor entitatilor economice prin actiunea de evitare a situatiilor de disfunctionalitate in procesul de gestionare a patrimoniului, cat si prin cea de remediere a unor abateri de la prevederile legale cu efecte perturbatorii in activitatea acestora;

intereselor tertilor, carora le ofera informatii exacte asupra entitatii economice la care se efectueaza verificarea, contribuind la mediatizarea aspectelor pozitive sau negative, dupa caz, ale acesteia;

intereselor statului in realizarea politicii sale pe termen lung in domeniul economic, prin efectele de prevenire sau de reglare a disfunctionalitatilor ce pot interveni, la un moment dat, in activitatile desfasurate in cadrul sistemelor economice.

Abordari conceptuale privind controlul financiar

Controlul, potrivit dictionarelor de specialitate, este definit ca fiind verificarea, analiza permanenta sau periodica a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire sau verificare permanenta, periodica ori inopinata, facuta intr-un domeniu oarecare cu scopul de a cunoaste realitatile si modul cum se desfasoara activitatea in domeniul respectiv spre a preintampina sau a elimina eventualele lipsuri si pentru a imbunatati activitatea.

Controlul in sens larg consta in a verifica daca totul a fost efectuat in conformitate cu programul fixat, dupa ordinele date si principiile stabilite. De asemenea, controlul poate fi definit ca fiind puterea de a conduce politicile financiare si operationale ale unei intreprinderi pentru obtinerea de beneficii din activitatea ei, fiind sinonim cu notiunile de verificare, inspectie, supraveghere, examinare sau cercetare atenta si amanuntita.

In calitatea de componenta a controlului economic, controlul financiar se defineste ca fiind actiunea de determinare a starii unor activitati economice reprezentate de documente financiare si contabile, prin raportarea acestor reprezentari la prevederile legale prin care au fost definite.

Controlul financiar reprezinta actiunea de determinare a unor adevaruri in legatura cu starea unor proiecte de activitati economice sau cu a celor care au fost efectuate, prin compararea modului efectiv de prezentare sau manifestare al acestora cu prevederile si/sau normele legale prin care au fost definite si institutionalizate, in vederea preintampinarii sau depistarii si remedierii abaterilor de la aceste prevederi si norme.

Controlul financiar reprezinta o forma de perfectionare a activitatii sociale si se orienteaza spre urmatoarele aspecte:

organizarea mai buna a muncii in toate sectoarele de activitate;

intarirea disciplinei, a ordinii, a spiritului de raspundere si a legislatiei;

administrarea mai buna a resurselor materiale si umane de care dispune entitatea economica;

descoperirea operatiunilor nereale, neeconomice si ilegale;

preintampinarea aparitiei deficientelor, neregulilor si pagubelor;

eliminarea minusurilor, deficientelor si abaterilor care exista in domeniul economico-financiar;

recuperarea abaterilor constatate si perfectionarea activitatii viitoare;

asigurarea cresterii economice mai rapide si nivelului de bunastare

evaluarea eficientei rezultatelor obtinute.

Formele si obiectul controlului financiar

Activitatea de control, in general, poate imbraca forme diferite in functie de domeniul in care se exercita, de continutul, obiectivele si sfera de cuprindere a acestuia. Clasificarea controlului financiar este determinata si de spatiul de actiune al acestuia in sfera puterii legislative sau executive.

In literatura de specialitate exista mai multe puncte de vedere referitoare la modul de abordare, clarificare si sistematizare a formelor de control in general si a controlului financiar in special.

Dupa momentul efectuarii propriu-zise a activitatilor sau al intocmirii si utilizarii documentelor supuse verificarii fata de momentul efectuarii verificarii, controlul financiar se manifesta sub trei forme:

control financiar preventiv sau anticipat;

control financiar concomitent sau operativ-curent;

control financiar ulterior sau postoperativ.

Aceste forme sunt intr-o permanenta legatura, conditionare, influentare si completare reciproca.

Controlul financiar preventiv (cunoscut si sub denumirea de control anticipat) este forma controlului financiar care se exercita inainte de efectuarea operatiunii sau activitatii supuse verificarii, sau inainte ca un document sa fie lansat in procesul economic. Acesta contribuie la folosirea cu maxima eficienta a mijloacelor materiale si disponibilitatilor banesti, la intarirea ordinii si cresterea raspunderii manageriale in angajarea si efectuarea cheltuielilor, la respectarea stricta a legislatiei, la preintampinarea oricarei forme de risipa    si a eventualelor deficiente inainte de a se produce fenomene negative.

Sfera de actiune a controlului financiar preventiv este formata din toate documentele si operatiunile din care deriva drepturile si obligatiile patrimoniale ale unei entitati economice fata de alta persoana fizica sau juridica, sau fata de institutiile statului.

Obiectivul principal al controlului financiar preventiv este de a opri, inainte de efectuare, toate operatiunile care nu sunt legale, necesare, oportune sau economicoase, in faza de angajare si de plata, respectiv de incasare, dupa caz.

Controlul operativ-curent (cunoscut si sub denumirea de control concomitent) reprezinta acea forma a controlului financiar care se caracterizeaza prin faptul ca se realizeaza concomitent cu desfasurarea operatiunilor sau fenomenelor economice controlate. Controlul operativ-curent se exercita pe toata durata desfasurarii proceselor economice supuse verificarii, identificandu-se, atat in timp, cat si in spatiu, cu insusi continutul activitatii de management general. Importanta exercitarii controlului financiar operativ-curent rezida din faptul ca surprinde eventualele disfunctionalitati ale proceselor si fenomenelor economice chiar in faza desfasurarii, adica in momentul cel mai propice efectuarii corectiilor necesare.

Sfera de actiune a controlului operativ-curent este formata din totalitatea activitatilor entitatii economice, indiferent de forma acesteia.

Obiectivele controlului operativ-curent constau in verificarea si stabilirea abaterilor si deficientelor in legatura cu existanta, integritatea si pastrarea bunurilor de orice fel, utilizarea mijloacelor materiale si banesti, efectuarea receptiilor si a inventarierilor, conducerea evidentelor contabile si stabilirea realitatii datelor inscrise in situatiile financiare si conturile de executie.

Controlul operativ-curent se poate realiza prin operatiuni inopinate desfasurate in principalele locuri in care se realizeaza procesele economice (depozite, sectii de productie, unitati de desfacere, localuri si piete publice etc.) sau prin actiuni aprioric stabilite prin programele de activitate si control ale entitatii economice.

Controlul financiar ulterior (cunoscut si sub denumirea de control postoperativ) este acea forma a controlului financiar care se exercita dupa efectuarea activitatilor si proceselor economice supuse verificarii.

Controlul ulterior are sfera cea mai larga de actiune, utilizandu-se diferentiat in functie de obiectivele specifice fiecarei structuri cu atributii de control financiar si dupa cum acestea se situeaza in zona de actiune a statulzi sau a entitatii economice.

Sfera de actiune a controlului ulterior se intinde practiv asupra tuturor actvitatilor economice desfasurate de institutiile statului, de regiile autonome si agentii economici cu capital de stat si/sau privat, in ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor fata de diferite bugete.

Principalele obiective    ale controlului ulterior exercitat de catre organele de control ale statului constau in verificarea modului de administrare si utilizare a fondurilor acordate de la buget, a modului de utilizare a mijloacelor si fondurilor din dotarea unitatilor economice ale statului, precum si in indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscale fata de diferite structuri guvernamentale. O alta categorie de obiective ale controlului ulterior vizeaza modul de formare si gestionare a resurselor diferitelor bugete si a fondurilor speciale, precum si a datoriei publice a statului.

Controlul financiar ulterior exercitat la agentii economici are ca principal obiectiv verificarea modului de gospodarire a mijloacelor materiale si banestice apartin fiecaruia dintre acestia.

Dupa structurile care o exercita, activitatea de control financiar poate fi:

control financiar organizat si exercitat prin institutiile specializate ale statului;

control financiar organizat si exercitat de catre organele proprii ale entitatilor economice.

Controlul financiar organizat si exercitat prin institutiile statului poate imbraca cele trei forme (preventiv, operativ-curent si ulterior) in functie de organismele desemnate sa-l exercite.

Dupa apartenenta la institutiile din sfera de activitate a legislativului sau a executivului, controlul financiar este exercitat prin structuri distincte, cu statute si atributii proprii fiecareia dintre acestea, astfel:

in sfera de activitate a legislativului, controlul financiar este exercitat de catre Curtea de Conturi a Romaniei, institutie suprema de control financiar ulterior extern asupra modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, care functioneaza pe langa Parlamentul Romaniei. Exercitarea functiilor de control se face in mod independent, in conformitate cu dispozitiile Constitutiei si ale legii proprii de organizare si functionare, precum si cu celelalte legi ale tarii.

in sfera de sctivitate a executivului, controlul financiar este organizat si exercitat prin structurile specializate ale Ministerului Economiei si Finantelor, formate din: Agentia Nationala de Administrare Fiscala (A.N.A.F.), Unitatea Centrala de Armonizare a Sistemelor de Management Financiar si Control (U.C.A.S.M.F.C.), Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (U.C.A.A.P.I.), Directia de Audit Public Intern etc.

Sfera de activitate a controlului financiar de stat este stabilita pentru fiecare structura cu atributii in acest domeniu prin prevederi legale foarte exacte incepand cu cele prevazute in legea fundamentala a statului, Constitutia, si continuand cu cele prevazute in legi speciale si ordinare. In general, in sfera controlului financiar organizat si exercitat de catre structurile statului poate fi inclusa orice entitate economica indiferent de forma de proprietate asupra capitalului.

Obiectivele controlului financiar organizat de stat se refera, in general, la modul de folosire a mijloacelor materiale si banesti apartinand regiilor autonome si institutiilor publice, precum si la starea capitalului social al statului in societatile comerciale. Fiecareia dintre structurile cu sarcini de control financiar ale statului ii sunt proprii atat obiective generale, cat si obiective specifice in functie de care isi organizeaza si exercita intreaga activitate.

Controlul financiar propriu al entitatilor economice este realizat cu scopul de a preveni sau solutiona eventualele abateri si deficiente cu caracter economic din activitatea acestora. Necesitatea exercitarii controlului financiar propriu este determinata de un triplu sistem de interese apartinand entitatii economice care il organizeaza, statului si entitatilor economice partenere.

Controlul financiar propriu, efectuat de catre organele proprii, in functie de tipul entitatii economice se organizeaza si exercita astfel:

la nivelul institutiilor publice, controlul financiar propriu poate fi:

control financiar preventiv;

control financiar intern.

Controlul financiar preventiv se defineste ca fiind activitatea prin care se stabileste legalitatea si regularitatea operatiunilor privind fondurile publice si patrimoniul public, inainte de aprobarea acestor operatiuni.

Sfera de activitate a controlului financiar preventiv este formata din ansamblul institutiilor publice.

Principalul obiectiv al controlului financiar preventiv consta in stabilirea legalitatii, regularitatii si incadrarii in limitele aprobate pentru urmatoarele categorii de operatiuni:

angajamente legale si bugetare;

deschiderea si repatizarea de credite bugetare;

modificarea repartizarii pe trimestre si pe subdiviziuni ale clasificatiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virari de credite;

platile efectuate prin fonduri publice;

incasarile in numerar;

vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ- teritoriale;

alte tipuri de operatiuni, stabilite prin ordin al ministrului economiei si finantelor.

Controlul financiar intern reprezinta ansamblul masurilor privind organizarea activitatilor de determinare a starii reale a unor activitati si procese prin compararea acestora in vederea:

realizarii, la un nivel corespunzator de calitate, a atributiilor institutiilor publice, stabilite in concordanta cu propria lor misiune, in conditii de regularitate, eficacitate, economicitate si eficienta;

protejarii fondurilor publice impotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;

respectarii legii, a reglementarilor si deciziilor conducerii;

dezvoltarii si intretinerii unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare si difuzare a datelor si informatiilor financiare si de conducere, precum si a unor sisteme si proceduri de informare publica adecvata prin rapoarte periodice.

Definitiile controlului intern sunt numeroase:

"Controlul intern reprezinta totalitatea masurilor care contribuie la detinerea controlului asupra intreprinderii. Are drept scop, pe de o parte, asigurarea protectiei patrimoniului si calitatea informatiei, iar, pe de alta parte, aplicarea instructiunilor conducerii si favorizarea imbunatatirii performantelor. Se manifesta prin organizarea, metodele si procedurile fiecarei activitati a intreprinderii, pentru a-i mentine perenitatea" - Ordinul Expertilor Contabili din Franta;

"Controlul intern cuprinde totalitatea sistemelor de control, financiare si de alta natura, implementate de catre conducere pentru a putea desfasura afacerile intreprinderii intr-o maniera ordonata si eficace, pentru a asigura respectarea politicilor de gestiune, pentru a proteja activele si pentru a garanta, pe cat posibil, exactitatea si completitudinea informatiilor inregistrate" - Comitetul Consultativ de Contabilitate din Marea Britanie;

"Controlul intern este un proces implementat de consiliul de administratie, conducere si alti membri ai personalului unei entitati, care isi propune sa furnizeze o asigurare rezonabila cu privire la atingerea urmatoarelor obiective: eficacitatea si eficienta functionarii, fiabilitatea informatiilor financiare, respectarea legilor si regulamentelor" - Comitetul de Sponsorizare a Organizatiilor Comisiei Treadway din SUA;

"Controlul intern este constituit din elementele unei organizatii (inclusiv resursele, sistemele, procesele, cultura, structura si sarcinile) care, in mod colectiv, ajuta personalul sa realizeze obiectivele organizatiei: eficacitatea si eficienta functionarii, fiabilitatea informatiilor interne si externe, respectarea legilor, regulamentelor si politicilor interne" - Institutul Canadian al Contabililor Autorizati;

"Controlul intern acopera totalitatea politicilor si procedurilor concepute si implementate de catre managementul organizatiei, pentru a asigura: atingerea obiectivelor acelei organizatii intr-un mod economic, eficient si eficace, respectarea regulilor externe si a politicilor si regulilor managementului, protejarea bunurilor si a informatiilor, prevenirea si depistarea fraudelor si greselilor, precum si calitatea documentelor de contabilitate si producerea in timp util de informatii de incredere referitoare la segmentul financiar si de management" - Cartea Alba a reformei manageriale in cadrul serviciilor Comisiei Europene.

In Romania, definitia controlului intern este prevazuta de Ordonanta Guvernului nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv, republicata: "Controlul intern - ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace; acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele si procedurile."

la nivelul entitatilor economice, altele decat institutiile publice (agenti economici), controlul financiar propriu se organizeaza si se exercita cu respectarea normelor si prevederilor legale, a statutelor si regulamentelor interne ale acestora.

Dupa volumul controlat al documentelor si al operatiunilor ce fac obiectul activitatii de verificare, controlul financiar se clasifica in:

control total, care presupune verificarea tuturor documentelor si a activitatilor la care acestea se refera, emise si efectuate in perioada analizata. Aceasta forma a controlului financiar se realizeaza, de obicei, atunci cand persoana desemnata pentru efectuarea verificarii este obligata prin prevederi legale sa pronunte, in scris, un aviz in legatura cu legalitatea, oportunitatea[1], economicitatea, eficacitatea si eficienta modului de realizare a unei operatiuni sau a legalitatii intocmirii unui document. In special, aceasta forma a controlului financiar se exercita in cazul in care controlorul are sarcina verificarii unor operatiuni si/sau documente in vederea acordarii sau nu a vizei de control financiar preventiv ori pentru formularea propunerii de descarcare de gestiune a conturilor financiare.

control prin sondaj. Spre deosebire de controlul total, acesta presupune verificarea celor mai reprezentative documente si activitati, emise si efectuate in perioadele cele mai reprezentative sau de maxima activitate ale entitatii economice.O problema dificila a condtrolului prin sondaj este reprezentata de alegerea esantionului optim, reprezentativ al documentelor si operatiunilor, astfel incat din constatarile rezultate sa poata fi desprinsa o concluzie generala, valabila pentru intrg sistemul controlat si care sa poata fi extinsa la toata perioada verificata.

Dupa durata si intensitatea efectuarii, controlul financiar poate imbraca formele:

control continuu. Aceasta forma se exercita pe toata durata efectuarii operatiunilor economice controlate, fara intreruperi sau scaderi de ritm, avand o caracteristica comuna cu activitatea de control operativ-curent, si anume aceea a efectuarii verificarii concomitent cu desfasurarea operatiilor analizate, determinata de necesitatea realizarii, fara erori, a tuturor activitatilor economice.

control periodic - activitatea de verificare care se realizeaza la anumite intervale, de obicei fixe, stabilite prin programe in functie de particularitatile fenomenelor economice si de necesitatile de informare, la anumite momente, asupra formelor de manifestare a acestora. Datorita caracterului sau anuntat, controlul periodic trebuie efectuat cu toata intensitatea, la termenele stabilite si asupra tuturor documentelor si operatiunilor ce fac obiectul activitatii supuse controlului, in vederea obtinerii rezultatelor scontate. Lipsa elementului inopinat in organizarea acestei forme de control poate crea, in timp, o anumita rutina in activitatea controlorului si a celor verificati, fapt ce poate duce la obtinerea unor rezultate mai putin spectaculoase, iar uneori chiar nereale sau neconcludente.

Cu toate ca formele controlului financiar se deosebesc intre ele prin obiectivele pe care si le propun, roluri, functii, sfera de activitate etc., toate au ca scop determinarea starii unor fenomene, procese sau activitati, la un moment dat, fata de un sistem determinat de criterii.

1.4. Functiile controlului financiar

Realizarea functiei de control presupune o serie de cerinte, precum:

existenta unui sistem informational care sa permita vehicularea rapida a informatiilor privind standardele de performanta;

efectuarea controlului direct, la locul actiunii;

analiza cauzelor abaterilor si tratarea diferentiata a acestora in functie de importanta lor;

evitarea suprapunerii activitatilor de control;

realizarea unui control general si eficient la toate nivelurile, aceasta presupunand existenta si functionarea unui sistem de control managerial.

In acest context, controlul este o functie a managementului care asigura cunoasterea si perfectionarea activitatii manageriale, fiind o conditie esentiala a conducerii.

Privit drept o componenta a managementului, controlul are o serie de functii, astfel:

functia de prevenire consta intr-o serie de masuri luate de managerul entitatii economice pentru preintampinarea abaterilor de la prevederile legale, in sensul prevenirii unor deficiente sau prejudicii in activitatea acesteia.

functia de constatare a situatiei, de cunoastere a trecutului, de apreciere a prezentului si de estimare a viitorului, conform careia prin control se urmareste indeplinirea deciziilor conducerii si impactul acestuia asupra functionarii entitatii economice. De asemenea, el urmareste modul in care se asigura echilibrul financiar intre venituri si cheltuieli si influenta asupra realizarii obiectivelor stabilite.

functia de perfectionare a activitatii si educare a tuturor participantilor la realizarea procesului de management deriva din faptul ca activitatea de control financiar are rolul de a orienta activitatile specifice entitatii spre obiective majore. Aceasta orientare se realizeaza intr-o ordine de prioritate rationala si de perspectiva, care sa previna si sa inlature risipa de efort uman si de mijloace materiale si sa asigure cresterea eficientei economico-sociale.

functia de reglare a activitatii si de corectare a dereglarilor se realizeaza prin procedee si tehnici specifice controlului financiar cu ajutorul carora se constata nereguli, deficiente si abateri, iar valorificarea constatarilor este asigurata prin corectarea si aducerea la parametrii de normalitate si legalitate a situatiilor rezultate.

functia de prevedere sau previzionala este concretizata in descifrarea tendintelor sau mersului evenimentelor viitoare. Pe baza analizei realitatii si a rezultatelor estimative ale masurilor preconizate sau aplicate, si tinand cont de legile obiective ale dezvoltarii economico-sociale, controlul poate anticipa evolutia unor procese si fenomene, precum si consecintele lor.

functia de indrumare se realizeaza prin efectul formativ-stimulativ si de generalizare a experientei pozitive dobandite pe parcursul si ca urmare a desfasurarii activitatii de control financiar, atat de cei care exercita controlul, cat si de personalul entitatii economice controlate.

functia coercitiva (de constrangere) se realizeaza prin aplicarea unor masuri administrative, civile sau penale in sarcina celor care se fac raspunzatori de nerespectarea prevederilor legale in vigoare, fapt care a generat deficientele constatate in timpul controlului.

functia recuperatorie reprezinta o componenta majora a controlului financiar, constand in actiunea de descoperire si recuperare a pagubei si luarea de masuri fata de cei vinovati.

Literatura de specialitate mai indica si alte functii ale controlului financiar, care pentru realizarea obiectivelor generale al unui sistem economic trebuie sa se completeze si interconditioneze in permanenta.