Geneza si natura inflatiei

Geneza si natura inflatiei

Din punct de vedere etimologic cuvantul "inflatie" provine din limba latina, mai exact din cuvantul "inflare". Acesta are semnificatia de a se umfla in mod exagerat. Termenul a fost preluat si este folosit in teoria economica . De la inceputurile manifestarii sale si pana in prezent , fenomenul de inflatie s-a definit, sub raportul continutului si al formei de manifestare, prin aceasta trasatura esentiala - de crestere exagerata a preturilor.

Fenomenul inflationist s-a facut simtit in viata oamenilor inca de la inceputuri sub diverse forme, care au afectat intr-o mare masura bunul mers al vietii economice, sociale si politice. Procesul de inflatie are o istorie indelungata. Aceasta s-a manifestat cu intesitati diferite si cu schimbari de sens. Au existat perioade in care inflatia s-a manifestat cu asemenea intensitati si efecte fiind considerata "dezordinea dezordinilor in viata economica". In secolul al-III-lea , cand Imperiul Roman de Apus a traversat o grava criza economica si politica , cresterea inflationista a preturilor a fost considerabila si dezordonata, avand urmari grave asupra intregii economii europene. In secolul XVI inflatia a fost , de asemenea, foarte puternica. Intre anii 1400-1500 cresterea preturilor a fost de aproximativ 400%. In secolul al XIX-lea si in prima parte a secolului XX, inflatia a fost destul de limitata. In ultimii 50 de ani a devenit una dintre problemele majore cu care s-au confruntat si cu care inca se confrunta tarile lumii. Ritmurile, sensurile si efectele acestui proces macroeconomic au fos asimetrice si asincrone. In concluzie putem spune ca inflatia a fost si a ramas una dintre cele mai complexe si mai controversate probleme contemporane.

Inflatia a aparut cu mult inainte ca stiinta economica sa fi aparut. Teoria inflatiei s-a conturat mult mai tarziu decat stiinta economica. Inflatia este un proces monetar, de aceea natura acesteia poate fi precizata in corelatie cu formele istorice pe care le-au imbracat banii.

Initial, inflatia s-a manifestat sub forma devalorizarii mascate a monedelor din metale pretioase, ea fiind cunoscuta in prezent ca inflatie monetaro-baneasca. Particularitatile acestei inflatii sunt: separarea continutului nominal al monedelor metalice, care este mai mare, de continutul lor real, care este mai mic; transformarea existentei-aur a monedei in aparenta-aur; aglomerarea circulatiei cu monede ieftine, fara valoare deplina; scaderea puterii de cumparare a monedelor falsificate.

Inflatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de-a doua forma istorica de inflatie. In perioada formarii economiei de piata in Europa, statele tinere au fost preocupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce a atins cote inalte in secolul XVI. S-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara sanatoasa, acestea bazandu-se pe etalonul aur. Cand banii de hartie inlocuiau aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor-aur cu valoare deplina. Acestia puteau fi convertiti liber in aur. Cantitatea banilor de hartie se limita la aurul pe care acesti bani il reprezentau in circulatie. In aceasta situatie, inflatia nu putea sa apara neavand baza legala de desfasurare.

Relativ repede, canalele circulatiei banesti au inceput sa se aglomereze. Intr-o anumita masura acest lucru s-a datorat cantitatii de marfuri care se afla in circulatie. Atunci cand banii de hartie intreceau propria lor masura , adica atunci cand depaseau cantitatea de moneda de aur cu aceeasi denumire ce ar fi trebuit sa circule, acestia se discreditau in fata agentilor economici. Puterea de cumparare a banilor aflati in circulatie scadea antrenand o crestere a preturilor. Acest gen de inflatie aparea atunci cand cantitatea banilor aflata in circulatie o depasea sensibil pe cea care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar si etalonul aur (cantitatea de aur care era asezata la baza unei unitati banesti).

In momentul in care etalonul aur s-a prabusit, s-au creat premisele unei noi forme de inflatie - inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur. Existenta functionala a banilor de hartie o absoarbe pe cea materiala. In conditiile in care singurele elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea populatiei in buna lor functionare, inflatia poate sa apara ca un proces ce "iese" din cadrul normalului monetar, ce pune in evidenta un excedent monetar. Acest tip de inflatie poate fi considerata inflatie contemporana. Formele pe care le-a cunoscut inflatia banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general au fost si sunt destul de diferite in timp si spatiu. Acestea s-au diversificat si mai mult pe seama realitatilor din tarile foste socialiste. Astfel se poate spune ca problema naturii inflatiei ramane actuala si complexa.

Exista diferite puncte de vedere cu privire la natura inflatiei. In literatura de specialitate au fost elaborate numeroase puncte de vedere cu privire la natura insasi a inflatiei.

Unii autori privesc inflatia ca un proces general-atemporal si aspatial. Un exemplu in acest sens vine din partea lui Raymond Barre care se exprima astfel: "Exista inflatie atunci cand nivelul general al preturilor este in continua crestere, mai mult sau mai putin rapida." In alte cazuri inflatia este considerata o modificare anormala a preturilor. Silverman si Curzon sunt de parere ca: " Inflatia consta in acea stare a economiei in care creste continuu si anormal indicele general al preturilor, respectiv cand are loc o crestere suplimentara a lor fata de cea garantata de starea comertului , mai rapida decat cea a iesirilor reale, decat a productiei tarii."

Alti specialisti, destul de numerosi , nu identifica inflatia cu cresterea preturilor. Ei o considera o forma speciala de sporire a preturilor. "Cresterea inflationista a preturilor , presupune o sporire a preturilor nationale mai puternica decat cea a preturilor internationale, o asemenea crestere avand efecte economice si sociale patologice pentru ansamblul economiei nationale"(J.M.Albertini).

Keynes apreciaza inflatia in legatura cu fluxurile macroeconomice reale. "O data ce folosirea mainii de lucru a ajuns sa fie deplina ,orice incercare de a mari in continuare investitiile va declansa o tendinta de crestere nelimitata a preturilor curente, oricare ar fi inclinatia marginala spre consum, adica ne vom afla intr-o situatie de inflatie autentica" (J.M.Keynes).

Promotorii neoliberalismului monetarist abordeaza si explica inflatia pe baza confruntarii specifice dintre marimile nominale si cele reale, dintre nivelurile curente si cele viitoare ale indicatorilor macroeconomici. "Banii au o importanta considerabila pentru intelegerea nivelului si dinamicii marimilor nominale, dar nu si pentru marimile reale. Puterea de cumparare a monedei provine din compararea intre marimile disponibile curente si cele viitoare previzibile ale indicatorilor marfaro-banesti."

Inflatia contemporana trebuie sa fie analizata si clarificata in termeni mai corecti decat cei exprimati mai sus, in sensul delimitarii ei de formele istorice anterioare, dar si in cel al precizarii naturii acesteia in raport de procesele social-economice cu care aceasta se intrepatrunde.

Inflatia actuala este un proces de depreciere a banilor aflati in circulatie si nu de devalorizare a lor prin masuri luate constient de agentii economici specializati. Mecanismul scaderii puterii de cumparare a banilor este unul specific banilor neconvertibili si a banilor de credit.

Inflatia se manifesta ca o crestere generala si durabila a majoritatii preturilor. Aceasta crestere este diferentiata pe categorii de bunuri, pe sevicii ale factorilor de productie, pe variate piete teritoriale.

In sfera circulatiei monetare si marfare, inflatia contemporana semnifica un anume raport intre marimea fluxurilor banesti si cea a fluxurilor reale: excedentul masei monetare in raport cu oferta de satisfactori si de prodfactori.

Fluxurile banesti exercita o influenta puternica fie asupra echilibrelor macroeconomice, fie in cel al stimularii aparitiei si adancirii unor dezechilibre. Astfel, inflatia actuala devine ea insasi un dezechilibru monetaro-material. Forma de existenta cea mai clara a acestui dezechilibru consta in drenarea economiilor populatiei catre speculatii aducatoare de profit pe termen scurt, respectiv sustragerea lor de la investitii productive.

Inflatia apare ca o disfunctie, o dereglare acceptata de agentii economici, ca un rau necesar al cresterii economice. De obicei se cauta sa se gaseasca un surplus de oferta de bunuri fata de cererea solvabila a populatiei. Majoritatea specialistilor considera inflatia ca fiind raul cel mai mic fata de raul cel mai mare considerat a fi somajul cronic de masa.

Inflatia actuala poate avea efecte restructurante mai mari sau mai mici, mai mult sau mai putin dureroase pentru categoriile sociale cu venituri fixe. In unele cazuri efectele inflatiei pot avea pentru anumite categorii socio-profesionale urmari pozitive. Conform lui Rene Mauri "a pretinde ca, in general, inflatia este in mod necesar un rau si ca saraceste intotdeauna si pe toata lumea deopotriva, nu are temei stiintific.La fel de gresit este, bineinteles, sa se sustina ca ea reprezinta un bine".

Inflatia reprezinta un fenomen complex destul de greu de definit si conturat. Definitiile date de specialisti se inscriu intr-o gama foarte variata, fiecare incercand sa cuprinda esentialul din continutul sau manifestarea procesului.

In 1975, D.E.W.Laidler si M.J.Parkin definesc inflatia ca fiind "fenomenul de crestere continua sau de depreciere continua a preturilor sau de depreciere continua a valorii banilor". Anterior, in 1963, M.Bronfenbrener si F.D.Holzman prezentasera patru definitii, preluate de H.Frisch .

1.Inflatia este o stare de generalizare a excesului de cerere,in care "prea multi bani alearga dupa prea putine lucruri."

2.Inflatia reprezinta o crestere a rezervelor banesti sau a veniturilor, fie in suma totala, fie pe cap de locuitor.

Ambele definitii sunt de tip cauzal.

In primul caz inflatia se pune in legatura cu cererea manifestata pe piata bunurilor de consum; in cel de-al doilea ea este explicata ca fiind rezultatul modificarii ofertei de bani.

In unele dezbateri recente, M.Friedman a facut cunoscuta definitia cauzala de tip monetarist: "Inflatia este pretutindeni si intotdeauna un fenomen monetar si poate fi determinata numai de o crestere mai rapida a cantitatii de bani decat a productiei."

3.Inflatia reprezinta o crestere a nivelului preturilor avand si urmatoarele caracteristici sau conditii aditionale: este anticipata cu lipsa de precizie; duce(prin cresterea costurilor) la noi cresteri de preturi; nu sporeste gradul de ocupare a fortei de munca si nici productia reala; este mai rapida decat o asa-numita "rata inofensiva"; se manifesta ca "fenomen banesc"; se masoara prin preturi nete, adica prin preturi din care au fost scazute impozitele si/sau este reversibila;

4.Inflatia reprezinta o scadere a valorii banilor in raport cu alte monede, masurata prin cursurile de schimb valutar ori prin pretul aurului sau indicata de un exces de cerere pentru aur sau pentru valuta la cursurile oficiale.

Cea de-a patra definitie subliniaza rolul evolutiilor externe in evolutia nivelului general al preturilor. Inflatia se masoara prin miscarile cursului valutar, aceasta metoda fiind potrivita, in anumite situatii, pentru economiile deschise.

Aceste definitii acopera majoritatea aspectelor inflatiei, fiecare din ele scotand in evidenta atat aspecte diferite,cat si un aspect comun si anume acela ca inflatia se face cunoscuta prin bani si prin pret la nivelul consumatorilor si prin dezechilibre cronice la nivel macroeconomic.

Definitia generala, asa cum apare in manualele de specialitate , este urmatoarea: inflatia este considerata a fi un dezechilibru macroeconomic monetaro-real, reflectat in cresterea masei monetare din circulatie peste nevoile economiei, fapt ce conduce la deprecierea monetara si la cresterea anormala, permanenta, cumulativa si generalizata a preturilor.

In DEX ( Dictionarul Explicativ al Limbii Romane) inflatia este explicata astfel: "Fenomen specific perioadelor de criza economica, constand in deprecierea banilor de hartie aflati in circulatie ca urmare fie a emiterii unei mase banesti peste nevoile reale ale populatiei, fie a reducerii voulumului productiei si a circulatiei marfurilor, fapt care duce la scaderea puterii de cumparare a banilor."