PRODUCTIVITATEA

1. Concept si tipologie

Raportul dintre rezultatele unei activitati economice si eforturile facute in acest scop poarta denumirea de productivitate. Productivitatea (W) stabileste o legatura cantitativa intre productia obtinuta (Q) si factorii de productie utilizati (F_p) pentru obtinerea acesteia.

Nivelul productivitatii se calculeaza folosind urmatoarea formula de calcul:

W =

unde: Q = productia obtinuta;

W= nivelul productivitatii;

F_p = factorii de productie utilizati.

Dinamica productivitatii, reprezinta modificarea in timp a nivelurilor productivitatii si arata progresul calitativ al factorilor de productie, ca si mai buna combinare si utilizare a acestora.

I_W =

Unde: I_W = indicele productivitatii;

W₁ = productivitatea in perioada curenta;

W_{0 =} productivitatea in perioada de baza.

Notiunea de productivitate se refera la rodnicia, eficienta cu care sunt folositi factorii de productie intr-un orizont de timp dat, aceasta fiind expresia cresterii acestei eficiente in timp. Sporirea rodniciei cu care sunt folositi, substituiti factorii de productie in timp este reflectata prin legea cresterii productivitatii (a eficientei).

Rezultatele productiei pot fi raportate la toti factorii de productie (fizici si financiari), ca si la un singur factor. In functie de modul de raportare, productivitatea poate fi partiala, totala si globala, medie si marginala.

Productivitatea partiala consta in rodnicia, eficienta cu care este utilizat un anume factor de productie, la un moment dat si in dinamica. Ea se calculeaza ca raport intre productia obtinuta (exprimata in unitati fizice, conventionale si monetare) si cantitatea factorului de productie luat in considerare (factor avansat, utilizat).

Productivitatea totala este eficienta, randamentul cu care sunt folositi factorii de productie, eficienta cu care acestia sunt combinati si substituiti in timp. Aceasta se calculeaza ca raport intre productia obtinuta si volumul factorilor de productie consumati, utilizati, volum masurat, de regula, sub forma baneasca.

Productivitatea globala este rodnicia cu care sunt folositi toti factorii de productie, cei fizici si cei financiari, cei proprii ca si cei imprumutati.

Productivitatea medie consta in eficienta, rodnicia cu care este folosita o unitate dintr-un factor de productie intr-un anume orizont de timp.

Productivitatea marginala consta in surplusul de productie obtinut pe seama suplimentarii cu o unitate a unui factor de productie, ceilalti factori ramanand neschimbati.

W_mg =

unde: W_mg = productivitatea marginala;

Q = variatia productiei;

F_p = variatia factorului de productie.

Productivitatea partiala este compusa din:

Productivitatea muncii reprezinta rodnicia sau eficienta muncii. Se concretizeaza in numarul de ore, numar de lucratori, etc.

Productivitatea medie a muncii se calculeaza astfel:

W_L =

unde:    W_L = productivitatea medie a muncii;

Q = volumul productiei;

L = numar de lucratori.

Productivitatea marginala a muncii exprima eficienta sau rodnicia consumului suplimentar de munca inregistrat fata de perioada anterioara. Se masoara prin productia suplimentara care se obtine ca urmare a folosirii unei unitati suplimentare de munca, in conditiile in care ceilalti factori de productie raman constanti.

W_mgL =

unde:    W_mgL = productivitatea marginala a muncii;

= variatia productiei;

= variatia factorului de productie munca;

Q₁ = volumul productiei in perioada curenta;

Q₀ = volumul productiei in perioada de baza;

L₁ = factorul de productie munca in perioada curenta;

L₀ = factorul de productie munca in perioada de baza.

Indicele productivitatii

I_WL =

unde:    I_WL = indicele productivitatii muncii;

W_L1 = productivitatea muncii in perioada curenta;

W_L0 = productivitatea muncii in perioada de baza.

Productivitatea (randamentul ) capitalului. reprezinta rodnicia sau eficienta folosirii capitalului.

Productivitatea medie a capitalului se calculeaza astfel:

W_K =

unde:    W_K = productivitatea medie a capitalului;

Q = volumul productiei;

L = factorul de productie capital.

Productivitatea marginala a capitalului exprima eficienta sau rodnicia consumului suplimentar de capital inregistrat fata de perioada anterioara. Se masoara prin productia suplimentara care se obtine ca urmare a folosirii unei unitati suplimentare de capital, in conditiile in care ceilalti factori de productie raman constanti.

W_mgK =

unde:    W_mgK = productivitatea marginala a capitalului;

= variatia productiei;

= variatia factorului de productie capital;

Q₁ = volumul productiei in perioada curenta;

Q₀ = volumul productiei in perioada de baza;

K₁ = factorul de productie capital in perioada curenta;

K₀ = factorul de productie capital in perioada de baza.

Indicele productivitatii

I_WK =

unde:    I_WK = indicele productivitatii capitalului;

W_K1 = productivitatea capitalului in perioada curenta;

W_K0 = productivitatea capitalului in perioada de baza.

Productivitatea (randamentul ) pamantului reprezinta rodnicia sau eficienta folosirii pamantului.

Productivitatea medie a pamantului se calculeaza astfel:

W_K =

unde:    W_A = productivitatea medie a pamantului;

Q = volumul productiei;

A = factorul de productie pamant.

Productivitatea marginala a pamantului exprima eficienta sau rodnicia consumului suplimentar de pamant inregistrat fata de perioada anterioara. Se masoara prin productia suplimentara care se obtine ca urmare a folosirii unei unitati suplimentare de pamant, in conditiile in care ceilalti factori de productie raman constanti.

W_mgA =

unde:    W_mgA = productivitatea marginala a pamantului;

= variatia productiei;

= variatia factorului de productie pamant;

Q₁ = volumul productiei in perioada curenta;

Q₀ = volumul productiei in perioada de baza;

A₁ = factorul de productie pamant in perioada curenta;

A₀ = factorul productie pamant in perioada de baza.

Indicele productivitatii

I_WA =

unde:    I_WA = indicele productivitatii pamantului;

W_A1 = productivitatea pamantului in perioada curenta;

W_A0 = productivitatea pamantului in perioada de baza.

Intre productiile efective si cantitatile de munca utilizate, pe termen scurt, nu exista o relatie stabila. Mai mult, o asemenea relatie nu este imediata. Nu se scot masinile din functiune, acestea nu sunt date la rebut in conditiile in care un producaitor vinde temporar in pierdere. O pasagera scadere de cerere il face pe intreprinzator sa regleze ritmul de lucru al masinilor, dar nu sa le abandoneze. De asemenea se evita concedierea in masa a salariatilor cand productia scade. Modificarile pe termen scurt in nivelul productivitatii se compenseaza reciproc. Pe termen scurt actioneaza mai mult complementaritatea factorilor de productie si mai putin substituibilitatea lor.

Pe termen mediu si lung , in masura in care se modifica tehnologiile, are loc substituirea muncii prin capital si cresterea productiei pe unitatea de munca. Deoarece relatia de complementaritate se modifica, ea se realizeaza la alt nivel. Intr-un asemenea orizont de timp, are loc o tendinta legica de crestere a randamentelor.

Legea cresterii productivitatii se poate explica cel mai bine prin exemplul eficientei si randamentului muncii.

Cresterea productivitatii muncii presupune:

fie acelasi volum de munca care se concretizeaza intr-o masa mai mare de bunuri (maximizare);

fie aceeasi masa de bunuri ce se obtin cu un volum mai mic de munca (minimizare);

Caracterul legic al procesului aratat, decurge din:

progresul insusi al factorilor de productie, progres a carui masura este marimea eficientei, respectiv a productivitatii;

crearea si implementarea unor tehnologii de fabricatie din ce in ce mai performante, tensiunea permanenta dintre nevoile nelimitate ca numar si resursele relativ rare generand noi descoperiri stiintifice si noi aplicatii ale acestora in economie;

permanenta adaptare a factorului uman la noile exigente tehnico-stiintifice, ecologice, culturale;

revolutia manageriala din ultimul timp, productivitatea fiind mai ales o problema de organizare si de conducere si mai putin de cantitatea si structura resurselor.

Cresterea productivitatii are efecte economice si sociale atat pentru producatori cat si pentru consumatori.

Pentru producatori - acestea pot fi reduse la:

economisirea factorilor de productie utilizati;

cresterea capacitatii lor concurentiale pe piata interna si a competitivitatii bunurilor oferite de ei pe pietele externe;

Pentru consumatori :

cresterea salariilor nominale;

cresterea salariului real;

economisirea timpului de munca;

cresterea timpului liber.