ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

MASTER IN AF. EC. INTERNATIONALE

R E F E R A T

Economie Internationala

Corporatiile Multinationale si Productia Internationala

Corporatiile Multinationale si Productia Internationala

O definitie de lucru simpla a corpotatiei multinationale ne spune ca aceasta este o firma care detine si conduce unitati economice in doua sau mai multe tari. Cel mai adesea, ea presupune investitia directa din partea unei corporatii si posesiunea de unitati economice (servicii, industrii exctractive sau intreprinderi industriale) in diverse tari.

Multe corporatii multinationale sunt niste institutii extrem de puternice si poseda resurse care le depasesc cu mult pe cele ale majoritatii statelor-membre ale Natiunilor Unite. Aceste corporatii au continuat sa creasca in importanta. Totalul investitiei straine directe, raspindita in lumea intreaga, a fost, in 1981, cam de cinci sute de miliarde de dolari.

Chiar daca dominatia corporatiilor multinationale in economia mondiala parea asigurata in anii '60, in 1973 a avut loc un eveniment care a insemnat o sfidare si o alterare profunda a pozitiei lor aparent invincibile in economia globului. Embargoul OPEC asupra petrolului si crestarea, in consecinta, masiva a pretului la titei au demonstrat ca statele-natiuni nu si-au pierdut capacitatea contraofensiva. Intr-un interval relativ scurt, companiile petroliere s-au trezit cu cele mai multe dintre filialele lor din strainatate nationalizate si ajunse in subordinea statelor considerate candva lipsite de putere si servile.

NATURA CORPORATIEI MULTINATIONALE

O CMN tinde sa fie o corporatie-oligipol, ale carei posesiuni, activitati de management, productie si vanzare subintind jurisdictia mai multor natiuni. Ea se compune dintr-o centrala, avandu-si sediul intr-o tara, si dintr-un fascicul de filiale in alte tari.

Obiectivul principal al corporatiei este acela de a asigura cel mai mic cost de productie pentru marfurile sale pe pietele lumii; acest tel poate fi atins prin castigarea celor mai eficiente amplasamente din punctul de vedere al facilitatilor de productie sau prin obtinerea unor concesii fiscale din partea guvernelor-gazda.

Corporatiile multinationale detin o rezerva imensa de talent managerial, active financiare si resurse tehnice, si isi conduc operatiile gigantice cu ajutorul unei strategii globale concertate.

Ele se straduiesc sa-si extinda si sa-si perpetueze pozitia prin integrare verticala si centralizarea deciziei. IBM, General Motors, Mitsui, Toyota, Fiat si Nestle se constituie in exemple tipice.

-

Pana catre ultimul sfert de veac XX, cele mai promitatoare doua tipuri de investitie straina au fost investitiile in industria prelucratoare a economiilor dezvoltate ale OECD si cele in industria extractiva, mai ales in petrol, din tarile mai putin dezvoltate. In ultimele decenii, si serviciile au fost din ce in ce mai dominate de corporatiile multinationale.

In anii '60, investitia straina directa a cunoscut o metamorfoza din mai multe motive: comprimarea timpului si a spatiului, gratie perfectionarilor din transporturi si comunicatii, politicile guvernamentale favorabile corporatiilor multinationale si un climat international de sprijin,datorat puterii si pozitiei de lider al Americii. Corporatiile americane, vrand sa-si mentina accesul la o piata relativ inchisa, dar in crestere, au inceput sa investeasca masiv in Europa Occidentala, in mare ca o reactie la formarea Pietei Comune Europene si la infiintarea in consecinta a unui tarif vamal comun.

Investitiile directe, din partea unor corporatii americane in cautare de petrol si de alte resurse, s-au propagat si ele in Orientul Mijlociu si in alte locuri.

Pe masura ce corporatiile capatau o importanta tot mai mare, economistii - si nu numai ei -si-au dat silinta sa explice acest fenomen inedit. Initial, cele doua tipuri de explicatii disponibile au fost miscarile internationale de capital si comertul international.

Necesitatea unei noi teorii devenea evidenta si eforturile inceputurilor s-au focalizat asupra semnificatiei barierelor comerciale, a cursurilor de schimb si a unor politici publice favorabile.

Daca o teorie unificata, care sa lamureasca toate tipurile de investitie straina directa, ramane inca de elaborat, factorul principal in explicarea corporatiei multinationale consta in importanta crescanda a competitiei oligopoliste. Corporatiile multinationale au avut posibilitatea sa profite, prin strategiile lor comerciale si de productie in strainatate, de o economie mondiala relativ mai deschisa, rezultata in urma diferitelor runde de negocieri comerciale.

Doua sunt teoriile care ies in evidenta, din randul celor ce pun accentul pe natura oligopolista a acestor corporatii.

Prima este " teoria ciclului de productie", dezvoltata mai ales de Raymond Vernon (1966) si elaborata in detaliu, ulterior, de alti economisti.

A doua, si cea mai recenta, s-a facut cunoscuta ca " teoria organizarii industriale a integrarii pe verticala" (Krugman, 1981 a,p. 8).

Teoria ciclului de productie se aplica cel mai bine investitiei directe in strainatate din industria manufacturilor, inceputurilor expansiunii in afara a corporatiilor americane si la ceea ce poarta numele de investitie " integrata pe orizontala", cu alte cuvinte, infiintarea de unitati productive prevazute sa fabrice aceleasi bunuri, sau unele asemanatoare, oriunde in lume.

Teoria mai generala a organizarii industriale, pe de alta parte, se aplica cel mai bine noului multinationalism si investitiei "integrata pe verticala", adica productiei unor fabricate finite din anumite intreprinderi, care servesc drept "intrari" in alte fabrici ale firmei. Aceasta productie de componente sau de bunuri intermediare s-a extins mult sub forma contractarii si al intreprinderilor mixte.

- 3 -

Teoria ciclului de productie, chiar daca nu imbratiseaza toate aspectele importante ale comertului si investitiei, incorporeaza totusi cateva dintre cele mai semnificative elemente: dezvoltarea si diseminarea tehnologiei industriale ca un determinant major al evolutiei economiei internationale, rolul ascendent al corporatiei multinationale si integrarea ei atat in comertul, cat si in productia internationala.

Teoria sustine ca orice tehnologie - sau produs - trece prin trei faze de evolutie: (a) faza introductiva sau inovatoare, (b) faza maturitatii sau dfe dezvoltare a procedeelor si (c) faza standardizarii sau a maturitatii.

Prima faza a ciclului de productie tinde sa se localizeze in tara cea mai avansata - sau in cele mai avansate tari - din punct de vedere industrial, asa cum au fost Marea Britanie in secolul al XIX-lea, Statele Unite in prima parte a perioadei postbelice si Japonia, din ce in ce mai hotarat, in ultima parte a secolului XX.

Corporatiile oligopoliste din aceste tari au un avantaj comparativ in dezvoltarea unor noi produse si procese industriale, datorite pietei interne de mari proportii (d,p,d,v, al cererii) si resurselor repartizate unor activitati inovatoare (d.p.d.v. al ofertei).

Pe parcursul celei de a doua faze sau a fazei de maturizare, procedeele tehnologice continua sa se perfectioneze, iar amplasarea productiei tinde sa se mute in alte tari avansate.

In sfarsit, in cel de-al treilea stadiu al ciclului, standardizarea procedeelor productive face posibila trecerea amplasarii productiei in tarile mai putin dezvoltate, in special in economiile nou-industrializate, ale caror avanjat comparativ sta in salariile lor mai mici; de pe aceste platforme de export sunt expediate - fie ca produse finite, fie sub forma de componente - pe pietele lumii.

Acest comert intra-firma a devenit o trasatura proeminenta a economiei mondiale contemporane.

Limitele teoriei ciclului de productie au impins la un effort concertat de dezvoltare a unei teorii mai generale despre corporatia multinationala si investitia straina directa.

Aceasta teorie, a organizarii industriale de integrare pe verticala, combina teoria organizarii industriale cu aceea a economiei internationale; ae porneste de la teoria moderna a firmei si o transfera pe terenul economiei internationale.

Expansiunea si succesul acestei forme verticale a intreprinderii multinationale presupun cu necesitate trei factori. Primul este integrarea in plan intern pe verticala a diferitelor etape ale afacerii, in primul rand pentru a se reduce costurile tranzactiei. Al doilea factor consta in producerea si exploatarea cunostintelor tehnice; din pricina costului crescand al cercetarii si dezvoltarii, firma cauta sa-si apropie reziltatele cercetarii-dezvoltarii si sa mentina un monopol cat se poate de mult in timp. Cel de-al treilea factor este oportunitatea de a se extinde peste hotare, devenita posibila prin perfectionarile din comunicatii si transport.

Strategia corporatiilor multinationale integrate pe verticala consta din amplasarea diferitelor etape ale productiei in diferite locuri de p[e glob.

O prima ratiune a investitiei straine directe e aceea ca profita de pe urma costurilor de productie mai scazute, de avantajele fiscale locale si, in special, in cazul firmelor americane, de regimurile

tarifare ale Statelor Unite, care incurajeaza fabricarea in strainatate a componentelor.

ERA CORPORATIILOR MULTINATIONALE AMERICANE

Timp de multi ani, termenul de "corporatie multinationala" a fost mai mult un eufemism pentru expensiunea in exterior a corporatiilor-ologopoluri uriase, ale Americii (Wilkins, 1974). De la o investitie directa - cumulata - de numai 11,8 miliarde de dolari in 1950, valoarea inregistrata a investitiei directe americane peste hotare a crescut, in 1984, la circa 233,4 miliarde de dolari.

La inceputul anilor '70, Statele Unite devenisera mai mult un investitor in exterior, decat un exportator de bunuri fabricate acasa. Productia internationala a corporatiilor multinationale americane depasise comertul, pana atunci componenta principala a schimbului economic international al Americii. Productia in strainatate a corporatiilor SUA, luate impreuna, a inregistrat o crestere de aproape patru ori mai mare decat exportul american.

Pana in 1969, numai corporatiile multinationale americane produceau bunuri in valoare de 14 de miliarde de dolari, mai mult decat orice economie nationala, cu exceptia Statelor Unite si a Uniunii Sovietice. Multe dintre corporatiile colos ale Americii isi plasasera mai bine de jumatate din fondurile lor in strainatate si mai bine de jumatate din totalul beneficiilor lor venea de acolo. Aceste beneficii, la randul lor, au devenit un factor important pentru pozitia balantei generale de plati a Americii. Cu toate ca rata de crestere a investitiei straine avea sa intre in declin pana in pragul anilor '80, Statele Unite s-au bizuit din plin in continuare pe corporatiile lor multinationale spre a-si asigura patrunderea pe pietele straine si veniturile pe care le produc.

In primii ani din deceniul opt, fluxul investitiilor internationale ale CMN a cunoscut unele schimbari in cateva privinte nelipsite de importanta. Rata investitiei straine slabise si incepuse sa se ingusteze; corporatiile multinationale europene si apoi cele japoneze incepusera si ele sa investeasca din gros si sa produca in strainatate; si corporatiile multinationale ale diverselor TNI, ba chia si tari din blocul rasaritean investeau peste hotare.Desi America avea sa domine in continuare pe teren, in anii '70 si in special '80, corporatiile multinationale europene si japoneze s-au extins cu repeziciune, contrabalandind astfel predomonatia anterioara a Statelor Unite.

Odata cu renasterea economiilor europeana si japoneza, fenomenul ciclului de productie si-a pierdut din relevanta pentru firmele americane si a devenit mai relevant pentru celelalte.

Inmultirea nesigurantelor politice a determinat corporatiilesa-si reduce investitiile din tarile in curs de dezvoltare si a incurajat investitia in economia Statelor Unite.

Ridicarea dramatica a barierelor comerciale pe tot globul avea sa se dovedeasca insa cel mai important determinant din campul investitiei straine, atat in economiile dezvoltate, cat si in cele mai putin dezvoltate.

Corporatiile au priceput ca trebuie sa-si infiinteze filiale in strainatate intr-un numar tot mai mare de tari, sau sa participe la intreprinderi mixte, sau sa intre in aranjamente cu firmele locale ca sa obtina acces la pietele protejate.

Asadar, in ultimele decenii ale secolului XX, asistam la o concurenta apriga intre un numar mare de CMN-uri de diferite nationalitati pe aproape toate pietele lumii.

- 5 -

In acest nou climat, de instabilitate economica si politica, corporatiile multinationale japoneze au inceput sa se extinda rapid pe piata americana si, in mai mica masura, pe cele europene si altele. Prin traditie corporatiile japoneze investeau in strainatate ca sa obtina materii prime sau componente pe care le trimiteau acasa spre procesare si incorporarea lor in produse finite care urmau sa fie exportate pe pietele lumii.

La capatul acestui secol, se pot face mai multe generalizari despre corporatiile mutinationale.

Ele tind sa fie corporatii oligopoliste americane si, in mai mica masura, europene; acesti giganti sunt tot mai des ajunsi din urma si chiar, in cateva cazuri, intrecuti de corporatiile japoneze si TNI, mai ales de Coreea de Sud, al caror acces pe pietele straine este restrins prin ridicarea unor bariere comerciale.

CORPORATIILE MULTINATIONALE SI TARILE DE ORIGINE

Majoritatea lucrarilor despre atat de controversata problema a relatiei CMN cu statele lor de origine se inscriu in una sau alta dintre cele trei pozitii de baza privind raportul dintre economic si politic: liberala (sau ortodoxa), marxista ( sau radicala) ori nationalista (sau neomercantilista).

Fiecare furnizeaza a interpretare diferita asupra relatiei corporatiilor multinationale cu guvernele lor de acasa.

Chit ca interesele corporatiilor americane si obiectivele politicii externe a SUA s-au ciocnit intr-un numar oarecare de ocazii, constatam totusi tendinta unei complementaritati de interese intre corporatii si Guvernul Statelor Unite. Liderii corporatiilor si liderii politici considera, in general, ca expansiunea in exterior a corporatiilor americane serveste unor insemnate interese nationale. Politicile americane au incurajat extinderea corporatiilor in lumea larga si s-au aratat dispuse sa le protejeze. Pana in anii '70, corporatiile multinationale americane controlau accesul lumii necomuniste la materii prime, mai ales la titei.

In plus, liderii politici americani au crezut ca si expansiunea in strainatate a corporatiilor americane din industrie si servicii servea interesului national.

Despre corporatiile multinationale americane s-a mai spus ca se afla in slujba intereselor balantei de plati a SUA. Guvernul american n-a prea luat in seama aceasta situatie pana catre sfarsitul anilor '60, cand pozitia comerciala si balanta de plati a tarii au inceput pentru prima data sa se deterioreze brusc. Abia atunci li s-a recunoscut corporatiilor multinationale calitatea de aducatori de valuta straina (iar valuta straina era necesara atat procurarii de bunuri, cat si intretinerii pozitiei militare si politice globale americane), si de aici rolul de factor important pentru bunastarea economica a Americii si influenta ei in lume.

Spre nemultumirea liderilor lor, corporatiile multinationale americane au fost privite si ca o unealta diplomatica. Guvernul SUA a incercat sa manipuleze sau sa controleze activitatile corporatiilor americane in scopul de a ademeni sau de a constrange alte guverne sa joace dupa cum li se canta.

- 6 -

Desi importanta rolului acordat corporatiei multinationale in strategia economica si politica generala a SUA ramane incomparabila, si celelalte natiuni si-au perceput tot mai mult propriile corporatii multinationale ca pe niste unelte ale politicii nationale. CMN-urile europene si japoneze au fost utilizate de guvernele lor in asigurarea resurselor de materii prime. Cum influenta CMN-uriloramericane a slabit, de exemplu, corporatiile multinationale japoneze si ale altor tari au incercat sa le inlocuiasca.

In Statele Unite, legatura stransa dintre interesele corporatiste si interesele nationale a inceput sa paleasca dupa criza energiei, din 1973. In timpul razboiului Arabo-Israelian din octombrie 1973 companiile petroliere ale SUA au parut sa se alature embargoului arab impus tarilor accidentale. Ulterior, odata cu declinul industriei americane si cu instalarea unor deficite comerciale masive, a somajului intens si a unor dificultati cronice in balanta de plati, s-a raspandit convingerea ca, de fapt, corporatiile multinationale exporta locuri de munca si fac sa descreasca exportul tarii.

Desi in Statele Unite investitia directa in strainatate a continuat sa fie puternic sustinuta in cursul anilor '80, sentimentul politic a capatat accente mai echivoce.

CORPORATIILE MULTINATIONALE SI TARILE GAZDA

Confruntarea dintre corporatiile multinationale si tarile-gazda mai putin dezvoltate s-a dovedit virulenta.

Acuzele la adresa corporatiilor multinationale din partea guvernelor-gazda si a criticilor radicali se impart in mai multe categorii. Argumentul economic este acela ca, in tarile mai putin dezvoltate, investitia directa distorsioneaza economia si natura dezvoltarii economice.

Corporatiile multinationale sunt invinuite de crearea unei economii a filialelor, alcatuita din firmulite ineficiente, incapabile sa propulseze dezvoltarea generala; filialele locale exista mai dagraba ca niste anexe ale corporatiei metropolitane si ca enclave in economia-gazda, decat ca motoare de crestere de sine statatoare. Corporatiilor li se mai imputa introducerea unor tehnologii necorespunzatoare, care tin in inapoiere evolutia tehnologiei indigene, si folosirea unor tehnici productive intensive in capital, care duc la somaj si impiedica progresul tehnologic intern. Un alt cap de acuzare impotriva corporatiilor multinationale este acela ca isi pastreaza pentru ele controlul asupra tehnologiei celei mai avansate si nu o transfera tarilor mai putin dezvoltate la preturi rezonabile.

Pe langa asta, multi sustin ca investitia straina directa amplifica reaua distributie a venitului in tarile mai putin dezvoltate. Iar prin repatrierea profiturilor si accesul superior la mijloacele financiare locale, corporatiile multinationale secatuiesc tara-gazda de capitalul necesar dezvoltarii.

- 7 -

Alti critici sustin ca investitia straina directa a vut efecte politice negative in tarile mai putin dezvoltate. Ei argumenteaza ca, de exemplu, deoarece corporatiile pretind un guver-gazda stabil, cu simpatii capitaliste, dezvoltarea dependenta incurajeaza emergenta unor regimuri autoritare in tara-gazda si crearea unor aliante intre capitalismul international si elitele reactionare nationale.

Se mai invoca existenta unor efecte negative ale investitiei straine directe asupra standardului cultural si social al tarilor mai putin dezvoltate. Corporatia straina ajunge sa fie privita ca un factor de subminare a valorilor traditionale ale societatii si de introducere, prin practicile sale in reclama si in afaceri, a unor valori si gusturi nepotrivite natiunii-gazda.

Amintitele acuzatii nu sunt intru totul fara temei. Investitia directa facuta de corporatiile internationale in tarile mai putin dezvoltate, poate avea si a avut pana acum consecinte nefericite pentru dezvoltarea economica, politica si sociala a tarilor mai putin dezvoltate.

Desi ramane un adevar ca, in tarile mai putin dezvoltate, corporatiile mutinationale au infiintat adesea filiale insutriale ineficiente, faptul poate fi, si in principal a si fost, un rezultat al pietei locale de prea mici dimensiuni in cele mai multe dintre cazuri.

Validitatea argumentului ca investitia straina directa are efecte politice adverse ramane la fel de ambigua, dat fiind, in special, faptul ca atat de multe dintre tarile mai putin dezviltate au guverne autoritare. Desigur, corporatiile mutinationale vor guverne stabile si nu incape indoiala ca sprijina guvernele conservatoare. Corporatiile multinationale pun insa pret pe stabilitatea politica, si nu pe o forma de guvernamant anume. Iata de ce, cam peste tot in lumea mai putin dezvoltata, intilnim aliante de convenienta intre corporatii si guvernele locale de nuante politice felurite. In Angola socialista, de exemplu, asistam la o situatie paradoxala, in care trupele comuniste cubaneze au protejat instalatiile petroliere ale capitalistei Gulf Oil Company de "luptatorii pentru libertate", sprijiniti de guvernul Statelor Unite.

Oricare ar fi meritele intrinseci ale acestor critici aduse investitiei straine directe, unele tari mai putin dezvoltate au tras foloase considerabile in deceniile opt si noua pe seama corporatiilor si a tarilor de origine ale acestora.

NOUL MULTINATIONALISM

Observatorii au facut predictii referitoare la viitorul corporatiilor multinationale, iar predictiile lor s-au dovedit gresite. Corporatiile multinationale n-au covarsit statul-natiune. Atat statul cat si corporatia au dovedit ca au resurse si o suplete remarcabile in tratativele pe care le poarta intre ele.

Eforturile Natiunilor Unite, ale OECD si ale unor organizatii regionale, de a impune un cod de reglementari corporatiilor, nu au izbutit - si nu au izbutit nici eforturile americane de a implementa reglementari care sa faca ordine in comportamentul guvernelor-gazda fata de corporatiile multinationale.

- 8 -

Prima particularitate, si cea mai relevanta: o slabire in rata de crestere a nivelului agregat al investitiei straine directe, care pare sa fi survenit din cauza ratelor descendente ale dezvolarii economice si a incetitudinilor politice sporite pe glob. Concomitent, competitia atat dintre tarile dezvoltate, cat si dintre cele mai putin dezvoltate, pentru capital si tehnologie s-a intensificat.

Cat priveste abilitatea lor de a atrage investitia straina, tarile mai putin dezviltate au ajuns sa se diferentieze din ce in ce mai mult. Cresterea nesigurantei politice si economice a alterat climatul de afaceri si a obligat corporatiile multinationale sa-si diversifice investitia, mai ales intre granitele economiilor dezvoltate. Revolutia din Iran, numarul sporit al guvernelor socialiste si confiscarea bunurilor aflate in posesia corporatiilor le-au facut pe acestea din urma sa se cam sature de angajamentele pe termen lung si de proportii prin tarile mai putin dezvoltate. Aici, investitia a tins sa se concentreze intr-un numar din ce in ce mai mic de tari, cum sunt Coreea de Sud, Mexic, Taiwan, Insulele Filipine, Singapore, Hong Kong si Brazilia, ale caror economii ne dezvaluie o crestere orientata spre export, un rezervor de munca ieftina, dar calificata sau detinerea unor piete interne si in expansiune.

Rationalizarea globala a productiei internationale a acordat tot mai multa importanta aliantelor dintre corporatiile multinationale si furnizorii din lumea intreaga de produse si componente. In centrul multora, daca nu al majoritatii acestor aranjamente, se afla producatorii japonezi de automobile, produse electronice si tehnologii avansate. Japonia acopera cam 40 la suta din partile componentein sectoarele electonicii, automobilelor si altele.

Prin combinarea tehnologiei productive si a structurilor de marketing pe tot globul, in ce priveste corporatiile, cu o munca salariata calificata si mai slab platita, in ce priveste TNI, atat firmele, cat si tarile in curs de industrializare isi pot spori forta competitiva pe pietele lumii. De exemplu, unele firme americane si coreene stabilesc legaturi intr-o tipica modalitate de echilibru al puterii pentru a contracara ascendentul firmelor japoneze in domeniul cipurilor pentru calculatoare. Aprecierea yenului si legarea monedei nationale coreene de dolar au stat la baza acestei aliante.

Aliantele inter-firme si cooperarea, aranjamentele - deseori sanctionate si incurajate de guvernele nationale - au devenit tot mai importante. Costurile progresive ale dezvoltarii tehnologice, insemnatatea economiilor de scala si propagarea noului protectionism au facut ca participarea la cele trei piete principale ale lumii - Statele Unite, Europa Occidentala si Japonia - sa fie o necesitate pentru corporatiile multinationale.

In consecinta, corporatiile multinationale isi invadeaza una alteia pietele de origine si apar practici noi. Noua United Motor Manufacturing Company, intemeiata in 1983 de cei doi rivali puternici General Motors si Toyota, pentru producerea de masini prin subcontractare in Statele Unite, este exemplul cel mai demn de atentie.

Acest curs al evenimentelor prevesteste tot mai mult sfarsitul vechiului multinationalism.

S-a dus vremea cand corporatiile din Statele Unite sin din alte cateva tari dezvoltate puteau sa opereze nestanjenite in economiile-gazda - sau chiar sa le domine - si cand investitia straina directa insemna posesiunea si controlul deplin al filialelor pe care le aveau.

- 9 -

Le-a luat locul o mare varietate de aranjamente negociate: acordarea reciproca de licente tehnologice intre corporatii de diverse nationalitati, intreprinderile mixte, acordurile sistematice de marketing, resursele derivate, producerea unor componente in strainatate (off shore) si posesiuni pe deplin egale. In tarile dezvoltate, alianta General Motors-Toyota este fara indoiala prevestitorul a ceea ce va fi in viitor.

CONCLUZIE

Corporatia multinationala si productia internationala reflecta o lume in care capitalul si tehnologia au devenit din ce in ce mai mobile, in timp ce munca a ramas relativ imobila. Schimbarile continue in avantajul comparativ de la o economie nationala la alta, progresele inregistrate de transporturile si comunicatiile moderne si politicile guvernamentale favorabile indeamna corporatiile sa-si amplaseze instalatiile de productie in locurile cele mai avantajoase de pe glob.

Consecintele economice si politice ale productiei internationale si formarea unor aliante care trec peste granitele nationale au devenit obiect de disputa si de speculatii.

Urmand traditia intemeiata de liberalii secolului al XIX-lea, care glorificau comertul ca pe o forta a pacii, unii autori cred ca impartirea productiei intre state si corporatii de diferite nationalitati creeaza acele legaturi reciproc-interesate, care contracareaza si modereaza tendinta istorica spre dezvoltare inegala a economiilor nationale, generatoare de conflict economic. In cazul in care corporatiile economiilor nationale in declin mai sunt in stare sa mearga inainte ca producatori industriali prin intermediul investitiei straine directe, ni se argumenteaza, ele vor fi mai putin capabile sa se opuna ascensiunii unor noi puteri industriale. Astfel, unii prezic ca, si in viitor, corporatiile multinationale si aliatii lor politici vor apara economia liberala a lumii si vor rezista fortelor nationalismului economic.

Alti observatori ai fenomenului de " internationalizarea a productiei" se arata mai sceptici si cred ca aliantele stat-corporatii ar putea fragmenta economia mondiala in blocuri rivale si in grupari economice.

De exemplu, aceste aliante transnationale nu rezolva problema supraproductiei, nu raspund la intrebarea cine-ce va produce sau cum vor fi compensati cei care pierd.

Ceea ce se poate spune la jumatatea anilor '80 este ca stabilitatea economiei de piatamondiale depinde, in ultima instanta, de calitatea liderului ( hegemonic sau pluralist), de gasirea unei solutii la probleme ajustarii si de elaborarea unor norme internationale care sa mareasca stabilitatea economica globala si, totodata, sa garanteze statelor un grad adecvat de autonomie economica.

Guvernele si corporatiile vor trebui sa cada la pace cu niste imprejurari internationale alterate enorm, in care amplasarea activitatilor economice si conditiile in care are loc investitia straina directa au capatat o importanta vitala.

Bibliografie:

Gilpin, Robert - Economia politica a relatiilor internationale

Abegglen, James - Kaisha - corporatia japoneza

Caves, Richard - Intreprinderea multinationala si analiza economica

Wilkins, Mira - Maturizarea intreprinderii multinationale

Ohmae, Kenichi - Puterea triadelor: Chipul viitor al competitiei globale