FACTORII CE DETERMINA CRESTEREA ECONOMICA

FACTORII CE DETERMINA CRESTEREA ECONOMICA

INTRODUCERE

Tema

Teza de fata studiaza determinantii cresterii economice (care pe parcursul lucrarii va fi prescurtata c.e.) pe termen lung si relatiile dintre acestia. Apoi vor fi date exemple de cresteri si regrese ale economiilor mai multor tari de unde vor fi trase concluzii despre acesti factori determinanti ai cresterii economice si relatiile dintre ei.

Structura

Lucrarea este structurata in trei sectiuni care cuprind:

sectiunea I : istoricul studiului determinantillor cresterii economice, definitia conceptului de crestere economica

sectiunea II : prezentarea si argumentarea factorilor in cauza

sectiunea III : exemple de cresteri economice reale, comparatii

Referinte

Principalele lucrari consultate in elaborarea acestei teze sunt:

N. Gregory Mankiw - "Principles of economics" (2003)

Gabriela Dragan - "Uniunea Europeana intre federalism si interguvernamentalism. Politici comune ale UE" (2005)

Andrea Bassanini, Stefano Carpetta - "The driving forces of economic growth" (OECD Economic Studies, no.33, 2001)

Sectiunea I

Definirea conceptului de crestere economica.

Cresterea economica este cresterea in valoare bunurilor si serviciilor produse de o economie. Este in general considerata a fi o crestere a bunastarii, sau mai precis a venitului unei natiuni sau a unei entitati. Este, in mod conventional, masurata ca o rata procentuala din cresterea reala a PIB-lui national sau pe cap de locuitor. Cresterea este de obicei calculata in termeni reali, mai precis in termeni ajustati in functie de inflatie, pentru a evidentia efectul inflatiei asupra preturilor si serviciilor produse.

Istoric

Determinantii cresterii raman inca unul din misterele de nepatruns ale stiintei economice, in ciuda faptului ca in ultimele doua secole, cele mai stralucite minti din domeniul economic au cautat sa explice ce anume determina si sustine cresterea economica a unei tari.

. In secolul al XVIII-lea, Adam Smith considera ca specializarea si diviziunea     muncii reprezinta motorul cresterii;

. Economistii secolului al XIX-lea, precum Thomas Maltus sau David Ricardo, considerau ca resursele naturale impun o limita superioara capacitatii de crestere a unei economii (de exemplu, legea randamentelor descrescatoare a pamantului implica faptul ca o crestere a populatiei va duce in cele din urma la scaderea productiei pe locuitor si, respectiv, a ritmului de crestere economica);

. Pe parcursul secolului al XX-lea, economistii au considerat ca vectorul cresterii economice il reprezinta investitiile in capitalul fizic si in infrastructura. Aceasta conceptie a stat atat la baza planurilor cincinale care au guvernat economia URSS si a fostelor state socialiste, dar si a ajutoarelor oferite de catre diferitele institutii internationale, precum Banca Mondiala. Ideea de baza a fost faptul ca rata de crestere a unei tari depinde de ponderea PIB orientata catre investitii. Atunci cand economiile realizate de cetatenii tarii nu erau suficiente pentru a finanta investitiile necesare asigurarii cresterii economice, diferenta trebuia finantata de Banca Mondiala (asa-numitul "financing gap"). Colapsul URSS si esecul multor alte tari in curs de dezvoltare in asigurarea cresterii economice, in ciuda ajutorului oferit de Banca Mondiala, au demonstrat faptul ca investitiile in capital fizic nu erau suficiente pentru asigurarea bunastarii si faptul ca trebuiau cautate si alte mecanisme ale cresterii.

. Educatia si pregatirea continua (sau investitiile in "capitalul uman" asa cum il numesc economistii moderni) au devenit centru de interes in ultimele decade ale secolului al XX-lea. In aceasta perioada de timp, tarile in curs de dezvoltare au fost sfatuite sa investeasca in cresterea capitalului uman si desi ele au actionat in aceasta directie, cresterea economica a intarziat sa apara.

. Progresul tehnologic (indiferent daca acesta este creat de tara respectiva sau este copiat si preluat ca atare) a devenit determinantul central al cresterii economice. Ca atare, intrebarea care se ridica acum este nu "ce determina cresterea economica", ci "ce anume determina progresul tehnologic?" S-au oferit foarte multe tipuri de raspuns: deschiderea pietelor, stabilitate macro-economica, calitatea guvernarii, respectarea legislatiei, institutii solide, lipsa coruptiei etc., au reprezentat factori care explica cresterea economica.

Tarile confruntate in ultimii ani cu esecuri au constatat tot mai clar faptul ca nu exista solutii magice pentru cresterea economica. In fapt, in fiecare an apar noi informatii si noi experiente care completeaza teoriile anterioare.

Exemplu

Inainte de a trece la studiul amanuntit al acestor factori cheie care determina cresterea economica pe termen lung haideti sa analizam experientele unora dintre cele mai mari economii din lume pe o perioada destul de lunga de aroximativ un secol.

In tabelul de mai jos sunt cuprinse 13 tari, in a 3-a si a-4a coloana aflandu-se valorile PIB/loc la inceputul, respectiv finele perioadei, iar in a 5-a coloana se gaseste rata cresterii economice exprimata procentual.

PIB-ul pe cap de locuitor arata ca stadardele de viata variaza de la o tara la alta, un locuitor din U.S. castigand de 8 ori mai mult decat unul din China si de 15 ori mai mult decat un indian. Un locuitor chinez din 1997 castiga la fel ca un american din 1870 iar un pakistanez din 1997 jumatate din cat castiga un american cu un secol inainte.

Cea mai importanta variabila din tabel este rata de c.e. , iar diferentele acestor rate de la natiune la natiune aduc schimbari drastice in clasamentul lor mondial in functie de venitul national. Acum o suta de ani Japonia nu era o tara bogata dar datorita c.e. sale spectaculoase acum aceasta este o super-putere. U.K. in 1870 era cea mai bogata tara din lume cu un venit cu 20% mai mare ca al U.S. si dublu fata de Canada, dar dupa un secol venitul sau national a scazut sub media veniturilor celor doua foste colonii ale sale.

"Magia" acumularii ratei de crestere economica. Regula de 70

La prima vedere diferenta ratei de c.e. de 1% la o tara si 3% la o alta poate fi considerata insignifianta. Dar acumulata pe o perioada lunga de timp aceasta duce chiar pana la multiplicarea venitului unei tari sau a unei persoane. De exemplu, sa luam 2 tineri, Ioana si Mihai care se angajeaza simultan la 22 de ani castigand 30 000 $ pe an. Ioana traieste intr-o tara in care economia creste cu 1% pe an iar in tara lui Mihai cu 3% pe an. Daca vom calcula situatia lor peste 40 de ani, cand amandoi vor avea 62 de ani, va iesi ca Ioana castiga 45 000$/an pe cand Mihai castiga 98 000% pe an.Datorita acelei diferente de 2% pe an Mihai castiga acum mai mult decat dublu fata de Ioana.

O veche regula demostrata, numita Regula de 70, spune ca, avand o variabila care creste cu x% pe an atunci acea variabila de dubleaza odata la 70/x ani. Acest mod de calcul poate fi foarte util.

Sectiunea II

Majoritatea materialelor consultate in elaborarea acestei lucrari prezinta investitia in capitalul uman, fizic, tehnologic ca fiind factorii principali si directi determinanti ai cresterii economice. Si ei sunt principali, dar e impropriu spus directi caci cresterea coeficientilor acestor factori afecteaza mai intai productivitatea pe cap de locuitor a unei tari care duce apoi la cresterea economica. Nu putem vorbi despre crestere economica pe termen lung, fara a introduce in discutie o crestere continua a productivitatii reale pe cap de locuitor, facand exceptie doar cazul in care tara ar descoperi o insula cu resurse aproape nelimitate pe care sa le exploateze foarte usor si de care sa nu afle locuitorii altor tari.

Asadar cuvantul cheie atunci cand se vorbeste despre cresterea economica este productivitate. Ea este definita ca fiind cantitatea de bunuri sau servicii produsa de un locuitor intr-o ora de lucru.

In acest fel intrebarea careia aceasta teza ii serveste se transforma din "care sunt determinantii cresterii economice?" in "care sunt factorii care sporesc productivitatea?". Si iata raspunsurile la aceasta intrebare:

Investitiile in CAPITALUL FIZIC. Lucratorii vor fi mult mai productivi daca vor avea unelte si echipamente care ii ajuta sa finalizeze produsul sau serviciul in conditii    mai usoare de munca si mai rapid.

Capitalul fizic numit si capital (simplu) reprezinta stocul de echipament si structuri care sunt folosite in productia de bunuri si servicii.

Elementele capitalului de productie mai poarta denumirea si de factori de productie si un lucru important este ca factorii de productie sunt produsi ai altor factori de productie. De exemplu, la productia unui program software (care poate fi considerat un factor de productie pentru efectuarea contabilitatii unei firme) este folosit un computer care la randul sau este produs de o linie de asamblare dintr-o fabrica.

Nu doar aspectul cantitativ al capitalului este important ci si ponderea de tehnologie noua incorporata in acesta.

Asadar procentul din PIB-ul unei tari, economisit si apoi reinvestit in capitalul fizic poate face o mare diferenta intre clasamentul celor mai performante economii, lucru care va fi aratat statistic in sectiunea 3.

CAPITALUL UMAN reprezinta cunostintele, deprinderile, tehnicile si abilitatile lucratorilor/angajatilor, dobandite prin educatie, pregatire si experienta. Acest capital uman se formeaza incepand din copilarie fiind continuat in scoala, studiile universitare si trainingul facut la locul de munca. Desi nu este un lucru palpabil precum capitalul fizic, capitalul uman seamana la multe aspecte cu acesta : educatia si pregatirea creste capacitatea lucratorilor de a produce bunuri si servicii si totodata capitalul uman este un factor de productie produs de alti factori de productie (profesori, scoli, universitati, biblioteci).

RESURSELE NATURALE sunt bunurile si serviciile folosite in productie care provin de la natura, de ex: pamantul, apele, zacamintele de petrol, minerale, lumina soarelui. Acestea pot fi : - regenerabile

- neregenerabile

Resursele naturale pot contribui la bunastarea unei tari (dar nu neaparat), de ex: - SUA a beneficiat de o suprafata mare de pamant foarte potrivita pentru agricultura

- unele tari din Orientul Mijlociu au avut o crestere economica spectaculoasa datorita zacamintelor de petrol de pe teritoriul lor (unele dintre cele mai mari din lume)

Bogatia in resurse naturale nu reprezinta o conditie suficienta pentru ca o economie sa prospere. Japonia, de exemplu, are un teritoriu aspru, fara petrol, minerale, aur sau alte resurse naturale valoroase dar le importa , le prelucreaza eficient si comercializeaza produse finite in toata lumea, in tarile dezvoltate si chiar in tarile bogate in resurse naturale. In felul acesta Japonia se situeaza pe locul 2 in clasamentul tarilor cu cel mai mare PIB din lume.

TEHNOLOGIA se refera la cunoasterea, de catre o societate, a celor mai eficiente cai de a produce bunuri si servicii.

Acum 100 de ani majoritatea americanilor lucrau in agricultura pentru ca tehnologia de atunci cerea un numar mare de lucratori pentru a hrani intreaga populatie. In ziua de astazi, datorita avansarii tehnologiei, doar o mica parte din populatie produce destula hrana pentru restul natiunii americane, care isi poate folosi timpul pentru a produce alte bunuri si servicii.

Tehnologia ia mai multe forme. Unele cunostinte, care dupa ce au fost descoperite sau inventate incep sa fie folosite de mai multa lume, pot fi considerate tehnologie ca de exemplu linia de asamblare inventata de Henry Ford. Dupa ce acesta a folosit-o cu succes, au aflat si altii de ea si au introdus-o in productia lor, devenind astfel dintr-o idee, un factor de productie.

Investitiile in tehnologie, pot fi confundate cu investitiile in capitalul uman pentru ca sunt cumva inrudite, dar exista o diferenta importanta. Tehnologia se ocupa cu intelegerea modului in care lucrurile functioneaza si gasirea celei mai eficiente cai, iar investitiile in tehnologie se refera la timpul cheltuit pentru transmiterea tehnologiei. Prezentata metaforic, fraza anterioara ar suna astfel: tehnologia reprezenta calitatea cartilor unei natiuni, pe cand capitalul uman reprezinta timpul alocat de populatie pentru citirea lor. Productivitatea populatiei depinde de ambii factori: si de catilatea cartilor, si de timpul avut la disposzitie pentru asimilarea lor.

La inceputul secolului XX, cantitatea de resurse alocata cercetarii si dezvoltarii era influentata mai mult de guvernele statelor (mari bugete alocate cercetarii militare si nu numai), aceasta mai ales datorita situatiei politice din lume (cele doua razboaie mondiale, Razboiul Rece) si a concurentei dintre natiunile dezvoltate. Dupa relaxarea conflictelor, bugetele militare pentru cercetare si dezvoltare s-au redus considerabil, dar dupa anii 80, a crescut mult cercetarea in domeniul privat. Cercetarile din timpul celui de-al doilea razboi mondial au facut posibile inventia primului ordinator (stramosul computerelor de astazi si a aparitiei primei forme de comunicare intre calculatoare (internetul de astazi). In timpul Razboiului Rece s-au inventat(printre foarte multe altele) circuitul integrat, fibra optica si rusii au lansat primul satelit spatial artificial.

Functia de productie

Economistii folosesc o functie de productie pentru a stabili relatia dintre cantitatile factorilor care cresc productia si rezultatul productiei.

Y= volumul productiei

L= munca

K=capitalul fizic

H=capitalul uman    Y= A * f(L,K,H,N)

N=resursele naturale

A=tehnologia disponibila

Cand tehnologia avanseaza, A creste si economia este capabila sa produca mai mult din combinatia celorlalti factori ai functiei.

O crestere a factorilor de productie aduce dupa sine si o crestere a productiei rezultate, deci putem rescrie:

xY=xA * f(xL,xK,xH,xN)

Un studiu cunoscut al lui Robert Solow, cuprinde o analiza a cresterii economice in perioada 1909-1949 in Statele Unite. Concluzia surprinzatoare a lui Solow a fost aceea ca peste 50% din cresterea productiei intr-o ora de lucru s-a datorat progresului tehnic din acea perioada. Concret, Solow a estimat pentru SUA o ecuatie similara cu ecuatia ΔY/Y = φ ΔL/L + (1-φ) ΔK/K + ΔA/A. Din cresterea medie anuala de 2,9% a PNB total, acumularea de capital a contribuit cu 0,32%, cresterea consumului de munca cu 1,09%, iar progresul tehnic cu restul de 1,49%. Contributia ridicata a progresului tehnic, asa cum a rezultat din calcule, a atras atentia asupra faptului ca acesta este un factor rezidual, ce reuneste de fapt toti factorii in afara acumularii de capital si a fortei de munca.

TIPURI DE CRESTERE ECONOMICA

CRESTEREA ECONOMICA EXTENSIVA se caracterizeaza prin contributia preponderenta a laturilor cantitative ale factorilor directi la sporirea PIB.

CRESTEREA ECONOMICA INTENSIVA presupune o contributie preponderenta a laturilor calitative (de eficienta) ale factorilor la sporirea PIB.

Pentru o crestere economica sanatoasa si sustinuta este nevoie de practicarea ambelor metode, atat intensiva cat si extensiva. Societatea socialista s-a axat in mare parte pe cea extensiva producand cat mai mult si materializand proiecte industriale si de infrastuctura gigantice chiar daca nu erau neaparat necesare si acordand prea putina atentie laturii calitative. Capitalistii insa, i-au declasat venind cu produse mult mai performante calitativ, deci au practicat o crestere economica mai mult intensiva.

GUVERNUL SI CRESTEREA ECONOMICA

Pana acum am descoperit ca performanta unei economii depinde de abilitatea locuitorilor de a produce bunuri si servicii si ca productivitatea sa depinde de capitalul fizic, capitalul uman, tehnologia disponibila si resursele naturale. Abordand problema din alt unghi ne putem intreba ce masuri pot lua guvernele pentru a stimula cresterea economica si cresterea standardului de viata.

Importanta reinvestirii economiilor

Fiind un factor de productie produs chiar de catre sine, capitalul fizic poate fi sporit de catre o natiune. O cale de a spori productivitatea este ca resusele de capital prezente sa fie reinvestite in productie pentru a produce si mai mult capital. Pentru aceasta, o societate trebuie sa consume mai putin si sa reinvesteasca o rata cat mai mare din PIB-ul sau.

Investitiile straine pot un mijloc foarte util de a spori capitalul tarii. Desi o parte din castiguri pleaca spre tara de origine a investitorului, o investitie straina poate creste    stocul de capital din tara unde se investeste (daca a facerea este eficienta), creste produtivitatea si salariile lucratorilor. Foarte important este si know-how-ul pe care investitorii il transmit angajatilor.

Toti factorii amintiti pana acum in aceasta lucrare ar da un randament foarte scazut daca nu ar fi respectat dreptul la proprietate personala , si nu ar exista stabilitate politica. Alte responsabilitati importante ale guvernului legate de subiect ar mai fi : politica fiscala si rata inflatiei.

Sectiunea III

Capitalul uman - Statistica

In acest studiu, capitalul uman este estimat in media anilor de educatie formala in cadrul populatiei lucratoare a statelor in cauza. Este totusi o aproximare grosiera pentru ca nu se ia in calcul si calitatea studiilor. Tabelul mai arata ca exista diferente semnificative privind aceasta medie a anilor de educatie formala pornind,in anii '70 de la 5.7 ani (Spania) la 11.6 ani USA, iar in anii '90 de la 7.7 la 13.6 ani (Portugalia respectiv Germania). Si mai important este ca se observa o crestere a mediei de educatie de la mai putin de o jumatate de an / deceniu (USA) la mai mult de un an / deceniu (Germania si Italia, cea din urma pornind, la inceputul perioadei de la o medie de educatie destul de mica). Aceasta crestere este cumva inevitabila, intrucat conform analistilor din domeniul informational se inregistreaza o dublare a cantitatii de informatie (in orice domeniu) o data la 18 luni.

Tehnologia (Cercetarea si Dezvoltarea = R&D) - Statistica

Tabelul de mai jos arata importanta reinvestirii pentru cresterea economica.

Cresterea PIB-ului / cap locuitor in mari economii (1950-1970)