EFICIENTA SI ECHILIBRUL ECONOMIC

EFICIENTA SI ECHILIBRUL ECONOMIC

1. Eficienta economica

Eficienta economica si formele sale

Eficienta este forma concreta pe care o imbraca rationalitatea, iar echilibrul este conditia cea mai importanta pentru o economie eficienta.

Activitatea economica este eficienta atunci cand incasarile depasesc cheltuielile facute. Ea se exprima fie sub forma randamentului factorilor de productie, fie sub forma consumului de factori de productie pentru obtinerea rezultatelor respective. In primul caz, eficienta economica se determina ca un raport intre venituri (V) si factorii de productie consumati (C_F) deci E = V/C_F. In al doilea caz, eficienta se exprima ca raport intre factorii de productie consumati si venitul obtinut : E = F_C/V.

Atunci cand cererea este elastica se urmareste prima varianta (formula), iar daca cererea nu creste (este inelastica) se alege a doua varianta de exprimare a eficientei.

In economia de piata eficienta se urmareste la nivelul fiecarui agent economic, deoarece ineficienta duce la faliment, care apare in situatia in care incasarile sunt mai mici decat cheltuielile si ca atare activitatea nu mai poate fi continuata.

O forma a eficientei este rentabilitatea, adica capacitatea unei activitati economice de a produce profit. Pragul minim al rentabilitatii unei firme este acel punct dincolo de care se produc pierderi. Acest punct sau prag de echilibru al rentabilitatii il constituie ecuatia volumul incasarilor = volumul costurilor; daca factorul al doilea este mai mare decat primul se produc pierderi.

Rentabilitatea exprima eficienta tuturor factorilor de productie consumati. Daca privim eficienta numai a unui singur factor de productie, atunci avem ca forma de eficienta : productivitatea (randamentul) muncii, a pamantului sau a capitalului.

In aprecierea eficientei economice trebuie luate in considerare si implicatiile sociale si ecologice, deoarece eficienta este reala numai daca activitatea este utila si nu polueaza mediul natural.

Factorii esentiali pentru cresterea eficientei sunt:

- cunoasterea si anticiparea cererii de piata;

- promovarea tehnologiilor moderne;

- reducerea costurilor si imbunatatirea calitatii produselor;

- alegerea celor mai bune metode de management si gestiune.

1. Echilibrul economic

Echilibrul este o stare a economiei de piata exprimata printr-un anumit raport intre cererea si oferta de bunuri economice, bani, capitaluri si munca.

Echilibrul economic este starea spre care tinde piata bunurilor si serviciilor, monetara, capitalului si muncii, atunci cand cererea este egala cu oferta, sau diferentele dintre ele nu depasesc anumite limite normale, care sa genereze dificultati grave.

Conditia de echilibru (general) pentru economia unei tari este ca oferta globala (Y) sa fie egala cu cererea globala (D), Y = D.

In domeniul pietei bunurilor economice, unde avem de-a face cu un consum intern (C) , cu investitiile brute (I), cu volumul bunurilor realizate in tara (Y), cu volumul bunurilor importate (H), cu cererea interna de bunuri (D), cu exportul (E) si cu economiile (S), conditia de echilibru se prezinta astfel :

Y + H = D + E sau C + S + H = C + I + E adica

S + H = I + E sau S - I = E - H.

Echilibrul pietei monetare este asigurat atunci cand cererea de bani (D_m) si oferta de bani (moneda) (Y_m) sunt egale : Y_m = D_m, iar daca avem in vedere si viteza de rotatie a banilor (V), volumul tranzactiilor (T) si nivelul preturilor (P), conditia de echilibru este : MV = PT.

Pe piata muncii, conditia de echilibru este egalitatea dintre cererea de munca (D_L) si oferta de munca (Y_L)

Y_L = D_L

Conditiile echilibrului economic sunt doar teoretice deoarece : (a) egalitatea cererii cu oferta se realizeaza numai ca tendinta si nu matematic si (b) in realitate economia nu se gaseste niciodata in stare de echilibru perfect, intotdeauna sunt de-o parte si de alta, respectiv a cererii sau a ofertei plusuri sau minusuri. In conditiile normale, piata nu este niciodata 'golita' de marfuri. Piata care functioneaza este intotdeauna plina de marfuri.

Conditiile echilibrului economic se realizeaza prin situatii de dezechilibru, care se manifesta pe piata prin doua stari :

* Starea de presiune, cand oferta este mai mare ca cererea, iar concurenta este intre ofertanti; aceasta stare genereaza risipa de bunuri (vanzatorii stau la coada sa vanda), cumparatorii fac selectia bunurilor economice, ei acorda prioritate ofertei celei mai avantajoase prin pret si calitate, stimuland astfel imbunatatirea calitatii produselor, reducerea costurilor si promovarea progresului tehnic.

* Starea de absobtie, apare cand cererea este mai mare ca oferta, iar concurenta este intre cumparatori, care stau la coada pentru a putea cumpara; vanzatori gasesc cumparatori pentru toate produsele,vanzatorii selectionand cumparatorii, si investitiile servesc dezvoltarii extensive, iar consumatorii nu-si pot satisface deplin nevoile, lipseste stimulentul pentru ridicarea calitatii bunurilor, deoarece tot ce se produce se vinde usor.

Dezechilibrele economice dincolo de anumite limite 'controlabile' afecteaza grav economia, manifestandu-se pe piata monetara prin inflatie iar pe piata muncii prin somaj si inrautatirea conditiilor de viata.