ECONOMIA MONDIALA - FORMARE, DEZVOLTARE, CARACTERIZARE

ECONOMIA MONDIALA - FORMARE, DEZVOLTARE, CARACTERIZARE

Economia mondiala contemporana este fonnata din economiile nationale ale statelor lumii privite m interdependenta legaturilor economice dintre ele. Economia mondiala reprezinta un proces economic care a parcurs mai multe etape:

1. Dezvoltarea economiei de schimb, largirea legaturilor economice mtre diferite fari si regiuni pe baza carora in sec XVI s'a constituit piafa mondiala.

2. Dezvoltarea manufacturilor si a marii industrii masiniste care a determinat ample transformari Tn baza tehnico-materiala si in structura producfiei de bunuri i servicii.

3. Revolufiile din sec XVII, XVin, XDC care au favorizat procesul de consolidare a economiei nationale si a piefei nationale.

4. Formarea diviziunii intemationale a muncii ca ansamblu de specializari pentru export.

5. Sfarsitui primului razboi mondial, prabusirea etalonului aur care 1-a urmat si criza economica din 1929-1933 au constientizat existent ca o realitate obiectiva a economiei mondiale.

Treptat, apar noi tendinfe tn diviziunea muncii ceea ce face ca diviziunea internationals a muncii sa se transforme in diviziune mondiala a muncii.

1. Economia mondiala este acel stadiu al schimbului de activitati cand Tn virtutea diviziunii muncii la nivel mondial este implicata tn mod obiectiv majoritatea agen(ilor economiei de pe glob.

2. Economia mondiala este ansamblul economiilor nationale mtre care, in virtutea existence! diviziunii mondiale a muncii, se dezvolta rela^ii complexe si contradictorii de interdependenta, pe baza anumitor mecanisme economice intemationale si mtr-un cadrujuridic institutional.

tn economia mondiala acfioneaza ca agenfi economiei statele nafionale care sunt entit&ti umane. Economia mondiala este un tot unitar, ce cuprinde subsistemele:

(^ economia na^ionala, (^ diviziunea mondiala a muncii, (^ relafiile economice intemationale, (^ circuitui economic mondial. CARACTERISTICIL^ ECQNQMpa MOND^ALE:

. Celula de baza o constitute economiile nafionale m cadrul carora acfioneaza agenfii economiei si se dezvolta relafiile de producfie

. Agenfii economiei sunt de 2 feluri: nationali si rezidenfi.

Apentii na^ionali sunt unitati economice particulare sau de stat sau statui insusi iar agenfii reziden^i sunt firme mixte cu capital autohton si strain si STN ( societal tranznationale ).

3. Con^inutui economiei mondiale este eterogen, format din fari si teritorii diverse cu diferite grade de devoltare a relafiilor de producfie si diferite potentiate economice.

4. Pe parcursul dezvoltarii economiei mondiale apar contradict al caror rol si influenta se modifies de la o perioada istorica la alta

5. Interdependentele care stau la baza existenfei sale alcatuiesc un sistem complex.

Fizionomia si modul specific de functionare a economiei mondiale Tn fiecare etapa istorica reprezinta ordinea economica mondiala.

Ordinea economica mondiala reprezinta un concept nou ce reflecta modul de dispunere si funcfionare Tn timp si spafiu a economiei mondiale si a mecanismelor de func{ionare.

EVOLUTn SI TENDINTE in ECONOMIA MONDIALA ACTUALA

in ultimele decenii s-au produs schimbari. Factorii propulsorii ce due la globalizarea economiei mondiale:

1. Factorul progres tehnico-stiintific ce are o amploare si profunzime Tncat se apreciaza ca Tn prezent se desfasoara o veritabila revolutie tehnico-stiintifica, proces de natura tehnologica, iar modificarea tehnologica atrage schimbari Tn activitatea economica mondiala.

2. inlaturarea sau reducerea barierelor nationale Tn calea fluxurilor intemationale de bunuri, servicii, tehnologii, capitaluri, proces care este de natura economica

3. La nivel national in majoritatea tarilor lumii se desfasoara un proces de trecere spre diferite forme ale economiei de piata si se produce o deschidere spre capitalul strain

4. La nivel regional consta intr-o tendinta de regionalizare a activitatii economice in special in 3 regiuni:

Europa Ocddentala, America de Nord si Asia, injurul celor 3 piloni principali: UE, SUA, Japonia

5. La nivel international noile tehnologii si perspectiva schimbarii lor rapide, expansiunea globala a industriilor cheie si dezvoltarea sectorului de servicii.

STIINTA ECONOMICA MONDIALA

Economia mondiala a fost structurata pe verticala si onzontala. Stmctura orizontala se face pe aramuri si subramuri. Pe verticala se structureaza in:

1. Microeconomia - priveste viata economica la nivelul agentilor interni

2. Mezoeconomia - priveste viata economica a subramurilor si regiunilor din interiorul unor economii nationale

3. Macroeconomia - reprezinta totalitatea proceselor si fenomenelor economice care se formeaza la nivehil unei economii nationale

4. Mondoeconomia - inseamna ansamblul fonnelor de viata economice, a relatiilor si legaturilor cauzale si

functionale, la nivelul relatiilor dintre economiile nationale Stiinta economiei mondiale este stiinta care se ocupa cu studierea economiei la nivel mondoeconomic m ansamblul legilor ce guverneaza procesele si fenomenele economice ale comunititii internationale. Cand se executa o cercetare, un studiu, trebuie acordata o mare atentie faptului ca terminblogia folosita trebuie sa fie adusa la acelasi numitor comun ( $, ECU, EURO ).

FUNDAMENTE ALE ECONOMIEI MONDIALE

1. ECONOMIILE NATIONALE - PRINCIPALE COMPONENTE ALE ECONOMIEI MONDIALE

Economia nationala este unitara, datorita caracterului comun al activitatii existentei pietei inteme unice care constituie elementul fundamental al economiei nationale.

Economia nationala este un ansamblu de resurse materiale si umane, de activitati de productie ;i de schimburi de servicii care s-au constituit in ramuri, subramuri, sectoare de activitate, etc, intre care se stabilesc legituri reciproce pe baza carora se infaptuieste miscarea valorilor materiale si spirituale, se asiguri functionarea si dezvoltarea ecooomica a societitii.

Acest cadru are activitati economice tot mai diversificate si este integrat complexului economic.

Complexul economic national este ansamblul coerent in care activitatile econonuce sunt integrate atat pe orizontala cat si pe verticala. intr-un spatiu organizat unitar sub raport monetar. financiar. care are capacitatea necesara pentm stabilirea prioritatilor dezvoltarii. pomind de la criterii proprii de eficienta economica si este capabil de dezvoltare autocentrata si autointretinut&.

Aceasta dezvoltare este imperios necesara pentm ca acel stat sa obtina independenta economica. Aceasta reprezinta capacitatea exercitarii depline a suveranitatii asupra formei de stmcturare economica a spatiului national, asupra folosirii resurselor nationale pentru elaborarea si aplicarea unor strategii de dezvoltare a stabilitatii modului de incadrare in diviziunea mondiala a muncii.

2. STRUCTURA ECONOMIEI NATIONALE

Poate fi abordata din mai multe puncte de vedere corespunzatoare criteriilor care stau la baza alcatuirii ei. Se disting urmatoarele tipuri de structuri ale economiei nationale:

. Structura materiala - reflecta compartimentarea activitatii economico-sociale in cadml diviziunii sociale a muncii corespunzator specializarii productiei in cadml societatii. Principalele ramuri existente in economia nationala sunt: industria, agricultura, constructiile, transporturile, telecomunicatiile, circulatia marfurilor, creditul, gospodaria comunala, invatamantul, cultura si arta, stiita, ocrotirea sanatatii, asistenta sociala. Economia nationala poate fi structurata si pe domenii, sectoare de activitate:

> sectorul primar, ce include industria extractiva,agricultura si silvicuhura;

> sectorul secundar: industria prelucratoare si constructiile;

> sectorul tertial: serviciile;

> sectorul cuatemar: cercetare stiintifica.

. Structura tehnica - pune in evidenta alcatuirea economiei nationale prin prisma instrumentelor si a tehnologiilor existente.

. Structura demoeconomica - pune in evidenta gruparea populatiei active pe sectoare, ramuri, subramuri si in cadml lor pe sex, varsta, nivel de pregatire, etc.

. Structura organizationala - evidentiaza:

> Gruparea activitatilor economice pe domenii mari ce se constituie in subsisteme ale economiei

nationale ( ex: subsistem comercial, financiar-bancar ) > Compartimentarea activitatii pe niveluri si verigi organizatorice constituite pe baza diviziunii

sociale a muncii

. Structura teritoriala - reflecta compartimentarea economiei nationale pe zone si regiuni economice

. Structura de proprietate - evidentiaza componenta, alcatuirea economiei nationale din punct de vedere al proprietatii

3. CARACTERIZAREA ECONOMIEI NATTONALE - CMTERII SI INDICATOM DE CARACTERIZARE

C'riterii Ae. rarflrtgriMrp a locului si rolului economiei nationale in economia mondiala:

1. nivelul dezvoltarii economice

2. potentialul economic

3. gradul de acopenre a necesitatii de productie si de consum din resurse proprii

4. gradul de valorificare a factorilor de productie

5. gradul de participare la comertul intemational lypICATQmDEMAStJRA:

> indicatori de nivel. la care datele se raporteaza la numarul de locuitori, la o persoana ocupata, la un

hectar, la o unitate de resurse nationale ( productia pe locuitor ). Acesti indicatori exprima gradul de

dezvoltare economica si sociala al unei tari > indicatori de dinamica - exprima evolutia in timp a economiei unei tari, grupe de tari, zone, sectoare,

ramuri, etc. acesti indicatori folosesc ritmul de crestere > indicatori de structura - exprima fie gradul de dezvoltare, fie profilul unei economii nationale ( ex:

structura teritoriala ) > indicatori de potential economic absolut - caracterizeaza forta economica, stiintifica si culturala a unei

tari ( ex: nr populatiei, marimea investitiilor )

> indicatori de potential eqonomic relativ - se refera la raportul dintre o anumita parte si intreg > indicatori tehnico-calitativi si de eficienta - exprima marimea cheltuielilor materiale pe unitatea de

produs, eficienta comertului exterior, consumuri specifice

4. TIPOLOGIAECONOMIILORNATIONALE

Printre clasificarile utilizate in teoria si practica mondoeconomica se afla si acelea care au in vedere tipul sistemului economic, nivelul de dezvoltare economica si potentialul economic. La sistemul economic distingem:

o Tari socialiste, <=> Tari capitaliste,

<=> Tari cu economie mixta in care se intalnesc relatii de tip socialist, capitalist dar si de tip feudal.

Dupa nivelul de dezvoltare economica, se disting o Tari dezvoltate, <=> Tari cu dezvoltare medie si o Tari in curs de dezvoltare.

Criteriul de clasificare PNB si PIB pe locuitor. in categoria tarilor dezvoltate intra tarile cu un inalt grad de dezvoltare a fortelor de productie, iar PIB/locuitor este mare: 12 state din UE + Mexic, Cehia, Ungaria, Polonia. La aceste tari preponderenta este proprietatea privata. Din punct de vedere institutional,

majoritatea sunt republici, cu mici exceptii ( regate ). Grupa tarilor dezvoltate nu este omogena. in functie de ritmul de crestere a PIB, aceste tari se impart in 3 categorii:

. Tari cu ritmul cel mai scazut: 1 - 2% : Belgia, Danemarca, Grecia, Elvetia, Suedia, Noua Zeelanda

. Tari cu ritm mediu: 2 - 3% : Austria, Franta, Germania, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Spania, Australia, Canada, SUA

. Tari cu ritmul cel mai ridicat: 3 - 5% : Japonia, Turcia, Irlanda

TARILE IN CURS DE DEZVOLTARE

Reprezinta economii caracterizate printr-un nivel redus de dezvoltare a fortelor de productie.

Grupul tarilor dezvoltate este eterogen: la un pol tarile cel mai putin dezvoltate ( 25 tari in 1975 iar in 1985 40 de state cu 30 milioane locuitori ); la polul opus statele industriale noi si tarile exportatoare de petrol. Din categoria noilor state industriale fac parte: Argentina, Brazilia, Chile, Coreea de Sud, Taiwan, Thailanda, iar din tarile exportatoare de petrol:

. Tari cu venituri foarte ridicate: Emiratele Arabe Unite - 22000%/locuitor,

. Tari cu venituri superficiale: Bahrein - 6440$/locuitor

. Tari cu venituri intermediare: Kongo, Algeria, Siberia - 1030-1830$/locuitor, Iran -2190%/locuitor

. Tari cu venituri scazute: Nigeria - 370$/locuitor, Indonezia - 670 $/locuitor Criteriile stabilite de ONU ca o tara sa fie in aceste tari dezvoltate:

. PNB sa fie < 300 $

. Ponderea productiei industriale manufacturate in PIB sa fie < 10%

. Rata analfabetismului sa se cifreze la cel putin 80% din intreaga populatie

Dupa potentialul economic al statelor se apreciaza forta economica a unei tari, data de nivelul resurselor materiale si umane si de gradul de folosire si valorificare a acestora. Potentialul economic global al unei tari este dat dintr-o serie de potentiale economice partiale: potentialul productiv, industrie, agricultura, potentialul investitional, tehnica stiintifica.

ECONOMIE MONDIALA

ACCENTUAREA INTERDEPENDENTELOR ECONOMICE DINTRE STATELE LUMU 1. DIVIZIUNEA MONDIALA A MUNCH

in orice tara, indiferent de marimea ei, de resursele de care dispune, de gradul de dezvoltare, se manifesta o neconcordanta intre structura productiei nationale si structura nevoilor sociale.Practic, nu exista tara care, prin structura economiei sale, oricat de complexa ar fi, sa poata acoperi din productia intema cerintele consumului productiv si individual si sa asigure realizarea integrala a productiei nationale pe seama pietei interne.

in aceasta situatie, interventia asupra productiei si consumului se realizeaza prin intermediul comertului international, deci prin piata mondiala.Piata mondiala si diviziunea mondiala a muncii s-au format in stransa legatura una cu alta.

Diviziunea mondiala a muncii ( DMM )

reprezinta unul dintre elementele constitutive ale sistemului economiei mondiale, care nu are un caracter de sine statator, independent de dezvoltarea economiilor nationale

. aparitia si dezvoltarea ei s-a produs cand s-a realizat un anumit potential de productie si cand s-au conturat anumite structuri ale economiei nationale

. definitie: proces istoric-obiectiv de specializare a tarilor lumii in productia si comercializarea diferitelor bunuri pentru economia mondiala

. factorii care au stat la baza diviziunii mondiale a muncii:

1. inzestrarea diferita a tarilor cu resurse naturale

2. progresul tehnic si nivelul diferit de dezvoltare

3. dimensiunea teritoriala si marimea populatiei ce determina pietele interne

4. gradul de dezvoltare si diversificare a aparatului de productie

5. conditiile naturale

6. factorii extraeconomici ce tin de optiuni politice, traditii, optiuni social-culturale, etc

. Diviziunea mondiala a muncii este premiza, dar si suport pentru dezvoltarea economiei mondiale

. Este baza pentru formarea si dezvoltarea celorlalte elemente ale economiei mondiale: relatiile economice internationale, circuitul economic mondial, piata mondiala

. in dezvoltarea sa si indeosebi sub influenta progresului tehnic, diviziunea mondiala a muncii a parcurs mai multe etape si a imbracat mai multe forme:

a) specializarea mtersectoriala a productiei si exportului -sub infiuenta careia s-a ajuns de fapt la impartirea lumii m tari industriale si tari agrare si tari cu industrie prelucratoare dezvoltata si tari detinatoare de materii prime. Cunoaste 4 variante:

o materii prime minerale - produse prelucrate

<=> produse agro-alimentare - produse prelucrate

<=> constructii industriale si edificii - produse industriale

<=> servicii - produse de baza sau prelucrate

b) specializarea inter-ramuri producatoare - are la baza economia tarilor cu industrie si agricultura dezvoltata

c) specializarea intra-ramura prelucratoare - diferite tari produc si schimba intre ele diverse tipuri de produse ce apartin acelorasi ramuri

d) specializarea orgcawlogica - in cadml aceleiasi subramuri se produc componente/subansambluri pentru unele produse complexe care se incorporeaza in produse finite

e) specializarea tehnologica - ca urmare a dezvoltarii tehnico-stiintifice si tehnologice care a determinat producatorii de cunostinte stiintifice si tehnologice

. Pentru specializarile inter-ramura, intra-ramura si organologica se mai foloseste notiunea de specializare intemationala inproduse manofacturate

in concluzie putem spune ca diviziunea mondiala a muncii este rezultatul unui indelungat proces istoric de formare si diferentiere a structurilor economice nationale sub influenta a numerosi factori economici, tehnico-stiintifici, politici si sociali.

2. RELATIILE ECONOMICE INTERNATIONALE

Reprezinta totalitatea legaturilor dintre economiile nationale, agentii economici de pe glob, legaturi ce s-au format odata cu dezvoltarea factorilor de productie si a diviziunii mondiale a muncii.

Principala forma a relatiilor economice dintre diferite tari pe baza diviziunii mondiale a muncii au format-o exportul si importul sau, la nivelul economiei mondiale, comertul intemational

Au avut loc si se vor produce in continuare schimbari in structura relatiilor economice intemationale. Aceasta a fost influentata de 2 fenomene:

cresterea rapida a preturilor in comertul international

- dupa 1974 cresterea masiva a datoriilor exteme din lumea a 3-a si Europa de Est

Relatiile economice intemationale se desfasoara in cadrul bilateral si multilateral iar un rol important in dezvoltarea lor revine diferitelor organisme regionale sau internationale specializate.

Subiectii relatiilor economice intemationale sunt agentii economici (firmele industriale, comerciale, organismele financiar-bancare)

Mecanismele si formele de manifestare ale relatiilor economice internationale au fost de:

colaborare intre diferite state

- dependenta a unor state fata de altele, ceea ce a dus la aparitia fenomenului subdezvoltarii

Se apreciaza ca dezvoltarea multilateralismului este principala trasatura a relatiilor economice internationale

Multilateralism = ansamblul de raporturi simultane si coordonate la scara subregionala, regionala sau mondiala intre state independente si suverane

Procesul de multilateralism se bazeaza pe:

accentuarea fara precedent a interdependentelor dintre economiile nationale

- necesitatea rezolvarii problemelor globale cu care se confrunta omenirea: subdezvoltare, datorii exteme, problema alimentara, valutara, problema mediului, populatia.

3. CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL

Una din trasaturile importante ale pietei mondiale == diversificarea formelor relatiilor economice intemationale si, pe aceasta baza, a componentelor pietei mondiale care cuprinde;

1. comertul international = totalitatea operatiunilor cu marfuri

2. fluxul intemational al serviciilor.

3. piata intemationala a capitalurilor - cuprinde operatiile legate de plasarea in/din strainatate a capitalurilor sub diverse forme (investitii directe, imprumuturi si cumparari de titluri de valoare)

4. piata tehnologiilor si a altor rezultate ale cercetarii stiintifice.

5. piata intemational a fortei de munca.

Toate acestea sunt in stransa legatura unele cu altele si cunosc o dezvoltare continua

. Circuitul economic mondial = totalitatea fluxurilor economice internationale de produse, servicii, capitaluri, forta de munca, cunostinte tehnico-stiintifice care iau nastere intre agentii economici din diferite tari.

. Circuitul economic mondial

- are caracter istoric, pentru ca s-a dezvoltat pe masura dezvoltarii fluxurilor economice intemationale.

are caracter dinamic, pentru ca formele si continutul s-au perfectat continuu

are caracter obiectiv - fiecare economie nationala este obligata sa participe la circuitul economic mondial

. Circuitul economic mondial - 2 tendinte:

Tendinta de mondializare a sistemului economic mondial - rezulta din dezvoltarea si apropierea accentuata dintre pietele de marfuri si financiare si prin cresterea accelerata a schimbului mondial

organizarea economiei mondiale in zone din ce in ce mai integrate (Europa Occidentala, America de Nord, Asia)

Componentele circuitului economic mondial pot fi structurate pe 2 criterq:

a) d.p.d.v. al naturii fizice:

< fluxuri comercile internationale

<=> fluxuri financiare valutare intemationale

<=> fluxuri de cooperare economica intemationala

b) d.p.d.v. al orientarii geografice:

o fluxuri intre tari dezvoltate (fluxuri Nord-Nord )

<=> fluxuri intre tari dezvoltate si tari in curs de dezvoltare (Nord-Sud )

<=> fluxuri intre tari dezvoltate si tarile Europei de Est ( Est-Vest)

<^> fluxuri intre tarile Europei de Est si tari in curs de dezvoltare (Est-Sud )

<=> fluxuri intre tari in curs de dezvoltare ( Sud-Sud )

<=> fluxuri intre tari apartinand aceleiasi grupe, comunitati economice sau zone geografice

4. FLUXURILE COMERCIALE INTERNATIONALE

Dezvoltarea comertului cu bunuri si servicii intre diferite tari a dus la formarea celui mai vechi si mai important flux - comertul international

Comertul intemational este activitate ce include totalitatea schimburilor de bunuri, servicii, turism, transporturi dintre doua sau mai multe state

Cea mai indelungata perioada de crestere continua a comertului international a fost de la 1814 la 1914. in perioada interbelica comertul international a cunoscut o recesiune, iar cel mai inalt nivel la cunoscut in primele 3 decenii dupa primul razboi mondial.

0 oglinda fidela a comertului international este balanta deplati

Fluxurile financiar-valutare internationale

Piata intemationala a capitalului - forme principalp:

1. investitii directe exteme de capital - se concretizeaza in noi intreprinderi industriale, comerciale, agricole, de transport

2. impmmuturi/credite exteme acordate de banci/firme particulare sau de organisme publice

3. investitii exteme de portofoliu - se realizeaza sub forma de actiuni de catre straini la societatile pe actiuni existente intr-o tara.

. toate aceste fluxuri de capital dau nastere la miscarea capitalului pe termen lung

Piata financiara intemationala. > cunoaste si alte forme de tranzactii:

<=> cumparari-vanzari de devize straine <=> acordarea de credite comerciale si bancare pe termen scurt

Un rol important in analiza fluxurilor economice ale unei tari revine balantei de plati care reprezinta un tablou statistico-economic in care se reflecta si prin care se compara totalitatea platilor si incasarilor efectuate de o tara pe o perioada de timp dat: trimestru, semestru, an

. balanta de plati - componente:

- schimburi de marfuri - balanta comerciala '1 formeaza

schimburi de servicii - balanta invizibilelor r balanta platilor

venituri din investitii si transferari J curente

. balanta miscarii de capital

= componenta a balantei de plati

= reflecta fluxurile de capital pe termen lung, mediu sau scurt sub forma de investitii directe, cumparari de titluri de valoare, creditarea intemationala si formarea si utilizarea rezervelor valutare

ECONOMIE MONDIALA CURS 3    13 NOV 2000

PROCESE ECONOMICE CU IMPLICATII GLOBALE REGIONALISMUL

In comertul international, dupa cel de-al doilea razboi mondial, incep sa se manifeste 2 tendinte:

1. globalizarea pietei, asa cum a fost ea sprijinita in acordul global pentru tarife si comert si dupa 1985 de Organizatia Mondiala a Comertului

2. crearea unor organizatii economice regionale promovata de statele europene Regionalizarea presupune ca statele nationale dezvolta relatii de interdependenta tot mai accentuate cu grade diferite de complexitate. Tendinta de formare a blocurilor regionale economice a fost determinata de:

factori endogeni

factori exogeni

Faciorii endogeni sunt rezultatul evolutiilor din interiorul unor tari sau grupuri deja constituite:

- dificultatile economice cu care s-au confruntat diversele economii

- optiuni umamtare, de potica economica, si conceptia comuna despre dezvoltare

- politica de liberalizare a comertului intreprinsa de multe tari in curs de dezvoltare

- anumite aspecte de ordin politic care au facut ca SUA, Japonia si Europa Occidentala sa-si asume responsabilitati egale si s-au angajat in formarea a 3 blocuri comerciale, economiile lor devenind surse de tehnologie, capitaluri si fluxuri de comert pentru celelalte economii din zona lor Factorii exogeni sunt cei care exista in afara posibilitatilor de control ale tarilor:

1. acoperirea riscurilor potentiale la diferite evenimente care se petrec fie m zona, fie in afara ei

2. compensarea eventualelor pierderi rezuhate din ingustarea unor piete extraregionale ca urmare a unor procese integrationiste

3. consideratii de ordin politic cum ar fi dorinta de stabilitate politica si de intarire a

sistemelor democratice Nici una din aceste zone nu este constrturta ca un bloc inchis fata de exterior.

COOPERAREA ECONOMICA INTERNATIONALA

. a aparut ca o conditie obiectiva in cadrul unui proces de relansare si modemizare a economiei mondiale

. primul document intemational care a inscris cooperarea printre principiile fundamentale ale dreptului international Cartea Natiunilor Unite adoptata m 1945

. cooperarea presupune relatii si activitati economice ce decurg din:

. contracte esalonate pe mai multi ani incheiate intre parteneri apartinand sistemelor economice diferite

. contracte intre astfel de parteneri care au fost definite in calitate de contracte de cooperare industriala de catre guvern

. Def AIbu: Cooperarea economica internationala reprezinta relatii bilaterale si multilaterale dintre state sau agenti economici din tari diferite vazand realizarea prin

eforturi conjugate si pe baze contractuale a unor activitati conexe de productie, de cercetare si transfer tehnologic, comercializarea si servicii esalonate in timp in scopul obtinerii unor rezultate comune superioare sumei celor singulare

. cooperarea economica internationala nu este o alta denumire a relatiilor economice internationale sau a colaborarii economice

. cooperarea nu poate fi identificata cu nici una din cele 2 notiuni deoarece ea nu are un caracter propriu, distinct, reliefandu-se ca un flux nou in cadrul circuitului economic mondial si cu implicatie economica si sociala specifice

INTEGRAREA ECONOMICA INTERNATIONALA

Conceptul de integrare economica de data recenta in teoria si practica economica nu are o

abordare unitara, definitiile pun accentul fie pe motivatiile procesului, fie pe una di

laturile lui.

Integrarea economica = proces de dezvoltare a interdependentelor economice dintre

state prin forme si metode care asigura:

continuitatea si aprofundarea schimburilor economice cresterea gradului de intrepatrundere a economiilor nationale intr-un organism divers m prezentare dar omogen si unitar in functionalitatea lui

. la aparitia integrarii economice internationale - 2 premise:

. nivelurile apropiate de dezvoltare economica a tarilor candidate

. vointa politica liber exprimata a tarilor candidate

. o caracteristica principala - institutionalizarea activitatii de conlucrare si cooperare mtre tari

datorita diversitatii proceselor integrationiste, integrarea se prezmta drept cooperare sau in cel mai bun caz se asociaza cu aceasta

. totusi integrarea se deosebeste de cooperare prin faptul ca:

desi in cadrul cooperarii au loc facilitati de ordin vamal, fiscal, tarile aflate in cooperare isi mentin sistemul vamal propriu

. exista o interdependenta intre partenerii aflati in cooperare dar aceasta nu exclude

mentinerea economiei nationale

Romania a realizat m decursul timpului mai multe acorduri de cooperare cu Comunitatile Economice Europene: in domeniul produselor textile ( 1970 ), in domeniul produselor industriale (1971 ), acordul de comert si cooperare comerciala si economica.

PROCESUL DE TRANSNATIONALIZARE

Mondializarea este un fenomen evident si o caracteritica a viett economico-sociale

contemporane. Acest univers multidimensional este in parte produsul activitatii

desfasurate de societatile transnationale.

In afara de aceste societati ca agenti economici, o multime de alte forte opereaza la scara

mondiala: gruparile sindicale transnational^, diversele miscari culturale, etnice,

antinucleare, ecologice care se intrepatrund pe deasupra granitelor nationale.

Calea de formare a societatilor transnationale o reprezinta investitiile de capital in

economiile altor tari. Investitiile de portofoliu se materializeaza prin achizitionarea de pe

o piata fmanciara a unor valori mobiliare straine. Cea mai mare parte a investitiilor vest-

europene in SUA imbraca aceasta forma. Ele permit participarea la luarea deciziilor dar

nu confera si dreptul de control.

Investrtiile directe de capital pot imbraca forma achizitionarii pachetului de control al

actiunilor, a cumpararii unor mtreprinderi sau a construirii altora noi. Majoritatea

investitiilor americane in strinatate se efectueaza in acest mod.

Societatile transnationale sunt:

- principalii agenti economici ai internationalizarii produselor. Acestia sunt aproape in intregime generatori ai fluxurilor de investitii straine pe plan mondial

- initiatorii si organizatorii productiilor intemationale Productia intemationala = operatiune a firmelor fata de alternativa clasica si anume aceea de a recurge la piete

- genereaza fluxuri internationale complexe de factori de productie, de experienta manageriala si organizationala, informatii in cadrul unor structuri administrate si controlate unitar Procesul de transnationalizare

- va duce la aparitia unei societati civile transnationale si chiar va merge mai departe;

miza ei reala si grava o reprezinta sfarsitul nationalului si inceputul erei postnational

- nu se desfasoara uniform, fenomenele care se produc in multe tari, unele chiar dezvoltate arata ca statul national joaca un rol important Dintr-o analiza aprofundata se degaja ideea ca schimburile care urmaresc in aparenta impartirea lumii in sfere de influenta ale statelor deoarece statul isi conserva statutul de punct de plecare si de sosire a fluxurilor economice internationale. In acest timp, in spatiile apartinand transnationalului transced entitatile economiilor nationale astfel incat economia mondiala actuala nu mai reprezinta o suma a economiilor nationale. De fapt acestea sunt spatii integrale care apartin firmelor si bancilor transnationale in cadrul carora regulile intemationale traditionale nu mai sunt valabile. Aceste spatii coexista si se intrepatrund cu zonele economice care functioneaza la nivelul natiunilor insa le influenteaza putemic pe acestea din urma.

Transnationalitatea, ca si integrarea interstatala, reprezinta o sfidare la adresa statului natiune.

ECONOMIE MONDIALA CURS4    27NOV2000 SOCIETATILE TRANSNATIONALE

Expansiunea STN

. STN au aparut in faza capitalismului msustrial de la sfarsitul sec.XIX

. Dupa cel de-al doilea razboi monial, fenomenul transnationalizarii cunoaste o expansiune intensa m primul rand m SUA, apoi m Europa Occidentala si din 1970 in Japonia

. Dezvoltarea STN nu este o caracteristica exclusiva a industriei, aceleasi societati facandu-si aparitia si in alte sectoare: banci, asigurari, turism

. Cresterea puterii economice a unei STN se produce pe urmatoarele cai:

1) integrarea internationala pe orizontala - semnifica cresterea taliei intreprinderii prin fuzionarea sau absorbtia pe plan (inter)national a unor firme precum si prin crearea pe loc gol de firme noi.

2) integrarea mternationala pe verticala - semnifica cresterea taliei mtreprinderii prin achizitii sau construirea de intreprinderi m alte tari.

3) conglomerare internationala - este considerata o forma mai noua de centralizare a capitalului aparuta ca urmare a influentei revolutiei stimtifice

-^ caracteristic pentru aceasta forma de integrare este faptul ca firmele absorbite fac parte din ramuri diverse ale caror activitati sunt fara nici o complementaritate, iar scopul integrarii este cresterea profitului

Pricipalul element de atractie pentru o STN este perspectiva pe care o ofera o piata prin avantajele pe care le creaza:

. procedurile de aprobare a investitiilor straine

. participarea admisa pentru capitalul stram

. repatrierea capitalurilor

. transferul de profit si dividende

. facilitati de ordin economico-fmanciar

. politica de impozite

Ca urmare a acestor elemente, politica si strategia STN cunosc mai multe forme: de la strategia filialei cu fimctionare autonoma pana la strategia de integrare complexa.

Caracteristici si tipologii ale STN

. in general, transnationala este denumita o societate m situatia m care investeste o parte din resursele sale peste granita sub diverse forme.

. STN reprezinta mari firme industriale, comerciale, bancare, formate din societatea - mama sau intreprmderea de baza care, de regula, este dispusa in tarile de origine si un numar de filiale care actioneaza m diferite tari.

. Metropolele celor mai dezvoltate tari adapostesc cartierele generale ale STN. In tarile m curs de dezvoltare sunt cantonate sarcinile de executie. Nivelul mtermediar de coordonare defineste statutul unor orase de releu

. D.p.d.v. al constituirii, STN pot fi:

. national-internationale - in care capitalul apartine integral sau in mare parte firmei dintr-o anumita tara

. multmationale - in care capitalul este format prm participarea unor intreprmderi sau banci dm mai multe tari

. in practica o linie de departajare intre societatile multinationale, societatile intemationale si STN este greu de stabilit. Dificultatile si controversele existente cu privire la definitia STN deriva dm mai multe caracteristici ale acestora:

. din structura lor, adica nr de tari in care opereaza, nationalitatea actionarilor, compozitia multinationala a managementului la varf

. din performanta lor

. din comportamentul conducerii de varfa firmei

. o parte importanta din resursele utilizate sunt exteme

. conducerea firmei pe baza unei politici globale care ia in considerade conditiile si perspectivele mondiale ale activitatii si nu pe cele ale unei singure tari

. orice STN actioneaza concomitent in 3 spatii economice:

1) spatiul national unde se afla societatea-mama

2) spatiul economic strain in care sunt implantate filiale

3) spatiul economic intemational reprezentat prin schimburile care au loc intre societatea-mama si filiale

. adevarata nationalitate a proprietatii unei STN este detinuta partial/integral de mterese economice straine

. pentru dezvoltarea STN se folosesc 2 cai principale:

a) autofinantarea b) finantarea externa In perioadele de avant economic cand masa profiturilor nete creste considerabil, dezvoltarea se realizeaza prin autofinantare, iar in perioada de recesiune sau de inviorare economica se recurge la surse exteme de finantare. In functie de dinamica STN in timp:

. STN in crestere accelerata

. STN in crestere ridicata

. STN in crestere moderata

. STN in stagnari

. STN in declin Conform sistemului organizatorico-decizional STN pot fi:

1) etnocentrice -> societatea mama controleaza strict filialele din strainatate, conducerea carora este mcredintata cetatenilor dm tara de origine

2) policentrice ~^ sistemul policentric acorda o autonomie relativa filialelor

3) geocentrice -> acest sistem este varianta cea mai evoluata a tipului

policentric de organizare si conducere m care descentralizarea este

maxima

In practica se intalnesc 4 modele de organizare a STN, a caror structura are la baza diviziunea mtema si/sau intemationala, diviziunea geografica, diviziunea de produs si structurile mixte

Practicile specifice si consecintele activitatii STN

. pot fi sistematizate astfel:

1. transferul mtemational de produse, repartizarea mtre imitatile componente a sarcinilor de productie si transferul de activitate

2. manevrarea parghiilor eomercial-fiscale

3. preturile de transfer

4. speculatii monetare

1) In ramura de varfca principiu general, niciuneia dintre filiale nu ii este repartizata producerea integrala a unui produs complex. Dublarea sau triplarea functiei unor imitati din diferite tari si mentmerea altora m rezerva permit STN sa transfere cu relativa rapiditate produsele dintr-o tara m alta m functie de eventualele schimbari m evolutia preturilor sau de situatia de pe piata fortei de munca.

2) In vederea maximizarii profiturilor, STN acorda un rol si o pondere mai mare filialelor din domeniul comercial si financiar-valutar care pot fi folosite cu mai multa usurmta si cu mai mare rapiditate.

. 0 metoda larg utilizata este infiintarea unor filiale m tarile unde presiunea fiscala este redusa si organizarea unor relatii artificiale de multe ori doar scriptic intre acestea si unitatile efectiv producatoare situate in alte tari cu un nivel redus al impozitelor

. In practica orice STN isi creaza in acest paradis fiscal una sau mai multe perechi de holdinguri, respectiv un holding de gestiune a participantilor

care centralizeaza vanzarile si un holding de finantare care colecteaza fonfurile de investitii

3) Preturile intersecteaza STN din 2 puncte de vedere:

- marimea preturilor la intrari reda puterea ei de a cumpara la preturi mici

- marimea preturilor la iesiri reflecta puterea STN de a vinde la preturi mari

- un determinant important al preturilor de transfer este impozitul pe profit care trebuie platit in diferite tari iar al doilea determinant important este nivelul dobanzii care este variabil de la o tara la alta

- implicatiile si consecintele acestei practici se contureaza prin privarea autoritatilor statale de importante incasari bugetare, afectarea unor obiective ale politicii economice a tarii gazda

4) Se apreciaza ca perturbatiile dm sistemul valutar occidental nu pot fi explicate fara a lua in consideratie practicile STN. Aceste practici sunt urmatoarele:

- transferarea lichiditatilor dintr-o moneda m alta

- contractarea imprumuturilor m tarile unde nivelul dobanzii este redus si folosirea fondurilor m tarile unde dobanzile sunt ridicate

- efectuarea pe scara larga a operatiunilor de amanare a platii m valute la cursuri in scadere si devansarea platii in valute cu cursuri in crestere, ceea ce le permite contractarea de imprumuturi in monede slabe pentru cresterea pozitiei debitoare si rambursarea urgenta m monede forte plasand capitalul m tarile ale caror monede prezinta perspectiva sporirii pozitiei creditoare

Asemenea practici nu ar fi posibile daca nu ar exista centralizarea

organizatorica si tehnologica.

STN tind sa-si exercite puterea de monopol asupra principalelor piete pe

care activeaza.

Implicatiile STN m economia mondiala

Influentele exercitate de STN m economia mondiala pot fi sistematizate astfel:

- transferul factorilor de productie

- transferul capitalurilor

- transferul mtemational de tehnologie

- transferul fortei de munca

Prin dispunerea geografica STN realizeaza transferul factorilor de productie intre diferite tari. Transferul de capital are o importanta mai mare deoarece influenteaza efectuarea activitatii economice.

STN transfera progresul tehnic pe 3 canale:

- exportul produselor sale: bunuri, echipamente

- cedarea de brevete si licente de fabricatie

- instalarea directorilor

Deoarece factorul munca are o mobilitate mai redusa STN ii acorda o atentie

mai mica.

In perioada postbelica STN au devenit fbrma dominanta pentru miscarile

intemationale de capital si principalele centre de initiere si coordonare a

productiei si schimbului.

In practica mtemationala se utilizeaza urmatoarele categorii de stimulente:

- stimulente fiscale

- stimulente financiare

- masuri nefinanciare

Cele mai raspandite sunt stimulentele fiscale care include amortizarea accelerata, exceptarile si reducerile la plata unor impozite si taxe, dobanzi reduse.

Stimulentele financiare se acorda m proceduri de cofinantare sau acordari de credite in conditii avantajoase. Masurile nefinanciare includ o varietate de forme:

- fumizarea de terenuri si alte elemente de mfrastructura

- servicii de formare si consultanta

- crearea de zone speciale ce concentreaza un complex de facilitati acordate investitorilor

- crearea de parcuri tehnologice