Modelul de dezvoltare economica din Singapore

Modelul de dezvoltare economica din Singapore

In caracterizarea metodelor de dezvoltare economica a acestor tari putem incepe cu Singapore care se inscrie in randul tarilor nou industrializate, avand o economie bazata pe industria prelucratoare (circa 1/4 din populatia activa si tot atat din PIB) si, mai ales, pe servicii. Incepand cu sfarsitul anilor '60, Guvernul din Singapore a investit in intreprinderile cu proprietate de stat si a oferit stimulente atragand investitorii particulari in anumite sectoare-cheie, dar fara a depune un efort clar de alegere a anumitor "castigatori'. De la mijlocul anilor '70 pana la mijlocul anilor 1980, Singapore a incercat, de asemenea, sa dirijeze productia spre domeniile de activitate care necesitau forta de munca mai calificata, marind salariile prin metode administrative. Spre deosebire de alti "tigri' asiatici, Singapore a avut un ritm inalt de crestere (8-10%) chiar si in a doua jumatate a ultimului deceniu al sec. 20. constituie una dintre placile turnante ale comertului international si unul dintre principalele "antrepozite' ale Asiei de Sud-Est, fiind astfel un important reexportator. Un factor important care contribuie la mentinerea si dezvoltarea continua a acestei tari este faptul ca aici nu exista restrictii asupra transferului de capital, dividende, dobanzi, drepturi de autor, de inventator, fonduri de valuta asiatica sau alte tranzactii comerciale si financiare. O caracteristica originala a sistemului bancar singaporez o constituie faptul ca inca de acum trei decenii s-a infaptuit o 'etanseizare' a pietei locale (cu operatiuni deslasurate in dolari singaporezi) de cea off-shore (pe care se tranzactioneaza eurodevizele -valute aflate in afara tarii lor de emisiune). Astfel, in 1968, a fost introdus sistemul ACU - Asian CURRENCY UNIT care prevede contabilizarea separata a tranzactiilor de pe piata off-shore (adica cele in devize), aparut si DBU - Domestic Banking Unit, cont corespondent pentru dolarul singaporez. De asemenea, ca celelalte tari cu sisteme bancare dezvoltate, in Singapore exista pe linga bancile comerciale si bancile de afaceri. Protejati puternic de sistemul licentelor autohtonii si-au creat si dezvoltat in liniste bancile. Politica de credit e conservatoare, bancile trebuie sa aiba fonduri proprii obligatorii de 12% (un procent foarte ridicat).

O alta masura protectionista a pietei locale care poate fi considerata premisa a cresterii productivitatii este impunerea restrictiilor cantitative sau cererea de licente specifice pentru 100 de importuri. Deci toate produsele pot fi importate fara taxe pe baza 'licentei generale deschise' sau prin licenta specifica. Un permis de schimb este acordat automat cand importatorul are licenta pentru bunuri de pe lista 'licentei generale deschise'. Schimbul de valuta pentru importuri poate fi obtinut prin banci autorizate, dar schimbul trebuie sa fie evidentiat cand valoarea depaseste 20.000 $. Transferurile de valuta asiatica sunt scutite de regulamentele de valuta. Singapore are o excelenta evaluare de credit, mentine convertibilitatea completa a valutei, permite repatrierea capitalului si permite transmiterea prin posta a profiturilor. Nu exista restrictii asupra transferului de capital, dividende, dobanzi, drepturi de autor, de inventator, fonduri de valuta asiatica sau alte tranzactii comerciale si financiare. Astfel o taxa de 40% fara dobanda este perceputa pe profiturile din comert, si afaceri, incluzand o taxa de retinere pe venitul distribuit actionarilor ca un dividend. Exista de asemenea o taxa de 40% pe dobanda, dar nu este aplicata pe dobanda obtinuta din imprumuturi, obligatiuni in $ asiatici, obligatiuni (titluri de creanta), depozite si alte datorii, cand destinatarii nu conduc afaceri sau alte activitati sau o intreprindere in Singapore. O rata redusa de 10% se aplica pe dobanda de la anumite imprumuturi straine si venituri din strainatate din operatiunile din $ asiatici, cu exceptia venitului din profiturile de valuta si tranzactiile cu unitatile bancare interne si rezidenti. Dividendele primite de actionari in rezidenti si de cei nerezidenti sunt taxate de asemenea la o rata redusa de 10% pentru unitatile de valuta asiatice. Dividendele declarate de o institutie financiara sau o companie de asigurari din venitul impozat la rata redusa sunt scutite de impozit, astfel incat rata redusa de 10% este laxa finala. Actionarii companiilor care detin actiuni in alte companii, detinand nu mai putin de 50% din capitalul emis al institutiei financiare care se califica sau al companiei de asigurari sunt scutiti de la impozit si platesc numai rata redusa de 10%. Orice venit, care nu este venit din sursa din Singapore, expediat prin posta in Singapore de o companie din afara Singapore este scutit de la impozitul din Singapore. Totusi, profiturile din comertul exterior si serviciile in relatiile cu strainatate precum si depozitarea acestora si activitatile legate de aceasta sunt taxate la o rata concesionala de 20% pentru 5 ani. Dobanda de platit nerezidentilor pe conturile comerciale este supusa taxei de retinere. Taxa de retinere de 40% este aplicata de asemenea pe platile nerezidentilor pentru drepturile de autor, de inventator, rente sau pentru folosirea proprietatii mobile si pentru informatii stiintifice, tehnice sau comerciale sau contracte de intretinere legate de folosirea acestor informatii.

Concluzionind cele expuse mai sus putem spune ca economia singaporeza evolueaza in ritmuri foarte inalte, inflatia este mica, somajul este aproape inexistent - din contra economia resimte o lipsa de forta de munca, din care cauza se iau masuri de pastrare a tendentei cresterii salariilor cu cresterea productivitatii - comertul exterior este in extindere puternica reflectand situatia financiara excelenta a tarii si marile disponibilitati de capital intern.