FINALIZAREA ACTIUNILOR DE CONTROL FINANCIAR

1. Masuri de valorificare a constatarilor controlului financiar

Controlul financiar nu se limiteaza la constatarea ripsurilor, deficientelor si abaterilor. Controlul de constatare este urmat obligatoriu de-controlul de remediere definitiva a neajunsurilor si abaterilor constatate. O actiune de control nu este considerata incheiata pana nu se lichideaza toate deficientele constatate si se stabilesc masuri care duc la imbunatatirea practica a activitatii economico-financiare. Controlul actioneaza pentru solutionarea concreta, operativa a problemelor, iar acolo unde sunt incalcate legile, in conformitate cu prevederile si drepturile legale, controlul ia masuri inclusiv pentru sanctionarea celor vinovati.

Finalizarea actiunilor de control financiar, respectiv valorificarea constatarilor facute, depinde de organul care a exercitat controlul, de conducerea agentului economic si de aplicarea solutiilor corespunzatoare, in functie de natura activitatii si deficientelor sau a rezervelor de imbunatatire constatate.

Pentru finalizarea actiunilor de control financiar se utilizeaza, in mod selectiv, diferentiat si corelat, in functie de aspectele concrete ale activitatilor sau obiectivelor supuse controlului, o serie de masuri, cai, tehnici sau modalitati. in principal, se pune accent pe determinarea oricaror masuri necesare pentru remedierea si prevenirea repetarii deficientelor si abaterilor constatate si tragerea la raspundere a persoanelor vinovate.

Astfel, se propun sau dispun masuri operative, in timpul desfasurarii controlului pentru inlaturarea deficientelor constatate si prevenirea repetarii lor dintre care mentionam:

- depozitarea si pastrarea bunurilor in conditii corespunzatoare;

intocmirea corecta si la timp a documentelor la locurile de productie;

corectarea erorilor din evidenta tehnic-operativa si contabila;

- inregistrarea plusurilor in gestiune; recuperarea pagubelor etc.

Pe baza constatarilor si propunerilor organelor de control financiar, conducerea agentului economic controlat si a organului care a dispus controlul stabilesc masuri ce se iau in continuare pentru:

inlaturarea si prevenirea abaterilor;

aplicarea sanctiunilor disciplinare;

stabilirea raspunderii materiale;

- inaintarea la procuratura a actelor incheiate in cazul constatarii de fapte penale etc.

Pentru stabilirea raspunderii, ca modalitate de finalizare a controlului financiar avem urmatoarele raspunderii: disciplinara, contraventionala, materiala si penala.

2. Raspunderea disciplinara

Persoanele incadrate in munca au datoria de a realiza corespunzator si la timp obligatiile ce le revin la locurile de munca, de a actiona constiincios pentru sporirea eficientei si imbunatatirea calitatii produselor, de a se respecta obligatiile ce decurg din contractele de munca, regulamentele de organizare si functionare a unitatilor, precum si dispozitiile primite din partea sefilor ierarhici.

Organele de conducere (consiliile de administratie) au obligatia de a stabili masuri privind: desfasurarea normala a activitatii; cresterea eficientei; protectia patrimoniului; asigurarea platii salariilor; imbunatatirea conditiilor de munca; prevenirea producerii pierderilor de productie si a perturbarii activitatii; prevenirea abaterilor de la ordinea si disciplina muncii, a neglijentei si risipei, incalcarea cu vinovatie de catre persoana incdrata in munca a obligatiilor sale, inclusiv a normelor de comportare, constituie abatere disciplinara care atrage raspunderea cu caracter disciplinar.

Abaterile disciplinare se sanctioneaza, dupa caz, cu:

mustrare;

avertisment;

diminuarea temporara a salariului de incadrare;

reducerea indemnizatiei de conducere;

retrogradarea in functie;

desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Sunt situatii in care prin savarsirea unei singure fapte ilicite se incalca mai multe indatoriri de seviciu, respectiv, se produc mai multe abateri disciplinare. De exemplu, o persoana lipseste de la serviciu in ziua in care avea obligatia sa supravegheze desfasurarea unor analize de laborator, sa consemneze rezultatul lor si sa comunice organului competent datele necesare.

Pluralitatea de incalcari a indatoririlor de serviciu nu atrage o pluralitate de sanctiuni disciplinare. In aceasta situatie se aplica o singura sanctiune si anume aceea corespunzatoare celei mai grave dintre abaterile savarsite. Ca atare, cumulul de abateri savarsite printr-o fapta unica nu atrage cumulul de snctiuni disciplinare.

Cand prin aceeasi fapta comisiva sunt incalcate mai multe forme de drept sunt angrenate mai multe raspunderi. in materie gestionara, fapta ilicita a unei persoane, cu sau Iara functia de gestiune, poate incalca, in acelasi timp, mai multe norme de drept ceea ce are ca efect existenta mai multor raspunderi. Astfel, predarea-primirea unei gestiuni fara respectarea conditiilor legale constituie o incalcare a obligatiilor de serviciu, reprezinta o abatere disciplinara si deci implica o sanctiune disciplinara. in acelasi timp fapta respectiva este considerata contraventie care atrage si raspunderea contraventionala, iar in caz de paguba poate antrena si raspunderea materiala.

Toate defectiunile si neregularitatile savarsite in materie de gestiune reprezinta incalcari ale obligatiilor de serviciu si atrag raspunderea disciplinara care se cumuleaza cu celelalte forme de raspundere. La aplicarea sanctiunii disciplinare se tine seama si de aplicarea unei eventuale amenzi contraventionale, avandu-se in vedere ca nu se aplica doua sanctiuni, indiferent de natura lor, cu caracter pecuniar, iar daca se aplica, imperuna, nu trebuie sa intreaca cuantumul maxim al celei mai grave dintre ele. De exemplu, in stabilirea raspunderii disciplinare cu diminuarea temporara a salariului se tine seama si de faptul daca pentru incalcarea indatoririi de serviciu s-a aplicat si o amenda.

Raspunderea penala sau materiala nu exclude raspunderea disciplinara pentru fapta savarsita, daca prin aceasta s-au incalcat si obligatii de munca.

Existenta raspunderii disciplinare este conditionata de existenta raportului de munca, concretizat printr-un contract de munca dintre persoana juridica si persoana fizica incadrata si functioneaza numai in cadrul unor asemenea raporturi juridice de munca. Cei care nu sunt incadrati in munca nu pot fi sanctionati disciplinar.

Sanctiunea disciplinara se aplica numai dupa cercetarea prealabila a faptei ce constituie abatere, ascultarea persoanei in cauza si controlul sustinerilor facute de acesta in aparare.

Sanctiunea disciplinara stabilita se comunica in scris persoanei vinovate. Sanctiunea nu se poate aplica mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii abaterii.

Sanctiunea disciplinara se stabileste de consiliul de administratie. Mustrarea si avertismentul pot fi aplicate si de maistri, precum si de sefii unor compartimente potrivit regulamentului de ordine interioara. Pentru persoane numite de organul ierarhic sanctiunea disciplinara se aplica de acel organ.

Aplicarea sanctiunilor disciplinare, in cazul abaterilor disciplinare savarsite in comun de doua sau mai multe persoane incadrate in munca, este de competenta: organului care a hotarat incadrarea, in situatia cand persoanele au functii egale, ori cand au fost incadrate in munca de acelasi organ de conducere; organului de conducere care a hotarat incadrarea persoanei cu functia cea mai mare, care aplica sanctiuni disciplinare tuturor persoanelor nevinovate (coautorilor indiferent de functia detinuta).

Sanctiunea disciplinara stabilita se comunica scris, persoanei in cauza. impotriva sanctiunii disciplinare cel sanctionat poate face, in scris, contestatie. In cazul constatarii nevinovatiei persoanei sanctionate, aceasta are dreptul la o despagubire egala cu partea de salariu de care a fost lipsita, iar persoanele care cu rea credinta au aplicat sau au determinat aplicarea unei sanctiuni disciplinare raspund disciplinar, material si penal, dupa caz.

In cazul faptelor (abaterile disciplinare) constatate de organele de control acestea se consemneaza in actele de control, pe baza carora organele competente aplica sanctiunile disciplinare corespunzatoare, in acest mod, sanctiunile disciplinare constituie o modalitate de finalizare a actiunii de control.

Raspunderea contraventionala (administrativa) -norme generale.

Contraventia este fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi sau prin acte normative.

Contraventia se sanctioneaza cu avertisment sau cu amenda. Sanctiunile se aplica persoanelor fizice si juridice care au savarsit contraventiile. Amenzile aplicate persoanelor juridice pot fi imputate de acestea persoanelor fizice vinovate.

Prin avertisment se atrage atentia contravenientului asupra pericolului faptei savarsite si se recomanda ca pe viitor sa se respecte dispozitiile legale. Avertismentul se aplica in cazurile in care fapta este de mica importanta si se apreciaza ca acela care a savarsit-o nu o va mai repeta chiar fara aplicarea unei amenzi. Avertismentul se poate aplica chiar daca actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune. Avertismentul se adreseaza oral ori de cate ori contravenientul este prezent la constatarea contraventiei si sanctiunea este aplicata de agentul constatator. in celelalte cazuri, avertismentul se socoteste executat prin comunicarea procesului-verbal de constatare a contraventiei cu rezolutia corespunzatoare, iar daca sanctiunea a fost aplicata de organul care a solutionat plangerea, prin incunostintare scrisa.

Amenda are caracter administrativ. Amenzile se fac venit la bugetul statului. Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctionate cu amenda, sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie in parte. Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal amenzile totalizate, nu pot depasi dublul maximului prevazut prin actul normativ pentru contraventia cea mai grava. in cazul in care la savarsirea unei contraventii au luat parte mai multe persoane, sanctiunea se aplica fiecarui participant separat.

Fapta prevazuta de lege sau alt act normativ ca fiind contraventie se sanctioneaza chiar daca este savarsita fara intentie. Nu constituie contraventie fapta savarsita in stare de legitima aparare, din cauza unei intamplari ce nu putea fi prevazuta sau inlaturata, precum si aceea savarsita din constrangere, eroare de fapt sau in stare de necesitate.

Aplicarea sanctiunii pentru contraventii se prescrie in termen de 3 luni de la data savarsirii faptei. in cazul contraventiilor la normele privind impozitele, taxele, primele de asigurare prin efectul legii si disciplina financiara, aplicarea sanctiunii se prescrie in termen de 1 an de la data savarsirii faptei.

Executarea sanctiunii se prescrie, daca procesul-verbal sau instiintarea de plata a amenzii, nu au fost comunicate celui sanctionat in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii. Executarea sanctiunii se prescrie, de asemenea, in termenul de 1 an de la data aplicarii ei, chiar daca contravenientul a exercitat calea de atac.

Contraventia se constata printr-un proces-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, prin care se aplica amenda si se stabileste, in situatia in care savarsirea contraventiei a pricinuit o paguba si exista tarif de evaluare a acesteia, despagubirea pe baza de tarif. Daca agentul constatator nu este in drept sa aplice si sanctiunea, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se trimite organului competent, care aplica sanctiunea prin rezolutia pe procesul-verbal, stabilind si despagubirea.

In cazul in care contravenientul achita pe loc jumatate dim minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fapta savarsita, iar prin contraventie nu s-a cauzat o paguba si nu exista lucruri supuse confiscarii, procesul-verbal nu se mai incheie si orice urmarire inceteaza. Plata amenzii se face contra chitanta, in care se specifica contraventia pentru care a fost incasata. De asemenea urmarirea in ce priveste amenda inceteaza si in situatia in care contravenientul achita, in cel mult 48 ore de la momentul incheierii procesului verbal, jumatate din minimul amenzii prevazute de actul normativ pentru fapta savarsita, in acest caz plata amenzii se face in contul aratat in procesul-verbal, iar chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care face parte agentul constatator.

Impotriva procesului de constatare a contraventiei se poate face plangere in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia. Plangerea se depune la organul din care face parte organul constatator.

Daca amenzile n-au fost achitate se transmit pentru urmarire si incasare, la organele financiare din localitatile in raza carora domiciliaza sau isi are sediul contravenientul.

Sintetizand, incasarea amenzilor se face prin:

- plata a jumatate din minimul amenzii, daca aceasta se face pe loc sau in termen de 48 de ore de la incheierea procesului - verbal de contraventie;

- plata integrala a amenzii aplicate, in termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare a contraventiei si a instiintarii de plata;

- executarea de catre organul financiar al localitatii in care domiciliaza sau isi are sediul contravenientul, daca plata nu s-a facut in conditiile precedente.

Contraventia si abaterea disciplinara prezinta un grad de pericol relativ apropiat. Cu toate acestea, ele se deosebesc printr-o serie de elemente, cum sunt:

abaterea disciplinara are izvorul in contractul de munca, implica anumite raporturi de munca intre unitate si autor, in timp ce contraventia isi are temeiul in actele normative;

ca atare autorul abaterii disciplinare poate fi numai o persoana care are calitatea de incadrata in munca, spre deosebire de contraventie care poate fi savarsita de orice persoana fizica;

abaterea disciplinara poate fi comisa numai de catre persoane fizice, in timp ce contraventia poate fi savarsita si de persoane juridice;

in timp ce abaterea disciplinara este prevazuta in mod generic, contraventia, ca si infractiunea, este delimitata si descrisa in mod concret, in toate elementele sale.

Organele de control pot constata fapte care constituie contraventii la normele legale, in domeniul contabil, financiar, fiscal si in alte domenii.

Contraventii in legatura cu organizarea si conducerea contabilitatii.

In legatura cu organizarea si conducerea contabilitatii de catre regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperative, asociatiile si alte persoane juridice, precum si persoanele fizice care au calitatea de comerciant, obligate prin lege sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie, se pot constata fapte care constituie contraventie, cum sunt:

a).- detinerea de valori materiale si banesti sub orice forma si cu orice titlu, precum si oricaror drepturi si obligatii patrimoniale, fara a fi inregistrate in contabilitate.

Conform legii, contabilitatea, ca instrument principal de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute, trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea si pastrarea informatiilor cu privire la situatia patrimoniala si rezultatele obtinute, atat pentru necesitatile proprii ale agentului economic, cat si in relatiile acestora sau actionarii, clientii, furnizorii, bancile, organele fiscale si alte persoane juridice si fizice, precum si controlul operatiunilor patrimoniale efectuate. inregistrarea operatiunilor patrimoniale in contabilitate se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative, dupa data de intocmire sau de intrare in unitate si sistematic, in conturi sintetice si analitice. Legea contabilitatii interzice detinerea de valori materiale si banesti sub orice forma si in orice titlu, a oricaror drepturi si obligatii patrimoniale precum si efectuarea de operatiuni patrimoniale fara inregistrarea lor in contabilitate. Nerespectarea acestor prevederi legale este fapta contraventionala;

b).- primirea si eliberarea din depozite a bunurilor de orice fel, fara documente justificative de intrare si iesire. Orice operatiune patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ. Aceste documente angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, ori inregistrat in contabilitate;

c).- neintocmirea balantelor de verificare. Legea contabilitatii stabileste ca pentru controlul inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor patrimoniale se intocmeste lunar balanta de verificare. Persoanele fizice si juridice care utilizeaza sisteme de prelucrare automata a datelor au obligatia sa asigure respectarea normelor contabile, pastrarea sub forma suportilor tehnici si controlul datelor inregistrate in contabilitate. Unitatile de informatica poarta raspunderea prelucrarii cu exactitate a informatiilor din documente, iar beneficiarii raspund pentru exactitatea si realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare;

d).- nerespectarea normelor emise de Ministerul Finantelor cu privire la: utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate, registrul-jurnal, registrul-inventar si cartea mare. Registrele de contabilitate se utilizeaza in stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta in mod ordonat si completate astfel sa permita, in orice moment, identificarea si controlul operatiunilor patrimoniale efectuate;

e).- nerespectarea normelor legale cu privire la arhivarea si pastrarea documentelor justificative si a documentelor contabile, precum si la reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse. Registrele de contabilitate si documentele justificative se pastreaza in

arhiva persoanelor juridice si fizice obligate sa organizeze si sa tina contabilitate proprie, timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului in cursul caruia au fost intocmite, cu exceptia statelor de salarii care se pastreaza timp de 50 de ani. in caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, legea contabilitatii prevede obligatia de a se lua masuri de reconstituire a acestora in termen de maximum 30 de zile de la constatare;

f).- nerespectarea normelor legale cu privire la efectuarea inventarierii patrimoniului. Regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperative, asociatiile si persoanele fizice, care au calitatea de comerciant si organizeaza si conduc contabilitatea proprie, au obligatia legala sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului: la inceputul activitatii; cel putin o data pe an pe parcursul functionarii; in cazul fuzionarii sau incetarii activitatii etc. Exceptii de la regula inventarierii obligatorii anuale se aproba de Ministerul Finantelor. De asemenea, evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii si reflectarea acestora in bilantul contabil, ca document oficial de gestiune, se face pe baza normelor stabilite de Ministerul Finantelor;

g).- nerespectarea normelor legale cu privire la intocmirea, verificarea, certificarea si depunerea bilanturilor contabile. Legea contabilitatii stabileste ca bilantul contabil se intocmeste obligatoriu anual, precum si in situatia fuziunii sau incetarii activitatii. Pentru regiile autonome si societatile comerciale in care statul detine cel putin 20% din capitalul social si al altor persoane juridice, Ministerul Finantelor poate stabili intocmirea si depunerea bilanturilor contabile si la alte perioade decat anual. Bilanturile contabile sunt supuse verificarii si certificarii de catre cenzori contabili autorizati sau experti contabili, in conditiile stabilite de Ministerul Finantelor. Un exemplar al bilantului contabil anual se depune pana cel mai tarziu 15 aprilie anul urmator la Directia judeteana a finantelor publice si controlului financiar de stat. Institutiile publice si alte persoane juridice ai caror conducatori au calitatea de ordonatori de credite, depun un exemplar din bilantul contabil trimestrial si anual la organul ierarhic superior. Ministerele, departamentele si alte organe ale administratiei publice centrale, precum si ale administratiei locale, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori de credite, depun un exemplar din bilantul contabil trimestrial si anual la Ministerul Finantelor;

h).- nerespectarea prevederilor legale privind organizarea, si conducerea evidentei contabile la la sediul unitatilor patrimoniale de pe teritoriul Romaniei.

Evidenta contabila se organizeaza si conduce la sedul unitatilor patrimoniale de pe teritoriul Romaniei, in limba romana si moneda nationala, prin compartimente distincte sau de persoane juridice autorizate ori de persoane fizice care au calitatea de contabil autorizat sau expert contabil. Fac exceptie, de la regula de a organiza si conduce evidenta contabila la sediu, sucursalele si alte subunitati fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate, care apartin unor persoane juridicce sau fizice cu sediul in Romania. Aceste unitati conduc contabilitatea in tara in care au sediul declarat, dar in conformitate cu reglementarile legale, in domeniu, din Romania.

i).- nerespectarea prevederilor legale privind pastrarea la sediul declarat a documentelor justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate si a registrelor contabile legale si punerea lor la dispozita organelor in drept in cadrul executarii atributiilor prevazute de lege..

Persoanele juridice sunt obligate sa pastreze, la sediul declarat, documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate, precum si registrele contabile legale si sa le puna la dispozitia organelor in drept in cadrul exercitarii atributiilor lor legale.