Considerente generale privind raportul de audit

Considerente generale privind raportul de audit

Finalitatea unei misiuni de audit a situatiilor financiare consta in elaborarea raportului de audit. Raportul de audit reprezinta mijlocul prin care auditorul comunica actionarilor si oricaror alti utilizatori interesati masura in care este satisfacut de modul de intocmire a situatiilor financiare. Semnarea raportului de audit constituie o sarcina care nu trebuie subestimata. Spre exemplu, emiterea unei opinii fara rezerve arata ca auditorul este de acord cu faptul ca situatiile financiare ofera o imagine fidela si, in consecinta, utilizatorii raportului de audit vor privi o astfel de opinie semnata ca pe un "certificat de sanatate" pentru intreprinderea auditata. Din acest motiv, raportul auditorului va trebui sa contina o exprimare clara a opiniei sale cu privire la situatiile financiare auditate, opinie care este formulata pe baza elementelor probante pe care isi intemeiaza concluziile la care a ajuns in timpul misiunii de audit.

Auditorii nu pot sa semneze raportul de audit decat dupa ce situatiile financiare au fost elaborate in forma lor finala.

Desi, in general, auditorul prefera ca situatiile financiare ale clientului sau sa fie intocmite la data cand incepe misiunea de audit, in practica, o astfel de situatie se intalneste extrem de rar. Mai mult decat atat, chiar daca auditorul ar avea acces inca de la inceputul misiunii la situatiile financiare, este posibil ca, pe baza concluziilor rezultate din examinarea probelor obtinute din misiunea de audit, auditorul sa solicite modificarea anumitor declaratii ale conducerii prezentate in situatiile financiare. Pe de alta parte, adesea, auditorii recomanda clientilor lor sa publice sau sa explice mai bine anumite informatii suplimentare in notele la situatiile financiare anuale. In acest sens, standardele internationale de audit solicita auditorului sa revizuiasca si sa evalueze concluziile ce rezulta din probele de audit care au fost colectate pe parcursul misiunii ca baza in vederea exprimarii unei opinii asupra situatiilor financiare, inaintea emiterii raportului.