Piata de capital - Capital si capital financiar

Piata de capital - Capital si capital financiar

Formula generala a capitalului :

- circulatia marfurilor este punctul de plecare al capitalului;

- productia de marfuri si circulatie a marfurilor dezvoltata;

- dezvoltarea comertului.

Iata premizele istorice in care ia nastere capitalul.

Comertul mondial si piata mondiala inaugureaza in secolul XVI istoria moderna a capitalului.

Daca facem abstractie de continutul material al circulatiei marfurilor, de schimbul de valori de intrebuintare si nu privim decat formele economice pe care le genereaza acest proces, gasim ca produsul lui ultim sunt banii.

Acest produs ultim al circulatiei marfurilor este prima forma de manifestare a capitalului.

Din punct de vedere istoric, capitalul se opune pretutindeni proprietatii funciare. In primul rand, sub forma de bani, de avutie : capital comercial si capital camataresc. Nu este insa nevoie sa ne intoarcem la istoria formarii capitalului pentru a vedea ca banii sunt prima sa forma de manifestare. Fenomenul se repeta zilnic, inaintea ochilor nostri. Si in prezent, orice capital nou apare pentru prima oara pe scena, adica pe piata, indiferent daca este vorba de piata de marfuri, de piata muncii sau de ceea de bani sub forma de bani, bani care prin anumite procese urmeaza sa se transforme in capital.

Reinstaurarea pietei de capital in Romania s-a facut incepand cu anul 1992, cand au fost adoptate primele acte normative ce au condus la creearea infrastructurii embrionale a acesteia dupa modelul american. Ulterior, incercarile de copiere ale modelului european au esuat. De aceea, in perspectiva aderarii la structurile europene, este foarte probabil ca vor fi aduse modificari importante intr-un viitor mai apropiat sau indepartat.

Activele si capitalul financiar

Activele sunt bunuri economice apartinand unor persoane cu capacitatea de valorificare in timp in activitatea economica, constand din aducerea de venituri. Profit in cazul bunurilor de echipament ( bunuri de capital ca : masini, utilaje, instalatii etc. ), renta in cazul pamanturilor, chirii in cazul locuintelor, dobanzi in cazul bunurilor de tezaur, dividende in cazul actiunelor si altele.

Intr-un caz, vorbim de active reale, care sunt bunuri corporale ( tangibile ) sau incorporale ( intangibile ) ce aduc venituri in viitor, sub forma de profit, rente, chirii etc. iar in celalalt caz vorbim de active financiare care sunt inscrisuri ( hartii ori inregistrari in cont ), consacrand drepturi banesti ale detinatorului, curente ori viitoare, rezultate din valorificarea actiunilor respective ( dobanzi, dividende, etc. ).

Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale si releva caracterul dual al economiei de piata : economie reala, respectiv procese materiale de producere a bunurilor si serviciilor necesare pentru consumul individual sau pentru reluarea productiei si economie simbolica sau financiara, adica procese de tip informational reprezentate de miscarea banilor si a hartiilor de valoare.

Activele financiare se clasifica :

- active bancare, specifice operatiunilor executate de banci si de institutiile asimilate care produc dobanzi, sunt nenegociabile si au un grad ridicat de siguranta ( risc scazut )

- active financiare nebancare, specifice operatiunilor de investitii ( plasament ) concretizate in titluri de valoare negociabile, cuprind :

a. activele de capital, negociabile pe piata de capital, corespunzatoare plasamentelor pe termen lung, permitand obtinerea unor venituri viitoare ( dobanzi, dividende ).

b. active monetare, negociabile pe piata monedei, corespunzatoare plasamentelor pe termen scurt cu grad ridicat de lichiditate

c. active hibride, imbina caracteristicile activelor bancare cu cele ale activelor financiare nebancare ( certificatul de depozit ).

Titlurile financiare

Sunt titluri de valoare care dau dreptul detinatorilor lor ( investitorii ) de a obtine potrivit specificatiilor din titlu o parte din veniturile viitoare ale emitentului.

Totalitatea titlurilor financiare care fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, respectiv la bursa, sunt produse bursiere.

Titlurile de valoare, reprezentand titlurile financiare, dintre care cele mai cunoscute sunt titlurile mobiliare sau fiduciare, au urmatoarele caracteristici :

- se prezinta sub o forma materiala oarecare, ca un inscris care garanteaza drepturile detinatorului lor;

- au precizate o valoare nominala, in consecinta sunt titluri de valoare;

- cu ajutorul lor se transforma valorile imobiliare in valori mobiliare.

Concluzie : capitalul financiar este capitalul sub forma de lichiditati deosebit de capitalul format din activele fizice ale unei firme. Cea mai lichida forma a unui activ financiar este numerarul.

Piata capitalurilor

Piata capitalurilor este specializata in intermedierea de tranzactii cu active financiare care au scadenta pe termene medii ( 1-5 ani ) si lungi ( > 5 ani ). Prin intermediul ei, sunt satisfacute nevoile de capital ale solicitantilor cu disponibilitatile de capital ale ofertantilor.

In general, piata capitalurilor urmareste posibilitatile financiare. Piata de capital orienteaza capitalul catre cea mai productiva utilizare a sa, asa cum piata funciara, canalizeaza pamantul catre cea mai productiva utilizare a sa.

Toate fondurile banesti pe care firmele le folosesc ca sa cumpere capital, vin direct sau indirect de la populatie. Cand vin direct de la guvern, se cheama ca vin tot de la populatie dar indirect prin intermediul taxelor fiscale.

Pietele de capital financiar, canalizeaza economia familiilor catre proiectele de investitii.

Principalele functii ale pietei de capital, sunt :

- emisiunea si vanzarea pentru prima data de titluri financiare ale emitentilor sau debitorilor catre posesorii de capitaluri financiare care doresc sa cumpere valori mobiliare;

- negocierea de valori mobiliare cu conditia ca acestea sa fie vandute si transformate in lichiditati de primii lor posesori si mai inainte de scadenta.

Tipurile si caracteristicile pietei de capital

Pietele de capital pot fi grupate in functie de anumite criterii si caracteristici cum ar fi :

a. nivelul de tranzactionare;

b. tipul de titluri de valoare tranzactionate ( hartii de valori ) ;

c. localizarea fizica a pietei

d. procedurile de schimb utilizate

a. nivelul de tranzactionare :

Piata primara : este piata in cadrul careia emisiunile de titlu sunt tranzactionate pentru prima data. Emitentii de titluri obtin fondurile necesare pentru dezvoltarea afacerii lor.

Piata secundara : piata in cadrul careia sunt tranzactionate titlurile ce sunt deja tranzactionate pe piata primara, piata tranzactionarilor repetate in functie de cererea si oferta de capital exprimata. Aceasta piata face obiectul activitatii bursiere si al mecanismelor acestora. Ea mai este denumita si piata bursiera.

A treia piata : piata in cadrul careia are loc comercializarea titlurilor din afara bursei printr-o retea specializata de societati mobiliare.

A patra piata : piata tranzactiilor directe, piata in cadrul careia titlurile sunt comercializate in bloc printr-o retea de institutii financiare la care iau parte cei interesati.

Ultimele doua piete sunt cele mai noi dar cu dimensiuni deja notabile si care pot juca in viitor un rol de importanta crescanda in tranzactiile cu titluri.

b. dupa tipuri de titluri :

- piata de actiuni, piata de tranzactionare a actiunilor comune ( ordinare ) si a celor preferentiale precum si a altor tipuri de actiuni ce acorda drepturi reziduale asupra veniturilor emitentilor;

- piata de obligatiuni, piata de tranzactionare a oricarei creante ce presupune plati periodice ale cupoanelor si rambursarea fondului de imprumut la data scadenta;

- piata titlurilor de stat, piata titlurilor de valoare oferite spre vanzare populatiei si persoanelor juridice de catre stat.

c. dupa locul tranzactionarii :

Piata organizata : este piata cu reguli de tranzactionare stabilite de regula dupa principiile de lucru ale pietei de licitatii, la un sediu central cu localizare certa. Actiunile sunt tranzactionate in cadrul unui astfel de tip de piata

Piata over the counter ( OTC ) : piata tranzactiilor dealer-ilor, broker-ilor si ale emitentilor de titluri secundare. Pentru ca aceste tranzactii sa se desfasoare in multe locuri, ea este 'construita' prin telefon, tert sau computer. Aceste piete sunt in principal piete de negociere, obligatiuniile fiind principalul element al tranzactiilor.

Reinstaurarea pietei de capital in Romania

In baza legii 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, odata cu aparitia institutiei de reglementare si supraveghere - Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare ( CNVM ) si a pietei in sine - Bursei de Valori Bucuresti ( BVB ) s-a instaurat defacto piata romaneasca de capital.

Cea mai importanta modificare a legislatiei in domeniu s-a produs in anul 2002, cand s-a adoptat un pachet de legi care isi propune armonizarea cu legislatia europeana.

Mentiune : OUG - Ordonanta de Urgenta Guvernamentala : 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate aprobate prin legea 525/2002 care stabileste noul cadru in care se desfasoara activitatea pietei de capital in Romania. Dintre modificari, mentionam :

- CNVM isi extinde atributiile si competentele si asupra burselor de marfuri, numarul membrilor CNVM crescand;

- CNVM devine singura institutie abilitata cu investigarea si anchetarea oricarui abuz pe piata de capital;

- se introduce pentru prima data notiunea de piete reglementate care face o diferentiere clara intre bursele de valori constituite ca institutii de interes public si celelalte piete reglementate organizate ca societati comerciale pe actiuni;

- se impune pietei RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Quotation ) transformarea intr-o piata reglementata, categorie prevazuta de lege ;

- BVB si-a pierdut unele dintre competentele pe care le avea in exclusivitate, ca aceea de suspendare a tranzactiilor care pana la OUG : 28/2008 era la latitudinea directorului general al BVB sau aceea de stabilire a taxelor si comisioanelor care tineau de controlul bursei;

- sunt stabilite conditiile de autorizare a organismelor cu puteri de autoreglementare ( OAR - Organism AutoReglementare ).

Faptul ca se precizeaza ca bursele de valori pot fi investite de CNVM cu asemenea puteri, reprezinta o noutate fata de legea 52/1994 unde caracterul de OAR al bursei era implicit si nu explicit.

2 ( 15-19.10.2007 )

Cele doua tipuri de piete de titluri de valoare

a. Piata primara de capital sau piata noilor emisiuni este aceea piata pe care are loc transferul initial de bani de la investitori catre firme.

Odata cu emiterea de actiuni, prima vanzare a valorilor mobiliare emise se realizeaza in cadrul pietei primare, caracterizate prin existenta unui singur vanzator respectiv emitentul valorilor mobiliare. Ea se face de regula, la un pret unic de vanzare a valorilor mobiliare ; intrucat contravaloarea actiunilor nu este rambursata, firmele obtin un imprumut perpetuu.

Piata primara are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare pentru atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu si lung atat pe pietele interne de capital cat si pe pietele internationale.

Detinatorii de capital sunt in general cunoscuti, oferind emitentului de titluri de valoare posibilitatea sa ia contact direct cu investitorii obtinand resursele financiare de care au are nevoie. Asemenea plasamente private sunt relativ rare, majoritatea emitentilor facand apel la economiile publice prin utilizarea resurselor bancare.

Mijloacele prin care o societate comerciala poate obtine fonduri, fie prin majorarea capitalului social fie prin atragerea unui imprumut, sunt oferta publica de vanzare si plasamentul privat. Astfel, cand o firma este 'lansata' la o bursa de valori, capitalul procurat provine de la o piata publica. Noile emisiuni de acest fel mai sunt denumite uneori ofertari publice initiale (Initial Public Offering - IPOs ).

Daca o firma doreste sa fie lansata, ea trebuie sa indeplineasca anumite criterii financiare. Odata ce o firma a fost lansata la bursa, ea este trecuta pe lista oficiala sau principala devenind astfel listata.

b. Piata secundara de capital : odata puse in circulatie titlurile mobiliare prin emisiune pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Existenta acestui tip de piata ofera posibilitatea detinatorilor de actiuni si obligatiuni sa le valorifice inaintea ca acestea sa aduca profit ( dividende sau dobanzi ).

Piata secundara reprezinta in acelasi timp modalitatea de a concentra in acelasi loc investitori particulari sau institutionali care pot vinde sau pot cumpara titluri mobiliare avand garantia ca acestea au valoare si pot fi reintroduse oricand in circuit.

Piata secundara este si expresia aproape perfecta a reglarii libere a cererii si ofertei de valori, fiind un barometru al nevoii de capital dar si al starii economice, sociale, politice si militare a unei tari.

Pretul la care se negocieaza titlurile mobiliare ca expresie a cererii si ofertei reprezinta echilibrul a doi factori opusi : pe de o parte maximizarea rentabilitatii unei actiuni sau obligatiuni iar pe de alta parte minimizarea riscului pe care il implica orice titlu, ambele referindu-se la dividendele sau dobanzile ce revin la sfarsitul anului financiar si la pretul de vanzare - cumparare specific unui moment ulterior.

De mentionat, este si faptul ca majoritatea afacerilor de pe pietele de actiuni din lume nu constau in noi emisiuni ci se concentreaza pe piata secundara respectiv tranzactionarea de actiuni dupa momentul emiterii lor initiale.

Daca cineva care a cumparat actiuni ar pastra respectivele actiuni asteptand sa incaseze dividendele aferente, nu ar mai exista o piata secundara.

Interdependenta dintre piata financiara primara si piata financiara secundara

Desi aceste doua piete au functii specifice, intre ele exista o stransa interdependenta. Astfel, de exemplu, in cazul pietei obligatare, dobanda la obligatiunile emise se adapteaza in functie de pretul curent al obligatiunilor stabilit pe piata secundara.

In functie de evolutia ului bursier al actiunilor pe piata, societatea emitenta va avea dificultati ( ul bursier nu creste ) sau va reusi ( ul bursier creste ) sa-si asigure cresterea capitalului financiar. Rezulta, deci, ca piata financiara primara este legata de evolutia titlurilor financiare de pe piata financiara secundara iar aceasta influenteaza la randul ei comportamentul subiectilor economici ( ofertanti si solicitanti de capital financiar ) de pe piata financiara primara.

Operatiunile financiare sunt specifice celor doua componente ale pietei de capital. Pe piata financiara primara se deruleaza operatiunile legate de emisiunea titlurilor financiare prin intermediul sistemului bancar si al organismelor financiare organizate.

Prin emisiunea titlurilor financiare are loc plasarea veniturilor economiste prin intermediul pietei financiare primare.

Pe piata financiara secundara au loc tranzactii curente cu titluri financiare si operatiuni speculative.

Rolul pietelor de capital in finantarea economiei

Avantajele finantarii economiei cu ajutorul pietelor de capital pot fi privite cel putin din doua puncte de vedere :

- bancile beneficiaza de o sursa permanenta de fonduri fara a se solicita plati fixe sau dobanzi ; finantarea cu ajutorul actiunilor poate permite acumularea acelor fonduri mari de plata care sunt necesare pentru rambursarea obligatiilor ;

- intreprinzatorii beneficiaza de scaderea riscului si de capitalul necesar inceperii si derularii unor afaceri.

Gabriela Anghelache arata, in piete de capital si piete bursiere, ca nevoia de finantare a intreprinderilor pe baza emisiunii de actiuni a fost marcata de relatiile rigide dintre banci si grupurile industriale si de apelarea la participatiile guvernului, la credite si la garantii guvernamentale.

Exista unele contributii importante pe care pietele de capital le pot avea in dezvoltarea economica :

- eficienta, competivitatea si solvabilitatea sectorului financiar ;

- mobilizarea economiilor financiare ;

- eficienta de alocare a investitiilor ;

- solvabilitatea sectorului societatilor comerciale ;

- descentralizarea proprietatii si distribuirea avutiei ;

- accesul societatilor noi si in formare la finantarea prin actiuni.

Infrastructura pietei de capital

Reglementarea si supravegherea activitatii intermediarilor de valori mobiliare au ca scop asigurarea functionarii adecvate a societatilor de investitii financiare ( SIF ) astfel incat acestea sa poata absorbi fluctuatiile financiare indeplinindu-si corect indatoririle.

Reglementarea pietelor de capital vizeaza controlul asupra activitatii celor care tranzactioneaza valori mobiliare.

Obiectivele reglementarii pietei, sunt :

a. fiecare investitor sa accepte un anumit grad de risc atunci cand face o investitie ;

b. investitorii sa aiba incredere in faptul ca interesele lor vor fi protejate.

Cadrul general de reglementare a pietei de capital este dat de CNVM care se afla in subordinea parlamentului si care a avizat ca institutii specifice pietei de capital, urmatoarele :

- ABVB - Asociatia Bursei de Valori Bucuresti ;

- SNCDD - Societatea Nationala de Compensare Decontare si Depozitare pentru valori mobiliare ; ( Casa de Compensare Bucuresti ) ;

- RRA - Registrul Roman al Actionarilor ( Regisco ) ;

- UNOPC - Uniunea Nationala a Organismelor de Plasament Colectiv ;

- ANSVM - Asociatia Nationala a Societatilor de Valori Mobiliare ( Asociatia Brokerilor ).

Participantii la piata de capital sunt emitentii, investitorii, intermediarii si participantii auxiliari.

Pietele de capital in formare - Conceptul de piata de capital in formare

Termenul de piata in formare ( emerging market ) este atribuit lui Antoine W. van Agtmael ( 1981 ) pe cand lucra pentru corporatia financiara internationala din grupul bancii mondiale. In conceptia bancii mondiale, tarile in dezvoltare sunt cele care inregistreaza un produs national brut pe locuitor sub un anumit nivel ( de exemplu, 7620 USD in 1990, 8626 USD in 1993 ).

Aceasta clasificare este relativa din punct de vedere al pietelor de capital in formare intrucat tari care au depasit de mult si cumul standard fixat al PNB pe locuitor continua sa fie desemnate ca piete emergente.

Incontestabil, gradul de dezvoltare a pietei de capital este corelat cu cel de dezvoltare al economiei ; se spune ca piata de capital este cu cativa ani in urma economiei ca nivel de dezvoltare, si se da in acest sens exemplul Japoniei, unde piata bursiera a inceput sa reflecte succesele in materie de exporturi abia in anii '80 cu o intarziere de aproape 20 de ani. In acelasi timp, se cunoaste ca distanta dintre succesul industrial si performantele bursiere, in prezent, continua sa se scurteze.

Tarile, cu piete in formare, care au descoperit importanta unei piete bursiere care sa inspire incredere, caracterizata prin eficienta cel putin operationala daca nu pentru inceput si informationala, supravegheata si reglementata.

Asemenea tari incearca sa se indeparteze de imaginea unor piete - casino suprapuse frecvent imaginii pietelor bursiere in formare ; nu numai atat, performantele economice ale unor tari in dezvoltare sunt de invidiat chiar comparativ cu cele ale tarilor dezvoltate.

Termenul de piata in formare ( in dezvoltare sau emergenta ) trebuie contrapus celui de piata dezvoltata.

Folosirea unui singur criteriu precum cel al PBN / locuitor este insuficienta pentru a oferi o imagine completa in acest sens. Tocmai de aceea, alte definitii folosesc o formula mai simpla. Pietele din intreaga lume sunt in formare exceptand cateva economii care sunt deja foarte bogate, productive si avansate ca USA, Canada, Europa de Vest si Japonia.

Caracteristici comune pietelor in formare se considera a fi volatilitatea mare a urilor, lipsa de lichiditate, prezenta destul de redusa a investitorilor institutionali si a investitorilor straini, lipsa unui cadru legislativ acoperitor in domeniu, unele carente in functionare si privind accesul investitorilor la informatii. De multe ori, o inflatie greu de stapanit, o moneda supusa unor devalorizari periodice si o politica valutara restrictiva reprezinta trasaturi ce vin sa completeze acest tablou.

3 ( 22-26.10.2007 )

Participantii la piata de capital

Acestia sunt :

a. emitentii ;

b. intermediarii ;

c. investitorii ;

d. participantii auxiliari.

Emitentii

Emitentii de valori mobiliare sunt persoane juridice care pentru a isi dezvolta proiectele, afacerile sau pentru a isi acoperi necesitatile pe termen scurt sau lung apeleaza la banii publici.

Sunt doua categorii de emitenti de valori mobiliare :

a. statul prin organele administratiei publice centrale si locale ;

b. societatile comerciale sau corporatiile.

Instrumentele utilizate de emitentii de valori mobiliare, sunt :

a. statul, certificate de trezorerie, obligatiuni guvernamentale sau municipale ;

b. corporatiile, obligatiuni pentru atragerea de capital de imprumut, actiuni pentru majorarea de capital.

Societatea detinuta publica

In temeiul legii 52/1994, societatea deschisa este o societate comerciala pe actiuni constituita prin subscriptie publica sau o societate comerciala pe actiuni din care cel putin o categorie face sau a facut obiectul unei oferte publice regulat promovate.

Pot fi negociate la Bursa de Valori, titlurile de renta si obligatiunile emise de stat, obligatiunile emise de colectivitatile locale si alte organisme de drept public, actiunile, obligatiunile convertibile in actiuni, obligatiunile ordinare emise de societati de capital, de societati anonime, de societati in comandita pe actiuni precum si obligatiuni emise de societati private si de colectivitati publice din strainatate etc.

Infiintarea unei societati detinute public

Potrivit legii 31/1990 republicata, completata cu prevederile Ordonantei de Urgenta 28/2002, conditiile pentru infiintarea unei societati detinute public, sunt :

- capital social, minim 1 miliard lei ( 100.000 ron ) ;

- numarul de actionari, minim 100 ;

- actul de infiintare, contract si statut sau actul constitutiv al societatii.

Capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate, care dupa modul de transmitere pot fi nominative sau la purtator.

Felul actiunilor poate fi determinat prin actul constitutiv, in caz contrar ele vor fi la purtator.

Actiunile neplatite in intregime sunt intotdeauna nominative.

Actiunile nu pot fi emise pentru valoare nominala mai mica de 1000 de lei ( 0.10 ron ).

Capitalul social nu poate fi majorat printr-o noua emisiune de actiuni pana cand actiunile emise anterior nu au fost platite integral.

Modalitati de 'deschidere' a societatii

Sunt doua modalitati de deschidere a societatii, si anume :

- in mod direct o societate comerciala se considera a fi detinuta public in momentul in care face o oferta publica primara initiala de vanzare de valori mobiliare sau in cazul infiintari prin subscriptie publica.

Oferta publica primara initiala de vanzare de actiuni reprezinta oferta facuta de un emitent in scopul plasarii acestuia pe piata, difuzata prin mijloacele de transmitere in masa. In urma inchiderii cu succes a ofertei publice, societatea emitenta va deveni o societate detinuta public.

Oferta publica initiala de vanzare de obligatiuni convertibile in actiuni, regulat promovata si incheiata cu succes are ca efect transformarea societatii in societate detinuta public. Aceasta se realizeaza numai dupa ce conversia s-a incheiat in conditiile prevazute de regulamentul CNVM, conform legii 5/2003.

- in mod indirect, deschiderea societatii se poate face si de catre un actionar care detine mai mult de 10% din capitalul social al emitentului si care doreste sa-si vanda actiunile printr-o oferta publica secundara initiala de vanzare de actiuni.

Oferta publica secundara initiala de vanzare de actiuni

Daca o persoana care detine mai mult de 10% din actiunile unui emitent doreste sa isi vanda actiunile printr-o oferta publica secundara initiala de vanzare atunci in urma incheierii cu succes a ofertei, societatea comerciala respectiva devine societate detinuta public ( cu sau fara voia ei ).

Importanta cotarii la bursa

Valorile mobiliare sunt inscrise la cota bursei pe baza unor prevederi expres precizate in legea 52/1994 prin care se stipuleaza rolul exclusiv reglementator al CNVM.

Aceste prevederi contin cerinte pentru admiterea, mentinerea si promovarea la cota bursei , precizeaza care este documentatia necesara in cazul solicitarilor de inscriere la cota si stabileste obligatiile societatilor emitente privind difuzarea de informatii necesare pentru desfasurarea in conditii normale a tranzactionarii.

Cota BVB este structurata pe urmatoarele sectoare :

a. sectorul valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane - categoria II (de baza) care presupune respectarea urmatoarelor cerinte :

1. libera transferabilitate a valorilor mobiliare ;

2. inregistrarea la oficiul de evidenta a valorilor mobiliare ( OEVM ) ;

3. furnizarea de servicii adecvate catre detinatorii de valori mobiliare ;

4. furnizarea de informatii ;

5. plata comisioanelor de inscriere la cota bursei ;

6. legatura cu bursa ( emitentul va numi o persoana care va mentine legatura permanenta cu bursa ) ;

7. certificarea datelor furnizate de emitent de catre un cenzor extern independent ;

8. aderarea la angajamentul de inscriere si mentinere la cota bursei - categoria I.

Principalele cerinte privind inscrierea la categoria I care se adauga celor prevazute pentru inscrierea la categoria de baza, sunt urmatoarele :

- perioada de activitate de minim 3 ani ;

- realizarea unui profit net in ultimii 2 ani de activitate ;

- personal de conducere recunoscut pentru competenta profesionala si probitatea morala.

b. sectorul obligatiunilor si al altor valori mobiliare emise de catre stat, de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati.

Obligatiunile emise de catre stat, judete, comune, orase, de catre autoritati ale administratiei publice centrale si locale si de catre alte autoritati sunt de drept admise la cota la primirea de catre bursa a respectivului document de emisiune si a platii comisionului prevazut.

Decizia privind inscrierea la cota a acestor valori mobiliare este luata de Comisia de Inscriere la Cota in urma analizei cererii de inscriere a valorilor mobiliare la cota BVB si a documentului de emisiune care o insoteste.

c. sectorul international, in cadrul acestui sector se inscriu valorile mobiliare emise de persoane juridice straine.

Conditiile necesare inscrierii la cota a acestor valori mobiliare sunt aceleasi ca si pentru emitentii autohtoni cu mentiunea ca respectivele valori mobiliare trebuie depozitate la o societate comerciala de depozitare colectiva a valorilor mobiliare, societate desemnata de bursa.

Pentru a fi inscrise la cota BVB, valorile mobiliare straine trebuie sa fie inscrise pe o piata organizata din tara in care au fost emise si recunoscute de BVB. Valorile mobiliare de acest fel acceptate la cota vor fi afisate distinct de cele autohtone.

Cotarea si tranzactionarea valorilor mobiliare la BVB, prezinta urmatoarele 10 mari avantaje :

a. cresterea lichiditatilor valorilor mobiliare ;

b. cresterea rapiditatii efectuarii transferului dreptului de proprietate ;

c. atragerea continua de rezerve banesti de pe piata de capital ;

d. cresterea prestigiului societatii ;

e. cresterea interesului mass - media si al publicului fata de societate ;

f. aparitia unei valori recunoscute pe piata care poate constitui un reper pentru creditorii societatii emitente, pentru creditorii detinatori de valori mobiliare si pentru cazul unor fuziuni de societati comerciale ;

g. marirea alternativelor de finantare ;

h. cointeresarea angajatilor prin distribuirea de actiuni ;

i. cresterea interesului investitorilor straini fata de societate ;

j. cresterea posibilitatii inscrierii valorilor mobiliare ale societatii la cota altor burse recunoscute pe plan international.

Conditiile admiterii companiei la cota bursei

Inscrierea titlurilor de valoare la cota oficiala nu se face de la sine ci trebuie solicitata de colectivitatea emitenta a titlurilor.

Procedura de admitere a unei valori mobiliare la cota oficiala este mai simpla sau mai complexa dupa cum avem de a face cu o colectivitate solicitatoare care are sau nu actiuni sau obligatiuni care figureaza in buletinul de cotatii oficiale.

Trei categorii de documente sunt cerute de Camera Sindicala :

a. documente economico-financiare si contabile a caror analiza este necesara pentru a aprecia calitatea industriala a societatii respective. Este vorba de contul de gestiune, contul de rezultate si bilantul contabil pe ultimii ani de functionare.

Societatea trebuie sa isi prezinte perspectivele de viitor, evolutia activitatii sale comerciale, previziunea si politica sa in domeniul investitiilor precum si sansele pe care le va folosi pentru finantarea acestora ;

b. documente din care sa rezulte statutul si Regulamentul de Organizare si Functionare ( ROF ) a societatii respective. Procesele verbale ale adunarilor generale si extraordinare ale actionarilor din care sa rezulte hotararea acestora in ceea ce priveste inscrierea titlurilor de valoare emise la cota oficiala a bursei ;

c. documente care vizeaza titlurile de valoare a caror admitere este ceruta ( numarul de titluri puse la dispozitia pietei in ziua introducerii in cota oficiala, taxe de emisiune etc. ).

Desi lista pietelor si documentelor cerute de instantele de admitere fac obiectul unei enumerari foarte precise in avizul Camerei Sindicale, aceasta este abilitata sa solicite si alte documente si informatii suplimentare.

Operatiuni de piata

Operatiunile de piata constau in oferte publice. Acestea pot fi :

- oferte publice de vanzare ;

- oferte publice de cumparare ;

- oferte publice de preluare ( voluntare sau obligatorii ).

Legea 297/2004 prevede in legatura cu ofertele publice, urmatoarele :

- orice persoana care intentioneaza sa faca o oferta publica, va inainta CNVM o cerere de aprobare a prospectului in cazul ofertei publice de vanzare sau a documentului de oferta in cazul ofertei publice de cumparare, in conformitate cu reglementarile emise de CNVM.

Dupa aprobarea prospectului sau documentului de oferta, acesta trebuie sa fie disponibil publicului cel mai tarziu la data initierii derularii ofertei publice.

Oferta publica derulata fara aprobarea prospectului sau documentului de oferta ori cu nerespectarea conditiilor stabilite prin decizia de aprobare este nula de drept si atrage pentru cei in culpa aplicarea sanctiunilor prevazute de lege.

Oferta publica de vanzare de valori mobiliare

Nici o oferta publica de vanzare nu poate fi facuta fara publicarea unui prospect aprobat de CNVM. Oferta publica de vanzare va fi facuta printr-un intermediar autorizat sa presteze servicii de investitii financiare.

Oferta publica de cumparare de valori mobiliare

Reprezinta oferta unei persoane de a cumpara valori mobiliare adresata tuturor detinatorilor acestora, difuzata prin mijloace de informare in masa sau comunicata pe alte cai dar sub conditia posibilitatii egale de receptare din partea detinatorilor respectivelor valori mobiliare.

Oferta publica de cumparare va fi facuta printr-un intermediar autorizat sa presteze servicii de investitii financiare.

Oferta publica de preluare voluntara

Este oferta publica de cumparare adresata tuturor actionarilor pentru toate detinerile acestora, lansata de o persoana in vederea dobandirii a mai mult de 33% din drepturile de vot.

Persoana care intentioneaza sa deruleze o oferta publica de preluare voluntara va transmite CNVM un anunt preliminar in vederea aprobarii acestuia.

Oferte publice concurente

Orice persoana poate lansa o contra - oferta avand ca obiect aceleasi valori mobiliare, in urmatoarele conditii :

a. sa aiba ca obiect cel putin aceeasi cantitate de valori mobiliare sau sa vizeze atingerea cel putin a aceleasi participatii la capitalul social ;

b. sa ofere un pret cu cel putin 5% mai mare decat cel din prima oferta ; lansarea contra - ofertei se va face prin depunere la CNVM a documentatiei necesare intr-un termen de maximum 10 zile lucratoare de la data la care prima oferta a devenit publica.

4 ( 29.10-2.11.2007 )

Ofertele publice de preluare obligatorie

Prevederile acestei sectiuni se aplica societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata reglementata.

O persoana care, ca urmare a achizitiilor sale sau ale persoanelor cu care actioneaza, in mod concertat detine mai mult de 33 % din drepturile de vot asupra unei societati comerciale, este obligata sa lanseze o oferta publica adresata tuturor detinatorilor de valori mobiliare si avand ca obiect toate detinerile acestora cat mai curand posibil dar nu mai tarziu de 2 luni de la momentul atragerii respectivei detineri.

Dobandirea pozitiei reprezentand mai mult de 33 % din drepturile de vot asupra emitentului se considera neintentionata daca s-a realizat ca efect al unor operatiuni precum :

a. reducerea capitalului prin rascumpararea de catre societate a actiunilor proprii urmata de anularea acestora ;

b. depasirea pragului ca rezultat al exercitarii dreptului de preferinta, subscriere sau conversie a drepturilor atribuite initial precum si al convertirii actiunilor preferentiale in actiuni ordinare ;

c. fuziunea, divizarea sau succesiunea.

Retragerea actionarilor dintr-o societate comerciala

Ca urmare a derularii unei oferte publice de cumparare adresate tuturor actionarilor si pentru toate detinerile acestora, ofertantul are dreptul sa solicite actionarilor care nu au subscris in cadrul ofertei sa ii vanda respectivele actiuni la un pret echitabil daca acesta se afla in una din urmatoarele situatii :

a. detine actiuni reprezentand mai mult de 95 % din capitalul social ;

b. a achizitionat in cadrul ofertei publice de cumparare adresate tuturor actionarilor si pentru toate detinerile acestora, actiuni reprezentand mai mult de 90 % din cele vizate in cadrul ofertei.

In situatia in care societatea a emis mai multe clase de actiuni, prevederile se vor aplica separat pentru fiecare clasa.

Pretul determinat de un expert independent se aduce la cunostinta publicului prin intermediul pietei pe care se tranzactioneaza prin publicarea in buletinul CNVM, pe web-site-ul CNVM si in doua ziare financiare de circulatie nationala in termen de 5 zile de la intocmirea raportului.

Investitorii

Investitorii sunt detinatorii de capital monetar care investesc in produse specifice pietei de valori mobiliare si care isi asuma riscurile acestei investitii.

Prin surplusul de economii de care dispun si pe care doresc sa le faca cat mai profitabile, vin in intampinarea investitiilor si fac posibila dezvoltarea activitatii acestora.

Dupa importanta lor pe piata, investitorii sunt de mai multe categorii :

- institutii financiare si investitori institutionali care tind sa domine cele mai multe piete financiare, dupa cum urmeaza : bancile comerciale, societatile de investitii si fondurile deschise de investitii, societatile de asigurare, bancile centrale, institutiile multinationale;

- societatile comerciale care investesc surplusul de fonduri ce poate aparea in procesul desfasurarii activitatii ;

- persoanele fizice sau asa zisi mici investitori care isi investesc economiile personale de marimi relativ reduse in actiuni, obligatiuni si titluri de stat.

Fondurile deschise de investitii si societatile de investitii

Acestea sunt intrinsec legate de piata de capital, aceasta legatura trebuind sa fie privita sub doua aspecte :

1. atat fondurile deschise de investitii cat si societatile de investitii, plaseaza fondurile banesti pe care le au la dispozitie in produsele pietei de capital ; fondurile deschise de investitii concentreaza disponibilitatile banesti ale micilor investitori carora le asigura participarea activa pe piata de capital.

Principalele reguli care asigura succesul unui program de investitii, sunt :

- 'Nu puneti niciodata toate ouale intr-un cos' ;

- 'Nu investiti niciodata in ceva decat daca intelegeti bine cum functioneaza acest ceva';

- 'Nu investiti niciodata in ceva pe care nu puteti sa-l urmariti periodic'.

Organismele de plasament colectiv in valori mobiliare - OPCVM

Infiintarea si functionarea acestor organisme in institutiile si operatiunile specifice, se fac in vederea mobilizarii economiilor banesti si orientarii acestora catre plasamente si investitii pe principiul diversificarii si administrarii prudente a riscului de portofoliu in conditii adecvate de protectie a investitoriilor.

Supravegherea si controlul functionarii organismelor de plasament colectiv sunt incredintate CNVM investita in acest scop cu puteri de reglementare, decizie, autoritate, dispensa, interdictie, interventie si sanctionare disciplinara si administrativa.

Organismele de plasament colectiv in valori mobiliare sunt fondurile deschise de investitii care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii :

a. au ca unic scop mobilizarea economiilor banesti printr-o oferta publica continua de titluri de participare si investirea acestor resurse pe principiul diversificarii riscului si administrarii prudentiale ;

b. titlurile de participare sunt rascumparabile continuu din activele respectivelor organisme la cererea detinatorilor.

Organismele de plasament colectiv in valori mobiliare ( OPCVM ) nu se pot transforma in alte tipuri de organisme de plasament colectiv. Orice organism de plasament colectiv se poate transforma intr-un organism de plasament colectiv in valori mobiliare.

Organismele de plasament colectiv in valori mobiliare pot investi resursele banesti atrase intr-un portofoliu de active, alcatuit din :

- valori mobiliare, indiferent de moneda in care sunt denominate, inscrise la cota unei burse de valori ;

- valori mobiliare, indiferent de moneda in care sunt denominate, negociate pe o alta piata reglementata autorizata de CNVM ;

- valori mobiliare inscrise la cota unei burse straine sau tranzactionate pe o piata reglementata straina care functioneaza regulat si este recunoscuta si deschisa publicului cu conditia ca alegerea bursei sau a pietei sa fi fost aprobata de CNVM.

Restrictiile de investire sunt urmatoarele :

a. un organism de plasament colectiv in valori mobiliare nu poate sa investeasca mai mult de 5 % din activele sale in valori mobiliare ale aceluiasi emitent ; CNVM poate aproba ridicarea limitei la maxim 10 % ; detinerile cumulate de valori mobiliare ale unui organism de plasament colectiv in valori mobiliare ( OPCVM ) in capital social al societatilor pentru care a obtinut aprobarea de a investi mai mult de 5 % din active, nu pot depasi 40 % din valoarea totala a activelor sale.

b. un OPCVM poate sa investeasca mai mult de 5 % pana la 10 % din activele sale in valori mobiliare ale aceluiasi emitent in urmatoarele conditii :

- emitentul este inscris la categoria I a unei piete reglementate, romanesti sau straine ;

- valorile mobiliare au fost tranzactionate in ultimele 30 de zile ;

- emitentul sa nu fi fost in ultimele 90 de zile subiect al unei masuri sanctionare din partea CNVM sau a autoritatilor similare de pe pietele straine unde se tranzactioneaza, pentru incalcarea prevederilor legale specifice pietii de capital.

Fondurile deschise de investitii

Un fond deschis de investitii cuprinde totalitatea contributiilor banesti atrase in acest fond printr-o oferta publica continua de unitati de fond a activelor achizitionate si a beneficiilor rezultate prin investirea unor astfel de resurse sub forma unui portofoliu diversificat de valori mobiliare.

Societatile de administrare a investitiilor initiaza deschiderea unui fond deschis de investitii care se constituie ca urmare a unei oferte publice de vanzare de unitati de fond autorizate de CNVM, data la care fondul deschis de investitii va fi autorizat provizoriu.

Fondul deschis de investitii va fi autorizat definitiv de catre CNVM in termen de 1 an de la data emiterii autorizatiei provizorii. CNVM va stabili prin reglementari, criteriile pentru autorizarea unui fond deschis de investitii. Acesta trebuie sa contina cel putin urmatoarele :

a. obiectul investitiei ;

b. termenii si conditiile de participare la fond ;

c. durata fondului ;

d. evidentele, rapoartele asupra operatiunilor si raporturile periodice care urmeaza sa fie intocmite si transmise catre CNVM de catre societatea de administrare a investitiilor, de catre depozitar, de catre distribuitor si auditor precum si dupa caz, conditiile si termenele de publicare a acestora ;

e. conditiile in care societatea de administrare a investitiilor poate inscrie unitatile de fond la cota unei piete reglementate.

Fondurile deschise de investitii care au fost autorizate vor fi evidentiate intr-un registru special tinut de CNVM ; registrul de evidenta are caracter public.

Societatile de administrare a investitiilor au obligatia sa inscrie numarul de inregistrare in acest registru, in toate actele, documentele si corespondenta pe care societatea de administrare a investiilor le emite sau le initiaza pe contul fondurilor de investitii pe care le administreaza.

5 ( 05-09.11.2007 )

Fondurile deschise de investitii - continuare

CMVM va emite reglementari cu privire la continutul minim si la forma prospectului de emisiune.

De asemenea, va emite reglementari privind continutul minim si forma contractului de administrare care va fi parte integranta din normele fondului deschis de investitii.

Investitorii adera si se supun termenilor contractali din actele constitutive si din prospectul fondului deschis de investitii prin depunerea semnaturii lor pe formularul de subscriere sau pe un alt formular prevazut pentru astfel de situatii.

In cazul in care semnatura este data si pentru cumparari ulterioare, administratorul are obligatia ca la fiecare schimbare a elementelor semnificative ale prospectului de emisiune sa solicite investitorului semnarea unui nou formular privind investitiile viitoare in conformitate cu noile conditii de functionare a fondului deschis de investitii.

Vor fi emise unitati de fond de un singur tip in forma nominativa, materializate sau dematerializate, intr-o singura serie care vor fi platite integral la momentul subscrierii si vor conferi detinatorilor lor drepturi si obligatii egale.

Unitatile de fond vor fi rascumparate la cerere si la un pret reflectand valoarea calculata de depozitare cu respectarea reglementarilor CNVM.

Pretul de rascumparare, egal cu valoarea calculata de depozitar pentru ziua depunerii cererii de rascumparare, va fi platit in termen de 10 zile lucratoare de la data primirii respectivei cereri.

CNVM va emite reglementari privind modul de calcul si plata preturilor de emisiune si de rascumparare.

Valoarea activului net si valoarea unitara a activului net ale unui fond deschis de investitii, calculate de catre un depozitar, se vor publica de catre societatea de administrare a investitiilor, zilnic pentru fiecare zi lucratoare.

Societatea de administrare a investitiilor precum si persoanele cu functii de raspundere sunt raspunzatoare pentru daunele provocate fondurilor administrate si detinatorilor de unitati de fond daca au facut operatiuni cu sau pentru fondurile deschise de investitii administrate, folosindu-se de informatii privilegiate asa cum sunt acestea prevazute in reglementarile CNVM.

In situatiile de acest gen, CNVM este in drept sa dispuna masuri de conservare corespunzatoare si sa solicite instantei anularea tranzactiilor frauduloase.

Daca in termen de 90 de zile, de la data autorizarii provizorii de catre CNVM, un fond deschis de investitii nu a ajuns la un numar de cel putin 100 de detinatori de unitati de fond sau daca valoarea totala a titlurilor de participare subscrise nu a ajuns la volumul minim prevazut in reglementarile CNVM, autorizatia provizorie de infiintare a fondului deschis de investitii va fi revocata si intreaga valoare la zi a unitatilor va fi rambursata investitorilor in termen de 15 zile.

Daca in termen de 1 an, de la data autorizarii de catre CNVM, numarul detinatorilor de unitati de fond nu a ajuns la minim 500 de investitori sau daca valoarea totala a titlurilor de participare nu a ajuns la volumul minim prevazut in reglementarile CNVM, aceasta va retrage autorizatia respectivului fond deschis de investitii.

Conditiile care au stat la baza obtinerii autorizatiei definitive a fondului deschis de investitii vor fi mentinute pe toata durata fondului, orice modificare a elementelor semnificative ale prospectului de emisiune si va fi supusa autorizarii CNVM in termen de maximum 48 ore.

Daca dupa ce un fond deschis de investitii a atins pragul de 500 de investitori, numarul acestora scade si se mentine timp de 60 de zile lucratoare consecutive sub 450, CNVM va retrage autorizatia respectivului fond deschis de investitii.

CNVM va retrage autorizatia unui fond deschis de investitii atunci cand se indeplinesc in mod cumulat urmatoarele conditii :

a) timp de 20 de zile lucratoare consecutive, valoarea unitara a activului net scade continuu ;

b) valoarea unitara a activului net scade cu mai mult de 25% in intervalul prevazut la litera a).

Numarul detinatorilor de unitati de fond si valoarea activelor nete se calculeaza si sunt certificate de catre depozitar.

Investitorii sunt informati zilnic cu privire la nivelul indicatorului esential al fondului, valoarea unitara neta a activului ( VUNA ).

Tranzactiile de vanzare-cumparare a titlurilor se realizeaza la aceasta valoare.

Formula de calcul este urmatoarea :

VUNA= valoarea totala a activelor nete / numarul total al titlurilor detinute de public.

Zilnic, investitorii cumpara titluri sau cer sa le fie rambursate valoarea acestora.

Numarul total de titluri in circulatie este egal cu numarul total de titluri emise si vandute membrilor fondului minus ( - ) titlurile depuse spre rambursare. De aceea, activul gestionat al fondului difera de la o zi la alta.

In urma plasamentelor efectuate de fond se inregistreaza profit sau pierdere.

Activul brut gestionat este egal cu valoarea soldului titlului fondului la un moment dat minus ( - ) soldul utilizarii activului existent anterior.

Activul net gestionat este egal cu activul brut gestionat minus ( - ) cheltuielile fondului si reprezinta din punct de vedere juridic raspunderea fondului fata de membrii lui.

Valoarea totala a activelor este egala cu valoarea totala a activului brut minus ( - ) valoarea totala a obligatiilor fondului.

O caracteristica importanta a fondului este lichiditatea care reprezinta atat capacitatea unui activ de a se transforma in bani cat si posibilitatea de a fi tranzactionat cu usurinta pe o anumita piata.

Coeficientul de conversie este un indicator al transformarii lichiditatii potentiale in lichiditate reala si masoara timpul necesar pentru ca un titlu cu un in crestere sa fie tranzactionat fara a-si pierde sporul de valoare.

In timp ce pe pietele cu grad mare de lichiditate coeficientul de conversie este de cateva minute pe pietele in tranzitie acesta este de ordinul lunilor.

Pretul oferit publicului ( POP ) este pretul la care se vinde o unitate de fond. El variaza zilnic dupa relatia :

POP = valoarea unitara neta a activului /100% - procentul cheltuielilor de vanzare.

Comisionul de distributie este egal cu valoarea neta a activului minus ( - ) pretul oferit publicului.

Pretul oferit publicului si comisionul de distributie se publica spre a fi cunoscute de investitori.

In vederea protejarii investitorilor impotriva riscurilor, sunt interzise fondului investitiile cu grad ridicat de risc :

- investitiile prin contul de siguranta ;

- acordarea de imprumuturi in scopuri de investitii ;

- investitiile in metale pretioase, marfuri si optiuni pe marfuri ;

- cumpararea de bunuri imobiliare ;

- cumpararea de actiuni emise de societati particulare sau inchise.

Valoarea de rascumparare este egala cu valoarea unitara neta a activului din ziua depunerii cererii de rascumparare. Rascumpararea presupune un cost care se retine sub forma de comision de rascumparare iar nivelul lui variaza in functie de durata detinerii titlului de catre investitor.

Societatile de investitii ( SI )

O societate de investitii se constituie sub forma unei societati pe actiuni, persoana juridica romana cu minimum 50 de actionari in conformitate cu dispozitiile privind constituirea societatilor pe actiuni prin subscriptie publica in legea 31/1990, republicata cu modificari ulterioare si cu respectarea prevederilor legii 297/2004.

Societatile de investitii au ca obiect exclusiv de activitate, plasarea in valori imobiliare a resurselor financiare obtinute exclusiv prin emitere si vanzare catre public a actiunilor lor in conformitate cu dispozitiile Ordonantei de Guvern 26 din 3 februarie 2002 si cu reglementarile CNVM.

Capitalul societatilor de investitii - va fi varsat integral in numerar la momentul subscrierii si va fi format dintr-un singur tip de actiuni nominative si dematerializate, nivelul acestuia fiind :

- pentru societatile de investitii cu administrator separat va fi mentinut permanent un nivel minim al echivalentului in lei a 50 000 euro, urmand ca pana la data de 31.XII.2005 sa atinga nivelul minimal echivalentul in lei a 100 000 euro iar pana la data de 31.XII.2006, nivelul minim al capitalului sa ajunga in echivalentul in lei a 200 000 euro.

- pentru societatile de investitii care se autoadministreaza va fi mentinut un nivel minim a echivalentului in lei a 300 000 euro.

Fiecare actiune a societatii de investitie confera detinatorilor drepturi si obligatii egale.

Actiunile trebuie evidentiate in cont conform reglementarilor CNVM. Ele vor fi negociabile si liber transferabile.

Societatile de investitii vor solicita in mod obligatoriu inscrierea actiunilor la cota unei piete reglementate in termen de 30 de zile lucratoare de la data obtinerii autorizarii de functionare.

Fiecare actiune da dreptul la un vot. Votul poate fi transmis si prin corespondenta cu confirmare de primire. In acest caz, convocatorul Adunarii Generale va cuprinde textul integral al rezolutiei propuse spre vot.

Daca poseda actiuni la momentul inregistrarii in registrul actionarilor, actionarii la societatile de investitii vor primi dividende daca au fost obtinute beneficii reale iar daca nu au fost obtinute beneficii, nu vor primi nimic.

Daca actionarii doresc sa-si vanda actiunile, ei vor primi pretul de piata al acestora, obtinand un profit daca le-au achizitionat la un pret inferior sau neobtinand nici un profit daca le-au cumparat la un pret superior pretului de vanzare.

Societatile de investitii financiare ( SIF ) au fost create prin transformarea fondurilor proprietatilor private potrivit legii 133/1996. Societatile de investitii financiare reprezinta un caz particular al societatilor de investitii prin faptul ca FPP-urile ( Fondul Proprietatii Private ) au desfasurat o activitate supusa altor reglementari de cat cele referitoare la piata de capital iar la momentul transformarii, ele au avut un obiect de activitate mai extins decat specific si in sensul regulamentului numarul 9/1996.

Societatile de investitii financiare infiintate conform prevederilor legii 133/1996 li se aplica in continuare prevederile regulamentului CNVM numarul 9/1996 privind constituirea si functionarea fondurilor deschise de investitii, societati de administrare si societati de depozitare pana la intrarea in vigoare a legii speciale prevazute la articolul 2 din Ordonanta de Guvern 26/2002 si modificata prin legea 513/2002.

6 ( 12-16.11.2007 )

Intermediarii ( societatile de servicii de investitii financiare - SSIF )

Prevederile in materie ale legii 297/2004, sunt urmatoarele :

- serviciile de investitii financiare pot fi prestate cu titlu profesional numai de intermediarii definiti conform legii.

- intermediarii care presteaza servicii de investitii financiare in Romania, vor fi inscrisi in registrul tinut de CNVM, dupa cum urmeaza :

a. societatile de servicii de investitii financiare si intermediarii din statele nemembre, in baza autorizatiei acordate de CNVM ;

b. institutiile de credit, autorizate de Banca Nationala a Romaniei ( BNR ) ;

c. echivalentul institutiilor de credit si al societatiilor de servicii de investitii financiare autorizate de catre autoritatile competente din statele membre.

In toate actele oficiale, intermediarul trebuie sa precizeze, pe langa datele sale de identificare, numarul si data inscrierii in registrul CNVM.

Drepturile conferite de prevederile prezentului titlu, nu pot fi extinse asupra serviciilor prestate in calitate de contra-parte a statului, a Bancii Nationale a Romaniei sau a altor institutii si autoritati publice care indeplinesc functii similare in legatura cu politica monetara, ul de schimb, datoria publica si administrarea rezervelor statului.

Respectarea conditiilor de autorizare si a cerintelor de adecvare a capitalului, institutiilor de credit, este supravegheata de BNR.

Serviciile de investitii financiare se realizeaza prin persoane fizice, actionand ca agenti pentru servicii de investitii financiare. Acestia isi desfasoara activitatea exclusiv in numele intermediarului ai carui angajati sunt si nu pot presta servicii de investitii financiare in nume propriu.

Nici o persoana fizica sau juridica nu poate presta servicii de investitii financiare fara a fi inscrisa in registrul CNVM.

CNVM stabileste proceduri privind inscrierea agentilor pentru servicii de investitii financiare in registrul tinut de CNVM precum privind si situatiile de incompatibilitate a acestora.

Serviciile de investitii financiare

Acestea pot fi :

1. servicii principale, dupa cum urmeaza :

a. prelucrarea si transmiterea ordinelor primite de la investitor in legatura cu unul sau mai multe instrumente financiare ;

b. executarea ordinelor in legatura cu unul sau mai multe instrumente financiare, altfel decat pe cont propriu ;

c. tranzactionarea instrumentelor financiare pe cont propriu ;

d. administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor pe baza discretionara cu respectarea mandatului dat la acestia atunci cand aceste portofolii includ unul sau mai multe instrumente financiare ;

e. subscrierea de instrumente financiare in baza unui angajament ferm si / sau plasamentul de instrumente financiare.

2. Servicii conexe :

a. custodia si administrarea de instrumente financiare ;

b. inchirierea de casete de siguranta ;

c. acordarea de credite sau imprumuturi de instrumente financiare unui investitor in vederea executarii unor tranzactii cu instrumente financiare in care respectiva societate de servicii de investitii financiare ( SSIF ) este implicata in tranzactii ;

d. consultanta acordata societatilor cu privire la orice problema legata de structura de capital, strategia industriala precum si consultanta si servicii privind fuziunile si achizitiile de societati ;

e. alte servicii privind subscrierea de instrumente financiare in baza unui angajament ferm ;

f. consultanta de investitii cu privire la instrumentele financiare ;

g. servicii de schimb valutar in legatura cu activitatile de servicii de investitii financiare prestate.

Reguli de conduita

Intermediarii si agentii pentru servicii de investitii financiare sunt obligati sa respecte regulile de conduita emise de CNVM, precum si regulile emise de pietele reglementate pe care acestia tranzactioneaza.

Implementarea si supravegherea respectarii regulilor de conduita de catre toti intermediarii care presteaza servicii de investitii financiare pe teritoriul Romaniei, vor fi asigurate de catre CNVM.

Reglementarile CNVM vor implementa principii care vor lua in considerare calitatea persoanei pentru care este prestat serviciul.

Conform acestor principii, intermediarul trebuie cel putin :

a. sa actioneze onest, impartial si cu diligenta profesionala in scopul protejarii intereselor investitorilor si a integritatii pietei ;

b. sa angajeze toate resursele, sa elaboreze si sa utilizeze eficient procedurile interne necesare prestarii serviciilor de investitii financiare ;

c. sa solicite de la investitori informatii, informatii referitoare la situatia lor financiara, experienta investitionala si obiectivele cu privire la serviciile solicitate ;

d. sa transmita investitorilor toate informatiile relevante privind tranzactiile in care contra-partea este intermediarul ;

e. sa incerce sa evite conflictele de interese iar in cazul in care acestea nu pot fi evitate, sa asigure investitorilor un tratament impartial ;

f. sa desfasoare activitatea in conformitate cu reglementarile CNVM aplicabile administrarii activitatii in scopul protejarii intereselor investitorilor si a integritatii pietei.

In cazul in care, un intermediar executa un ordin in vederea aplicarii regulilor sus mentionate, va fi evaluata natura profesionala a investitorului, pornind de la persoana care a dat ordinul, indiferent daca acest ordin a fost plasat direct de investitor sau indirect printr-un alt intermediar.

Traderii

Traderii sunt persoane juridice care efectueaza exclusiv in nume si pe cont propriu, tranzactii cu instrumente financiare derivate de natura contractelor futures si cu optiuni.

Traderii vor fi autorizati in conditiile prevazute prin reglementarile CNVM si vor fi inscrisi in registrul CNVM.

Cerintele privind capitalul traderilor vor fi stabilite prin reglementarile CNVM. Traderii pot opera numai cu acordul operatorului de piata si in conformitate cu reglementarile respectivei piete.

Compensarea si decontarea tranzactiilor efectuate de traderi se realizeaza numai prin intermediari actionand in cadrul aceleiasi piete reglementate ca membri compensatori.

Responsabilitatea cu privire la obligatiile ce decurg din derularea tranzactiilor efectuate de traderi, revine si membrilor compensatori cu care acestia au incheiat contracte de compensare.

Traderilor, le este interzis :

a. sa detina fonduri sau instrumente financiare ale altor persoane ;

b. sa negocieze si sa incheie tranzactii in numele si in contul altor persoane ;

c. sa incheie cu alte persoane intelegeri exprese sau tacite cu scopul de a actiona concertat pe pietele reglementate ;

d. sa se afle in relatie de munca cu un alt intermediar sau cu un operator de piata.

Rolul de intermediere pe care il joaca societatile de servicii de investitii financiare este indeplinit cu ajutorul urmatoarelor functii :

a. atragerea capitalului societatilor de servicii de investitii financiare : fac legatura intre un posesor de fonduri si o persoana care are nevoie de fonduri. Ele creeaza fluxuri de fonduri dinspre sectoarele economice care au bani de investit spre sectoarele care au nevoie de bani, aceasta activitate numindu-se brokeraj ;

b. mecanism al preturilor : aceasta functie se realizeaza de catre BVB prin publicarea zilnica a preturilor actiunilor, obligatiunilor societatilor listate ( cotate ), in presa financiara, ceea ce se intampla si cu valorile mobiliare ale celor mai tranzactionate societati de la BER ( Bursa Electronica RASDAQ ).

Rolul jucat aici, de societatile de servicii de investitii financiare, consta in faptul ca ele sunt cele care au creat bursa de valori si care formeaza preturile dupa regulile lor ;

c. transformarea investitiilor in lichiditati : investitorii doresc sa isi transforme banii in investitii rentabile iar apoi investitiile in lichiditati, daca se poate cu un castig.

Societatile de servicii de investitii financiare ( SSIF ) au menirea de a crea si a supraveghea acest mecanism de efectuare de noi investitii sau de obtinere de lichiditati, zilnic, fara sa sufere pierderi majore din cauza mecanismului de tranzactionare.

Desi pot exista factori perturbatori externi, ca zvonurile, functionarea mecanismului de piata se transforma intr-o adevarata plasa de siguranta ;

d. proliferarea produselor pietei : societatile de servicii de investitii financiare, realizeaza in activitatea lor, numeroase inovatii financiare astfel incat plasamentele investitorilor sa fie pe placul acestora si in plus sa fie profitabile.

Retragerea autorizatiei de functionare a unei societati de servicii de investitii financiare

CNVM va retrage autorizatia de a efectua activitati specifice sau orice prestare de servicii de investitii financiare in urmatoarele cazuri :

a. daca evenimente ulterioare acordarii autorizatiei creeaza incompatibilitate in efectuarea de servicii de investitii financiare ;

b. in cazul in care cauzele suspendarii nu au fost inlaturate, inlauntrul perioadei de suspendare sau daca au fost inlaturate, exista posibilitatea reala a aparitiei lor ;

c. daca societatile de servicii de investitii financiare sau ASVM ( asociatia societatilor de valori mobiliare ) au desfasurat activitati interzise ;

d. in situatia in care o societate de servicii de investitii financiare nu mentine in permanenta nivelul capitalului social autorizat, cel putin la nivelul minim stabilit de reglementarile CNVM ;

e. in situatia in care nu reia activitatea dupa perioada de 6 luni de suspendare ;

f. pentru alte cauze stabilite de reglementarile CNVM.

In situatia retragerii autorizatiei pentru desfasurarea numai a unor activitati din continutul autorizatiei ce constituie servicii financiare, societatea de servicii de investitii financiare (SSIF ) va continua sa isi desfasoare activitatea pentru restul operatiunilor autorizate.

7 ( 19-23.11.2007 )

Participantii auxiliari

Acestia sunt actori specifici pietei de capital si sunt reprezentati de :

1. Consultantii de plasament :

Consultanta de plasament in valori mobiliare este potrivit prevederilor regulamentului CNVM numarul 4/1995 privind activitatea consultantilor de plasament in valori mobiliare, o activitate realizata de persoane autorizate de CNVM si consta in prestarea cu titlu profesional de servicii de analiza a valorilor mobiliare, deselectare a portofoliului, de evaluare precum si in publicarea de opinii si recomandari in legatura cu vanzarea si cumpararea de valori mobiliare.

In sensul regulamentului, consultantul de plasament in valori mobiliare este persoana fizica legal autorizata care in nume propriu sau in calitate de angajat al unei persoane juridice, avand ca obiect unic de activitate, consultanta in domeniul financiar, efectueaza:

- analiza caracteristicilor valorilor mobiliare la cererea clientului ;

- activitati de analiza a caracteristicilor pietei valorilor mobiliare la cererea clientului ;

- activitati de analiza a caracteristicilor pietei valorilor mobiliare intr-o anumita perioada la cererea clientului ;

- analiza eficientei investitorilor intr-o anumita valoare mobiliara la cererea clientului ;

- inaintarea de recomandari cu privire la dobandirea sau instrainarea unor valori mobiliare ;

- acordarea de consultanta financiara organismelor colective de investitii si plasament in valori mobiliare in vederea selectarii portofoliului acestora precum si publicarea studiilor efectuate in domeniul valorilor mobiliare si al pietei valorilor mobiliare.

a.) persoana fizica : potrivit articolului 5, persoana fizica care in nume propriu sau in calitate de angajat al unei persoane juridice, solicita autorizarea de catre CNVM in vederea desfasurarii activitatilor de consultanta de plasament in valori mobiliare, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii :

- sa aiba studii superioare universitare ;

- sa aiba experienta de minim 3 ani in domeniile economic, financiar, bancar, juridic si al afacerilor ;

- sa faca dovada urmarii unor uri in domeniul pietelor de capital ;

- sa nu fi fost condamnata penal sau sanctionata contraventional pentru fapte care o fac incompatibila, potrivit legii cu functii de gestionare sau administrare a societatilor comerciale ;

- sa promoveze testul vizand cunoasterea legislatiei ce privesc valorile mobiliare si bursele de valori, sustinut la CNVM ;

- potrivit articolului 71, sunt incompatibile cu activitatea de consultant, de plasament in valori mobiliare, situatiile in care o persoana, detine o pozitie majoritara de control sau semnificativa in calitate de actionar al unei societati implicate pe piata de capital cu exceptia societatii de consultanta de plasament in valori mobiliare la care este actionar ;

- are calitate de salariat si / sau detine o functie de conducere la o societate implicata pe piata de capital, cu exceptia societatii de consultanta de plasament in valori mobiliare de care il leaga o astfel de calitate ;

- isi exercita activitatea de consultant de plasament in valori mobiliare ca angajat la mai mult de o societate de consultanta de plasament in valori mobiliare ;

- detine autorizatie de agent de valori mobiliare sau oricare alt tip de autorizatie ce o implica in activitatea profesionala pe piata de capital ;

- a fost radiata de catre CNVM din lista cenzorilor externi independenti sau i s-a retras autorizatia de a desfasura activitati profesionale pe piata de capital ;

- a fost sanctionata de CNVM cu interdictia de a desfasura orice activitate profesionala reglementata pe piata de capital, atat timp cat o astfel de interdictie nu a expirat sau nu a fost ridicata ;

- este salariat permanent al unei institutii centrale si locale din administratia publica.

b.) persoana juridica : potrivit articolului 7, persoanele juridice pot fi autorizate ca societati de consultanta in domeniul valorilor mobiliare, daca indeplinesc urmatoarele conditii :

- sa fie inmatriculate ca societati comerciale conform legii 31/1990 privind societatile comerciale cu obiect unic de activitate, consultanta in domeniul financiar ;

- sa aiba cel putin un actionar sau asociat autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare de catre CNVM ;

- sa fi achitat in contul CNVM, taxa de autorizare de 200 RON ;

Reguli de conduita si integritate profesionala

In activitatea sa, consultantul de plasament in valori mobiliare, trebuie :

- sa-si desfasoare activitatea cu integritate si demnitate si sa aiba un comportament corect in relatiile sale cu clientii ;

- sa presteze serviciile de consultanta cu profesionalism, sa manifeste competenta si obiectivitate in rapoartele intocmite si aprecierile formulate ;

- sa mentina un standard ridicat al cunostiintelor sale profesionale si sa respecte legile, regulamentele si normele care privesc domeniul sau de activitate ;

- sa dea dovada de constinciozitate si seriozitate in prestarea serviciilor de consultanta ;

- sa utilizeze sursele de informatii adecvate analizelor si recomandarilor elaborate, evitand folosirea unor informatii nereale, eronate in rapoartele sau recomandarile sale ;

- sa pastreze evidenta materialelor, surselor de informare utilizate pentru ca in orice moment sa faca dovada bunei sale credinte ;

- sa prezinte clientului, trasaturile generale ale procesului de investire in valori mobiliare precum si intrarile care stau la baza crearii analizei si selectarii unui portofoliu de valori mobiliare ;

- sa foloseasca cel mai potrivit rationament cu privire la includerea unor factori importanti in activitatea de analiza a domeniului, in scopul elaborarii studiului si recomandarilor sale ;

- sa faca distinctie intre fapte si opiniile personale, in rapoartele si recomandarile sale, abordand cu maxima obiectivitate domeniul analizat ;

- sa indice caracteristicile de baza ale investitiei ( plasamentului ) in cazul publicarii unor studii de analiza fara a implica direct prin exemplificarea cu portofoliu specific sau cu un anumit client ;

- sa tina seama de caracteristicile de baza ale investitiei ( plasamentului ), ale portofoliului specific precum si de particularitatile clientului la intocmirea rapoartelor de analiza, de selectare sau la transmiterea recomandarilor si opiniilor sale care privesc un portofoliu specific sau un anumit client ;

- sa nu preia materiale din studiile elaborate si publicate de alti specialisti, fara a indica sursa si autorul respectivului material in prezentarea rapoartelor sale cu exceptia informatiilor publicate prin rapoarte statistice oficiale ;

- sa nu faca nici o declaratie care sa-l induca in eroare pe client, privitoare la serviciile pe care consultantul le poate presta, la calificarea si calitatile sale profesionale sau la performante nereale ale valorii mobiliare analizate ;

- sa nu dea oral sau in scris, explicit sau implicit, nici o garantie asupra calitatii sau profitului investitiei analizate ci sa transmita doar cu acuratete informatii, sa elaboreze studii si analize cu privire la valorile mobiliare implicate ;

- sa pastreze confidentialitatea informatiilor privitoare la clientii sai.

2. Auditorii financiar :

Incepand cu exercitiul financiar al anului 2001, entitatile economice ale caror situatii financiare sunt supuse auditului financiar, sunt obligate sa organizeze si sa asigure exercitarea activitatii profesionale de audit intern, potrivit normelor legale in vigoare.

Situatiile financiar-contabile si cele privind operatiuniile oricarei entitati supuse autorizarii, supravegherii si controlului CNVM, vor fi elaborate in conformitate cu cerintele specifice stabilite prin regulamentele CNVM si vor fi verificate si certificate de autorii financiari autorizati de CNVM.

Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare in vederea exprimarii de catre auditorii financiari a unei opinii asupra situatiilor financiare in conformitate cu standardul de profit, armonizate cu standardele internationale si adoptate de Camera Auditorilor Financiari din Romania.

Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitatilor entitatii economice in scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia.

Auditul intern are drept obiective :

a. verificarea conformitatii activitatilor din entitatea economica auditata cu politicile, programele si managementul acestuia, in conformitate cu prevederile legale ;

b. evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii in scopul cresterii eficientei activitatii entitatii economice ;

c. evaluarea gradului de adecvare a datelor si a informatiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din entitatea economica ;

d. protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel.

Responsabilii pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea lucrarilor si angajamentelor si semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aiba calitatea de auditor financiar.

Potrivit articolului 3, auditorii financiari sunt persoane fizice sau persoane juridice care au dobandit aceasta calitate si sunt membri ai Camerei Auditorilor Financiari din Romania.

Camera Auditorilor Financiari din Romania

Camera Auditorilor Financiari este persoana juridica autonoma, organizatie profesionala de utilitate publica fara scop lucrativ si a fost infiintata pentru ca, in numele statului, sa organizeze, sa coordoneze si sa autorizeze desfasurarea activitatii de audit financiar din Romania, avand urmatoarele atributii :

a.) elaboreaza urmatoarele documente :

a1.) regulamentul de organizare si functionare a Camerei, in vederea supunerii lui aprobare Guvernului ;

a2.) codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar ;

a3.) standardele de audit ;

a4.) programa analitica pentru examenul de aptitudini profesionale ;

a5.) normele privind procedurile de control al calitatii auditului financiar ;

a6.) regulile privind pregatirea continua a auditorilor financiari ;

a7.) normele privind procedurile minimale de audit.

Reglementarile prevazute la literele a2.) - a7.) se aproba prin hotarari ale consiliului camerei.

b. atribuie calitatea de auditor financiar si emite autorizatii pentru exercitarea acestei profesii ;

c. organizeaza si urmareste programul de pregatire continua a auditorilor financiari ;

d. controleaza calitatea activitatii de audit financiar ;

e. promoveaza actualizarea legislatiei prin institutiile abilitate, precum si a normelor de audit financiar, in concordanta cu reglementarile institutiilor profesionale europene si internationale ;

f. elaboreaza normele interne privind activitatea Camerei ;

g. retrage temporar sau definitiv dreptul de exercitare a profesiei de auditor financiar in conditiile prevederilor Regulamentului de organizare si functionare a Camerei ;

h. asigura reprezentarea internationala a profesiei de auditor financiar din Romania ;

i. emite reguli si proceduri in limitele si competentele stabilite in Regulamentul de organizare si functionare, prin care sa se asigure respectarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta.

8

Instrumente Financiare ( partea I )

I. Clasificarea instrumentelor financiare

1. Valori mobiliare - instrumente financiare negociabile transmisibile prin traditiune sau prin inscriere in cont, care confera drepturi egale pe categorie, dand detinatorilor dreptul la o fractiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanta general asupra patrimoniului emitentului si sunt susceptibile de tranzactionare pe o piata reglementata.   

Ele se caracterizeaza prin formalism, pentru ca inscrisurile confera anumite drepturi detinatorului, literalitate, deoarece drepturile si obligatiile detinatorilor sunt stipulate in inscrisuri si exista numai in aceasta masura, au caracter autonom, obligatiile fiind consemnate in titluri, si caracter negociabil, in sensul ca pot fi transmise unor terti.

Categorii de instrumente :

a) actiuni ;

b) titluri de stat ;

c) obligatiuni emise de administratia publica centrala sau locala si societati comerciale ;

d) alte titluri de imprumut cu scadenta mai mare de un an ;

e) drepturi de preferinta la subscrierea de actiuni si drepturi de conversie a unor creante in actiuni ;

f) alte instrumente financiare, cu excluderea instrumentelor de plata care dau dreptul de a dobandi valori mobiliare echivalente celor mentionate mai sus prin subscriere, schimb sau la o compensatie baneasca ;

g) orice alte instrumente fi-nanciare calificate de CNVM ca valori mobiliare.

2. Instrumente financiare derivate.

Categorii de instrumente :

a) contractele futures ;

b) optiunile ;

c) alte active calificate de CNVM ca instrumente financiare derivate.

3. . Instrumente financiare, altele decat valorile mobiliare.

Categorii de instrumente :

Titlurile de participare la organismele de plasament colectiv in valori mobiliare.

4. Contracte de report - contracte in care o parte cumpara valori mobiliare cu plata imediata, cu revanzarea simultana, la termen si pe un pret determinat, a unor valori mobiliare de aceeasi specie si cu remiterea efectiva a valorilor mobiliare date in report, in conformitate cu dispozitiile art. 74-76 din Codul comercial.

Instrumentele tipice emise pe pietele de datorie cu venituri fixe sunt cunoscute sub denumirea de obligatiuni (bonds) si certificate (notes). Instrumentele emise pe piata titlurilor de valoare sunt de regula denumite actiuni (stocks sau shares).

Instrumentele de datorie, caracteristici :

- termen mediu si lung ;

- durata de viata definita ;

- termen de scadenta ;

- in mod normal, raporteaza o anumita rata a dobanzii cunoscuta ;

- negociabile ;

- cupon fix.

Instrumentele de datorie, avantaje :

- datoria nu implica diluarea titlului de proprietate asupra societatii. Emiterea de datorie nu confera nici un drept de proprietate, cum ar fi dreptul la vot sau la o cota din profiturile societatii ;

- datoria se poate emite mai rapid decat titlurile de valoare ;

- firma isi poate corela perioada datoriei cu necesitatile sale de finantare.

Instrumentele de datorie, dezavantaje :

- multi dintre emitentii de datorie nu au posibilitatea de a recurge la emiterea de titluri de valoare, in conditiile in care respectivele titluri nu le apartin, neputand deci fi instrainate, cum ar fi, de exemplu, cazul sectoarelor industriale de stat sau nationalizate;

- firma trebuie sa plateasca dobanda la scadentele de plata cuvenite si sa ramburseze capitalul la scadenta datoriei, indiferent de nevoile firmei si de circumstante.

Titlurile de valoare, caracteristici :

- termen mediu si lung ;

- cote-parti din titlul de proprietate, active si profituri ;

- dividende variabile ;

- in mod normal, drepturi de vot ;

- negociabile.

Titlurile de valoare, avantaje :

- titlurile de valoare servesc scopului procurarii de capital care nu trebuie sa fie rambursat - asemanator cu a procura un imprumut perpetuu.

- dividendul platit pe actiuni poate varia in functie de nevoile firmei si de imprejurari

- firma poate sa nu fie suficient de puternica pentru a emite datorie, deoarece poate fi perceputa ca prezentand un risc inacceptabil de ridicat.

Titlurile de valoare, dezavantaje :

- titlul de proprietate si controlul asupra firmei sunt impartite. Detinatorii de actiuni au proprietatea asupra firmei si desemneaza comitetul de directori, care poate fi revocat ;

- preturile actiunilor fluctueaza constant, in functie de cerere si oferta ;

- performanta unei firme si, in consecinta, preturile actiunilor sunt afectate de factori externi, cum ar fi evenimentele economice interne si internationale, inflatia si ratele dobanzii ;

- preturile actiunilor pot fi afectate de zvonuri ;

- costul initial al emisiunii de actiuni este ridicat.

Instrumentele pietei titlurilor de valoare :

1. actiuni si emisiuni de actiuni :

a.) actiuni :

- obisnuite ;

- preferentiale.

b.) emisiuni de actiuni :

- cu bonus sau scrip ;

- privilegiate.

c.) indici bursieri.

2. valori mobiliare legate de titluri de valoare :

a.) recipise de depozitare :

- ADR ;

- GDR ;

- EDR.

b.) obligatiuni convertibile ;

c.) obligatiuni cu warrant.

3. produse derivate :

a.) futures :

- pe indici bursieri ;

- pe titluri de valoare.

b.) swap-uri :

- cu titluri de valoare.

c.) optiuni pe :

- titluri de valoare ;

- indici bursieri ;

- futures pe indici bursieri.

II. Clasificarea valorilor mobiliare

Valorile mobiliare sunt de trei categorii: primare, derivate si sintetice.

Valorile mobiliare primare

Valorile primare sau titlurile financiare, in sens restrans sunt emise de utilizatorii de fonduri si sunt destinate cresterii capitalului propriu, reprezentand instrumente de proprietate (equity instruments) concretizate in actiuni, precum si atragerii capitalului de imprumut, reprezentand instrumente de datorie (debt instruments) concretizate in obligatiuni.

Utilizarea valorilor primare permite mobilizarea de capital pe termen lung pentru utilizatorii de fonduri si da detinatorilor lor drepturi asupra veniturilor banesti nete (cash flow) ale emitentului. In acest mod, investitorii si utilizatorii de fonduri sunt asociati nemijlocit la profitul si riscul afacerilor pe care le intreprind utilizatorii de fonduri.

Componentele pietei capitalurilor, dupa categoria valorilor mobiliare primare, sunt urmatoarele:

Piata actiunilor

a) cadrul juridic reglementator :

Regimul juridic aplicabil actiunilor (emisiune, tranzactionare, inregistrare etc.) este definit de urmatoarele acte normative:

1. legea nr. 31 1990, republicata, cu modificarile ulterioare.

Elemente specifice actiunilor :

- capitalul social este reprezentat prin actiuni emise de societate. Actiunile nu vor putea fi emise pentru o suma mai mica decat valoarea nominala (valoarea nominala a unei actiuni nu va putea fi mai mica de 0.10 RON ) ;

- orice actiune platita da dreptul la un vot in adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel ;

- actiunile sunt indivizibile ;

- actiunile trebuie sa fie de o valoare egala; ele acorda posesorilor drepturi egale; pot fi emise, in conditiile actului constitutiv, categorii de actiuni care confera titularilor drepturi diferite.

2. legea nr. 525 2002 de aprobare a OUG nr. 28 2002.

Elemente specifice :

- data de inregistrare - data calendaristica stabilita de adunarea generala a actionarilor, care serveste la identificarea actionarilor asupra carora se rasfrang efectele hotararilor adunarii generale a actionarilor. Data de inregistrare trebuie sa fie ulterioara datei intrunirii AGA ;

data de referinta - data calendaristica, stabilita de consiliul de administratie, care serveste la identificarea actionarilor care participa la adunarea generala, voteaza in cadrul acesteia si beneficiaza de dividende; data de referinta trebuie sa fie ulterioara publicarii convocarii AGA.

3. regulamentul nr. 5 2003 privind oferta publica de valori mobiliare si alte instrumente financiare

b) definitie si clasificare :

Actiunea este o hartie de valoare, valoare care este o parte din capitalul social al societatii pe actiuni emitente. Actiunile intra in posesia unor persoane denumite actionari si le confera acestora anumite drepturi si obligatii, respectiv participarea la beneficiul societatii sau obligatia de a suporta o parte din pierderea acesteia. Astfel, daca un

actionar detine n% din numarul de actiuni ale unei societati, indiferent de pretul sau de

calea prin care le-a obtinut, atunci el are:

dreptul la vot, adica la n% din voturile care pot fi exprimate in adunarea generala a actionarilor. Acesta este de fapt dreptul de a participa sistematic la adunarea generala a actionarilor, a carei data de organizare trebuie facuta publica cu 30 de zile inaintea tinerii ei; cei care detin actiuni la purtator primesc invitatii personalizate. Adunarea generala ordinara ii reuneste pe toti actionarii, indiferent de numarul de actiuni detinute.
Uneori pot exista anumite restrictii, societatile pretinzand un minimum de actiuni pentru dreptul de a participa. Aceasta adunare, care se tine anual, are scopul de a verifica bunul mers al intreprinderii. Astfel, actionarii sunt chemati sa analizeze conturile, sa fixeze dividendele, sa reinnoiasca administratorii. Deciziile sunt aprobate cu majoritate simpla. Adunarea generala extraordinara se reuneste de fiecare data cand este luata o decizie exceptionala, cum ar fi cresterea capitalului social. Deciziile sunt aprobate cu majoritate de doua treimi. Ambele tipuri de adunari reprezinta mijlocul prin care actionarul se poate exprima, poate sa-si valorifice dreptul la informare si pe cel de control asupra gestiunii intreprinderii;

- dreptul la informare, respectiv dreptul de acces la documentele indispensabile: bilant, contul de rezultate;

dreptul la dividende, adica la a% din profiturile societatii sub forma de dividende;

dreptul asupra activelor, adica la a% din valorile societatii, in cazul in care aceasta este lichidata. Actionarul contribuie cu a% la pierderile societatii in cazul in care ele survin (raspunde de pasivul social in limita aportului de capital).

Circulatia actiunilor este libera; ele pot fi vandute, mostenite sau donate, dupa vointa posesorului lor.

Clasificarea actiunilor este urmatoarea:

1. actiuni nominative, adica acele actiuni care sunt personalizate prin mentionarea numelui posesorului lor; ele au o circulatie restrictiva, in sensul ca nu pot fi instrainate decat prin transcrierea tranzactiei in registrul societatii emitente. Un titlu este nominativ atunci cand proprietarul este nominal cunoscut de emitent. Identitatea proprietarului este inregistrata in registrul societatii care va putea sa faca cunoscute titularului diferite informatii cu privire la dezvoltarea si rezultatele ei si va putea adresa convocarea la adunarile generale. Actiunile nominative pot fi:

a. nominative administrate, caz in care actiunile sunt inscrise simultan in registrul societatii si in contul intermediarului financiar ales de posesorul lor, caruia i se transmit ordinele de cumparare si vanzare;

b. nominative pure, care nu sunt inregistrate decat in registrul societatii care asigura gratuit gestiunea titlurilor. Fara exceptie, aceasta formula atrage formalitati administrative (antreneaza costuri si intarzieri) cu ocazia revanzarii titlurilor: trebuie mai intai sa fie reconvertite in actiuni la purtator sau, daca statutul societatii nu permite, in actiuni nominative administrate.

2. actiuni la purtator, a caror circulatie este absolut libera, posesorul lor beneficiind de toate drepturile si obligatiile care decurg din detinerea lor. Titlurile sunt numite la purtator atunci cand societatea emitenta nu cunoaste proprietarul lor. Simpla inscriere in registru efectuata de intermediarul raspunzator de contul proprietarului este suficienta pentru a dovedi calitatea de proprietar al titlului. Aceste titluri pot fi negociate fara termen si fara formalitati. Miscarile titlurilor se concretizeaza in simple inscrisuri contabile intre intermediari (cel al cumparatorului si cel al vanzatorului);

3. actiuni ordinare, care confera dreptul proprietarului lor de a incasa dividendele anuale, a caror marime este direct proportionala cu raportul dintre valoarea actiunilor si profitul pe anul expirat care este repartizat actionarilor;

4. actiuni privilegiate, a caror posesie da dreptul actionarilor la un dividend fix, indiferent de marimea profitului realizat de societate;

5. actiuni preferentiale, care nu dau actionarului dreptul la vot in adunarea generala, dar care au prioritate la incasarea unor dividende prestabilite fie in valoare absoluta, fie in valoare relativa. Actiunile preferentiale pot fi:

a. cumulative, ale caror dividende neplatite din cauza ineficientei societatii se cumuleaza. Ele se platesc inaintea oricaror altor dividende destinate actiunilor comune, in momentul distributiei profitului;

b. noncumulative, ale caror dividende neplatite din cauza rezultatelor economice insuficiente nu se pot acumula in favoarea actionarului;

c. participante, care, pe langa dividendul prestabilit la emisiune, mai primesc un anumit procent din dividendul destinat actiunilor comune. Acest tip de actiuni cuprinde doua categorii de dividende: un dividend prestabilit printr-o clauza si un dividend de participare, a carui marime reala se stabileste o data cu calcularea dividendului actiunilor comune;

d. nonparticipante, care primesc un dividend fix prestabilit la emisiune;

e. cu dividend variabil - sunt cele ale caror dividende exprimate sub forma procentuala se ajusteaza in functie de variatiile dobanzii la zi;

f. prioritare - sunt acele actiuni a caror plata se efectueaza inaintea tuturor actiunilor preferentiale (se mai numesc actiuni senioare);

g. convertibile, care, la cererea detinatorului se pot transforma in actiuni comune;

h. revocabile - sunt actiunile pentru care emitentul isi rezerva dreptul de a le rascumpara de pe piata la un pret prestabilit;

i. certificate de investitii - rezulta din impartirea unei actiuni comune intr-un certificat cu drept de vot si un certificat de investitii. Acesta din urma confera dreptul la acelasi dividend ca actiunea comuna din care provine. In ceea ce priveste certificatul cu drept de vot, el este atribuit vechilor actionari care subscriu sau nu la un certificat de investitii.

Un certificat de investitii este un certificat cu drept de vot detinut de acelasi posesor, fara sa fie, in mod obligatoriu, reconstituit intr-o actiune.

Circulatia actiunilor prin vanzare-cumparare pe o piata specifica se face liber prin mecanismul cererii si ofertei, formandu-se un pret numit , care poate fi diferit de

pretul nominal inscris pe actiuni. Variatiile ului sunt determinate de rezultatele

economico-financiare ale societatii emitente, de climatul economic conjunctural, de raportul dintre cererea si oferta de actiuni etc.

Pentru a-si mari capitalul, intreprinderea poate:

- sa incorporeze in capitalul ei beneficiile pe care le-a acumulat sub forma de rezerve, care, fiind proprietatea actionarilor, permit emiterea, in favoarea lor, a unor actiuni gratuite. Actionarii beneficiaza in acest caz, in functie de numarul de titluri detinute, de un drept de atribuire, negociabil, care permite actionarilor ce nu poseda numarul exact de titluri necesare pentru a beneficia de atribuire sa cumpere sau sa vanda drepturi.

Exemplu: o actiune valoreaza 24 de euro. S-a hotarat atribuirea unei actiuni gratuite noi pentru cinci actiuni vechi. In loc de a avea 5 actiuni valorand 120 de euro, actionarul va avea 6 actiuni valorand de asemenea, teoretic, 120 de euro, deoarece, in mod global, fondurile proprii ale intreprinderii nu s-au schimbat. Fie 20 de euro per actiune. Diferenta dintre ul actiunii inainte si dupa atribuire, 4 euro, reprezinta valoarea teoretica a dreptului de atribuire. Cum, pentru dreptul de subscriere, dreptul de atribuire este cotat pe piata, nici ul lui nu este, cu necesitate, egal cu valoarea lui teoretica. Atribuirea nu trebuie confundata cu divizarea actiunilor, care consta in a imparti valoarea nominala a unei actiuni dand nastere la mai multe actiuni. De exemplu, impartirea in doua a valorii nominale a unei actiuni de 10 euro va conduce la obtinerea a doua actiuni cu valoarea nominala de 5 euro. ul la bursa al actiunilor va fi de asemenea impartit la doi. Scopul ei este inlesnirea schimburilor;

- sa solicite capitaluri noi pentru a finanta investitiile si a emite in contrapartida actiuni in numerar. Cu exceptia celor care renunta, actionarii se vor bucura de un drept preferential de subscriere la aceasta crestere de capital. Deci, in cazul dreptului de subscriere, o societate face apel public la economisire pentru a-si spori incasarile. In acest caz ea va face apel mai intai la proprii actionari, pentru a le permite, daca ei doresc, sa-si mentina procentajul de participare la capital. Acest drept de subscriere este negociabil la bursa. (Este posibil ca acest drept sa nu apara daca actionarii renunta la el intr-o adunare generala extraordinara.) Perioada cum drept este intervalul de timp in care pot subscrie vechii actionari, iar perioada ex drept - intervalul in care pot subscrie noi actionari.

Exemplu: capitalul unei societati cuprinde doua milioane de actiuni. O crestere de capital prevede emiterea a 500.000 de actiuni noi, adica o actiune noua pentru patru vechi. Noile actiuni sunt emise la pretul de 20 de euro, in timp ce ul la bursa pentru actiunile vechi (inainte de emisiune) este de 22 de euro. Cel care detine 4 actiuni la 22 de euro poate sa cumpere una in plus la 20 de euro. Portofoliul lui este acum de 108 de euro pentru 5 actiuni, ceea ce reprezinta 21,6 de euro per titlu, ul actiunii dupa emisiune. Diferenta dintre urile actiunii inainte si dupa, de 0,4 euro, reprezinta valoarea teoretica a dreptului de subscriere. Acest drept fiind cotat pe perioada de crestere a capitalului, ul lui poate sa evolueze in functie de anticiparile pietei asupra ului actiunii.

c) rentabilitatea si riscul actiunilor

Rentabilitatea unei actiuni este determinata de dividendul net pe care il aduce detinatorului si de valoarea sa de piata, care se analizeaza in functie de pretul de cumparare, intrucat investitorul este interesat de plusul de valoare pe care il poate obtine prin vanzarea titlului detinut.

Rentabilitatea unei actiuni poate fi analizata atat pe o perioada, cat si de-a lungul mai multor perioade, in conditiile unui mediu economic fluctuant. Analiza rentabilitatii se poate extinde de la o singura actiune la un portofoliu care reuneste un ansamblu mai mult sau mai putin eterogen de actiuni, ceea ce implica estimarea rentabilitatii fiecarui titlu din portofoliu si apoi analiza globala a portofoliului in functie de proportia titlurilor grupate din punctul de vedere al rentabilitatii.

Riscul unei actiuni reprezinta producerea unor evenimente care pot duce la pierderea avantajelor pe care detinerea actiunilor le asigura posesorilor, si anume: falimentul societatii emitente, scaderea profitului ca urmare a activitatii societatii, diluarea profitului si a puterii decizionale prin emisiunea de noi actiuni, scaderea ului actiunii pe piata financiara.

Aprecierea riscului unei actiuni, implica analiza:

- sensibilitatii ului pe piata al actiunii la modificarea dividendelor platite si in general a pozitiei pe piata a societatii emitente;

- riscului sistematic sau nediferentiat determinat de influenta caracteristicilor fiecarei actiuni (existenta riscului specific, individual, diferentiat, determinat de comportamentul actionarilor, de schimbarile intervenite in activitatea societatii si de concurenta pe segmentul de piata unde actioneaza societatea);

- volatilitatii, respectiv a fluctuatiei urilor sau a rentabilitatii actiunilor negociate fata de medie. Volatilitatea actiunii reflecta sensibilitatea rentabilitatii acesteia la modificarea rentabilitatii generale de pe piata financiara.

Aprecierea riscului nu se poate opri la analiza riscului unei actiuni, ci aceasta trebuie extinsa la nivelul portofoliului, vizand deci structura acestuia si influenta diversificarii actiunilor care il formeaza asupra aparitiei si evolutiei riscului, in scopul determinarii structurii portofoliului optim care sa contribuie la garantarea plasamentului investitorului impotriva producerii diferitelor forme de risc.

Harry Markowitz, considerat intemeietorul teoriei portofoliilor, si-a bazat teoria pe ideea ca fluctuatiile ului actiunii unei societati pe piata financiara sunt cauzate de doua categorii de factori si, ca urmare, riscurile la care este expus detinatorul de actiuni sunt de doua tipuri:

- riscul sistematic sau riscul pietei;

- riscul nesistematic sau riscul specific, individual, diferentiat.

Pe baza conceptului emis de Markowitz s-a cautat stabilirea unei relatii intre rentabilitatea unei actiuni si rentabilitatea pe piata, prin care sa se evidentieze riscul sistematic si riscul nesistematic. In 1963, William Sharpe a aratat ca aceasta relatie se poate exprima printr-o ecuatie pe care o numeste "dreapta pietei"

d) masurarea riscului si a rentabilitatii titlurilor individuale

Principalele surse de risc intalnite pe pietele financiare sunt:

- mediul economic general, apreciat prin starea economiei si mai ales prin conjunctura acesteia;

- inflatia, care este generatoare de incertitudine in ceea ce priveste atingerea rentabilitatii viitoare asteptate de investitori;

- mediul extern al firmei, care genereaza riscul afacerii (determinat de stadiul dezvoltarii tehnologice, concurenta cu care se confrunta firma, tipul de marketing utilizat pentru promovarea produselor), riscul financiar (gradul si natura indatorarii firmei) si riscul titlurilor detinute de firma;

- mediul economic international, important pentru firmele care desfasoara activitati economice in afara tarii.

Se poate aprecia ca "rata de rentabilitate ceruta de investitori pe piata financiara reprezinta nivelul minim de rentabilitate acceptat pentru orice investitie. Pe pietele organizate se stabileste un nivel al rentabilitatii pentru orice nivel al riscului; astfel, pentru aceleasi oportunitati de investire pe piata si pentru acelasi nivel al riscului, rata de rentabilitate este aceeasi pentru fiecare investitor"

Rata de rentabilitate ceruta de investitor se compune din rata rentabilitatii fara risc () si prima de risc (), asa cum sunt ilustrate in figura 1.

Figura 1

Relatia dintre risc si rentabilitate pe pietele financiare

Risc

In figura de mai sus este rata rentabilitatii ceruta de piata. Exista urmatoarea relatie intre cele trei componente:

+

Riscul este o dimensiune a incertitudinii si masoara eficienta viitoare a investitiilor, si anume: cu cat riscul asumat este mai mare, cu atat rentabilitatea estimata si ceruta este mai mare. Principalii indicatori de estimare a rentabilitatii asteptate de investitori sunt:

a) rentabilitatea asteptata (sperata):

unde:

= rata de rentabilitate a pietei;

- probabilitatea de aparitie sau de masurare a uneia dintre starile luate in considerare.

b) abaterea standard () ca dimensiune a riscului:

unde:

- rata de rentabilitate estimata (asteptata).

c) varianta (

unde: - deviatia standard (cea mai mare diferenta a distributiilor rentabilitatilor individuale fata de rentabilitatea sperata).

Intrucat o investitie poate genera doar unul dintre fluxurile posibile in functie de starea economiei, atunci orice investitor selecteaza fluxurile cu scopul de a obtine maximum de rentabilitate. Relatia de calcul al cash flow-urilor asteptate este:

= + + . +

unde:

n - numarul de stari posibile ale fluxurilor;

- nivelul fluxului posibil la momentul i;

- probabilitatea ca fluxul i sa se produca.

d) evaluarea titlurilor (equity valuation)

Modul de calcul al diferitilor coeficienti de evaluare a actiunilor, sursele informatiilor financiare si tehnice, modul de calcul al ului de revenire, precum si valoarea prezenta si viitoare :

1. Valoarea nominala - este o valoare conventionala, pe baza careia este impartit capitalul intre asociati. In functie de aceasta valoare este prezentata prin statut o remunerare de baza a actionarilor.

a.) formula de calcul : VN= CS/N

b.) simboluri :

- VN - valoarea nominala ;

- CS - capitalul social ;

- N - numarul de actiuni emise

2. Valoarea patrimoniala :

2.1. Valoarea contabila - valoarea contabila reflecta partea din activul net ce revine pe o actiune.

a.) formula de calcul : V_ct =An/N

b.) simboluri :

- V_ct - valoarea contabila ;

- An - activul ( patrimoniul net ) ;

- N - numarul total de actiuni.

2.2. Valoarea intrinseca - exprima activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o actiune. Activele latente sunt provizioanele pentru riscuri si cheltuieli care nu au aparut in exercitiul incheiat si care nu s-au soldat prin conturile de venituri.

a.) formula de calcul : VI = Anc/N

b.) simboluri :

- Vi - valoarea intrinseca ;

- Anc - activul net corectat ;

- N - numarul total de actiuni.

3. Valoarea de rentabilitate :

3.1. Valoarea financiara - exprima capitalul financiar care s-ar fructifica printr-un dividend comparabil cu rata medie a dobanzii de piata.

a.) formula de calcul : Vf = D/Rmd

b.) simboluri :

- Vf - valoarea financiara ;

- D - dividend ;

- Rmd - rata medie a dobanzii de piata.

3.2. Valoarea de randament - este o forma de exprimare a valorii financiare.

a.) formula de calcul :

Vr = Pna/Rmd

b.) simboluri :

- Vr - valoarea de randament ;

- Pna - profit net pe actiune ;

- Rmd - rata medie a dobanzii de piata.

4. Valoarea negociata sau pretul de emisiune - vanzarea actiunilor la pretul de emisiune constituie un aport suplimentar la capitalul emitentului.

a.) formula de calcul : PE = VN + pe

b.) simboluri :

- PE - pretul de emisiune ;

- VN - valoarea nominala ;

- pe - prima de emisiune.

5. Valoarea de piata - este pretul la care se efectueaza schimbul de actiuni. Aceasta valoare se prezinta sub forma ului bursier, rezultat al raportului cerere-oferta, fiind influentat de: situatia economico-financiara a emitentului, caracterizata prin rata de crestere a rezultatelor financiare; evolutia pietei bursiere nationale si internationale; fenomene pur bursiere ce influenteaza cererea sau oferta.

6. Evaluarea financiara :

6.1. Profitul pe actiune - exprima capacitatea emitentului de a obtine profit.

a.) formula de calcul : PPA = Pn/N

b.) simboluri :

- PPA - profit pe actiune ;

- Pn - profitul net (calculat dupa plata impozitului pe profit) ;

- N - numarul total de actiuni existente pe piata.

6.2. Rata de distribuire a dividendului - reflecta partea din profitul exercitiului financiar distribuita actionarilor.

a.) formula de calcul : d = (Dn/Pn) 100

b.) simboluri :

- d - rata de distribuire a dividendului ;

- Dn - dividendele nete (calculate dupa plata impozitului asupra dividendelor) ;

- Pn - profit net.

6.3. Dividendul pe actiune - reprezinta, pentru posesorul actiunii, venitul produs de investitia sa, deci este un flux financiar; pentru emitent reprezinta un element important al valorizarii unei actiuni.

a.) formula de calcul : DPA = Pnr/N

b.) simboluri :

- DPA - dividend pe actiune ;

- Pnr - profit net repartizat actionarilor ;

- N - numarul total de actiuni existente pe piata.

6.4. Randamentul pe actiuni - se calculeaza atat in functie de cresterea ului bursier, cat si in functie de valoarea remunerata a investitorului.

a.) formula de calcul : R = ^{(D + C1 - C0) 100}

C0

b.) simboluri :

- R - randamentul unei actiuni ;

- D - dividendul repartizat ;

- C1 - ul la revanzarea actiunii ;

- C0 - ul la cumpararea actiunii.

6.5. Coeficientul PER ( price earning ratio ) - caracterizeaza eficienta plasamentului in actiuni.

a.) formula de calcul : PER = C/Pn ;

b.) simboluri :

- PER - coeficientul multiplicator al capitalizarii;

- C - bursier mediu al actiunii;

- Pn - profitul net pe actiune.

6.6. Dividendele asteptate in viitor - reprezinta fructificarea viitoare a plasamentului prin dividende.

a.) formula de calcul :

b. simboluri :

- V - valoarea unei actiuni;

- Di - dividendele la momentul i, intelese ca fluxuri de trezorerie asteptate in viitor;

- k - rentabilitatea ceruta de actionari;

- i - 1, 2, ,∞.

III. Relatia dintre rentabilitatea titlurilor individuale si rentabilitatea pietei

Caracterizarea fiecarui titlu prin gradul sau de raspuns la fluctuatiile pietei se poate face cu ajutorul regresiei liniare intre rentabilitatile periodice ale pietei () si rentabilitatile fiecarei investitii () pe o dreapta de regresie conform urmatoarei ecuatii:

unde:

- parametru al functiei de regresie (rentabilitatea constanta unica a titlului i;

- parametru propriu fiecarei investitii. Indica relatia existenta intre fluctuatiile preturilor si fluctuatiile pietei. Este un coeficient de volatilitate sau de sensibilitate ce indica reactia titlului A la modificarea rentabilitatii generale a pietei cu 1%, conform relatiei

unde:

- covarianta titlului A cu rentabilitatea pietei,

calculata dupa relatia

unde:

n - numar de observatii efectuate;

- rentabilitatea titlului A la momentul i;

- rentabilitatea pietei la momentul i;

si - valorile medii ale rentabilitatii titlului A si ale

pietei p.

- parametru specific actiunii, care da dimensiunea riscului individual.

In conditiile dependentei titlurilor de rentabilitatea pietei, ecuatia dreptei de regresie se mai poate scrie astfel:

Relatia care masoara riscul de piata al unui titlu este , in care reprezinta abaterea standard a rentabilitatii pietei.

Orice titlu suporta o variabilitate a rentabilitatii sub influenta riscului specific, diversificabil, intrucat el poate fi eliminat de investitori daca acestia isi diversifica portofoliile de active, precum si sub influenta riscului sistematic, nediversificabil, generat de actiunea factorilor care afecteaza toate titlurile existente la un moment dat pe piata.

Riscul specific al titlului i este egal cu abaterea medie patratica a valorii reziduale si se noteaza cu

Relatia dintre componentele riscului unui titlu este

(riscul global)2 = (riscul de piata)2 + (riscul specific)

IV. Manipularea actiunilor

Termenul "manipulare" este intalnit atat la bursele de marfuri, cat si la cele de valori. Ori de cate ori are loc o crestere brusca sau o scadere brusca a preturilor, se banuieste ca ar fi vorba despre manipulare. Manipularea poate fi definita drept orice activitate intreprinsa de o persoana sau de un grup de persoane destinata sa determine ca preturile sa aiba o comportare deviata, alta decat cea fireasca in conditii de cerere si oferta necontrolate sau neinspirate. Manipularea se face in conditii de piata "bull" si de piata "bear". Ea implica totdeauna utilizarea unei puteri speciale si a unor metode ingenioase de dirijare a pietei pentru actiunea manipulata.

Trebuie subliniat ca nici o firma, oricat de mare, chiar prin intelegerea cu alte companii puternice, nu are suficienta forta sa influenteze o piata de miliarde de actiuni si de mii de societati tranzactionate, respectiv listate pe piata. Tendintele fundamentale ale pietei, determinate de cerere si oferta, nu pot fi rasturnate prin manipulare.

Si totusi manipularea are loc. Ea este favorizata de cresteri sau de scaderi majore de preturi, profitand de psihologia publicului: optimism sau panica. Daca preturile pietei cresc firesc, manipulatorul actioneaza pentru exagerarea cresterii, iar daca ele scad, manipulatorul actioneaza pentru o scadere si mai mare. Astfel el poate vinde mai scump unele actiuni si poate cumpara mai ieftin altele.

Manipularea este favorizata si de disponibilitatile de bani existente la un moment dat. Daca accesul la credite, de exemplu, este usor (ca dobanda), manipulatorul se imprumuta cu sume mari si cumpara actiuni pe piata cand preturile sunt in scadere. Un investitor obisnuit nu poate sa-si permita acest lucru. Ulterior preturile cresc datorita volumului mare de cumparari, iar actiunile sunt revandute micilor investitori la preturi mai mari.

De asemenea, manipularea poate fi favorizata de "misterul" care inconjoara situatia unei companii in ceea ce priveste profitul, noi contracte, asocierea cu alte firme, investitii etc. "Misterul" poate fi utilizat si pe piata in crestere, si pe cea in scadere. Manipulatorul, prin activitatea lui pe piata, amplifica "misterul pozitiv", cumparand actiuni si dand o tendinta de crestere mai accentuata a preturilor, dupa cum poate sa amplifice "misterul negativ", vanzand actiuni si provocand o mai mare scadere a pretului decat cea fireasca.

In fine, operatorii de pe piata de actiuni pot manipula si pe baza pozitiilor tehnice ale pietei. Cand piata este puternica din punct de vedere tehnic, de pilda cand o actiune este supravanduta, operatorul poate impinge pretul in sus, efectuand vanzari "short". Pe de alta parte, daca piata este in pozitie slaba din punct de vedere tehnic, operatorul introduce ordine de cumparare "stop imediat sub nivelul pietei" pentru a sparge pretul.

Publicul este foarte derutat atunci cand afla despre cresterea pretului si a volumului de tranzactii cu o anumita actiune. Stiind acest lucru, manipulatorii creeaza uneori o activitate artificiala in legatura cu acea actiune. Ei fac tranzactii fictive intre ei, vanzand-o si rascumparand-o in mod repetat, la preturi mai mari decat cele ale pietei. In fapt, nu are loc un schimb de proprietate si nici unul dintre manipulatori nu castiga sau pierde. Rezultatul este insa un volum de tranzactii mare, la un pret majorat.

9

Instrumente Financiare ( partea II )

Piata obligatiunilor

Obligatiunea este valoarea mobiliara emisa cu dobanda (sau cu discount, in cazul obligatiunilor cu cupon zero), prin care emitentul se obliga sa plateasca proprietarului, la anumite intervale de timp, o suma de bani, numita cupon, precum si sa restituie la scadenta valoarea integrala sau ramasa a principalului.

Caracteristicile generale ale obligatiunilor, sunt urmatoarele :

- reprezinta o fractiune dintr-un imprumut ;

- detinatorul are calitatea de creditor (in raport cu emitentul) ;

- nu confera drept de vot in adunarile generale ale emitentului ;

- asigura un venit fix, sub forma de cupon ;

- durata de viata este limitata (pana la scadenta obligatiunii)

Astfel, obligatiunea este un titlu de credit cu venit fix, care indeplineste functia de mobilizare de capitaluri pe termen lung pentru sprijinirea realizarii unor obiective precizate ale statului sau ale unor particulari; el este deci un imprumut, purtator al unei dobanzi platibile periodic, realizat prin intermediul unor hartii de valoare in favoarea statului sau a unei societati care se obliga la o prestatie oarecare, de obicei in bani, la un termen specificat. Imprumutul se poate realiza in moneda nationala, caz in care este vorba despre un imprumut intern, sau intr-o moneda straina, caz in care este vorba despre un imprumut extern. Cel care cumpara obligatiunile este tocmai beneficiarul prestatiei si joaca rolul de creditor.

Pentru ca acest imprumut sa poata avea loc trebuie indeplinite cumulativ, urmatoarele conditii:

- obligatiunile sunt emise in sume standard;

- se stabileste o banca sau un sindicat bancar care agreeaza preluarea emisiunii si care are rolul de a plasa obligatiunile posesorilor de capitaluri disponibile;

- se gaseste o piata convenabila pentru negocierea si cotarea obligatiunilor;

- se creeaza un serviciu ad-hoc, prin tragere la sorti, in tara emitenta, caruia ii revine rolul de a rambursa esalonat capitalul investit.

Potrivit unui autor, "o obligatiune este asemenea unei felii dintr-un tort urias pe care, desi nu l-ai preparat tu, trebuie sa-l imparti altora. De fiecare data cand intinzi cate o felie, cade cate o firimitura pe care ai voie s-o pastrezi. Daca ajungi sa imparti destul de multe felii, atunci, intr-un timp relativ scurt, vei ramane cu destule firimituri, incat sa-ti poti permite sa-ti faci din ele un tort de dimensiuni considerabile"- Dominique Gallois.

Obligatiunile se pot clasifica:

1. dupa personalizarea lor:

a) obligatiuni nominale, in cazul in care creditorul este mentionat in cuprinsul titlului;

b) obligatiuni la purtator, in cazul in care detinatorul lor nu este specificat, cu conditia ca in textul obligatiunilor de acest fel sa se precizeze ca detinatorul lor are dreptul la prestatia stabilita.

2. dupa trasaturile lor specifice. Astfel, pot fi mentionate instrumente hibride, care

prezinta trasaturi ale pietelor de datorii si ale celor de titluri:

a) obligatiuni convertibile :

Obligatiunile convertibile sunt instrumente de datorie cu rata fixa a dobanzii, care confera detinatorului dreptul, dar nu si obligatia de a schimba obligatiunea si toate cupoanele ramase contra unui numar prestabilit de actiuni obisnuite sau alte instrumente de datorie ale emitentului, la un pret prestabilit si la o data sau date prestabilite.

Prin natura lor, obligatiunile convertibile sunt instrumente hibride, deoarece incorporeaza trasaturi atat ale pietei de datorii, cat si ale pietei de titluri, pentru investitori si emitenti; totodata, ele prezinta rate ale cupoanelor mai scazute decat obligatiunile conventionale, deoarece ofera un profit potential mai mare. Obligatiunile convertibile sunt emise atat de guverne, cat si, in proportie mai mare, de catre firme.

Ele pot fi convertite in alte instrumente de datorie in actiuni ale altor firme (de unde denumirea de obligatiuni sanjabile) in actiuni ale unei corporatii.

Pretul prestabilit poarta denumirea de pret de conversie si este determinat inainte de emisiune. Acest pret este mai mare decat pretul curent de tranzactionare al actiunilor unei firme. Aproape toate convertibilele incorporeaza o componenta call, care permite emitentului sa forteze efectiv conversia dupa ce pretul actiunilor atinge un anumit nivel, de exemplu de 130% din pretul de conversie. Coeficientul de conversie exprima numarul efectiv de actiuni in care poate fi convertita o obligatiune si se determina dupa relatia

Prima de conversie reprezinta suma cu care pretul de piata al unei obligatiuni convertibile depaseste pretul de piata al actiunilor obisnuite, fiind utilizata pentru a se determina daca conversia unei obligatiuni este profitabila sau nu la o anumita data viitoare. Se determina dupa relatia

Investitorii care cumpara obligatiuni convertibile cumpara de fapt o optiune pe rata dobanzii, pentru o emisiune viitoare de obligatiuni. Investitorii in obligatiuni convertibile beneficiaza de urmatoarele avantaje:

- venituri fixe garantate, pana la conversie, fata de rentabilitati ale dividendelor;

- in cazul conversiei, numarul de actiuni este cunoscut si nu exista costuri de brokeraj;

- clasarea obligatiunilor intr-o categorie superioara fata de titlurile de natura actiunilor, in cazul in care emitentul intra in lichidare.

Avantajele conferite emitentilor in cazul tranzactionarii de obligatiuni convertibile, sunt urmatoarele :

- obligatiunile convertibile reprezinta o modalitate mai ieftina de a emite datorii, ceea ce este de regula preferabil, insa neasigurat ;

- titlurile de valoare sunt emise cu prima ;

- nu exista nici un cost de pastrare asociat pozitiei amanate a titlului - costul de pastrare este diferenta dintre dobanda generata si costul de finantare a pozitiei respective ;

- majoritatea obligatiunilor convertibile incorporeaza caracteristicile unei optiuni call pentru emitent, care efectiv forteaza conversia dupa o apreciere stabilita a actiunilor - adesea aceasta se situeaza la nivelul a 130% fata de pretul de conversie.

Dezavantajele emitentilor in cazul tranzactionarii de obligatiuni convertibile, sunt urmatoarele :

- acest tip de obligatiuni nu este de regula acceptat pentru tranzactii swap, deoarece termenul de scadenta a obligatiunilor este nesigur - investitorii pot proceda la conversie in cadrul perioadei de conversie stabilite ;

- daca emitentul prezinta un randament inalt al dividendului, rata cuponului poate fi prea ridicata pentru a mai permite economii de costuri semnificative.

Avantajele conferite investitorilor in cazul tranzactionarii de obligatiuni convertibile, sunt urmatoarele :

- o obligatiune convertibila ofera plati de cupoane pana in momentul scadentei sau al conversiei ;

- expunere angrenata a emitentului fata de titlurile respective.

Dezavantajele investitorilor in cazul tranzactionarii de obligatiuni convertibile, sunt urmatoarele :

- acest tip de obligatiuni nu este de regula acceptat pentru tranzactii swap, deoarece termenul de scadenta a obligatiunilor este nesigur - investitorii pot proceda la conversie in cadrul perioadei de conversie stabilite ;

- daca emitentul prezinta un randament inalt al dividendului, rata cuponului poate fi prea ridicata pentru a mai permite economii de costuri semnificative.

b) obligatiuni cu warrant :

Obligatiunile cu warant sunt obligatiuni standard cu cupoane, dar care au un numar prestabilit de warante atasate.

Fiecare warant confera detinatorului dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara un numar convenit din actiunile emitentului, la un pret stabilit - pretul de exercitare a warantului - la o anumita data sau date viitoare, precizate.

Daca warantul este exercitat, atunci este implicata o plata suplimentara pentru cumpararea actiunilor.

Obligatiunile cu warant sunt tot instrumente hibride, deoarece pot prezenta optiuni atat pentru emitent, cat si pentru investitor si prezinta rate ale cupoanelor mai scazute decat cele pentru obligatiunile conventionale, deoarece ofera un potential de profit mai ridicat.

Obligatiunile cu warante atasate pot fi pastrate ca o entitate si pot fi tranzactionate drept cum-warrants; acestea sunt purtatoarele unui pret mai ridicat, care reflecta potentialul mai ridicat de profit al obligatiunii. Totusi investitorul are de asemenea posibilitatea de a detasa warantele si de a tranzactiona separat obligatiunea si warantele drept obligatiuni si varante ex-warrant sau stripped.

Obligatiunile cu warant difera de cele convertibile prin aceea ca nu prezinta caracteristici de optiune call pentru emitenti, care sa permita fortarea exercitarii warantelor, daca pretul actiunilor obisnuite depaseste o anumita limita stabilita.

Warantele pe titluri de natura actiunilor sunt exercitate la un pret prestabilit, care este platit in momentul exercitarii.

Intr-o prima faza, warantele sunt destinate investitorilor in cautare de optiuni pe actiuni, pe termen lung, la preturi prestabilite. Warantele pe titluri de natura actiunilor sunt instrumente speculative si volatile, iar investitorii trebuie sa fie permanent constienti de corelatia dintre pretul de exercitare si pretul curent de piata al actiunilor.

Avantajele conferite emitentilor in cazul tranzactionarii de obligatiuni cu warant, sunt urmatoarele :

- plati mai reduse in contul cupoanelor, deoarece warantul are o valoare proprie ;

- costul emisiunii obligatiunii este mai scazut decat cel al emisiunii de actiuni ;

- ca si in cazul obligatiunilor convertibile, pana in momentul exercitarii warantului nu se produce nici o modificare in numarul de actiuni sau in capitalul companiei ;

- elementul de datorie al obligatiunii poate fi utilizat pentru tranzactii swap.

Dezavantajele emitentilor in cazul tranzactionarii de obligatiuni cu warant, sunt urmatoarele :

- warantele nu pot fi exercitate de catre investitori decat la anumite termene precizate, astfel incat, daca pretul actiunilor creste dramatic, investitorul poate profita - emitentul nu poate forta exercitarea warantului ;

- elementul de datorie al obligatiunii este prioritar in cazul in care emitentul intra in lichidare.

Avantajele conferite investitorilor in cazul tranzactionarii de obligatiuni cu warant, sunt urmatoarele :

- avantaje de angrenare ("gearing") ;

- cuponul obligatiunii ofera un cash flow similar celui oferit de o obligatiune cu cupon fix;

- emitentul nu poate impune nici o caracteristica de optiune call la exercitarea warantului.

Dezavantajele investitorilor in cazul tranzactionarii de obligatiuni cu warant, sunt urmatoarele :

- exista un element de risc asociat warantelor - pretul actiunilor poate creste sau scadea;

- elementul de warant al obligatiunii nu genereaza nici un venit - el este numai un instrument speculativ.

Statul, principalul emitent de titluri financiare obligatare, poate emite urmatoarele tipuri de obligatiuni:

a) rente perpetue, care sunt imprumuturi al caror capital nu poate fi niciodata reclamat de subscriitor si care dau dreptul acestuia la o renta anuala fixa. Subscriitorul este deci intr-o situatie rea, deoarece statul poate lansa un nou imprumut, in conditii mai favorabile si poate rambursa imprumutul anterior ;

b) obligatiuni amortizabile sau rambursabile (la sfarsit), care au toate caracteristicile titlurilor obligatare clasice, dar al caror pret de rambursare poate fi superior valorii nominale, iar in plus, se bucura de un regim fiscal preferential (scutirea de impozit pe venit) ;

c) obligatiuni asimilate trezoreriei, care sunt titluri emise in transe succesive, fiecare transa fiind asimilata transei precedente, avand aceeasi scadenta ;

d) obligatiuni indexate, a caror valoare este reactualizata pe baza de indici.

Sectorul privat, cautand sa-si asigure accesul pe piata, este emitent de obligatiuni participative, care au dobanda fixa, un pret de rambursare minim garantat, si care, in plus, dau dreptul la o dobanda suplimentara si la o prima de rambursare care depind de profiturile realizate de emitenti.

In cazul obligatiunilor clasice, modul de recompensare si conditiile de amortizare sunt fixate la emisiunea acestora. Dobanda este fixa, cuponul platit o data pe an este fix si egal cu dobanda anuala aplicata la valoarea nominala.

1. in functie de tipul emitentului: obligatiuni de stat, obligatiuni municipale, obligatiuni corporatiste etc.;

2. din punctul de vedere al maturitatii si al clauzelor specificate in prospectul de emisiune:

a) obligatiuni care au o singura scadenta => term bonds;

b) obligatiuni care contin clauze care dau dreptul emitentului sa rascumpere integral sau partial obligatiunile anterior datei scadentei => aceste clauze se numesc call provisions (callable bonds);

c) obligatiuni care contin clauze care permit investitorilor sa vanda emitentului obligatiunile detinute, la anumite date prestabilite => aceste clauze se numesc put provisions (putable bonds);

d) obligatiuni care contin clauze care permit emitentului sa rascumpere inainte de scadenta o parte substantiala din obligatiunile emise in baza unui program prestabilit, de exemplu obligatiunile emise de companii din sectorul industrial si al utilitatilor => aceste clauze se numesc sinking-fund provisions;

e) emisiuni de obligatiuni care cuprind pachete de obligatiuni cu maturitati diferite (obligatiuni seriale) => serial bonds;

f) obligatiuni convertibile in actiuni sau alte obligatiuni (o emisiune de obligatiuni care pot fi preschimbate intr-un anumit numar prestabilit de actiuni comune ale emitentului) => convertible bonds. Termeni utilizati: rata de conversie (conversion ratio) - indica numarul de actiuni care pot fi obtinute ca urmare a preschimbarii unei obligatiuni in actiuni comune - si pretul de conversie la emisiune (conversion price sau stated conversion price).

3. din punctul de vedere al cuponului, se remarca urmatoarele tipuri de obligatiuni:

a) obligatiuni la purtator (bearer bonds) => detinatorii obligatiunilor detaseaza cuponul si il prezinta agentului de plata pentru a incasa dobanda corespunzatoare;

b) obligatiuni dematerializate (registered bonds) => sunt evidentiate prin inscriere in cont;

c) obligatiuni care permit emitentului sa omita sau sa intarzie plata dobanzii in cazul in care veniturile acestuia sunt prea mici (income / deferrable bonds) => aceste obligatiuni sunt emise in general de companii care au dificultati financiare sau sunt in proces de reorganizare;

d) obligatiuni emise fara cupon (zero-coupon bonds) => obligatiuni emise in SUA de corporatii si municipalitati, incepand cu anii '80, prin care investitorii nu primesc dobanda sub forma de plata periodica, dar care in schimb sunt vandute, in majoritatea cazurilor, cu discount fata de valoarea nominala (la un pret mai mic decat aceasta). Aceste titluri sunt rascumparate la scadenta la valoarea nominala;

e) obligatiuni ale caror plati ale cupoanelor sunt legate de indicele inflatiei (inflation-indexed bonds), in vederea evitarii erodarii puterii de cumparare a valorii banesti a platilor cupoanelor;

f) obligatiuni a caror rata a cuponului se actualizeaza in functie de un indice (indexed bonds);

g) obligatiuni a caror rata a cuponului creste de-a lungul perioadei de viata (step-up notes). Alternativ, exista obligatiuni al caror cupon scade constant pe durata de viata;

h) obligatiuni cu rata fixa a cuponului (fixed coupon rate);

i) obligatiuni cu rata variabila a cuponului (floating-rate bonds, variable-rate/ adjustable-rate bonds) => rata cuponului este actualizata periodic fata de o rata de referinta plus un spread:

floating-rate bonds (floaters): rata cuponului se actualizeaza de mai multe ori pe an;

variable-rate/adjustable-rate bonds: rata cuponului se actualizeaza o singura data pe an.

j) obligatiuni care sunt emise la un pret mult mai mic decat valoarea nominala, dar a caror rata a cuponului este stabilita intentionat la un nivel mai mic decat rata curenta din piata (original-issue discount bonds or "OIDs").

4. din punctul de vedere al principalului, se remarca obligatiunile ale caror plati ale cupoanelor includ si o cota parte din principal => declining value bond.

Emitentul unei obligatiuni are doua sarcini:

- sa verse detinatorului o recompensa anuala a carei suma totala este fixata la emisiune;

- sa ramburseze capitalul imprumutat, in conditiile stabilite prin contractul de emisiune.

Orice obligatiune face parte dintr-o emisiune de obligatiuni prin care emitentul a imprumutat un capital. Emisiunile de obligatiuni pot fi:

- publice, daca :

a) sunt oferite spre vanzare oricarui investitor si, cumulativ :

b) daca prospectul de emisiune garanteaza cotarea la bursa a obligatiunilor;

- plasamente particulare, daca

a) sunt preluate integral de anumiti investitori ;

b) nu vor fi cotate la bursa.

Obligatiuni corporatiste

Emitentii de obligatiuni corporatiste sunt societatile comerciale pe actiuni, constituite in conformitate cu Legea nr. 31/1990, care trebuie sa respecte urmatoarele prevederi referitoare la emisiunea de obligatiuni corporatiste:

- decizia de emitere a obligatiunilor corporatiste revine adunarii generale extraordinare a actionarilor;

- valoarea maxima a emisiunii de obligatiuni corporatiste trebuie sa reprezinte trei patrimi din capitalul varsat si existent, conform celui din urma bilant contabil aprobat al societatii;

- valoarea nominala a unei obligatiuni nu poate fi mai mica de 25.000 de lei;

- obligatiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de o valoare egala si acorda posesorilor lor drepturi egale;

- obligatiunile pot fi emise in forma materiala, pe suport de hartie, sau in forma dematerializata, prin inscriere in cont;

- o societate emitenta de obligatiuni nu va putea proceda la reducerea capitalului social prin restituiri facute actionarilor din sumele rambursate in contul actiunilor, decat in proportie cu valoarea obligatiunilor rambursate.

Conform Legii nr. 31/1990, detinatorii de obligatiuni se pot intruni in adunare generala, pentru a delibera asupra intereselor lor. Adunarea detinatorilor de obligatiuni legal constituita poate:

- sa numeasca un reprezentant al detinatorilor de obligatiuni si unul sau mai multi supleanti, cu dreptul de a-i reprezenta fata de societate si in justitie, fixandu-le remuneratia; acestia nu pot lua parte la administrarea societatii, dar vor putea asista la adunarile sale generale;

- sa indeplineasca toate actele de supraveghere si de aparare a intereselor lor comune sau sa autorizeze un reprezentant cu indeplinirea lor;

- sa constituie un fond, care va putea fi luat din dobanzile cuvenite detinatorilor de obligatiuni, pentru a face fata cheltuielilor necesare apararii drepturilor lor, stabilind, in acelasi timp, regulile pentru gestiunea acestui fond;

- sa se opuna la orice modificare a actului constitutiv sau a conditiilor imprumutului, prin care s-ar putea aduce o atingere drepturilor detinatorilor de obligatiuni;

- sa se pronunte asupra emiterii de noi obligatiuni.

Obligatiunile municipale in SUA

Titlurile de valoare municipale sunt titluri de datorie emise de state, metropole, orase, municipii, districte, subdiviziuni politice si teritoriale ale Statelor Unite, precum si de catre autoritatile si agentiile lor. Capitalul obtinut prin intermediul acestor titluri de valoare este folosit, de exemplu, pentru construirea unui liceu nou, a unei instalatii de purificare a apei, extinderea unei autostrazi intr-o zona rurala, construirea unui centru polisportiv, iar, uneori, doar pentru refinantarea unei datorii vechi.

Obligatiunile municipale emise dupa Legea reformei fiscale (Tax Reform Act - TRA), in vigoare de la 15 august 1986, se clasifica in:

a) obligatiuni de interes public (public purpose bonds), emise in mod direct de administratia statala sau de cea locala; sunt folosite pentru finantarea proiectelor municipale traditionale, cum ar fi construirea unei scoli sau programul de modernizare a unei autostrazi, proiecte care sunt, evident, in raspunderea guvernului. Aceste obligatiuni municipale sunt scutite de impozit;

b) obligatiuni de interes privat (private activity bonds), chiar daca sunt emise de administratia statala sau de cea locala, ori de o agentie, furnizeaza fonduri pentru proiecte "private", cum ar fi o arena sportiva, un centru comercial sau un centru civic. Aceste obligatiuni se supun impozitarii federale, dar pot fi scutite de impozitele statale sau locale in statele in care au fost emise;

c) obligatiuni de interes neguvernamental (nongovernmental purpose bonds) atrag fonduri pentru scopuri "neguvernamentale" (dar nu "private"), cum ar fi imprumuturile pentru studenti sau pentru locuinte. Acestea sunt scutite de impozit, dar Legea reformei fiscale limiteaza suma pe care municipalitatea o poate obtine din astfel de emisiuni de obligatiuni, iar venitul este tratat fiscal ca un element preferential in calcularea impozitului minim alternativ.

Euroobligatiunile

Euroobligatiunile sunt titluri de creanta care se emit de catre sindicate bancare internationale pe alte piete decat piata tarii imprumutatoare. Euroobligatiunile se deosebesc de obligatiunile emise pe piata obligatara nationala prin:

- necesitatea unor sindicate de emisiune internationale, prin a caror mijlocire se asigura distribuirea optima a titlurilor de acest gen pe mapamond;

- adoptarea unui statut fiscal preferential. Euroobligatiunile sunt scutite de impozitul pe surse de venit de catre tarile emitente.

Emisiunile de euroobligatiuni au urmatoarele caracteristici:

- sunt emise intr-o moneda terta si aduc intermediarilor venituri din operatiunea de comision efectuata;

- sunt emise in tari care nu aplica impunerea veniturilor obtinute la sursa (criteriul originii veniturilor); sunt cotate pe diferite piete, piata financiara secundara fiind mentinuta de intermediarii financiari.

Tipurile de euroobligatiuni sunt urmatoarele:

a) euroobligatiuni ordinare sau clasice: sunt titluri de creanta la purtator, negociabile, care atesta detinatorului dreptul de creanta asupra emitentului;

b) euroobligatiunile convertibile: sunt titluri de creanta care pot fi convertite in orice moment in actiuni ale societatii emitente sau ale societatii-mama, prin decizia acesteia;

c) euroobligatiuni cu warant: sunt euroobligatiuni ordinare sau clasice insotite de unul sau mai multe drepturi de optiune (warrants) care permit cumpararea sau subscrierea intr-o perioada si proportie determinate, la un pret fixat in momentul emisiunii, de actiuni la societatea emitenta, la o filiala sau la societatea-mama. Societatile japoneze au emis euroobligatiuni warant cu dreptul de optiune in raport cu care se poate realiza schimbul. Optiunea (warrantul) poate fi detasabila si obiect al unei tranzactii separate pe piata financiara secundara sau poate fi nedetasabila de titlul obligatar. Optiunea se poate exercita la data fixa sau la alte date potrivit contractului de emisiune.

Evaluarea obligatiunilor.

Caracteristicile si evaluarea obligatiunilor

Operatiunile cu obligatiuni

Normele aplicabile operatiunilor avand ca obiect obligatiuni emise de catre societati comerciale, autoritati ale administratiei publice centrale si locale, precum si de catre alte entitati recunoscute drept emitenti de obligatiuni de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare se bazeaza pe Regulamentul nr. 14 privind operatiunile cu obligatiuni, care se aplica la:

- tranzactii pe piata secundara;

- tranzactii incheiate in cadrul unei oferte publice primare;

- tranzactii dispuse prin hotarari judecatoresti;

- tranzactii determinate prin reglementari ale CNVM;

- transferuri directe.

Termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

Cont reprezinta contul de obligatiuni deschis in Registrul BVB de catre BVB sau de catre societatile de servicii de investitii financiare, in care sunt evidentiate toate detinerile de obligatiuni ale unei persoane fizice sau juridice;

Cotatie informativa reprezinta intentia, nu si obligatia, de a cumpara sau a vinde un numar de obligatiuni la un anumit pret.

Cupon reprezinta suma de bani corespunzatoare dobanzii calculate pentru perioada cupon a titlului, datorata periodic de catre emitent detinatorilor de obligatiuni si la plata careia acesta s-a angajat prin documentul de emisiune.

Cupon curent reprezinta cuponul a carui perioada cupon nu s-a incheiat la data decontarii tranzactiei si a carui obligatie de plata devine exigibila la cea mai apropiata data a cuponului stabilita in documentul de emisiune.

Cupon precedent reprezinta cuponul cel mai recent platit, prin raportare la data decontarii tranzactiei.

Data cupon reprezinta ziua calendaristica la care devine exigibila obligatia emitentului de a efectua plata unui cupon si/sau a unei cote-parti din principal catre proprietarii de obligatiuni inregistrati in "Lista detinatorilor de obligatiuni" la data de referinta stabilita pentru cuponul respectiv.

Data de emisiune reprezinta data de la care incepe sa se acumuleze dobanda corespunzatoare primului cupon.

Data ex-cupon reprezinta data de decontare a tranzactiilor incheiate prin sistemul BVB, data de la care cumparatorii unei obligatiuni nu mai beneficiaza de plata cuponului curent si/sau a unei cote-parti din principal. Data ex-cupon este ziua lucratoare imediat urmatoare datei de referinta si marcheaza inceputul perioadei ex-cupon. Se stabilesc date ex-cupon pentru fiecare perioada cupon, cu exceptia perioadei ultimului cupon.

Data de referinta reprezinta data care serveste la identificarea proprietarilor de obligatiuni care au dreptul de a primi cuponul curent si/sau o cota-parte din principal sau valoarea integrala sau ramasa a principalului, in conformitate cu documentul de emisiune, sau alte drepturi stabilite de lege, prin raportare la inregistrarile din registrul BVB de la sfarsitul zilei respective. Se stabilesc date de referinta pentru fiecare perioada cupon in parte.

Data scadentei reprezinta ultima data cupon a unei obligatiuni. La aceasta data devine exigibila plata ultimului cupon si/sau valoarea integrala sau ramasa a principalului.

Dobanda acumulata reprezinta cota-parte din valoarea cuponului curent corespunzatoare zilelor se din perioada cuponului curent, incepand cu data de emisiune sau data cuponului precedent, inclusiv, pana la data decontarii tranzactiei, exclusiv. Dobanda acumulata este exprimata ca procent din valoarea curenta a principalului obligatiunii. Dobanda acumulata poate fi pozitiva sau negativa.

Dobanda acumulata pozitiva reprezinta dobanda acumulata corespunzatoare numarului de zile care s-au s de la data emisiunii, in cazul perioadei primului cupon, sau data cuponului precedent, inclusiv, pana la data de decontare a tranzactiei, exclusiv.

Dobanda acumulata negativa reprezinta dobanda acumulata corespunzatoare numarului de zile ramas din cuponul curent, incepand cu data decontarii tranzactiei, inclusiv, pana la data cuponului, exclusiv.

Lista detinatorilor de obligatiuni reprezinta documentul pe suport electronic sau hartie intocmit si transmis de BVB emitentului si care cuprinde informatii referitoare la seria emisiunii, numarul de obligatiuni in circulatie, numele/denumirea detinatorilor de obligatiuni, datele de identificare si numarul de obligatiuni detinute de fiecare proprietar in parte.

Obligatiune cu cupon reprezinta acea obligatiune cu dobanda prin care emitentul se obliga sa plateasca proprietarului o suma de bani la anumite intervale de timp, precum si sa restituie la scadenta valoarea integrala sau ramasa a principalului.

Perioada cupon reprezinta intervalul de timp, exprimat in zile, cuprins intre data de emisiune si data primului cupon sau intervalul de timp cuprins intre data cuponului precedent si data cuponului curent. In functie de perioada cupon, cuponul poate fi normal, scurt sau lung.

Perioada cum-cupon reprezinta intervalul de timp, exprimat in zile, cuprins intre data de emisiune sau data cuponului precedent, inclusiv, si data de referinta, inclusiv.

Perioada ex-cupon reprezinta intervalul de timp, exprimat in zile, cuprins intre data ex-cupon, inclusiv, si data cuponului curent, exclusiv.

Piata deal reprezinta un segment al pietei secundare a obligatiunilor care functioneaza pe principiul negocierii directe intre doi intermediari.

Piata de oferte reprezinta un segment al pietei obligatiunilor in care se deruleaza oferte publice si plasamente private.

Piata principala reprezinta un segment al pietei secundare a obligatiunilor, de tip "order driven", care functioneaza pe principiul executarii automate a ordinelor introduse.

Pret brut reprezinta pretul care include dobanda acumulata si este mentionat intr-un ordin sau deal de cumparare sau vanzare a unei obligatiuni introdus in sistemul BVB.

Pretul brut este exprimat ca procent din valoarea principalului unei obligatiuni.

Pret net reprezinta pretul care nu include dobanda acumulata si este mentionat intr-un ordin sau deal de cumparare sau vanzare a unei obligatiuni introdus in sistemul BVB.

Pretul net este exprimat ca procent din valoarea principalului unei obligatiuni.

Principalul reprezinta valoarea imprumutului corespunzator unei obligatiuni, exclusiv dobanda aferenta, pe care emitentul se angajeaza sa-l ramburseze la scadenta. Principalul poate avea valoare unica, atunci cand exista o singura rambursare, sau o valoare curenta, in cazul unor rambursari anticipate. Rata cuponului se aplica la valoarea curenta a principalului.

Registrul ordinelor reprezinta lista tuturor ordinelor corespunzatoare unei anumite serii de obligatiuni care sunt introduse in sistemul BVB.

Registrul cotatiilor informative reprezinta lista tuturor cotatiilor informative corespunzatoare unei anumite serii de obligatiuni care sunt afisate in sistemul BVB.

Rata cupon reprezinta rata anuala a dobanzii exprimata ca procent din valoarea curenta a principalului si este utilizata pentru determinarea valorii cuponului.

Seria emisiunii reprezinta un cod alfanumeric unic prin care se identifica o emisiune de obligatiuni a unui emitent.

Tranzactia cum-cupon reprezinta tranzactia a carei decontare are loc in perioada cum-cupon.

Tranzactia ex-cupon reprezinta tranzactia a carei decontare are loc in perioada ex-cupon.

Conventii si formule de calcul

1. Conventii cu privire la pret

a) Obligatiunile cu dobanda fixa si cu dobanda flotanta predeterminata se tranzactioneaza pe baza de pret net.

b) Obligatiunile cu dobanda flotanta postdeterminata se tranzactioneaza pe baza de pret brut.

c) In cazuri justificate, directorul general al BVB poate stabili ca obligatiunile mentionate la alineatul a) sa se tranzactioneze pe baza de pret brut.

2. Data de referinta si data ex-cupon

a) Data de referinta pentru obligatiunile tranzactionate la BVB este a treia a zi lucratoare anterioara datei cuponului sau datei scadentei.

b) Directorul general al BVB poate decide modificarea intervalului de timp dintre data de referinta si data platii cuponului si/sau a principalului, prevazut la punctul a). Data ex-cupon aferenta fiecarei perioade cupon se ajusteaza corespunzator modificarii efectuate de BVB.

c) In cadrul perioadei ultimului cupon, societatile de servicii de investitii financiare nu vor incheia tranzactii ale caror date de decontare sunt ulterioare datei de referinta.

3. Dobanda acumulata

a) Dobanda acumulata corespunzatoare tranzactiilor cum-cupon este pozitiva si se determina astfel:

Dobanda acumulata pozitiva (%) = Rata cupon (%)

unde:

Numar zile acumulate = numarul de zile se de la data emisiunii sau data cuponului precedent, inclusiv, pana la data decontarii tranzactiei, exclusiv;

Numar zile an = se calculeaza in functie de conventia de calcul utilizata pentru determinarea dobanzii acumulate.

b) Prin intermediul unei tranzactii cum-cupon, cumparatorul de obligatiuni beneficiaza de plata cuponului curent si plateste vanzatorului dobanda acumulata pozitiva.

c) Dobanda acumulata corespunzatoare tranzactiilor ex-cupon este negativa si se determina astfel:

Dobanda acumulata = - Rata cupon (%)

unde:

Numar zile ramase = numarul de zile ramase din perioada cuponului curent, incepand cu data decontarii tranzactiei, inclusiv, pana la data cuponului curent, exclusiv;

Numar zile din an = numarul de zile din an este calculat in functie de conventia de calcul utilizata pentru determinarea dobanzii acumulate.

d) Prin intermediul unei tranzactii ex-cupon, vanzatorul unei obligatiuni beneficiaza de plata cuponului curent si plateste dobanda acumulata negativa.

4. Valoarea tranzactiei

a) Valoarea unei tranzactii cu obligatiuni, simbolizata in continuare prin VT, incheiate pe baza pretului net se determina astfel:

VT (lei) = Principalul (lei) Numar obligatiuni

unde:

Dobanda acumulata = dobanda acumulata pozitiva, in cazul tranzactiilor cum-cupon, sau dobanda acumulata negativa, in cazul tranzactiilor ex-cupon.

b) Valoarea unei tranzactii cu obligatiuni (VT) incheiate pe baza pretului brut se determina astfel:

VT (lei) = [Pret brut (%) /100] Principalul (lei) Numar obligatiuni

5. Obligatiuni cu dobanda fixa

a) In cazul obligatiunilor cu dobanda fixa, conventia de calcul utilizata pentru determinarea dobanzii acumulate este actual/actual si este explicata in anexa la acest capitol.

b) Numarul de zile din an utilizat in formula dobanzii acumulate se calculeaza in functie de perioada cuponului normal, scurt sau lung in care se deconteaza tranzactia.

6. Obligatiuni cu dobanda flotanta

a) In cazul obligatiunilor cu dobanda flotanta, conventia de calcul utilizata pentru determinarea dobanzii acumulate este actual/360 si este explicata in anexa la prezentul capitol.

b) Numarul de zile din an utilizat in formula dobanzii acumulate este 360.

Piata principala

1. Tipuri de ordine

Tipurile de ordine utilizate in sistemul BVB sunt urmatoarele:

a. ordinul-limita, care include pretul si care se executa la pretul indicat sau la un pret mai bun;

b. ordinul la piata, care nu include pretul si care se executa la cel mai bun pret din piata principala.

Ordinele-limita si la piata pot avea unul dintre urmatoarele termene de valabilitate:

"Day", valabil pana la sfarsitul zilei de tranzactionare curenta;

"Open", valabil pana la executie, retragere sau eliminarea automata din sistem.

2. Modificare si retragere ordine

Agentul de bursa are dreptul sa modifice si sa retraga ordinele proprii introduse in sistem, in conformitate cu "Manualul de utilizare a sistemului BVB".

Sistemul BVB elimina automat ordinele in cazul in care:

termenul de valabilitate a acestora a expirat;

pretul ordinelor nu se mai incadreaza in limita de variatie admisa.

Ordinele societatilor de servicii de investitii financiare, care din vina proprie nu mai au acces la sistemul BVB, sunt eliminate din sistem.

3. Prioritati de executare a ordinelor

Ordinele sunt afisate si executate in conformitate cu urmatoarele criterii de prioritate, in ordine descrescatoare:

pretul ordinului - prioritatea cea mai mare de executie o au ordinele cu cel mai bun pret;

tipul contului - prioritatea de executie la acelasi nivel de pret este, in ordinea descrescatoare, cont client, cont institutie, cont propriu, cont profesional;

timpul introducerii ordinului in sistem - prioritatea de executie, la acelasi nivel de pret si pentru acelasi tip de cont, se realizeaza potrivit principiului "primul venit, primul servit".

Modificarea in sens crescator a numarului de obligatiuni din cadrul unui ordin conduce la pierderea prioritatii existente.

Piata deal

1. Introducere deal-uri

Deal-ul reprezinta oferta ferma de cumparare sau de vanzare a unui anumit numar de obligatiuni care este transmisa direct de catre un agent de bursa, denumit in continuare initiator, catre un alt agent de bursa, denumit in continuare contraparte.

Identitatea initiatorului care transmite deal-ul este vizibila numai contrapartii acestuia.

Informatiile necesare la introducerea unui deal in sistemul BVB sunt urmatoarele:

contraparte;

serie emisiune;

pret net sau brut;

numar obligatiuni;

cont;

termen de decontare;

termen de valabilitate, respectiv "Day".

Sistemul BVB furnizeaza societatii de servicii de investitii financiare detalii cu privire la deal-urile initiate si primite, fara a se limita la:

identitatea agentului de bursa;

pret brut, in cazul in care seria de obligatiuni se tranzactioneaza pe baza de pret net;

valoare;

identificator numeric unic.

Retragere deal-uri

Agentul de bursa are dreptul sa retraga deal-ul propriu introdus in sistem numai dupa scurgerea a cel putin cinci minute de la momentul introducerii acestuia.

Sistemul BVB elimina automat dealurile in cazul in care termenul de valabilitate al acestora a expirat.

Deal-urile societatilor de servicii de investitii financiare care din vina proprie nu mai au acces la sistemul BVB sunt eliminate din sistem.

Tipuri de conturi

Tipurile de conturi utilizate in sistemul BVB sunt urmatoarele:

contul profesional, denumit in continuare cont staff, este detinut de actionari semnificativi, directori, administratori, cenzori externi independenti, cenzori interni, agenti de valori mobiliare ai societatii de servicii de investitii financiare, indiferent de natura juridica a raportului angajat-societate de servicii de investitii financiare;

contul propriu, denumit in continuare cont house, este detinut de un membru al Asociatiei Bursei in nume propriu;

contul institutie este detinut de banci, fonduri de investitii inchise si deschise, fonduri cu capital de risc, societati financiare, societati de investitii, inclusiv societatile de investitii financiare, societati de administrare a fondurilor si societatilor de investitii, fonduri de pensii, societati de depozitare a activelor fondurilor si societatilor de investitii, societati de asigurari si reasigurari, societati de custodie, societati de consultanta si plasament, fonduri de investitii si restructurare, institutii bursiere, institutii guvernamentale si neguvernamentale ale caror atributii si decizii pot avea impact asupra pietei de capital, precum si alte entitati calificate de catre CNVM;

contul client este detinut de un client, persoana fizica sau juridica, care nu se incadreaza in categoriile staff, house, institutie.

Piata titlurilor de stat

Potrivit Legii nr. 81∕1999 privind datoria publica, titlurile de stat sunt inscrisuri emise de Ministerul Finantelor Publice care atesta datoria publica sub forma de bonuri, certificate de trezorerie sau alte instrumente financiare ce se constituie in imprumuturi ale statului in moneda nationala si/sau in valuta de la populatie si persoane juridice, pe termen scurt, mediu si lung. Aceste imprumuturi, cunoscute sub numele de datorie interna a statului, pot fi emise in forma materializata sau dematerializata, nominative sau la purtator, negociabile sau nenegociabile si sunt folosite in principal pentru:

- finantarea deficitului bugetar (acoperirea diferentei dintre veniturile si cheltuielile statului);

- refinantarea datoriei publice;

- sustinerea balantei de plati si consolidarea rezervei valutare a statului;

- finantarea proiectelor de investitii pentru dezvoltarea sectoarelor prioritare ale economiei etc.

Titlurile de stat se prezinta sub forma de bonuri de tezaur, certificate de trezorerie si alte instrumente cu scadenta de un an sau de pana la un an si sub forma de obligatiuni si alte instrumente cu scadente mai mari de un an. Calitatea de agent al statului roman este indeplinita de Banca Nationala pentru emisiunile adresate persoanelor juridice si de CEC pentru cele adresate populatiei.

Elementele minime specificate la oferirea spre vanzare a titlurilor de stat (incluse in prospectul de emisiune) sunt urmatoarele: denumirea, data emisiunii si valoarea titlurilor de stat oferite, forma imprumutului de stat reprezentat prin titlurile aferente cu discount sau purtator de dobanda), rata dobanzii, metoda de calcul si datele la care se plateste dobanda (daca este cazul), data scadentei si clauza rambursarii in avans (daca este cazul). Valoarea titlurilor de stat se ramburseaza in conformitate cu conditiile de emisiune si cu prevederile Legii datoriei publice, iar, la data rambursarii, obligatiile statului se sting.

In conditiile actuale ale pietei financiare romanesti, certificatele de trezorerie se dovedesc a fi un plasament foarte rentabil, fiind utilizate atat de populatie, cat mai ales de persoanele juridice. Acest fapt este generat, pe de o parte, de riscul teoretic zero pe care le prezinta, iar pe de alta parte, de randamentul ridicat.

Titlurile de stat sunt de doua categorii:

a) cu discount, respectiv titluri de stat nepurtatoare de dobanda, vandute la un pret initial mai mic decat valoarea nominala, diferenta dintre pretul initial si valoarea nominala fiind discontul si reprezentand beneficiul cumparatorului;

b) purtatoare de dobanda, respectiv titluri de stat vandute la valoarea nominala sau cu discount sau prima si pentru care emitentul plateste periodic dobanzi conform conditiilor si termenilor cuprinsi in prospectul de emisiune a seriei.

Certificatele de trezorerie pot fi plasate prin licitatie, subscriptie publica sau subscriptie publica garantata. Titlurile de stat sunt emise in forma dematerializata, cu valori nominale, conform prevederilor prospectului fiecarei emisiuni.

Titlurile de stat pentru populatie se pot cumpara de la oficiile trezoreriei statului, iar cele pentru persoane juridice sunt subscrise prin intermediul bancilor, Banca Nationala avand rolul de agent al statului. Aceste inscrisuri pot fi emise si de autoritatile locale (obligatiunile municipale).

Piata secundara de tranzactionare a titlurilor de stat este in de organizare prin sistemele bursei de valori. Din pacate, conform reglementarilor actuale, aceasta piata este destul de ingusta: se va tranzactiona numai o parte din emisiunile de titluri cu scadenta peste un an. De asemenea, accesul societatilor de servicii de investitii financiare pe aceasta piata va fi destul de restrans.

Cadrul general cu privire la operatiunile cu titluri de stat

Operatiunile cu titluri de stat pot fi tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti, denumita in continuare BVB, pe piata secundara, cu exceptia celor prevazute in Regulamentul nr. 14 privind operatiunile cu obligatiuni.

Banca Nationala a Romaniei, denumita in continuare BNR, poate efectua operatiuni cu titluri de stat pe piata secundara a BVB in conformitate cu prevederile "Regulamentului nr. 1/30.03.2000 privind operatiuni de piata monetara efectuate de Banca Nationala a Romaniei si facilitatile de creditare si de depozit acordate de catre aceasta bancilor".

Termeni utilizati

Termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

Cont reprezinta contul de titluri de stat deschis in modulul de registru in care sunt evidentiate toate detinerile de titluri de stat ale unei persoane fizice sau juridice.

Contract repo reprezinta contractul prin care un intermediar al pietei primare sau al pietei secundare ofera spre vanzare un anumit numar de titluri de stat, angajandu-se, in acelasi timp, sa recumpere titlurile respective sau alte titluri echivalente la o data ulterioara si la un anumit pret.

Contract reverse repo reprezinta contractul prin care un intermediar al pietei primare sau al pietei secundare cumpara un anumit numar de titluri de stat, angajandu-se in acelasi timp sa revanda titlurile respective sau alte titluri echivalente la o data ulterioara si la un anumit pret.

Cotatie ferma de cumparare-vanzare, denumita in continuare cotatie ferma, reprezinta ansamblul format din oferta ferma de vanzare si oferta ferma de cumparare introduse simultan in piata principala de catre un market-maker pentru o anumita serie de titluri de stat.

Cotatie informativa de cumparare-vanzare, denumita in continuare cotatie informativa, reprezinta ansamblul format din intentia de vanzare si intentia de cumparare introduse simultan in piata deal de catre un intermediar al pietei primare sau un intermediar al pietei secundare, fara a angaja in vreun fel raspunderea acestuia.

Cupon reprezinta suma de bani corespunzatoare dobanzii calculate pentru perioada cupon datorata periodic de catre MFP detinatorilor de titluri de stat si la plata careia acesta s-a angajat prin prospectul de emisiune.

Cupon curent reprezinta cuponul a carui perioada cupon nu s-a incheiat la data decontarii tranzactiei si a carui obligatie de plata devine exigibila la cea mai apropiata data a cuponului stabilita in prospectul de emisiune.

Cupon precedent reprezinta cuponul cel mai recent platit, prin raportare la data decontarii tranzactiei.

Data cupon reprezinta ziua calendaristica la care devine exigibila obligatia MFP de a efectua plata unui cupon si/sau a valorii nominale a unui titlu de stat cu dobanda, catre proprietarii de titluri de stat inregistrati in documentul intitulat "Situatia detinatorilor inregistrati la data inregistrarii curente".

Data emisiunii reprezinta data la care a fost emis un titlu de stat si de la care incepe sa se acumuleze dobanda.

Data inregistrarii curente reprezinta data care serveste la identificarea detinatorilor de titluri de stat care au dreptul de a primi la scadenta valoarea nominala, in cazul unui titlu de stat cu discount, sau care au dreptul de a primi cuponul curent si/sau valoarea nominala, in cazul unui titlu de stat cu dobanda, prin raportare la inregistrarile din modulul de registru de la sfarsitul zilei respective. Data inregistrarii curente se stabileste conform reglementarilor BNR.

Data scadentei reprezinta data la care devine exigibila obligatia de plata a valorii nominale a unui titlu de stat cu discount sau reprezinta ultima data cupon a unui titlu de stat cu dobanda la care devine exigibila obligatia de plata a ultimului cupon si a valorii nominale.

Deal reprezinta oferta ferma de cumparare sau de vanzare a unui anumit numar de titluri de stat, introdusa in piata deal, care este transmisa direct de catre un trader, denumit in continuare initiator, catre un alt trader, denumit in continuare contraparte. Identitatea celor doua parti nu este publica pentru ceilalti intermediari din piata.

Dobanda acumulata este exprimata ca procent din valoarea nominala a titlului de stat cu dobanda. Valoarea dobanzii acumulate reprezinta cota-parte din valoarea cuponului curent, corespunzatoare zilelor se din perioada cuponului curent, incepand cu data emisiunii sau data cuponului precedent, inclusiv, pana la data decontarii tranzactiei, exclusiv.

Intermediarii pietei bursiere reprezinta intermediarii pietei primare si intermediarii pietei secundare care desfasoara operatiuni cu titluri de stat pe piata secundara a BVB.

Intermediarul pietei primare reprezinta o banca comerciala sau o societate de servicii de investitii financiare autorizata de BNR ca intermediar al pietei primare a titlurilor de stat.

Intermediarii pietei primare desfasoara operatiuni cu titluri de stat pe piata secundara a BVB, in nume si pe cont propriu, ca si in numele si pe contul clientilor.

Intermediarul pietei secundare reprezinta o banca comerciala sau o societate de servicii de investitii financiare autorizata de BNR ca intermediar al pietei secundare a titlurilor de stat. Intermediarii pietei secundare desfasoara operatiuni cu titluri de stat pe piata secundara a BVB, in nume si pe cont propriu, ca si in numele si pe contul clientilor.

Market-maker reprezinta intermediarul pietei primare sau al pietei secundare care se angajeaza sa afiseze cotatii ferme si sa incheie tranzactii pe baza acestora pentru seria de titluri de stat si pe perioada pentru care detine aceasta calitate.

Ordin reprezinta oferta ferma de cumparare sau de vanzare a unui anumit numar de titluri de stat, introdusa in piata principala.

Perioada cupon sau Baza reprezinta intervalul de timp, exprimat in zile, cuprins intre data de emisiune si data primului cupon sau intervalul de timp cuprins intre data cuponului precedent si data cuponului curent.

Piata principala reprezinta un segment al pietei secundare bursiere a titlurilor de stat in care tranzactiile se incheie prin executia automata a unui ordin directionat catre partea de cumparare sau de vanzare a unei cotatii ferme, care are la un moment dat randamentul sau pretul cel mai bun.

Piata deal reprezinta un segment al pietei secundare bursiere a titlurilor de stat care functioneaza pe principiul negocierii directe intre doi intermediari.

Piata repo si reverse repo reprezinta un segment al pietei secundare a titlurilor de stat care functioneaza pe principiul negocierii si incheierii de contracte repo si reverse repo. BVB va emite reglementari specifice cu privire la operatiunile desfasurate pe aceasta piata.

Pret al unui titlu de stat cu discount, emis cu scadenta de 365 de zile, reprezinta pretul de cumparare sau de vanzare exprimat ca procent din valoarea nominala si este calculat de sistem pe baza randamentului introdus intr-o cotatie ferma sau informativa, deal sau ordin.

Pret brut al unui titlu de stat cu dobanda, emis cu scadenta mai mare sau egala cu 365 de zile, reprezinta pretul de cumparare sau de vanzare care include dobanda acumulata si este introdus intr-o cotatie ferma sau informativa, deal sau ordin. Pretul brut este exprimat ca procent din valoarea nominala a titlului de stat.

Pret net al unui titlu de stat cu dobanda, emis cu scadenta mai mare sau egala cu 365 de zile, reprezinta pretul de cumparare sau de vanzare care nu include dobanda acumulata si este introdus intr-o cotatie ferma sau informativa, deal sau ordin. Pretul net este exprimat ca procent din valoarea nominala a titlului de stat.

Rata cupon reprezinta rata anuala a dobanzii exprimata ca procent din valoarea nominala a unui titlu de stat cu dobanda care este utilizata pentru calcularea cuponului.

Registrul cotatiilor ferme reprezinta lista tuturor cotatiilor ferme corespunzatoare unei anumite serii de titluri de stat care sunt introduse in modulul de tranzactionare. Identitatea market makerilor care introduc cotatii ferme este publica.

Registrul cotatiilor informative reprezinta lista tuturor cotatiilor informative corespunzatoare unei anumite serii de titluri de stat care sunt introduse in modulul de tranzactionare. Identitatea intermediarilor care introduc cotatii informative este publica.

Registrul ordinelor reprezinta lista tuturor ordinelor corespunzatoare unei anumite serii de titluri de stat care sunt introduse in modulul de tranzactionare. Identitatea intermediarilor care introduc ordine este anonima.

Seria emisiunii reprezinta un cod alfanumeric prin care se identifica o emisiune de titluri de stat.

Situatia detinatorilor inregistrati la data emisiunii reprezinta documentul intocmit si transmis pe suport electronic si/sau hartie de agentul desemnat de MFP catre BVB, in vederea inregistrarii in modulul de registru a detinatorilor care au cumparat titluri de stat pe piata primara.

Situatia detinatorilor inregistrati la data inregistrarii curente reprezinta documentul pe suport electronic sau hartie intocmit si transmis de BVB agentului de plata desemnat de MFP si care cuprinde informatii referitoare la seria emisiunii, numarul de titluri de stat din seria respectiva in circulatie, numele/denumirea detinatorilor de titluri de stat, datele de identificare si numarul de titluri de stat detinute de fiecare proprietar in parte.

Trader reprezinta persoana fizica autorizata de catre BVB sa opereze in sistemul BVB.

Tranzactie reprezinta contractul de vanzare-cumparare de titluri de stat dintr-o anumita serie, negociat si incheiat prin modulul de tranzactionare.

Formule de calcul standard pentru titluri de stat cu discount emise cu scadenta de 365 de zile

1. Randament si pret

a) Relatia dintre randamentul si pretul al unui titlu de stat cu discount se determina astfel:

Randament (%) =

Pret (%) =

unde:

Randament = randamentul anual exprimat procentual;

Pret = pretul exprimat ca procent din valoarea nominala;

Nr. zile ramase = numarul de zile incepand cu data decontarii tranzactiei, inclusiv, pana la data scadentei, exclusiv.

b) In functie de prospectul de emisiune, BVB poate utiliza o alta conventie cu privire la numarul de zile corespunzatoare anului calendaristic.

2. Valoare tranzactie

Valoarea unei tranzactii cu titluri de stat cu discount incheiate pe baza pretului rezultat din conversia randamentului introdus de trader in modulul de tranzactionare, se determina astfel:

Valoare tranzactie (lei) = Valoare nominala (lei) Nr. titluri

Formule de calcul standard pentru titluri de stat cu dobanda emise cu scadenta mai mare sau egala cu 365 de zile

1. Dobanda acumulata

Dobanda acumulata corespunzatoare tranzactiilor cu titluri de stat cu dobanda, se determina astfel:

Dobanda acumulata (%) = Rata cupon (%)

unde:

Nr. zile acumulate = numarul de zile incepand cu data emisiunii sau data cuponului precedent, inclusiv, pana la data decontarii tranzactiei, exclusiv;

Nr. zile din an = numarul de zile din an este calculat in functie de conventia de calcul utilizata pentru determinarea dobanzii acumulate.

2. Valoare tranzactie

a) Valoarea unei tranzactii cu titluri de stat cu dobanda incheiate pe baza pretului net introdus de trader in modulul de tranzactionare se determina astfel:

Valoare tranzactie (lei) = Valoare nominala (lei) Nr titluri

b) Valoarea unei tranzactii cu titluri de stat cu dobanda incheiate pe baza pretului brut introdus de trader in modulul de tranzactionare se determina astfel:

Valoare tranzactie = Valoare nominala (lei) Nr. titluri

c) Conventii de calcul al dobanzii acumulate

Titluri de stat cu dobanda fixa

In cazul titlurilor de stat cu dobanda fixa, conventia de calcul utilizata pentru determinarea dobanzii acumulate este "actual/actual".

Datele cupoanelor sunt date fixe din anul calendaristic, indiferent daca acestea sunt sau nu zile lucratoare.

Numarul de zile acumulate utilizat in formula dobanzii acumulate se calculeaza incepand cu data emisiunii, in cazul primului cupon, sau cu data cuponului precedent, in cazul celorlalte cupoane, inclusiv, pana la data decontarii tranzactiei, exclusiv.

Numarul de zile din an utilizat in formula dobanzii acumulate se calculeaza ca produsul dintre numarul de zile din perioada cuponului in care se deconteaza tranzactia si numarul de cupoane pe an.

Titluri de stat cu dobanda flotanta

In cazul titlurilor de stat cu dobanda flotanta, conventia de calcul utilizata pentru determinarea dobanzii acumulate este "actual/360".

Numarul de zile din an utilizat in formula dobanzii acumulate este 360.

Piata secundara bursiera a titlurilor de stat

Obiectivele pietei secundare bursiere a titlurilor de stat constau in asigurarea unui cadru ordonat, lichid si competitiv in vederea cresterii eficientei pietei primare, a extinderii bazei de investitori, a diversificarii portofoliilor investitorilor cu instrumente fara risc, precum si in oferirea unui mecanism sigur, eficient si transparent de determinare a pretului de piata pentru titlurile de stat aflate in circulatie, care poate reprezenta un reper pentru piata primara.

Regimul operatiunilor cu titluri de stat pentru care BVB este desemnata ca piata secundara este stabilit prin Regulamentul nr. 15 privind operatiunile cu titluri de stat si procedura aferenta.

Notiuni si termeni utilizati

Cupon, Rata cupon, Dobanda acumulata, Perioada cupon

Semnificatie date utilizate

Data emisiunii reprezinta data la care a fost emis un titlu de stat si de la care incepe sa se acumuleze dobanda.

Data scadentei reprezinta data la care devine exigibila obligatia de plata a valorii nominale a unui titlu de stat cu discount sau reprezinta ultima data cupon a unui titlu de stat cu dobanda la care devine exigibila obligatia de plata a ultimului cupon si a valorii nominale.

Data cupon reprezinta ziua calendaristica la care devine exigibila obligatia MFP de a efectua plata unui cupon si/sau a valorii nominale a unui titlu de stat cu dobanda, catre proprietarii de titluri de stat inregistrati in documentul intitulat "Situatia detinatorilor inregistrati la data inregistrarii curente".

Data inregistrarii curente reprezinta data care serveste la identificarea detinatorilor de titluri de stat care au dreptul de a primi la scadenta valoarea nominala, in cazul unui titlu de stat cu discount sau care au dreptul de a primi cuponul curent si/sau valoarea nominala, in cazul unui titlu de stat cu dobanda, prin raportare la inregistrarile din modulul de registru de la sfarsitul zilei respective. Data inregistrarii curente se stabileste conform reglementarilor BNR.

Intermediari

Intermediarii pietei bursiere reprezinta intermediarii pietei primare si intermediarii pietei secundare care desfasoara operatiuni cu titluri de stat pe piata secundara a BVB.

Intermediarul pietei primare reprezinta o banca comerciala sau o societate de valori mobiliare autorizata de BNR ca intermediar al pietei primare a titlurilor de stat.

Intermediarii pietei primare desfasoara operatiuni cu titluri de stat pe piata secundara a BVB, in nume si pe cont propriu, ca si in numele si pe contul clientilor.

Intermediarul pietei secundare reprezinta o banca comerciala sau o societate de valori mobiliare autorizata de BNR ca intermediar al pietei secundare a titlurilor de stat. Intermediarii pietei secundare desfasoara operatiuni cu titluri de stat pe piata secundara a BVB, in nume si pe cont propriu, ca si in numele si pe contul clientilor.

Market-maker reprezinta intermediarul pietei primare sau al pietei secundare care se angajeaza sa afiseze cotatii ferme si sa incheie tranzactii pe baza acestora pentru seria de titluri de stat si pe perioada pentru care detine aceasta calitate.

Principalele elemente caracteristice ale pietei secundare bursiere a titlurilor de stat

a. operatiunile bursiere (tranzactionare, compensare-decontare si inregistrare) avand drept obiect titluri de stat se vor efectua in regim integrat prin sistemul ARENA;

utilizarea unor metode de tranzactionare diferite: "quote-driven", "order-driven", "dealing";

b. procesul de negociere se efectueaza pe baza de:

- randament, pentru titlurile de stat emise cu discount;

- pret net/pret brut (exprimat ca procent din valoarea nominala a titlului de stat), pentru titlurile emise cu dobanda.

c. diferite conventii implementate pentru calculul dobanzii acumulate (ACT/ACT, ACT/360, ACT/365 etc.), conform elementelor specifice ale emisiunii respective: rata dobanzii (fixa sau flotanta - pre si postdeterminata), perioada cupon (normala, lunga, scurta);

d. o emisiune de titluri de stat se poate tranzactiona simultan in cadrul a doua segmente de piata:

d.1.) piata principala (pe baza de cotatii ferme duble si ordine)

- cotatie ferma este ansamblul format din oferta ferma de vanzare si oferta ferma de cumparare care poate fi introdusa exclusiv pentru termenii standard (volum minim, termen de decontare, spread minim/maxim) si numai de catre market makerii inregistrati pentru emisiunea de titluri respectiva; un market maker poate introduce o singura cotatie ferma la un moment dat, exclusiv pentru contul propriu;

- identitatea market-makerilor este vizibila pentru toti intermediarii;

ordinele pot fi introduse de catre toti intermediarii, in cont propriu sau in contul clientilor;

- termen de decontare standard: "Tomorrow" (T+1);

- tranzactiile sunt efectuate prin executia automata a ordinelor cu cea mai buna parte de cumparare sau de vanzare a unei cotatii.

d.2.) Piata deal (pe baza de cotatii indicative si deal-uri)

- o cotatie informativa de cumparare-vanzare este ansamblul format din intentia de vanzare si intentia de cumparare introduse simultan in piata deal;

- toti participantii la piata (inclusiv market makerii) pot incheia tranzactii prin negociere bilaterala, pe baza de cotatii indicative, prin intermediul mecanismului de deal;

- un deal are valoarea minima de cinci miliarde de lei si poate avea asociate:

- diferite termene de decontare: "Today" (T), "Tomorrow" (T + 1); "Spot" (T + 2), "Forward" (T + x, unde x>3);

- metode de decontare distincte (net sau brut - "tranzactie cu tranzactie").

- titlurile de stat in de decontare nu fac obiectul operatiunilor bursiere;

drepturi de acces diferentiate in functie de tipul de participant (market-maker si alti intermediari);

- sistemul dispune de confirmarea electronica pentru toate activitatile de tranzactionare (introducere si administrare cotatii, ordine, deal-uri, incheiere de tranzactii).

10

Instrumente Financiare ( partea III )

Piata derivatelor

Valorile mobiliare derivate reprezinta acele produse bursiere care rezulta din contractele dintre emitenti (vanzatori) si beneficiari (cumparatori) prin care se prevede ca acestora din urma li se confera drepturi asupra unor active (titluri financiare, valute, marfuri s.a.) ale emitentului la o scadenta viitoare, conform prevederilor contractului. De aici deosebirea de valorile mobiliare primare, care privesc exclusiv venituri monetare, de unde si caracteristica de valori mobiliare derivate.

Un produs derivat este un contract financiar, intre doua sau mai multe parti, care deriva din valoarea viitoare a unui activ de referinta.

Sunt patru tipuri de produse derivate, si anume :

- contractele forward;

- contractele futures;

- contractele de optiuni;

- tranzactiile swap.

Contractul Forward

Contractul forward este o intelegere intre doua parti, emitent si detinator, convenita la momentul , prin care detinatorul se angajeaza sa cumpere un activ de baza la o data viitoare T data expirarii, numita si data de livrare, la pretul stabilit initial pret de livrare (delivery price), contract care se incheie pe pietele OTC.

Pretul de livrare al contractelor forward are aceeasi semnificatie cu pretul de exercitiu al optiunilor, despre care va fi vorba mai jos. Dar, detinatorul contractului forward nu are posibilitatea sa aleaga intre a cumpara nu si activul de baza, ca in cazul optiunilor. El nu plateste nimic inainte, nici un fel de prima.

Marfurile si activele-suport pentru care sunt incheiate contracte forward pot fi:

- metale;

- produse energetice;

- rate ale dobanzii - acorduri pentru rate la termen (Forward Rate Agreements, FRAs);

- uri de schimb valutar - tranzactii FX la termen (Forward FX).

Contractele forward nu sunt tranzactionate la bursa si nu prezinta conditii standardizate, transparente. Un contract forward implica un risc de credit pentru ambele parti, similar celui de pe piata la vedere (spot). In astfel de conditii, partile contractuale pot sa solicite un fel de garantie (colateral), in sensul ca cealalta parte va onora contractul. Contractele forward nu sunt negociabile, iar atunci cand contractul este initiat, acesta nu are nici o valoare. Nu este implicata nici o plata, intrucat contractul este un simplu acord de a cumpara sau de a vinde la o data viitoare. De aceea contractul nu constituie un element de activ sau de pasiv.

Pretul la termen (forward) se determina prin preluarea pretului spot (la vedere) sau cash (numerar) din momentul tranzactiei si adaugarea la acesta a "costului de derulare" (cost of carry). In functie de activul-suport sau marfa de referinta a contractului, costul de derulare ia in considerare plati si incasari pentru depozitare, asigurare, costuri de transport, plati in contul dobanzilor, incasari de dividende etc.

Pret forward = Pret la vedere (spot) sau de numerar (cash) + Cost de derulare (cost of carry)

Contractul "futures" (viitor)

Acesta reprezinta intelegerea dintre doua parti de a vinde sau de a cumpara un anumit activ (marfa, titlu financiar sau instrument monetar) la un pret si la o data prestabilite.

Caracteristicile care fac din acest contract un titlu financiar rezulta din urmatoarele:

- obligatiile partilor se stipuleaza intr-un document standardizat (contractul), negociabil pe piata secundara sau la bursele care fac tranzactii futures;

- creditorul obligatiei contractuale are de ales intre doua variante:

a) la scadenta, sa accepte executarea in natura prin preluarea activului care reprezinta obiectul contractului;

b) sa vanda contractul pana la scadenta.

Debitorul are tot doua variante:

a) sa-si onoreze obligatia in natura;

b) sa-si anuleze pozitia de debitor prin cumpararea de la bursa a aceluiasi tip de contract;

- contractele sunt cotate zilnic, facand ca valoarea lor de piata sa fluctueze in functie de raportul cerere-oferta.

Pretul unui contract futures este stabilit in ringul bursei, intr-un proces in care cumparatorii si vanzatorii isi striga ordinele si cotatiile in mod public, cu voce tare. Pe pietele de astazi este uzual, de asemenea, ca detaliile contractului sa fie stabilite electronic, prin intermediul unui sistem de tranzactionare automat. Aceasta inseamna ca, o data ce s-a convenit asupra unui contract, oricine din ring cunoaste pretul platit.

Aceasta transparenta a contractelor futures reprezinta una dintre principalele diferente fata de contractele forward, in care pretul este negociat intr-o maniera privata.

Scopurile in care se incheie contractele futures pot fi: pentru plasament, cel care le cumpara sperand intr-o crestere a valorii lor pe durata de viata a acestora, exact ca in cazul valorilor mobiliare primare; obtinerea de profituri prin jocul la bursa; acoperirea riscului la activele pe care titlurile respective se bazeaza.

Exista doua tipuri de active de referinta (suport) pentru care se incheie contracte futures, si anume:

1) contracte cu livrare la termen pentru marfuri (commodity futures) ;

2) contracte cu livrare la termen avand ca suport active financiare (financial futures).

Contractele futures financiare pot avea drept activ-suport:

- rate ale dobanzii - ex.: short selling;

- preturile obligatiunilor de stat - ex.: futures pentru titluri englezesti pe termen lung;

- uri de schimb valutar;

- indici bursieri ai actiunilor.

Atat contractele pentru marfuri, cat si cele financiare au urmatoarele caracteristici comune:

1) sunt standardizate;

2) sunt tranzactionate la o bursa;

3) sunt deschise, iar preturile sunt publicate;

4) sunt organizate de casele de compensare (clearing houses).

Intermedierea de catre o casa de compensare reflecta faptul ca intre cumparator si vanzator nu se incheie nici un contract; contractele futures se incheie intre acestia si casa de compensare care actioneaza ca o contrapartida pentru ambele parti carora le confera protectie, permitand ca tranzactionarea sa se faca liber.

Un contract futures nu previzioneaza ce preturi vor fi in viitor; dar daca un contract este lasat sa ajunga la scadenta, atunci livrarea trebuie sa aiba loc conform termenilor contractului.

La incheierea contractelor futures nu este obligatorie plata lor integrala. Totusi partile fac o plata initiala de buna-credinta, numita marja, catre casa de compensare. Marja initiala sau depozitul se situeaza de regula la nivelul a 5-10 procente din valoarea contractului prin care se garanteaza integritatea contractului. O data ce un contract a fost cumparat, el poate fi vandut si lichidat in orice moment inainte de scadenta.

Contractele futures sunt marcate la piata (marked-to-market), pe o baza zilnica. Aceasta inseamna ca valoarea contractului este calculata la inchiderea bursei unde este tranzactionat, in fiecare zi in care aceasta este deschisa. Toate profiturile si pierderile sunt creditate sau debitate zilnic in sau din conturile deschise de cele doua parti cu casa de compensare. Orice profit poate fi prelevat. Daca survine o pierdere, atunci o marja suplimentara, numita marja de variatie, trebuie platita pentru a acoperi aceasta pierdere. Plata marjei de variatie face ca marja initiala sa ramana constanta. Acest sistem de mentinere a marjei face posibil ca acela care pierde sa poata suporta orice pierdere, iar celor care castiga sa le fie creditate conturile cu castigurile obtinute.

Deosebirile dintre contractele forward si contractele futures

Contracte futures :

1. Sunt tranzactionate la bursa ;

2.Utilizeaza o casa de compensare (clearing house) care ofera protectie pentru ambele parti ;

3. Necesita plata unei marje ;

4. Sunt utilizate pentru protectie (hedging) contra fluctuatiilor de pret si pentru speculatii ;

5. Sunt standardizate si publicate ;

6. Sunt transparente - contractele futures sunt raportate la bursa.

Contracte forward

1. Sunt tranzactionate OTC ;

2. Sunt private si sunt negociate intre parti fara nici o garantie de bursa ;

3. Nu implica plati de marja ;

4. Sunt utilizate pentru protectie contra fluctuatiilor de pret si pentru livrare fizica ;

5. Depind de conditii contractuale negociate ;

6. Nu sunt transparente intrucat nu exista conditii de raportare - ele sunt afaceri private.

Principala diferenta este ca un contract forward este un acord OTC singular (one-off) intre un cumparator si un vanzator, in timp ce un contract futures reprezinta o succesiune de contracte repetate tranzactionate la o bursa.

Utilizatorii contractelor futures

Hedgerii :

Acestia sunt jucatori de pe piata care doresc sa protejeze pozitia detinuta pe un activ contra miscarilor adverse viitoare ale preturilor. De exemplu, atat producatorul, cat si consumatorul de marfuri isi vor proteja pozitiile de pe pietele cash sau corporale (fizice) utilizand contracte futures.

Speculatorii :

Speculatorii accepta riscul pe care hedgerii doresc sa-l transfere. Ei nu au nici o pozitie de protejat si nici resursele fizice pentru a efectua livrarea unui activ de referinta, dupa cum nu au nevoie sa preia livrarea unui activ de referinta. Speculatorii angajeaza anumite pozitii pe baza estimarilor lor cu privire la miscarile viitoare ale preturilor si cu scopul de a realiza un profit. In general ei:

- cumpara contracte futures - go long - atunci cand estimeaza ca preturile viitoare vor creste;

- vand contracte futures - go short - atunci cand estimeaza ca preturile viitoare vor scadea.

Speculatorii alimenteaza piata cu lichiditati, iar, fara ei, protejarea pretului, ceruta de hedgeri, ar fi foarte scumpa.

Sunt trei tipuri de speculatori:

1. speculatorii de profituri imediate (scalpers)

Dintre toti speculatorii, scalperii au cel mai limitat orizont de timp, in cadrul caruia planifica sa detina pozitii futures. Un scalper va opta pentru fluctuatii minime de pret, insa pentru un volum mare, obtinand fie profituri, fie pierderi mici. Foarte rar detin pozitii de pe o zi pe alta.

2. traderii zilnici (day traders)

Traderii zilnici incearca sa profite de miscarile de pret ce pot surveni in ul unei zile de tranzactionare. Traderul zilnic isi inchide pozitiile inainte de terminarea fiecarei zile de tranzactionare, astfel incat el nu detine nici o pozitie, pe piata futures, de pe o zi pe alta.

3. traderii de pozitie (position traders)

Un trader de pozitie este un speculator care mentine pozitii pe piata futures de pe o zi pe alta. In anumite situatii acesti speculatori pot detine pozitii timp de saptamani sau chiar luni. Exista doua tipuri de traderi de pozitie:

a. traderi de pozitie completa (outright position)

Pozitia completa este de departe cea mai riscanta. Un trader de pozitie completa, care opereaza pe piata americana de actiuni si are o perspectiva bullish asupra pietei ar putea cumpara contracte futures pe indicele S&P 500. Daca viziunea sa asupra pietei este corecta, pretul viitor pentru S&P 500 va creste, iar el va putea sa-si lichideze pozitia si sa-si culeaga profitul. Totusi, daca anticiparea lui este gresita, iar pretul actiunilor va scadea, traderul de pozitie completa va suferi pierderi semnificative.

b. traderi care detin spreaduri

Traderii de pozitii cu o aversiune la risc mai ridicata ar putea prefera sa tranzactioneze spreaduri. Spreadurile presupun cumpararea si vanzarea simultana a doua sau mai multor contracte pentru acelasi activ de referinta livrabil, dar cu scadente diferite (ceea ce este cunoscut sub denumirea de spread intramarfa) ori doua sau mai multe contracte emise pentru active de referinta diferite, dar conexe (ceea ce este cunoscut sub denumirea de spread inter-marfa). Riscul spread-traderului este cel dat de pretul relativ, schimbarea unor luni diferite de contracte sau de active diferite, conexe, pentru aceeasi scadenta.

Arbitrajeurii :

Acestia sunt traderi si creatori de piata care se ocupa cu vanzarea de contracte futures, sperand sa obtina profit din diferentele de pret dintre piete sau burse.

Optiunile

Optiunile sunt contracte care se incheie intre un vanzator (writer) si un cumparator (holder). Potrivit contractului, cumparatorul are dreptul, dar nu si obligatia de a vinde sau de a cumpara un activ (marfa, titlu financiar sau instrument monetar) la o data prestabilita, in schimbul platii unei prime catre vanzator. Caracterul de titlu financiar derivat pe care il au optiunile provine de la faptul ca sunt cotate zilnic la bursa, unde se stabileste valoarea de piata in functie de raportul cerere-oferta si de la valoarea activului la care se refera optiunea.

Elementele specifice ale contractului sunt urmatoarele:

- scadenta (expiry date), numita si termen de maturizare sau data a expirarii, care reprezinta termenul viitor la sau pana la care detinatorul contractului poate sa cumpere sau sa vanda;

- activul de baza (underlying) numit si activ-suport, care reprezinta titlul financiar ce face obiectul contractului;

- pretul de exercitiu (exercise price sau strike price), care reprezinta pretul convenit initial, la incheierea contractului;

- prima, care reprezinta suma platita de catre detinator in beneficiul emitentului, pentru ca acesta sa-i rezerve dreptul de a obtine pana la scadenta.

Prima unei optiuni este formata din doua elemente de baza: valoarea intrinseca si valoarea timp.

Valoarea intrinseca este suma realizata de detinatorul optiunii daca el si-ar exercita optiunea imediat. De aici rezulta o modalitate de a clasifica optiunile din perspectiva cumparatorului. Unei optiuni cu valoare intrinseca pozitiva i se spune "in bani" (in the money), in contrast cu valoarea intrinseca negativa "fara bani" (out of the money), pentru ca ea nu ar aduce nici un profit daca ar fi exercitata. Intre acestea se situeaza optiunile "la bani" (at the money) la care pretul activului coincide cu pretul de exercitare. Vanzatorii optiunilor prefera ca acestea sa ramana la bani sau in afara banilor, deoarece astfel cresc sansele de a ramane cu prima primita.

Valoarea timp reflecta posibilitatea ca o optiune sa castige valoare intrinseca si sa devina in bani, inainte de expirare. Ea este egala cu prima minus valoarea intrinseca si este influentata de: volatilitatea activului de baza, durata pana la scadenta, raportul dintre pretul de exercitare si cel al activului de baza si eventual rata dobanzii pe termen scurt, daca aceasta din urma este legata de finantarea primei.

Clasificarea optiunilor

1. Prima clasificare

Momentul optim de exercitare a unei optiuni este dat de relatia dintre pretul de exercitare (strike) si pretul activului de referinta.

Optiunea care are un pret de exercitare (strike) la acelasi nivel sau apropiat de pretul activului de referinta este cunoscut ca fiind at-the-money, (ATM).

O optiune al carei pret de exercitare (strike) este de asa natura incat, daca optiunea ar fi exercitata imediat, s-ar realiza un profit este cunoscuta ca fiind in-the-money, (ITM).

Pentru situatia in care nu s-ar realiza nici un profit din exercitare, optiunea este cunoscuta ca fiind out-of-the-money, OTM.

2. A doua clasificare

In functie de natura dreptului pe care vanzatorul il da, optiunile pot fi: de vanzare (put option), cand cumparatorul dobandeste dreptul de a vinde activul; de cumparare (call option), cand cumparatorul dobandeste dreptul de a cumpara activul.

Formula put da dreptul (dar nu prevede si obligatia) detinatorului optiunii sa vanda la exercitare activul de baza la pretul de exercitiu. Emitentul optiunii are obligatia sa cumpere activul de baza la cererea detinatorului. Detinatorul plateste acest drept achitand o prima emitentului, in momentul in care preia optiunea emisa de acesta.

Formula call da dreptul (dar nu prevede si obligatia) detinatorului optiunii sa cumpere la exercitare activul de baza la pretul de exercitiu. Emitentul optiunii este obligat sa vanda activul de baza daca acest lucru este solicitat de detinator. Pentru dobandirea acestui drept, acesta din urma plateste celui dintai o prima, in momentul emiterii optiunii. Deci, in momentul emiterii optiunii call, detinatorul plateste emitentului o suma de bani in schimbul careia, daca doreste, va cumpara activul de baza la pretul de exercitiu, in termenul prevazut de contract, adica va exercita optiunea. Emitentul are obligatia sa-l vanda. In cazul in care detinatorul optiunii nu doreste sa cumpere activul de baza, el nu va exercita optiunea deoarece a platit o prima.

Situatia in care se gaseste detinatorul unei optiuni se numeste pozitie lunga (long position), in timp ce emitentul se spune ca se gaseste in pozitie scurta (short position).

3. A treia clasificare

In functie de termenul de exercitiu, adica de momentul in care detinatorul unei optiuni isi exercita drepturile prevazute in contract, exista: optiuni europene, la care exercitarea se poate face numai la termenul de expirare; optiuni americane, la care exercitarea se poate face oricand, fara a depasi termenul de expirare.

Din combinarea primelor doua clasificari rezulta urmatoarele tipuri de optiuni: put europene, call europene, put americane si call americane.

O a treia categorie o reprezinta optiunile exotice, care sunt optiuni cu o structura mai complicata decat a optiunilor de cumparare (call) si a optiunilor de vanzare (put) standard, incorporand elemente sau restrictii speciale. Un tip de optiune exotica este optiunea asiatica.

4. A patra clasificare

In functie de modul de stabilire a pretului de exercitiu, adica a sumei contra careia se tranzactioneaza activul de baza la exercitarea optiunii, exista optiuni vanilla si optiuni exotice.

Optiunile vanilla sunt optiunile pentru care pretul de exercitiu se fixeaza cu anticipatie, mai exact la momentul emiterii. Din combinarea criteriilor de clasificare a optiunilor enumerate mai sus rezulta patru tipuri de optiuni vanilla: put european, call european, put american si call american.

Optiunile exotice sunt optiunile pentru care pretul de exercitiu se stabileste printr-o anumita regula, cu ajutorul careia se determina in functie de pretul activului de baza. Optiunile care nu sunt vanilla sunt optiuni exotice, adica in afara obisnuitului. De aceea optiunile exotice sunt foarte numeroase: binare (digitale), compuse, exchange, barrier, chooser (as-you-like-it), asiatice, look-back, two-color-rainbow, range forwards, ladders, pariziene, rusesti, cliqet etc.

Principalele tipuri de marfuri si active financiare pe care se tranzactioneaza optiuni la bursa si pe piata OTC sunt:

. Rate ale dobanzii:

- optiuni avand ca suport contracte futures pe rata dobanzii;

- optiuni pe FRAs (Forward Rate Agreements) - acorduri de garantare a ratei dobanzii;

- optiuni avand ca suport swap-uri pe rata dobanzii - swaptions;

. Valute:

- optiuni pe ul de schimb;

- optiuni avand ca suport contracte futures pe ul de schimb;

. Actiuni:

- optiuni pe actiuni (titluri);

- optiuni avand ca suport contracte futures pe indicii bursieri.

. Marfuri:

- optiuni pe active corporale;

- optiuni avand ca suport contracte futures pe marfuri.

In concluzie, o optiune se caracterizeaza prin:

- un activ de referinta;

- un anumit tip - optiune de cumparare (call) sau optiune de vanzare (put);

- un anumit stil - american, european, asiatic;

- un pret de exercitare (strike price);

- un termen de expirare (scadenta).

SWAP

O tranzactie swap reprezinta o cumparare si o vanzare simultane, avand ca obiect un activ de referinta similar sau o obligatie de o valoare echivalenta, prin care schimbarea aranjamentelor financiare confera ambelor parti la tranzactie conditii mai favorabile decat cele la care s-ar fi putut astepta altfel.

Sunt patru tipuri diferite de jucatori de pe piata care sunt expusi riscurilor financiare carora le corespund patru tipuri de swap-uri, si anume:

- swap-uri pe rate ale dobanzii - interest rate swaps (IRS);

- swap-uri pe valute, swap-uri valutare care nu sunt acelasi lucru cu FX swaps;

- swap-uri pe marfuri - commodity swaps;

- swap-uri pe actiuni - equity swaps.

Platile in cadrul operatiunilor swap implica rate care sunt fie fixe, fie flotante. Ratele fixe nu variaza, de exemplu, pentru cupoane de obligatiuni, in timp ce ratele flotante variaza conform unui indice sau unui de referinta, de exemplu, LIBOR sau pentru Indicele S&P 500.

Scopurile in care se apeleaza la operatiuni swap sunt:

- pentru a proteja (hedge) expunerea pentru:

- ratele dobanzii;

- tranzactiile FX (valutare);

- preturile marfurilor;

- investitiile in actiuni si alte titluri de valoare;

- orice alt tip de instrument de referinta.

- pentru a specula, prin cumpararea sau vanzarea de contracte swap in scopul de a obtine profit.

Asadar piata swap-urilor consta in schimbarea unui avantaj financiar, pe care un jucator de pe piata il detine pe o piata, contra unui avantaj echivalent al unui alt jucator de pe piata, pe o piata diferita. Schimbul reciproc de plati asociat swap-ului si care rezulta din acesta aduce beneficii ambelor parti implicate.

Piata valorilor mobiliare sintetice

Acestea rezulta din combinarea de contracte futures de vanzare si de cumparare, din combinarea de optiuni put si call, din combinatii intre diferite tipuri de futures si optiuni sau reprezinta titluri financiare de tip "cos" (exemplu: contractele pe indici de bursa).

Tranzactii futures pe indici bursieri

Pe piata bursiera, contractul futures reprezinta un acord de vointa pentru a vinde sau a cumpara un activ financiar

a) intr-o anumita cantitate,

b) la un pret prestabilit la incheierea contractului

c) cu lichidarea in viitor.

Contractele futures au urmatoarele caracteristici:

- standardizarea conditiilor contractului privind natura activului-suport si cantitatea contractata (unitatea de tranzactii). Contractele futures pe acelasi activ standardizat formeaza un gen de contracte futures;

- contractele futures prevad un termen de executare, o luna specificata pentru lichidare. Contractele futures pe un activ cu aceeasi scadenta formeaza o specie a contractului pe acelasi activ;

- pretul contractului futures este stabilit la bursa prin negocierea si incheierea de contracte, prin confruntarea directa a cererii si ofertei pentru fiecare contract standardizat. Prin urmare valoarea contractului este variabila;

- actualizarea zilnica a contractelor futures, adica "marcarea la piata", determina transferul pierderilor uneia dintre parti in veniturile celeilalte parti;

- lichidarea contractului se poate face:

a) prin predarea sau primirea activului negociat;

b) prin lichidarea pozitiei printr-o operatiune de sens contrar, adica prin compensare. Daca executarea nu se poate realiza prin predarea unui activ fizic sau a unui titlu financiar (contractele pe indici de bursa), livrarea se face prin lichidare cash.

Operatiunile futures pe indici de bursa constituie vanzarea sau cumpararea indicelui la ul futures al bursei si cedarea sau primirea la scadenta a unei sume cash care se stabileste ca produs intre multiplicatorul pietei si diferenta dintre valoarea indicelui din ultima zi de tranzactii a contractului si pretul contractului. Exista doua situatii posibile:

a. indicele este superior pretului futures. In acest caz, cei cu pozitii short platesc celor cu pozitii long;

b. indicele este inferior pretului futures. In acest caz, cei cu pozitii long platesc celor cu pozitii short.

Contractele futures sunt marcate zilnic pe piata prin intermediul casei de compensare. Reglementarea cash este similara livrarii efective a actiunilor cuprinse in indice. Operatiunea futures evita operatiunile si costurile pe care le presupune executarea in natura.

Contractele futures pe indici de bursa reprezinta de fapt titluri construite artificial, fara a induce un flux viitor de venituri (ca in cazul titlurilor primare) ori de marfuri sau active financiare (ca in cazul titlurilor derivate). Ele nu pot fi lichidate la scadenta decat cash, spre deosebire de futures pe marfuri, valute si titluri de datorie, care se lichideaza si prin livrarea efectiva a activelor prevazute in contract.

Rata rentabilitatii si riscurile valorilor mobiliare

Se admite ca valabila ipoteza comportamentului rational al agentilor economici. Se accepta totodata ca, pe piata bursiera, agentii economici fac anticipari cu privire la evolutia viitoare a valorilor mobiliare pe care le detin sau pe care doresc sa le achizitioneze. Informatiile interne si externe disponibile operatorilor economici sunt luate in totalitate in calcul la previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie (cash flow) si a ratei lor de actualizare.

Ori de cate ori un investitor intentioneaza sa cumpere sau sa vanda valori mobiliare, el se va interesa de evolutia previzibila a rentabilitatii si riscului acestora. Daca rentabilitatea si riscul valorilor mobiliare ar fi perfect previzibile, atunci bursa nu ar mai avea nici un mister. Dimpotriva, bursa reactioneaza la factorii conjuncturali sau de lunga durata - economici, psihologici, militari s.a. -brusc sau mai lent, in functie de natura stimulului. Cu alte cuvinte, previziunile operatorilor economici, oricat s-ar dori, sunt departe de a fi perfecte, ceea ce face din risc o componenta a atitudinii investitorilor pe care ei si-o asuma si pentru care sunt gata sa plateasca, constienti fiind ca informatiile interne si externe disponibile nu sunt exhaustive, fapt din care rezulta ca operatorii economici, in realitate joaca la bursa.

Bursa deci creeaza un mediu aleatoriu in care rentabilitatile si riscurile plasamentelor stau la baza comportamentului investitorilor atrasi de mirajul castigurilor peste noapte. In deciziile lor, operatorii pot tine cont, pe de o parte, in cazul investitiilor trecute pentru aceleasi valori mobiliare, de tendinta centrala a evolutiei trecute pe care o proiecteaza in viitor considerand ca restul conditiilor raman neschimbate.

In acest caz, in calculele lor, ei determina media si abaterea medie din perioada statistica. Pe de alta parte, operatorii isi pot orienta investitiile lor spre valori mobiliare emise de societati, spre tehnologii, produse, piete noi. In acest caz, investitorii sunt pusi in situatia de a evalua starea pietei (optimista, stationara, pesimista), calculand speranta de rentabilitate si speranta rentabilitatilor viitoare in raport cu trendul determinat.

Riscul sistematic nu poate fi eliminat prin diversificare, asa cum se intampla in cazul riscului specific, urmand ca investitorul sa-si asume integral riscul sistematic.

Pretul de emisiune al unei obligatiuni, pe baza legaturii existente intre durata de imunizare si sensibilitatea imprumutului se determina dupa relatia:

unde:

D - durata de imunizare;

PE - pretul de emisiune;

At - anuitatea in anul t (rata + dobanda);

t - anul;

i - rata dobanzii la termen.

Daca un imprumut obligatar se ramburseaza la scadenta atunci durata, respectiv, sensibilitatea imprumutului se calculeaza astfel:

Notam: A - anuitatea; i - rata dobanzii la termen (de piata); t - anul;
PE - pretul de emisiune; D - durata; S - sensibilitatea.

Durata, respectiv sensibilitatea sunt:

11

Bursa de valori

Bursa este o institutie nonprofit in cadrul careia au loc tranzactii organizate cu titluri financiare, drepturi si titluri de marfuri, executate dupa reguli stabilite, obligatorii pentru toti participantii. Caracteristica principala a bursei este intalnirea in acelasi loc si in acelasi timp a unei multitudini de cumparatori si vanzatori care tranzactioneaza simultan mai multe obiecte. Fara a efectua tranzactii in folos propriu, bursa asigura conditiile ca ele sa aiba loc dupa reguli stricte de licitatie, cu participarea egala, nediscriminatorie a partenerilor de piata.

1. Functiile bursei de valori

Bursa raspunde la trei tipuri de trebuinte (nevoi), apropiate, si totusi distincte:

trebuinte de ordin macroeconomic (pentru economia nationala);

trebuinte de ordin microeconomic (pentru firme);

trebuinte de ordin individual (pentru posesorii de titluri sau pentru cei care detin economii disponibile pentru a fi investite).

Satisfacerea acestor trebuinte da continut rolului pe care bursele de valori il indeplinesc si care isi gaseste expresia in urmatoarele functii:

a) functii macroeconomice:

- bursa asigura in primul rand un circuit mai scurt si mai eficient intre economiile pe termen lung (cele ale persoanelor particulare) si nevoile de finantare ale intreprinderilor si colectivitatilor publice (indeosebi ale statului). Prin aceasta bursa a devenit un concurent puternic pentru sistemul bancar (care este intermediar intre depozite, deci economii, si nevoi, adica imprumuturi), deoarece limitarea posibilitatilor de miscare a solicitantilor de capitaluri (emitentii de actiuni sau obligatiuni) este calificata adesea ca un fenomen de dezintermediere. Bursa devine deci un mijloc esential si alternativ pentru creditul bancar, pentru finantarea economiei. Emitentii de actiuni sau obligatiuni nu ezita sa foloseasca simultan ambele modalitati de finantare;

- bursa este un instrument prin care se asigura lichiditati in economie. Bursa fiind deschisa practic in toate zilele lucratoare, detinatorii de valori mobiliare pot realiza foarte simplu si la un cost redus (cheltuielile de curtaj reprezinta, in medie, circa 1% din valoarea tranzactiilor) transformarea acestora in bani. Nu trebuie sa uitam ca bursa este un substitut important pentru posesorii de economii sau detinatorii de titluri, care pot sa-si realizeze scopul (de a face plasamente sau de a obtine lichiditati). Miscarea capitalurilor nu schimba insa, in principiu, plasamentul lor originar la bursa, demonstrand (prin folosirea ca punct de plecare a valorii prezente pe baza fluxurilor viitoare (dividende, profit net etc.) perspectivele evolutiei ului de bursa;

- bursa este terenul si instrumentul unor restructurari sectoriale foarte importante. Prin oferta publica de cumparare sau prin oferta publica de vanzare bursa faciliteaza - pentru societatile cotate - posibilitatea de a bate propria lor moneda si de a cumpara valori nu numai prin plati la vedere, ci si remitand actionarilor societatilor atacate actiuni ale intreprinderii atacatoare. Mobilitatea capitalurilor creeaza premisele gasirii, practic permanente, a celor mai bune plasamente ale momentului. Colectarea capitalurilor disponibile, insuficient sau chiar ineficient valorificate si plasarea lor in cele mai active sectoare ale vietii economice sunt una dintre cele mai importante functii ale bursei de valori;

bursa este un loc de transfer al riscurilor, miscarea realizandu-se in sens invers in raport cu gradul de adaptare, cu capacitatea de a le suporta. Cu alte cuvinte, cei mai expusi riscurilor sunt micii actionari, cu forta economica scazuta, care - in mod obisnuit - pierd de pe urma speculatiilor bursiere. Mirajul castigurilor deosebite ii mentine insa pe micii actionari in caruselul speculatiilor bursiere aidoma unui arc electric ce atrage (si de regula omoara) mii de vietuitoare cu aripi plapande.

b) functii microeconomice:

bursa faciliteaza cresterea sau scaderea notorietatii firmelor cotate si prin aceasta influenteaza motivatia principala a intreprinzatorilor care se prezinta pe piata pentru a vinde sau a cumpara (confirmand sau infirmand analizele proprii pe care ei le realizeaza asupra ului diferitelor actiuni);

- bursa permite cresterea fondurilor proprii; societatile noi care apar pe piata nu pot sa realizeze decat indirect o crestere de capital (vanzarea actiunilor detinute de vechii actionari nu le sporeste capitalul), prin emiterea de noi actiuni care se vor vinde direct prin bursa;

- bursa incita la o mai buna administrare a intreprinderilor, in scopul sporirii valorii activelor, care sa determine o crestere a profiturilor actionarilor; acest argument este invocat mai frecvent de catre initiatorii burselor din tarile aflate in tranzitie spre economia de piata.

c) functii in plan individual: bursa faciliteaza obtinerea lichiditatii patrimoniului actionarilor si asigura totodata o evaluare cat mai exacta a averii personale. Actionarii pot in orice moment sa-si vanda integral sau partial titlurile pe care le detin in schimbul unui pret de piata acceptabil, fixat de bursa. Numai piata bursiera asigura o asemenea suplete. Este mult mai greu de gasit in afara bursei un client dispus sa negocieze, sa cumpere (ori sa vanda) titluri pentru valorile necotate. Aceasta mare mobilitate permite actionarilor minoritari sa-si lichideze titlurile fara a periclita continuitatea activitatii firmei respective. Posesorii de titluri trebuie deci sa poata cunoaste in orice moment cum sunt cotate (apreciate) in mod oficial valorile in care si-au investit economiile.

Daca, pe termen lung, bursa evolueaza in corelatie cu cresterea si dezvoltarea economica din tara respectiva, fluctuatiile sale pe termen scurt pot parea total nelegate de conjunctura economica, uneori chiar in opozitie flagranta cu ciclul economic. Aceasta realitate face ca bursa sa fie considerata, pentru anticipatiile pe termen scurt, un barometru de proasta calitate. De fapt, pe orice termen, bursa este un instrument de anticipare de calitate cel mult medie. Este adevarat ca, pe termen lung, exista o legatura stransa intre cresterea PIB si cresterile de bursa, asa cum exista o legatura intre ul actiunilor si dezvoltarea societatilor, a firmelor emitente, dar dincolo de toate acestea, bursa isi conserva astazi mai mult ca oricand secretele, in pofida faptului ca operatiunile de bursa sunt observate si analizate cu cele mai avansate mijloace de cercetare si prognoza de care dispune omenirea. Psihologia operatorilor de bursa joaca de foarte multe ori, un rol esential in luarea deciziei de vanzare sau cumparare, iar aceasta latura a comportamentului uman are, chiar si astazi, foarte multe componente putin cunoscute sau chiar necunoscute.

2. Structura organizatorica a bursei de valori si functionarea acesteia (managementul bursei)

2.1. Organizarea Bursei de Valori Bucuresti

Bursa de Valori Bucuresti a fost infiintata pe baza Deciziei nr. 20/21.04.1995 a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si are sediul in Bucuresti, Str. Doamnei nr. 8. Bursa de Valori Bucuresti, denumita in continuare "bursa", este investita cu personalitate juridica, incheie bilant contabil si are cont bancar. Activitatea bursei se desfasoara in conformitate cu prevederile Legii nr. 52/1994, in scopul realizarii unei piete organizate pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cota si asigurarii publicului, prin activitatea intermediarilor autorizati, a unor sisteme, mecanisme si proceduri adecvate pentru efectuarea continua, ordonata si echitabila a tranzactiilor cu valori mobiliare. Bursa se autofinanteaza din comisioanele percepute conform reglementarilor bursiere, constituite la dispozitia sa, si utilizeaza fonduri banesti in conditiile legii. Bursa beneficiaza de finantare de la bugetul de stat pentru primul an de activitate, resursele primite in aceste conditii urmand sa fie recuperate si varsate la bugetul de stat, incepand cu cel de-al treilea an de functionare a bursei, timp de trei ani. Bursa detine cu titlu de proprietate bunurile din patrimoniul sau si este abilitata sa primeasca donatii, legate si subventii. In exercitarea dreptului sau de proprietate bursa poseda, foloseste si dispune in mod autonom de bunurile pe care le are in patrimoniu in directia realizarii scopului pentru care s-a infiintat. Bursa poate stabili relatii de asociere bilaterala cu burse din alte tari si se poate afilia la forurile internationale ce reunesc institutiile specifice pietelor de capital.

2.2. Structura organizatorica a bursei

Competenta de a aproba, a modifica sau a completa structura organizatorica a Bursei apartine comitetului bursei.

2.2.1. Organele de conducere ale bursei

Comitetul bursei

Comitetul Bursei asigura conducerea unitara, ordonata si eficienta a bursei. Comitetul bursei este organizat si isi desfasoara activitatea conform prevederilor cuprinse in propriul regulament de organizare si functionare, in Statutul Asociatiei Bursei si in Legea nr. 52/1994. Denumirea in limba engleza ce va fi utilizata pentru comitetul bursei este Board of Governors. Comitetul bursei va prezenta adunarii generale a Asociatiei Bursei si Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare un raport cu privire la activitatea desfasurata de bursa in anul precedent. Acest raport va fi inaintat Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare pana la data de 31 martie a anului in .

Comisiile speciale

Comisiile speciale sunt organe cu caracter decizional si consultativ, cu o competenta expres determinata si raportata la un anumit domeniu al activitatii bursiere. Astfel, pe langa Bursa de Valori Bucuresti, denumita in continuare "bursa", functioneaza o serie de comisii speciale guvernate de urmatoarele principii:

a) principiul autonomiei;

b) principiul obiectivitatii;

c) principiul protectiei investitorilor;

d) principiul promovarii dezvoltarii pietei bursiere;

principiul rolului activ.

Comisiile speciale ale bursei sunt:

a) comisia de inscriere la cota;

b) comisia de etica si conduita;

c) comisia de dezvoltare, produse noi.

Rolul si atributiile comisiilor speciale sunt urmatoarele:

Comisia de Inscriere la Cota

Rolul comisiei de inscriere la cota consta in asigurarea unei activitati unitare, ordonate si eficiente de inscriere, promovare, retrogradare si retragere de la cota bursei a valorilor mobiliare. Comisia de inscriere la cota are urmatoarele atributii:

propune comitetului bursei inscrierea valorilor mobiliare la cota bursei, in cadrul sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane si in cadrul sectorului international;

propune comitetului bursei promovarea si retrogradarea valorilor mobiliare in si din categoria I a sectorului valorilor mobiliare emise de persoane juridice romane;

propune comitetului bursei includerea si excluderea actiunilor in si din cadrul categoriei PLUS;

propune comitetului bursei, in temeiul si in conditiile art. 36 din Regulamentul BVB nr. 3 privind inscrierea valorilor mobiliare la cota bursei, acordarea de dispense;

propune comitetului bursei retragerea valorilor mobiliare de la cota bursei.

Comisia de etica si conduita

Rolul comisiei de etica si conduita consta in urmarirea respectarii prevederilor Codului de etica si conduita si a reglementarilor bursei, in masura in care este abilitata prin reglementarile respective.

Comisia de etica si conduita are urmatoarele atributii:

dispune masurile necesare in vederea investigarii de catre personalul bursei a imprejurarilor in care s-au savarsit faptele;

constata savarsirea faptelor ilicite la regimul juridic bursier date in competenta sa potrivit reglementarilor bursiere si Codului de etica si conduita;

propune directorului general al bursei aplicarea sanctiunilor corespunzatoare faptelor ilicite constatate.

Comisia de dezvoltare, produse noi

Rolul comisiei de dezvoltare, produse noi consta in sustinerea eforturilor de diversificare a tipurilor de operatiuni de bursa si de valori mobiliare care fac obiectul acestora, precum si de imbunatatire a reglementarilor Bursei de Valori Bucuresti.

Comisia de dezvoltare, produse noi are urmatoarele atributii:

promoveaza catre comitetul bursei propuneri si solutii de dezvoltare de produse financiare noi si de operatiuni de bursa noi;

urmareste efectele rezultate din introducerea acestor produse si operatiuni de bursa;

coordoneaza, cu sprijinul executivului bursei, activitatile de implementare si realizare a produselor financiare noi si a operatiunilor de bursa noi.

Directorul general al bursei

Directorul general este reprezentantul legal al bursei ca persoana juridica, in fata autoritatilor publice si in relatiile cu persoanele fizice si juridice, romane sau straine. Prin semnatura sa, directorul general angajeaza patrimonial bursa ca persoana juridica. Directorul general poate delega o parte a competentelor ce-i sunt conferite de lege, permanent sau temporar unor functionari ai bursei. In caz de indisponibilitate temporara, directorul general este suplinit de drept de unul dintre cei doi directori generali adjuncti, in functie de decizia data de directorul general al bursei. Directorul general al bursei poseda si exercita competentele de administrare a bursei, inclusiv pe cele de angajare a personalului, de organizare si functionare a bursei luand actele si stabilind masurile adecvate pentru respectarea si aplicarea normelor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare privind bursele de valori si a regulamentelor bursei. Directorul general semneaza documentele cuprinzand date si informatii referitoare la bursa, declaratiile, comunicatele, atestarile, cererile, intampinarile, notificarile, renuntarile la drepturi si alte asemenea facute in numele bursei ca persoana juridica. Inscrisurile constatand situatii sau fapte privitoare la bursa, drepturi sau angajamente patrimoniale ale acesteia purtand semnatura directorului general sunt opozabile tertilor si au forta probanta de act autentic.

DIRECTORII GENERALI ADJUNCTI

Directorul general al bursei va propune spre confirmare comitetului bursei doi directori generali adjuncti. Directorul general va emite decizii prin care va desemna pe cei doi directori generali adjuncti, precum si competentele aferente acestora. In caz de suplinire, directorul general va desemna pe unul dintre cei doi directori generali adjuncti sa exercite toate competentele sale, cu exceptia unei delegari exprese limitate de competente, facute de acesta.

ATRIBUTIILE COMPARTIMENTELOR BURSEI

Realizarea obiectului de activitate al ursei este legata de si necesita indeplinirea de catre fiecare directie a bursei a anumitor responsabilitati si activitati aferente lor, potrivit urmatoarelor prevederi.

A. Directia "Membri si emitenti"

Coordoneaza activitatea legata de functionarea societatilor membre ale Asociatiei Bursei, precum si a societatilor emitente inscrise la cota bursei. Activitatea directiei se desfasoara prin intermediul a doua servicii: serviciul "Membri" si serviciul "Emitenti".

Serviciul "Membri":

Rol: asigura mentinerea unei legaturi permanente cu membrii Asociatiei Bursei, coordoneaza activitatea de reglementare a activitatii membrilor si urmareste activitatea si conduita acestora.

Responsabilitati:

Organizarea secretariatului Asociatiei Bursei si a comitetului bursei.

Activitati:

pregateste desfasurarea adunarilor asociatiei Bursei si a sedintelor comitetului bursei;

ii convoaca pe membrii Asociatiei Bursei si membrii comitetului bursei si le transmite agenda de lucru si materialele aferente;

verifica intrunirea cvorumului necesar luarii de hotarari;

tine procesele-verbale sau incheierile de sedinta ale acestor organe;

mentine contactul permanent cu membrii Asociatiei Bursei si ai comitetului bursei;

ii informeaza pe membrii asupra modificarilor operate in registrul de asociati, precum si asupra modificarilor intervenite in componenta membrilor comitetului bursei;

verifica documentatia ce va fi depusa de catre fiecare societate membra o data cu inscrierea in registrul de asociati;

inregistreaza si actualizeaza datele din registrul de asociati;

tine evidenta varsamintelor cotizatiei;

furnizeaza extrase din registrul de asociati, conform prevederilor Statutului bursei.

Urmareste activitatea bursiera a societatilor membre ale Asociatiei Bursei.

Activitati:

introduce datele referitoare la societatile membre ale Asociatiei Bursei in sistemul informatic al bursei si le actualizeaza in permanenta;

elaboreaza un sistem de raportari zilnice, saptamanale, lunare, trimestriale si anuale ce vor fi furnizate bursei de catre societatile membre; colecteaza si analizeaza situatiile financiare ale societatilor membre;

urmareste desfasurarea activitatii societatilor membre in conformitate cu prevederile Statutului Asociatiei Bursei, ale Codului de etica si conduita, ale Regulamentului privind membrii Asociatiei Bursei, ale Regulamentului privind organizarea evidentei tehnico-operative si contabile a membrilor, precum si ale procedurilor de punere in aplicare a acestora; il sesizeaza pe directorul general despre aparitia oricarei incalcari a prevederilor documentelor sus-mentionate, elaboreaza un raport referitor la aceste incalcari, care este inaintat organelor competente sa aplice sanctiuni.

Intretine programul de evidenta tehnico-operativa si contabila utilizat de societatile membre.

Instaleaza programul de evidenta tehnico-operativa si contabila la sediul societatilor membre, asigura pregatirea si asistenta angajatilor acestor societati in vederea exploatarii programului de evidenta tehnico-operativa si contabila. In acest scop, serviciul asigura implementarea eficienta a urmatoarelor functii ale programului:

- realizarea evidentei activitatii financiar-contabile a societatilor membre ce priveste:

- contabilitatea generala (financiara si analitica);

- evidenta ordinelor de tranzactionare si a tranzactiilor;

- evidenta altor operatiuni cu valori mobiliare (in forma materializata sau nu);

- detalierea relatiei societatilor de valori mobiliare cu propriii clienti, asigurand:

- evidenta clientilor;

- evidenta portofoliilor clientilor;

- evidenta activitatii desfasurate de catre societate in numele clientilor;

- evidentierea activitatii agentilor de valori mobiliare in relatia cu clientii in cadrul societatii (pentru fiecare agent: volumul de ordine introduse, de tranzactii efectuate, de comisioane percepute);

- configurarea accesului utilizatorilor in sistem, constand in:

- definirea utilizatorilor sistemului din partea societatii de valori mobiliare (agenti de vanzari, contabili, manager etc.);

- alocarea drepturilor de acces acestor utilizatori.

Colaboreaza la efectuarea activitatilor de investigare a societatilor membre ale Asociatiei Bursei si a agentilor.

Colaboreaza, la solicitarea organelor competente, in situatiile de incalcare a prevederilor regulamentelor bursei, a normelor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si a prevederilor Legii nr. 52/1994, la efectuarea de investigatii pentru stabilirea situatiei concrete in cauza.

Pregateste materialele de reglementare a activitatii bursiere a societatilor membre ale Asociatiei Bursei.

Activitati:

elaboreaza si adapteaza Regulamentul privind membrii Asociatiei Bursei;

elaboreaza si adapteaza procedurile si instructiunile de punere in aplicare a Regulamentului privind membrii Asociatiei Bursei;

elaboreaza si adapteaza procedurile referitoare la activitatea de evidentiere tehnico-operativa si contabila a activitatii privind valori mobiliare;

colaboreaza cu Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare in vederea elaborarii de reglementari referitoare la activitatea societatilor de servicii de investitii financiare.

Serviciul "Emitenti"

Rol: asigura facilitatile necesare inscrierii si mentinerii la cota bursei a valorilor mobiliare apartinand societatilor emitente in vederea tranzactionarii respectivelor valori, asigura cadrul necesar functionarii unei piete transparente.

Responsabilitati:

Efectueaza activitatile si operatiile necesare inscrierii la cota bursei

Activitati:

primeste documentele necesare inscrierii la cota bursei;

verifica si analizeaza documentatia aferenta inscrierii la cota;

calculeaza comisioanele aferente inscrierii la cota bursei si primeste confirmarea platii acestora;

inainteaza propunerile si documentatia pentru aprobarea inscrierii la cota bursei catre comisia de inscriere la cota;

primeste, verifica si introduce informatiile referitoare la societatea emitenta in baza de date;

acorda asistenta societatilor de servicii de investitii financiare pentru pregatirea emitentilor in vederea inscrierii la cota bursei;

asigura secretariatul comisiei de inscriere la cota bursei;

inainteaza comisiei de inscriere la cota bursei recomandarile privind orice aspect legat de inscrierea valorilor mobiliare la cota bursei.

Efectueaza activitatile si operatiile necesare mentinerii la cota bursei.

primeste si urmareste primirea documentelor aferente furnizarii periodice de informatii;

verifica si analizeaza documentele primite;

calculeaza comisionul de mentinere la cota bursei si primeste confirmarea platii acestuia;

asigura introducerea modificarilor de date referitoare la societatea emitenta in baza de date;

inainteaza comisiei de inscriere la cota bursei recomandarile privind orice aspect legat de mentinerea la cota bursei;

il sesizeaza pe directorul general al bursei asupra oricaror incalcari ale Regulamentului de inscriere la cota bursei, precum si ale procedurilor de punere in aplicare a acestuia; elaboreaza un raport referitor la aceste incalcari, care este inaintat organelor competente sa aplice sanctiunea de suspendare si retragere de la cota bursei.

Colaboreaza la efectuarea activitatilor de investigare a societatilor emitente si a personalului acestora.

Colaboreaza, la solicitarea organelor competente, in situatiile de incalcare a prevederilor regulamentelor bursei, a normelor Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare si a prevederilor Legii nr. 52/1994, la efectuarea de investigatii pentru stabilirea situatiei concrete in cauza.

Pregateste materialele de reglementare a activitatii emitentilor.

Activitati:

elaboreaza si adapteaza Regulamentul de inscriere la cota bursei;

elaboreaza si adapteaza procedurile si instructiunile de aplicare a Regulamentului de inscriere la cota bursei;

colaboreaza cu Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare la elaborarea de reglementari referitoare la activitatea emitentilor.

B. Directia "Operatiuni bursiere si informatica"

Coordoneaza activitatea de tranzactionare si supraveghere a pietei, depozitare si inregistrare a valorilor mobiliare, compensare si control al decontarii, precum si administrarea si intretinerea intregului sistem informatic al bursei.

Activitatea se desfasoara prin intermediul a patru servicii: serviciul "Tranzactionare si supraveghere a pietei, serviciul "Registrul bursei, serviciul "Compensare si control al decontarii si serviciul de informatica.

a) Serviciul "Tranzactionare si supraveghere a pietei"

Rol: asigura desfasurarea activitatii de tranzactionare si supravegherea pietei, urmarind furnizarea continua a informatiilor de catre societatile emitente.

Tranzactionare

Responsabilitati:

Asigura pregatirea participantilor pentru desfasurarea operatiunilor bursiere

Activitati:

pregateste urile necesare agentilor de bursa;

ii examineaza si ii atesta pe agentii de bursa.

Asigura organizarea sedintelor de tranzactionare.

Activitati:

efectueaza operatiunile premergatoare tranzactionarii valorilor mobiliare: flux date, pregatirea pietei, proceduri tehnice, setari in sistem;

deschide piata si seteaza orele de tranzactionare;

stabileste orarul sesiunilor de tranzactionare;

acorda asistenta agentilor de bursa in timpul tranzactionarii;

Desfasoara activitatea necesara dezvoltarii sistemelor de tranzactionare

Activitati:

cerceteaza si dezvolta mecanisme de tranzactionare;

implementeaza indicii bursei;

adapteaza si implementeaza noi sisteme de tranzactionare.

Supravegherea pietei

Responsabilitati:

Supravegheaza desfasurarea tranzactiilor si a fluctuatiilor pietei:

- stabileste limitele de tranzactionare pe valori mobiliare;

- stabileste limitele de tranzactionare pe societati de servicii de investitii financiare;

- urmareste desfasurarea tranzactiilor si este abilitat sa suspende tranzactionarea in scopul mentinerii unei piete ordonate.

Supravegheaza furnizarea de informatii continue:

- organizeaza un sistem de furnizare a informatiilor continue;

- urmareste furnizarea de informatii continue de catre societatile cotate la bursa;

- il sesizeaza pe directorul general al Bursei asupra oricaror incalcari ale Regulamentului de tranzactionare legate de furnizarea continua de informatii, precum si ale procedurilor de punere in aplicare a acestuia; elaboreaza un raport referitor la aceste incalcari, care este inaintat organelor competente sa aplice sanctiuni.

Colaboreaza la efectuarea de investigatii in legatura cu activitatea de tranzactionare.

Activitati:

colaboreaza la efectuarea de investigatii la solicitarea organelor competente, in cazul in care se constata o activitate manipulativa din partea unei societati membre a Asociatiei Bursei;

colaboreaza la efectuarea de investigatii la solicitarea organelor competente, in cazul in care exista posibilitatea efectuarii de tranzactii pe baza de informatii confidentiale.

Pregateste materialele necesare reglementarii integrale a activitatii de tranzactionare.

Activitati:

elaboreaza Regulamentul de tranzactionare, procedurile si instructiunile de aplicare a acestuia, precum si orice propuneri de modificare a acestor documente;

colaboreaza cu Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare la elaborarea reglementarilor specifice activitatii de tranzactionare.

Gestioneaza soft-ul pentru operatiunile bursiere:

- stabileste configuratia utilizatorilor modulului de tranzactionare si supraveghere a pietei din cadrul soft-ului de bursa prin:

- stabilirea grupurilor de utilizatori;

- definirea drepturilor de acces la aplicatie pentru fiecare grup de utilizatori;

- definirea utilizatorilor.

- urmareste zilnic derularea corecta a etapelor de deschidere a pietei, tranzactionare si supraveghere a pietei.

b) Serviciul "Registrul bursei"

Rol: asigura tinerea evidentei valorilor mobiliare inscrise in registrul bursei, precum si efectuarea transferului dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare inregistrate.

Responsabilitati:

Realizeaza pregatirea registrului

- stabileste configuratia utilizatorilor modulului de registru din cadrul soft-ului de bursa prin:

- stabilirea grupurilor de utilizatori;

- definirea drepturilor de acces la aplicatie pentru fiecare grup de utilizatori;

- definirea utilizatorilor.

- realizeaza initierea si derularea operatiilor zilnice legate de programul de bursa, constand in stabilirea datei de efectuare a transferului dreptului de proprietate;

- in caz de incident ajuta la restaurarea datelor referitoare la registru;

- introducea in registru a datelor initiale referitoare la detinatorii de valori mobiliare, furnizate de societatile emitente inscrise la cota bursei prin programul soft specific;

- colectarea, depozitarea si tinerea evidentei certificatelor globale ale emitentilor.

Asigura efectuarea activitatilor specifice de operare in registru

Activitati:

efectueaza transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare intre detinatori, ca urmare a tranzactiilor efectuate sau in alte cazuri prevazute de reglementarile bursei;

efectueaza actualizarea permanenta a evidentelor tinute de registru.

Asigura transmiterea de rapoarte catre societatile inscrise la cota bursei si catre societatile membre ale Asociatiei Bursei.

Activitati:

- transmite rapoartele pentru societatile emitente cu ocazia:

adunarilor generale ale actionarilor;

platii dividendelor sau dobanzii, ori a rambursarii imprumutului obligatar;

ori de cate ori acestea solicita o astfel de situatie.

transmite catre societatile membre rapoartele cu privire la situatia clientilor acestor societati;

se asigura de efectuarea platii ce reprezinta contravaloarea transmiterii de rapoarte.

Pregateste materialele necesare reglementarii activitatii de registru si efectueaza activitatile de cercetare aferente acestei activitati.

Activitati:

elaboreaza si adapteaza regulamentele, procedurile si instructiunile privind activitatea de registru;

desfasoara activitatea de cercetare-dezvoltare cu privire la dematerializarea valorilor mobiliare si la posibilitatea utilizarii registrului bursei in activitatea de privatizare prevazuta de Legea de accelerare a privatizarii;

analizeaza necesitatea si modalitatile de dezvoltare a sistemului AS/400 in vederea asigurarii unei functionari optime, in functie de dezvoltarea pietei si de posibilitatea utilizarii sale in procesul de privatizare in masa.

c) Serviciul "Compensare si control al decontarii"

Rol: asigura compensarea sumelor rezultate in urma tranzactiilor efectuate in cadrul bursei, precum si urmarirea desfasurarii in conditii optime a activitatii de decontare.

Responsabilitati:

- Asigura initializarea procesului de decontare.

- asigura legatura dintre bursa si banca de decontare, in care scop:

- deschide contul de decontare al bursei;

- deschide contul "Fondul de garantare".

- asigura legatura dintre societatile membre si banca de decontare, in care scop:

- bursa primeste si centralizeaza de la banca de decontare informatiile ce privesc deschiderea conturilor de decontare ale societatilor membre.

- bursa primeste si centralizeaza de la banca de decontare informatiile ce privesc depunerea si acceptarea de catre banca de decontare a scrisorilor de garantie;

- asigura legatura dintre alte institutii si banca de decontare.

Asigura desfasurarea activitatilor de decontare.

Activitati:

- pregateste si verifica documentatia necesara activitatii de decontare, in care scop:

transmite rapoartele de decontare societatilor de servicii de investitii financiare;

colecteaza rapoartele de decontare confirmate;

colecteaza si verifica ordinele de plata transmise de societatile membre debitoare;

intocmeste ordinele de plata pentru conturile de decontare ale societatilor membre creditoare;

transmite pachetul de ordine de plata bancii de decontare impreuna cu raportul de decontare global.

- informeaza permanent conducerea bursei cu privire la activitatea de decontare:

rezolva cazurile de imposibilitate de plata;

confirma efectuarea decontarii.

- urmareste modalitatea de indeplinire de catre societatile membre a obligatiilor de plata prevazute in rapoartele de decontare, il sesizeaza pe directorul general al bursei asupra aparitiei oricaror nereguli in aceasta privinta;

- elaboreaza un raport referitor la aceste nereguli, care este inaintat organelor competente sa aplice sanctiuni.

Asigura administrarea fondului de garantare

Activitati:

tine evidenta contributiilor societatilor membre ale Asociatiei Bursei;

administreaza disponibilul din contul "fondul de garantare" in conformitate cu regulamentele si procedurile specifice;

intocmeste rapoartele trimestriale privind gestionarea fondului de garantare.

Pregateste materialele necesare reglementarii activitatii de decontare si efectueaza activitatile de cercetare aferente acestei activitati.

Activitati:

elaboreaza si adapteaza regulamentele, procedurile si instructiunile cu privire la activitatea de decontare;

desfasoara activitatea de cercetare-dezvoltare privind posibilitatea decontarii tranzactiilor efectuate pe alte piete prin mecanismul bursei.

d) Serviciul de informatica

Rol: asigura functionarea softului de bursa, a calculatorului AS/400, a retelei de calculatoare, a sistemului informatic de comunicatie a bursei cu societatile membre, precum si cu alte sisteme.

Responsabilitati:

Administrare soft de bursa:

- stabileste configuratia utilizatorilor softului de bursa prin:

- stabilirea grupurilor de utilizatori (pe categorii din cadrul personalului societatilor de servicii de investitii financiare si al bursei);

- definirea drepturilor de acces la aplicatie pentru fiecare grup de utilizatori;

- definirea utilizatorilor.

- realizeaza initierea si derularea operatiilor zilnice legate de softul de bursa, constand in:

- deschiderea pietei;

- salvarea pe banda magnetica a tuturor informatiilor referitoare la intregul soft de bursa.

- urmareste zilnic derularea corecta a etapelor de deschidere a pietei, tranzactionare si supraveghere a pietei, decontare a valorilor mobiliare, transferului de proprietate, precum si a functionarii corecte a softului de bursa in totalitate;

- acorda asistenta agentilor de bursa in timpul tranzactionarii;

- distribuie informatiile de tranzactionare catre sistemele de contabilitate ale societatilor membre prin:

- alcatuirea fisierelor de tranzactii, clienti, valori, agenti pentru fiecare societate membra prin efectuarea transferului de date de pe AS/400;

- transmiterea (cu jurnalizare) a fisierelor catre societatile membre.

- asigura baza informatica in scopul publicarii datelor si informatiilor in buletinele bursei;

- proiecteaza urile de instruire a agentilor de bursa privind utilizarea softului de bursa;

- intretine softul de bursa prin:

- acordarea de asistenta in proiectarea noilor cerinte;

- dezvoltarea de programe auxiliare programului de bursa;

- testarea noilor programe.

- in caz de incident, realizeaza restaurarea informatiilor referitoare la intregul soft de bursa;

- introduce in registru datele initiale referitoare la detinatorii de valori mobiliare furnizate de societatile emitente inscrise la cota bursei prin soft specific;

- dezvolta noi programe si le imbunatateste pe cele existente, in colaborare cu directia de relatii cu publicul si cercetare-dezvoltare.

Administrare calculator AS/400:

- stabileste configuratia hardware a:

- calculatorului AS/400 (privind memoria interna, capacitatea de calcul etc.);

- PC-urilor folosite drept terminale AS/400 (privind instalarea softului specific si de baza, conectarea la AS/400 etc.);

- imprimantelor conectate la calculatorul AS/400.

- stabileste configuratia utilizatorilor AS/400 prin:

- definirea utilizatorilor AS/400 (in exclusivitate din cadrul bursei);

- definirea drepturilor de acces la sistemul AS/400 pentru fiecare utilizator.

- administreaza din punct de vedere hardware calculatorul AS/400, realizand evidenta si urmarirea functionarii subsistemelor AS/400;

- acorda asistenta agentilor de bursa in utilizarea PC-urilor drept terminale AS/400 si a imprimantelor conectate la calculatorul AS/400 in activitatea legata de tranzactionare;

- proiecteaza noile configuratii in cazul modificarii sau al extinderii sistemului AS/400;

- modifica parametrii de functionare si reconfigurare AS/400 si restaureaza datele referitoare la sistemul AS/400 in caz de incident;

-analizeaza necesitatea dezvoltarii sistemului AS/400 in vederea asigurarii unei functionari optime in functie de dezvoltarea pietei si de posibilitatea utilizarii sale in procesul de privatizare in masa.

Administrare retea:

- stabileste configuratia hardware a:

- PC-urilor in retea Novell (testarea retelei);

- imprimantelor de retea;

- comunicatiilor la distanta: modemuri, linii telefonice etc. (societati membre).

- stabileste configuratia utilizatorilor retelei prin:

- definirea utilizatorilor;

- definirea drepturilor de acces la retea pentru fiecare utilizator.

- acorda asistenta in activitatea agentilor de bursa in legatura cu reteaua de PC-uri;

- administreaza din punct de vedere hardware reteaua, asigurand in mod special evidenta si urmarirea functionarii retelei si a PC-urilor;

- proiecteaza noile configuratii in cazul modificarii sau extinderii retelei.

Administrare comunicatii:

- coordoneaza conectarea societatilor membre, precum si a altor societati interesate de preluarea de informatii la sistemul informatic al bursei;

- supravegheaza functionarea suportului fizic de transmitere a informatiilor intre societatile membre si bursa, precum si catre alte sisteme (agentii de presa, statii radio-TV etc.);

- asigura asistenta societatilor membre in exploatarea sistemului de comunicatii.

C. Directia "Relatii cu publicul si cercetare-dezvoltare"

Coordoneaza activitatile referitoare la relatiile bursei cu publicul si cele privind cercetarea si dezvoltarea activitatilor bursiere.

Activitatea se desfasoara prin intermediul a doua servicii: serviciul "relatii cu publicul" si serviciul "Cercetare-dezvoltare".

a) Serviciul "Relatii cu publicul":

Rol: asigura planificarea, organizarea si coordonarea activitatilor de relatii cu publicul si a relatiilor de comunicare.

Responsabilitati:

Efectueaza activitatea de informare a publicului.

Activitati:

coordoneaza realizarea programelor de informare si relatiile cu mass-media si cu publicul;

organizeaza si asigura bunul mers al conferintelor de presa si sedintelor de informare, al intalnirilor si manifestarilor publice speciale sau organizate cu regularitate de conducere;

organizeaza si asigura bunul mers al ceremoniilor de inscriere la cota a noilor societati care solicita acest lucru, in colaborare cu directia de inscriere la cota;

coordoneaza toate activitatile care privesc realizarea raportului anual al bursei;

redacteaza textele presedintelui comitetului bursei sau directorului general pentru conferinte, colocvii si seminarii si organizeaza logistic manifestarile publice la care participa acestia;

asigura rezolvarea eficienta, echitabila si ordonata a intrebarilor din partea publicului;

intretine relatii de colaborare cu celelalte directii ale bursei, cu societatile membre, mijloacele de informare in masa, publicul si societatile inscrise la cota;

asigura difuzarea de date si informatii despre piata bursiera mijloacelor de informare in masa, in colaborare cu directia "Operatiuni bursiere si informatica;

gestioneaza activitatea de realizare a publicatiilor care vor fi distribuite in strainatate;

stabileste contacte regulate, dinamice si de calitate cu profesionistii presei scrise si vorbite din tara si din strainatate;

asigura publicarea rezultatelor sedintelor de tranzactionare.

Efectueaza activitatea de educare a publicului.

Activitati:

asigura editarea, revizuirea si traducerea comunicatelor si publicatiilor (comunicate de presa, pamflete, brosuri etc.) scrise si audio-vizuale destinate publicului;

organizeaza logistic "prezentarile in teritoriu" ale bursei;

coordoneaza participarea bursei la activitatile de promovare si de explicare a pietei bursiere (prezentari publice, simulari bursiere, targuri de investitii etc.);

realizeaza si gestioneaza eficient programul de vizitare a bursei si actualizeaza informatiile care vor fi distribuite publicului cu prilejul acestor vizite.

Efectueaza activitatea de promovare.

Activitati:

stabileste relatii functionale cu publicul, in general, si cu comunitatea de afaceri, in special, prin utilizarea judicioasa a diverselor mijloace de informare in masa si asigura o prezenta activa pe langa asociatiile comerciale si profesionale;

dezvolta si asigura protectia imaginii bursei prin stabilirea de politici si norme privind mijloacele grafice si audio-vizuale, se preocupa de controlul utilizarii acestora;

asigura o prezenta activa a bursei in cadrul comunitatii de afaceri si coordoneaza participarea conducerii bursei la colocvii, adunari si alte manifestari publice;

elaboreaza si implementeaza un program de publicitate si promovare institutionala a bursei;

asigura reprezentarea oficiala a bursei cu prilejul unor evenimente importante;

asigura un serviciu eficient si ordonat de primire a persoanelor din afara bursei;

asigura afilierea la organismele si organizatiile internationale din domeniu: Federatia Internationala a Burselor de Valori, Federatia Europeana a Burselor de Valori etc.

Efectueaza activitatile aferente pregatirii si integrarii personalului bursei

Activitati:

asigura recrutarea, pregatirea si evaluarea personalului, in colaborare cu directia de resort;

asigura integrarea personalului in resursele umane ale bursei si dezvoltarea spiritului de echipa si apartenenta la grup a angajatilor, prin informarea permanenta a acestora despre perceptia in exterior a imaginii bursei;

asigura pregatirea personalului bursei prin uri, seminarii si alte forme.

b) Serviciul "Cercetare-dezvoltare":

Rol: stabileste strategia de dezvoltare a pietei bursiere.

Activitati:

stabileste formula de calcul si componenta indicelui bursier;

realizeaza analize si studii de piata pentru societatile membre si publicul larg;

realizeaza buletine semestriale si rapoarte trimestriale privind activitatea bursei, redacteaza si urmareste editarea Buletinului bursei;

elaboreaza strategia de dezvoltare a bursei in ceea ce priveste mecanismul de tranzactionare, instrumentele tranzactionate, sistemul informatic etc;

asigura integrarea cu alte sisteme de tranzactionare.

D. Directia juridica

Rol: asigura cadrul legal necesar desfasurarii activitatii membrilor Asociatiei Bursei si a personalului acestei institutii.

Stabilirea atributiilor pe compartimente de specialitate se face prin decizie a directorului general.

Responsabilitati:

Asigura bursei asistenta juridica in raporturile acestei institutii cu tertii.

Activitati:

reprezinta interesele bursei in fata instantelor judecatoresti, a organelor de urmarire penala si a notariatelor, in baza delegarii primite de la conducerea bursei;

redacteaza actiunile, intampinarile, memoriile, notele de concluzii, promoveaza caile de atac legale si sustine interesele bursei in fata organelor de jurisdictie;

urmareste eliberarea de catre organele de jurisdictie a titlurilor executorii pentru executarea silita a creantelor banesti ale bursei;

avizeaza contractele civile si comerciale incheiate de bursa si orice alte acte incheiate in relatiile cu tertii;

furnizeaza raspunsuri fundamentate legal la cererile primite si expune motivatia legala a opiniilor exprimate in informarile publice.

Asigura asistenta juridica cu privire la raporturile de munca ale personalului bursei.

Activitati:

avizeaza deciziile de incadrare, de desfacere a contractelor de munca, deciziile de imputare, deciziile de pensionare, angajamentele de plata in rate a datoriilor, documentele pe baza carora se inscriu date in carnetele de munca etc.

Efectueaza activitatile juridice necesare domeniului bursier.

Activitati:

colaboreaza la desfasurarea activitatilor de investigare, la solicitarea organelor competente;

prezinta si avizeaza din punct de vedere legal opinia asupra fiecarui caz supus investigarii si participa la intocmirea documentatiei, la solicitarea organelor competente;

coordoneaza din punct de vedere legal activitatea normativa a bursei;

colaboreaza cu Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare la elaborarea actelor normative legate de activitatea bursiera;

elaboreaza regulamentul de desfasurare a activitatii arbitrale din cadrul Camerei Arbitrale;

coordoneaza activitatea de secretariat a Camerei Arbitrale.

Efectueaza activitatea de informare juridica.

Activitati:

informeaza personalul si conducerea bursei asupra actelor normative cu incidenta asupra activitatii bursiere;

organizeaza sistemul informational legislativ in cadrul bursei, asigura exploatarea si dezvoltarea acestuia.

E. Directia economica

Rol: asigura premisele desfasurarii in mod optim a activitatii bursei privitoare la evidenta financiar-contabila, selectarea de personal si achizitionarea dotarilor materiale.

Stabilirea atributiilor pe compartimente de specialitate se face prin decizie a directorului general.

Responsabilitati:

Efectueaza activitatile aferente organizarii bursei.

Activitati:

inainteaza conducerii bursei proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al bursei;

propune si urmareste executia bugetului pe anul financiar in .

Efectueaza activitatile financiare ce privesc bursa.

Activitati:

efectueaza platile si urmareste primirea incasarilor curente privitoare la activitatea bursei;

calculeaza si asigura plata salariilor si a altor drepturi banesti cuvenite personalului si conducerii bursei;

urmareste incasarea debitelor si plata creditelor.

Efectueaza activitatile de contabilitate pentru bursa.

Activitati:

inregistreaza si tine evidenta veniturilor si cheltuielilor privitoare la patrimoniul bursei;

intocmeste raportarile privitoare la veniturile si cheltuielile bursei;

efectueaza inventarele asupra bunurilor din patrimoniul bursei;

intocmeste balantele de verificare;

intocmeste bilantul anual si anexele aferente acestuia.

Efectueaza activitatile de organizare a personalului.

Activitati:

intocmeste statul de functiuni;

pastreaza si completeaza carnetele de munca;

organizeaza conurile de angajare;

propune si asigura organizarea urilor de perfectionare;

asigura selectarea potentialilor angajati, formarea si perfectionarea continua a pregatirii personalului bursei.

Pana la recrutarea personalului calificat, activitatile privind evidenta personalului pot fi efectuate de persoane din afara bursei, abilitate in acest sens, pe baze contractuale.

Efectueaza activitatile administrative.

Activitati:

asigura necesarul de materiale pentru bunul mers al activitatii curente in incinta bursei;

asigura intretinerea curenta in incinta bursei si a dotarilor acesteia;

asigura securitatea si paza sediului bursei.

F. Compartimentul de control intern

Rol: efectueaza activitatile de control intern al activitatii economico-financiare a Bursei de Valori Bucuresti.

Atributiile acestui compartiment se stabilesc prin decizie a directorului general, in baza dispozitiilor legale in vigoare.

3. Statutul juridic

Din punct de vedere juridic, bursa poate fi organizata ca bursa de stat sau ca bursa privata.

a) Bursa de stat

Bursele de stat sunt reglementate si organizate prin legi speciale. Acest model de bursa functioneaza indeosebi in tarile de drept latin prin urmatoarele reglementari legale:

- in Franta, prin Codul comercial din 1807 se stipuleaza, in domeniul bursier, rolul central al autoritatii publice. Bursa este reprezentata in conducerea (managementul) institutiei printr-un comisar al guvernului, iar pana la reforma din 1988 agentii de bursa erau functionari publici si detineau monopolul tranzactiilor;

- in Belgia, prin Legea privind operatiunile si titlurile financiare (1990), bursele sunt create prin decret regal si sunt administrate de o persoana juridica de drept public, fara a se urmari scopuri lucrative; Decretul regal din 18 ianuarie 1991 reprezinta in prezent baza legala a Bursei de Valori de la Bruxelles.

b) Bursele private

Acestea sunt asociatii ale unor persoane fizice si/sau juridice, in conditiile legii, pentru constituirea si exploatarea pietei bursiere. In asemenea cazuri institutia bursei este o persoana juridica noua, autoreglementata si autoguvernata. Ca exemple de astfel de burse figureaza marile burse din SUA (NYSE), Japonia (TSE), Canada (Toronto si Montreal), Norvegia (Oslo) s.a.

Intrucat pe pietele bursiere contemporane se prefera principiul autoreglementarii, s-a hotarat ca acestea, in limitele legii, sa-si stabileasca modul de organizare si functionare prin elaborarea si adoptarea statutului si a regulamentului.

Statutul bursei, cuprinde :

1. Prevederi generale :

- numele, sediul, scopul si statutul legal al bursei

2. Membrii bursei

- categorii de membri (fondatori, plini, asociati etc.)

- drepturile membrilor

- obligatiile membrilor

- conditii pentru dobandirea calitatii de membru

- suspendarea, revocarea, incetarea calitatii de membru

3. Conducerea executiva si functionarii bursei

- presedinte

- vicepresedinti

- directori

- seful secretariatului bursei etc.

4. Managementul bursei

- adunarea generala, consiliul, comitetele, organele de control

5. Principiile generale ale functionarii bursei

- reguli de baza privind contractele

- procedura tranzactiilor in sala de negocieri

- executarea contractelor incheiate in bursa

6. Activitatea economica a bursei

- venituri, cheltuieli, gestiune, control

7. Alte prevederi

- solutionarea conflictelor de interese

- furnizarea de informatii bursiere

- vizitarea bursei

- incetarea activitatii bursei

Suportul credibilitatii bursei provine atat din legislatia specifica, cat si din statutul si regulamentul bursei, acestea fiind menite sa garanteze profesionalismul si corectitudinea tranzactiilor bursiere, adica sa asigure perceperea bursei printr-o imagine favorabila de catre investitori.

I. Cotarea :

1. Reguli privind cotarea la bursa

- titlurile financiare tranzactionate la bursa

- conditii pentru cotare

- taxe pentru cotare

2. Informatii necesare pentru admiterea titlurilor la tranzactii in bursa

- prospectul pentru cotarea actiunilor, respectiv a obligatiunilor

- informatii permanente asigurate de firmele cotate

3. Cotarea si tranzactiile cu titluri straine

- conditii de acces

- cauze de suspendare sau de scoatere de la cota

II. Mecanismelor tranzactiilor

4. Tipuri de tranzactii

- definirea operatiunilor (cash, futures, optiuni etc.)

5. Procedura tranzactionala

- ordinea de desfasurare a activitatilor in sala de negocieri

- ordinele de bursa: continut, valabilitate

- unitatea de tranzactie

- programul de lucru al bursei

- inregistrarea tranzactiilor

- taxe pentru tranzactii

4. Membrii bursei

4.1. Consideratii generale

4.1.1. Calitatea de membru al Asociatiei Bursei

Membrii Asociatiei Bursei sunt societatile de servicii de investitii financiare ce solicita si primesc din partea Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare autorizatia de negociere in bursa. Calitatea de membru al Asociatiei Bursei este dobandita la data inscrierii societatii de servicii de investitii financiare autorizate sa negocieze in bursa in registrul de asociati. Inscrierea in registrul de asociati se efectueaza de catre secretariatul Asociatiei Bursei, la data adoptarii hotararii de admitere in asociatie de catre comitetul bursei. Membrii Asociatiei Bursei se bucura in mod egal de toate drepturile conferite de calitatea de membru, indiferent de data dobandirii acestei calitati. Ei sunt tinuti sa respecte Statutul Asociatiei Bursei, regulamentele, procedurile si orice alte reglementari emise de catre bursa si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

4.1.2 Codul de etica si conduita

In desfasurarea activitatii lor, membrii Asociatiei Bursei vor respecta principiile si normele prevazute de Codul de etica si conduita adoptat de comitetul bursei.

4.2. Cerinte privind activitatea membrilor Asociatiei Bursei

4.2.1. Admiterea in Asociatia Bursei si inscrierea membrilor in registrul de asociati

In scopul admiterii in Asociatia Bursei si inscrierii in registrul de asociati, membrii Asociatiei Bursei vor transmite bursei documentele prevazute prin procedurile specifice.

4.2.2. Activitatea membrilor Asociatiei Bursei

In vederea inceperii si desfasurarii activitatii in cadrul bursei, membrii Asociatiei Bursei vor transmite bursei documentele prevazute prin procedurile specifice. Relatiile dintre membrii Asociatiei Bursei si clienti in legatura cu activitatile bursiere vor avea la baza documentele specificate de bursa, conform procedurilor specifice. Membrii Asociatiei Bursei trebuie sa furnizeze clientilor informatii certe, corecte si suficiente asupra pietei bursiere, precum si asupra tranzactiilor efectuate in numele acestora in cadrul bursei. Ei vor efectua controlul intern al activitatii pe care o desfasoara in conformitate cu prevederile legale in vigoare si procedurile stabilite de bursa in acest sens.

Personalul membrilor Asociatiei Bursei va respecta normele de conduita referitoare la desfasurarea activitatii de intermediere de valori mobiliare, stabilite prin procedurile bursei. Cel putin una dintre persoanele de contact cu bursa, desemnata de fiecare membru al Asociatiei Bursei conform procedurilor specifice va fi agent pentru valori mobiliare legal autorizat. Acestea vor fi atestate de bursa in urma urilor organizate in acest sens.

4.2.3. Membrii conducerii Asociatiei Bursei. Agentii pentru valori mobiliare

Membrii conducerii si agentii pentru valori mobiliare:

a. vor avea o buna reputatie civica si integritate morala;

b. vor avea cunostinte si/sau practica profesionala in domeniile economic, financiar, bancar, afaceri sau juridic.

Cel putin 50% dintre membrii consiliului de administratie al Asociatiei Bursei vor fi autorizati ca agenti pentru valori mobiliare. In cazul in care societatea membra deleaga o parte din competentele sale unui comitet de directie, cel putin 50% dintre membrii sai vor fi autorizati ca agenti pentru valori mobiliare. In cazul in care conducerea executiva a Asociatiei Bursei nu este exercitata de un comitet de directie, ci de alte persoane, cel putin 50% dintre acestea vor fi autorizate ca agenti pentru valori mobiliare.

4.2.4. Imprumuturile. Garantiile

Membrii Asociatiei Bursei nu pot lua sau da cu imprumut fonduri si/sau nu pot emite obligatiuni sau alte valori mobiliare care evidentiaza o indatorare, decat in baza avizului sau a reglementarilor emise in acest sens de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Membrii Asociatiei Bursei nu pot garanta pentru datoriile vreunei persoane fizice sau juridice.

Notificarile catre bursa

Membrii Asociatiei Bursei vor comunica bursei, in scris, in termen de 48 de ore:

1. orice modificari intervenite in informatiile furnizate prin documentele mentionate;
2. orice modificari semnificative in ceea ce priveste structura organizatorica a societatii;
3. deschiderea, inchiderea sau blocarea conturilor bancare;
4. introducerea oricaror actiuni in justitie de catre societatea membra sau primirea citatiei, in cazul introducerii actiunilor de catre alte persoane fizice sau juridice impotriva societatii membre, membrilor consiliului de administratie, conducerii executive, oricarui angajat al societatii, al carei obiect vizeaza orice aspect al activitatii desfasurate de catre acestia;
5. orice schimbari intervenite in conditiile initiale de autorizare a societatii de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, precum si orice alte modificari ale contractului si statutului;
6. orice modificari semnificative in regulamentele interne ale societatii;
7. orice sanctiune aplicata personalului membrilor Asociatiei Bursei, referitoare la activitatea de intermediere de valori mobiliare.

Documentele justificative vor fi transmise bursei pe masura legalizarii si/sau eliberarii de catre institutiile corespunzatoare (CNVM etc.).

Membrii Asociatiei Bursei vor notifica bursei cele prevazute mai sus prin formularele prevazute in proceduri specifice. Ei vor depune la bursa, anual, pana cel mai tarziu la 31 ianuarie, documentele in vederea reanalizarii si reactualizarii informatiilor prevazute de respectivele documente.

4.2.6. Contracte

Contractele ce vor fi incheiate de catre societatile membre ale Asociatiei Bursei in legatura cu activitatea de intermediere bursiera si pe care bursa le considera necesare vor fi standardizate de catre bursa si vor fi asimiliate de catre toti membrii Asociatiei Bursei.

Cenzori externi independenti

Situatiile financiare anuale ale societatilor membre vor fi verificate si certificate de cenzori externi independenti, inregistrati de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare. Un raport al acestora va fi prezentat bursei o data cu prezentarea situatiilor financiare.

Confidentialitatea informatiilor

Membrii Asociatiei Bursei, precum si personalul acestora nu au dreptul sa valorifice informatiile confidentiale si sa le faca publice ori sa faciliteze publicitatea lor in avantaj propriu sau pentru terti. Ei sunt raspunzatori de pastrarea de catre personalul lor a confidentialitatii informatiilor.

4.2.9. Relatiile membrilor Asociatiei Bursei cu clientii lor si cu ceilalti membri ai Asociatiei Bursei

Membrii Asociatiei Bursei elaboreaza materiale informative destinate informarii clientilor, in care vor enunta principiile ce stau la baza desfasurarii activitatii lor si vor prezenta metodologia de lucru cu clientii. Aceste materiale vor fi puse la dispozitia clientilor spre informare. Ei vor lua masurile necesare pentru ca reprezentantii si angajatii lor sa se abtina de la denigrarea publica a activitatii celorlalti membri ai Asociatiei Bursei.

4.3 Fuziunea si divizarea

4.3.1. Fuziunea si divizarea

Intentia de fuzionare a unei societati membre a Asociatiei Bursei cu o alta societate de servicii de investitii financiare membra sau nemembra, precum si intentia de divizare a unei societati membre in doua sau mai multe societati de servicii de investitii financiare vor fi notificate bursei cu cel putin zece zile inainte de data la care se va desfasura adunarea generala extraordinara a actionarilor societatii membre implicate care are inscrisa pe ordinea de zi problema insarcinarii administratorilor societatii cu intocmirea proiectului de fuziune sau divizare.

Calitatea de membru in cazul fuziunii sau divizarii

Societatea nou-rezultata in urma fuziunii sau, dupa caz, societatea ori societatile nou rezultate in urma divizarii pot fi admise ca societati membre ale Asociatiei Bursei numai daca satisfac conditiile legii si ale reglementarilor bursei.

4.3.3. Efectele juridice ale fuziunii sau divizarii

De la data fuziunii sau a divizarii inceteaza de drept calitatea de membru al Asociatiei Bursei pentru societatea sau societatile membre a caror existenta inceteaza ca urmare a derularii acestui proces.

Activitatea de publicitate a membrilor Asociatiei Bursei

Limitele promovarii materialelor publicitare

Membrii Asociatiei Bursei nu vor promova materiale publicitare care:

1. contin declaratii false;
2. utilizeaza statistici ce creeaza o imagine incorecta asupra pietei;
3. contin mentiuni referitoare la evenimente viitoare legate de activitatea societatii, dar a caror realizare nu este argumentata;
4. nu prezinta clientului corect si in intregime potentialele riscuri;
5. sunt in detrimentul bursei, membrilor Asociatiei Bursei sau investitorilor.

Interzicerea utilizarii materialelor publicitare

Bursa poate interzice utilizarea materialelor publicitare si poate cere modificarea acestora, daca acestea nu corespund activitatii pe care o societate membra a Asociatiei Bursei o desfasoara sau daca sunt impotriva intereselor bursei, ale membrilor Asociatiei Bursei, ale investitorilor sau ale pietei de capital in general.

Supravegherea activitatii membrilor Asociatiei Bursei

Competenta

Bursa vegheaza asupra activitatii membrilor Asociatiei Bursei, in baza Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, cu modificarile si completarile ulterioare.

4.5.2. Situatiile financiare

Bursa va verifica indeplinirea de catre membrii Asociatiei Bursei a cerintelor privind situatiile financiare potrivit procedurilor specifice.

Informatii ce vor fi puse la dispozitia bursei

Membrii Asociatiei Bursei vor pune la dispozitia bursei, la solicitarea motivata a acesteia, documentele referitoare la activitatea pe care o desfasoara, precum si informatii referitoare la:

1. membrii consiliului de administratie, ai conducerii executive si rudele acestora, in sensul art. 2 alin. 1, lit. g) din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori, dupa caz;
2. agentii pentru valori mobiliare;
3. salariati;
4. clienti.

4.5.4. Confidentialitatea informatiilor

Bursa va asigura confidentialitatea informatiilor pe care le detine cu acest titlu, aceasta fiind opozabila inclusiv membrilor comitetului Bursei de Valori Bucuresti.

4.5.5. Rapoartele efectuate de catre bursa

In cazul in care bursa va constata nereguli in desfasurarea activitatii membrilor Asociatiei Bursei, ea va elabora un raport in care va mentiona neregulile constatate si va transmite acest raport comisiei de etica si conduita. La randul ei, comisia de etica si conduita va analiza situatiile, aplicand prevederile Regulamentului comisiei de etica si conduita.

Cotizatii si comisioane

Cotizatia aferenta calitatii de membru al Asociatiei Bursei

Cuantumul cotizatiei de membru al Asociatiei Bursei pentru fiecare an calendaristic va fi stabilit in ultima adunare generala a Asociatiei Bursei din anul precedent anului pentru care se stabileste cotizatia.

Cotizatia aferenta calitatii de membru al Asociatiei Bursei va fi platita integral in primul trimestru al anului pentru care se face plata.

Pentru neplata la termen a cotizatiei se percep penalizari de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere.

Neachitarea cotizatiei de membru si a penalizarilor aferente timp de doua luni de la implinirea termenului de plata a cotizatiei conduce la incetarea calitatii de membru al Asociatiei Bursei.

4.6.2. Comisioane

Comitetul bursei va stabili nivelurile si plafoanele comisioanelor si tarifelor care trebuie platite de catre membrii Asociatiei Bursei.

4.6.3. Modificarea cotizatiei si a comisioanelor

Competenta modificarii cuantumului cotizatiei apartine adunarii generale a Asociatiei Bursei.

Comitetul bursei poate modifica comisioanele practicate de catre bursa ori de cate ori considera necesar.

4.7. Incetarea calitatii de membru

Calitatea de membru inceteaza conform prevederilor Statutului Asociatiei Bursei si ale procedurilor specifice ale bursei.

Calitatea de membru si cea de membru fondator sunt strict personale si nu pot fi transmise sub nici o forma.

Societatea a carei calitate de membru inceteaza este tinuta la lichidarea tuturor datoriilor fata de bursa.

Radierea din registrul de asociati al bursei, a societatii a carei calitate de membru inceteaza se face la data adoptarii hotararii de radiere de catre comitetul bursei.

Data radierii va fi mentionata pe certificatul de membru.

5. Agentii bursieri

Participantii pe piata de capital sunt:

 investitorii si emitentii, organismele de plasament colectiv in valori mobiliare (fondurile deschise de investitii si societatile de investitii);

 intermediarii (societatile de servicii de investitii financiare);

 participantii auxiliari;

 infrastructura.

6. Ordinele bursiere

Ordinul bursier este o instructiune clara data de un operator economic care doreste sa cumpere sau sa vanda titluri financiare, adresata unui agent de bursa, in forma scrisa, prin telex, telegrama, telefon sau verbal, in ul sedintei bursiere, sub rezerva confirmarii ei scrise.

Pot fi utilizate urmatoarele tipuri de ordine bursiere:

a) ordinul de piata ("au mieux" sau "market order"). Acest ordin se executa la primul cotat dupa primirea lui. Ordinul de vanzare se executa la cel mai mare din interiorul bursei, din momentul in care agentul il primeste. Ordinul de cumparare se executa la cel mai scazut din momentul primirii. Atunci cand ordinele de vanzare-cumparare se primesc inaintea deschiderii sedintei bursiere, ele se executa la primul cotat.

b) ordinul-limita ("cours limite", "limit order"). Clientul stabileste ul maxim pe care il accepta, in cazul ordinului de cumparare, si ul minim, in cazul ordinului de vanzare. Nu se accepta nici o abatere de la pretul prestabilit.

c) ordinul la limita sau cu clauza "la un pret mai bun". In cazul ordinului de cumparare, clientul stabileste ul maxim pe care il accepta, dar agentul de bursa poate sa cumpere si la un mai mic, iar in cazul ordinului de vanzare, clientul precizeaza ul minim prestabilit, agentul putand sa vanda si la un superior.

d) ordinul "stop" sau de limitare a pierderii ("stop loss order"). Ordinul este cu limitat, urmat de mentiunea "stop". Se utilizeaza pentru a limita riscurile inversarii tendintei pietei si permite limitarea pierderii. Ordinul "stop" devine un ordin de piata din momentul in care a fost atinsa limita fixata de client. Daca el nu a fost executat integral sau partial, ordinul nu permite executarea lui ulterioara, in cazul in care ul este inferior limitei fixate.

e) ordinul care poate fi dat folosind expresiile "in jurul", "cu atentie", "cu grija", "la aprecierea" are caracter general si reflecta o conventie intre intermediari si clientii lor. Ordinul "in jurul" presupune o limita de , dar lasa intermediarului o oarecare latitudine in efectuarea tranzactiei cand se ajunge in jurul ului indicat de client. Ordinul "cu atentie", cu grija" permite intermediarului sa execute ordinul in una sau mai multe sedinte de bursa, in functie de posibilitatile pietei. Ordinul folosind expresia "la aprecierea" este lasat absolut liber, la latitudinea agentului de schimb. Astfel de ordine se dau din ce in ce mai frecvent pe piata valorilor mobiliare, ele reflectand increderea in institutia bursei.

f) in sfarsit, persoana care adreseaza ordinul fixeaza si perioada de valabilitate, la expirarea careia el devine caduc. Daca se precizeaza ca ordinul este valabil o zi (la vedere), acesta va fi executat in sedinta de bursa care urmeaza transmiterii ordinului si numai in cadrul acesteia. Daca nu este precizata o perioada de valabilitate, ordinul este executabil fara revocare pana la sfarsitul lunii in , daca este vorba despre un ordin la vedere, sau pana la data lichidarii angajamentelor la termen ferm, daca este vorba despre un ordin la termen. Valabilitatea unui ordin expira de asemenea o data cu desprinderea unui drept sau avantaj particular asupra valorii mobiliare considerate; este cazul cupoanelor de dobanda, al dividendelor si al altor sume incasate de detinatorii titlurilor respective.

6.1. Continutul minim al ordinului de bursa la BVB

Formularele pe baza carora se introduc ordinele de bursa in sistemul de tranzactionare al BVB trebuie sa contina cel putin urmatoarele informatii:

denumirea societatii de servicii de investitii financiare;

data si ora la care a fost primit ordinul de bursa si inregistrat in evidenta proprie de catre agentul de valori mobiliare;

natura ordinului (Vanzare sau Cumparare);

simbolul si denumirea valorii mobiliare;

numele si contul clientului din registrul BVB (vanzator sau cumparator);

tipul contului clientului;

daca contul este discretionar;

numarul ordinului din registrul de evidenta al societatii de servicii de investitii financiare;

tipul ordinului de bursa;

cantitatea (volumul) de valori mobiliare;

pretul, in functie de tipul ordinului; pretul ordinelor de bursa trebuie sa respecte pasii de pret predefiniti, corespunzatori intervalelor de pret stabilite de BVB;

termenul de valabilitate a ordinului;

daca ordinul a fost plasat la initiativa clientului sau la recomandarea agentului;

daca ordinul de bursa va fi executat prin intermediul unui cont grup de vanzare sau cumparare;

tipul de alocare a contului grup de cumparare (FIFO, egala, proportionala).

Agentul de bursa va introduce ordinele de bursa in sistemul de tranzactionare al BVB conform prevederilor Ghidului agentului de bursa, pe baza informatiilor cuprinse in formularele de ordin.

6.2. Termenul de valabilitate a ordinelor de bursa

Agentul de bursa poate preciza in ordinul de bursa un termen de valabilitate in sistemul de tranzactionare al BVB.

a) Un ordin de bursa poate avea oricare dintre urmatoarele atribute de timp (termene de valabilitate):

• Day - ordin valabil pana la sfarsitul zilei de tranzactionare curente;
• GTD (Good Till Date) - ordin valabil pana la o data calendaristica specificata; acestui atribut i se poate atasa un moment (in format "ora:minute");
• GTW (Good Till Week) - ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a saptamanii curente;
• GTM (Good Till Month) - ordin valabil pana la sfarsitul ultimei zile de tranzactionare a lunii curente;
• Open - ordin valabil pana la executie, retragere sau anulare;
• FOK (Fill or Kill) - ordin introdus in vederea executiei imediate, care, in cazul executarii sale partiale sau al neexecutarii, este eliminat automat din sistem.

b) La implinirea termenului sau de valabilitate, un ordin de bursa este eliminat automat din sistem.

c) Ordinul GTD este acceptat numai in cazul in care data specificata este valida din punct de vedere calendaristic.

d) In pre-deschidere, un ordin FOK ramane in piata pana cand simbolul este deschis si participa la cantitatea (volumul) de deschidere in limita cantitatii sale totale. Dupa deschidere, ordinul FOK care nu s-a executat sau s-a executat partial este eliminat automat din sistem.

e) Un ordin de bursa care nu are specificat nici un atribut de timp este considerat de sistemul de tranzactionare in mod implicit ca ordin Day.

6.3. Modificarea ordinelor de bursa

Modificarea ordinelor de bursa este operatiunea prin care se schimba caracteristicile unui ordin de bursa existent in sistem.

a) Ordinul de bursa modificat primeste o noua inregistrare de timp (time mark) daca:

este schimbat pretul;

este marita cantitatea (volumul);

este marita cantitatea vizibila in cazul unui ordin hidden.

Prin schimbarea inregistrarii de timp a ordinului de bursa in sistem sunt afectate prioritatea de executie a ordinului de bursa si prioritatea de afisare a acestuia in lista.

b) Ordinul de bursa modificat nu primeste o noua inregistrare de timp daca:

este micsorata cantitatea (volumul);

este micsorata cantitatea vizibila a unui ordin hidden;

este modificata cantitatea totala a unui ordin hidden;

sunt modificate atributele de timp.

c) Pentru schimbarea urmatoarelor caracteristici ordinul de bursa trebuie retras:

piata;

natura ordinului de bursa;

tipul ordinului de bursa;

simbolul.

d) In timpul operatiunii de modificare a unui ordin de bursa, acesta nu este suspendat din piata si astfel poate fi executat in paralel cu operatiunea de modificare, daca conditiile de executie sunt indeplinite.

e) Daca pretul sau cantitatea (volumul) unui ordin de bursa s-a schimbat ca urmare a unei executii partiale a acestuia in paralel cu operatiunea de modificare (intre cele doua faze ale editarii unei modificari), agentul de bursa trebuie sa reconfirme ca doreste sa continue efectuarea operatiunii de modificare.

6.4. Retragerea ordinelor de bursa

Retragerea ordinelor de bursa este operatiunea prin care agentul de bursa elimina din sistem ordine de bursa.

a) Pot fi retrase numai ordine de bursa existente in sistemul de tranzactionare al BVB.

b) Un ordin care a fost executat nu mai poate fi retras.

c) Daca agentul de bursa retrage un ordin de bursa care intre timp a fost executat partial, este necesara o a doua confirmare pentru retragerea ordinului ramas in urma executiei partiale precedente.

d) Prin procedura de retragere globala a ordinelor de bursa, acestea sunt eliminate din sistem, cate unul, pe baza prioritatii de pret si, in cadrul acesteia, de timp (FIFO primul venit, primul servit).

6.5. Suspendarea si reintroducerea ordinelor de bursa

Suspendarea unui ordin de bursa este operatiunea prin care ordinul de bursa este eliminat din registrul ordinelor comune, dar mentinut in sistem ca ordin suspendat. Operatiunea de suspendare a unui ordin poate fi efectuata de agentul de bursa sau, dupa caz, de BVB. Aceasta procedura difera de retragerea sau anularea ordinului prin faptul ca aceasta din urma determina eliminarea ordinului din sistem.

Reintroducerea unui ordin de bursa este operatiunea prin care un ordin suspendat este introdus din nou in registrul ordinelor comune.

In fiecare piata se defineste registrul ordinelor comune ca fiind totalitatea ordinelor de bursa care nu au restrictii de executie si/sau de decontare.

a) Se suspenda numai ordinele existente in registrul ordinelor comune.

b) Un ordin suspendat poate fi modificat; in acest caz nu primeste o noua inregistrare de timp si nu este modificata pozitia sa in lista ordinelor suspendate.

c) Ordinele suspendate pot fi retrase sau anulate individual sau global.

d) Ordinele suspendate nu sunt executate.

e) Ordinele suspendate pot fi reintroduse in registrul ordinelor comune individual sau global.

f) La reintroducerea unui ordin, acesta este tratat ca un ordin nou si i se aloca la intrarea in registrul ordinelor comune o noua inregistrare de timp.

g) Ordinele suspendate nu sunt luate in considerare la determinarea celui mai bun pret de cumparare sau de vanzare.

h) Prin procedura de suspendare sau reintroducere globala a ordinelor acestea sunt suspendate sau reintroduse din sau in registrul ordinelor comune cate unul, pe baza prioritatii de pret si, in cadrul acesteia, de timp (FIFO primul venit, primul servit).

i) In cazul suspendarii dreptului de tranzactionare a societatii de servicii de investitii financiare se suspenda si ordinele acesteia.

Reintroducerea ordinelor in sistem se va efectua dupa restabilirea drepturilor de acces la sistemul de tranzactionare.

Restabilirea drepturilor de acces la sistemul de tranzactionare va fi posibila incepand cu a doua zi dupa transmiterea situatiei financiare lunare.

6.6. Tipuri de ordine de bursa

Sistemul de tranzactionare al BVB admite spre executie urmatoarele tipuri de ordine de bursa:

6.6.1. Ordin-limita

Ordinul-limita este ordinul prin care se cumpara sau se vinde o cantitate de valori mobiliare la un pret specificat sau mai avantajos pentru client, adica mai mic la cumparare si mai mare la vanzare.

6.6.2. Ordin la piata

Ordinul la piata - MKT este ordinul prin care se cumpara sau se vinde la cel mai bun pret al pietei, prin mecanismul protectiei de pret. Ordinul la piata este inregistrat cu un pret-limita specific (generat de catre sistemul de tranzactionare), calculat pe baza protectiei de pret si poate fi executat printr-un interval de preturi pana este atins pretul-limita propriu.

Protectia de pret pentru ordinele la piata-(MKT)

(a) Scopul protectiei de pret este stabilirea unui pret-limita pentru ordinul la piata, in vederea reducerii riscului pe care un agent de bursa si-l asuma in momentul introducerii unui ordin la piata.

(b) Valoarea protectiei de pret este calculata astfel: numarul maxim de pasi de pret prin care poate trece ordinul inmultit cu marimea corespunzatoare a pasului; ea reprezinta valoarea, in lei, cu care poate varia pretul ordinului la piata.

(c) Numarul maxim de pasi de pret prin care poate trece un ordin la piata, in functie de intervalul de pret, este prevazut in Procedura nr. 4.4 de monitorizare si suspendare a activitatii de tranzactionare.

(d) Daca pretul calculat nu este un pret valid din punctul de vedere al pasului de pret, atunci pretul este rotunjit la cea mai apropiata valoare ce reprezinta un multiplu al pasului de pret.

(e) Protectia de pret are efect numai in starea deschisa a pietei.

Ordinul la piata-(MKT) este admis in sistem atunci cand pretul de protectie calculat se incadreaza in limitele de variatie admise pentru pretul ordinelor de bursa introduse intr-o sedinta de tranzactionare.

- In prima zi de tranzactionare a unui simbol, dupa inscrierea la cota bursei a acestuia, Bursa de Valori Bucuresti nu utilizeaza un pret de pornire ca pret de referinta al simbolului.

- In predeschidere, daca simbolul nu a fost tranzactionat niciodata, ordinul la piata-(MKT) este respins de sistem.

- In predeschidere, daca simbolul a mai fost tranzactionat intr-o sedinta anterioara si nu exista ordine-limita in piata, ordinul la piata-(MKT) este inregistrat la pretul ultimei tranzactii din sedinta precedenta.

- In predeschidere, daca exista ordine-limita pe o singura parte a pietei, ordinul la piata-(MKT) este inregistrat:

• la cel mai bun pret al partii respective, daca ordinul la piata este introdus pe aceeasi parte a pietei;
• la pretul potential de deschidere calculat in momentul introducerii ordinului la piata, daca ordinul la piata este introdus pe partea opusa a pietei.

- In predeschidere, daca exista ordine-limita pe ambele parti ale pietei, ordinul la piata-(MKT) este inregistrat la pretul potential de deschidere calculat in momentul introducerii ordinului la piata-(MKT).

- In predeschidere, ordinele la piata-(MKT) existente in piata sunt actualizate in permanenta la pretul potential de deschidere curent (calculat conform algoritmului de deschidere, aplicat dupa introducerea fiecarui ordin).

- Dupa deschidere, ordinele la piata-(MKT) neexecutate (total sau partial) raman in piata ca ordine-limita avand pretul egal cu:

• pretul de deschidere, in cazul in care simbolul s-a tranzactionat la deschidere;
• cel mai bun pret al partii respective, in situatia in care simbolul nu s-a tranzactionat la deschidere, dar in piata existau la deschidere si ordine-limita;
• pretul ultimei tranzactii din sedinta precedenta, in situatia in care simbolul nu s-a tranzactionat la deschidere, dar in piata, la deschidere, nu existau decat ordine la piata.

- In starea deschisa a pietei, daca nu exista ordine in piata, ordinele la piata sunt respinse de catre sistem.

- In starea deschisa a pietei, daca exista ordine numai pe o singura parte a pietei, ordinul la piata-(MKT):

• este afisat in piata la pretul ultimei tranzactii, daca se indeplinesc simultan urmatoarele doua conditii:

a) ordinul la piata se introduce pe aceeasi parte a pietei;

b) pretul de protectie calculat din cel mai bun pret al partii respective plus sau minus valoarea protectiei de pret, in functie de sensul ordinului de cumparare sau vanzare, se incadreaza in limitele de variatie admise pentru pretul ordinelor de bursa, introduse intr-o sedinta de tranzactionare.

• este executat la cel mai bun pret al pietei daca ordinul la piata se introduce pe partea opusa a pietei; executia se realizeaza prin mecanismul protectiei de pret, iar cantitatea ramasa neexecutata este afisata in piata ca ordin- limita la pretul ultimei tranzactii.

- In starea deschisa a pietei, daca simbolul nu a fost tranzactionat niciodata si exista ordine pe o singura parte a pietei, ordinul la piata-(MKT):

• este afisat in piata la cel mai bun pret al partii existente plus sau minus valoarea maxima a protectiei de pret, in functie de sensul ordinului de cumparare sau vanzare, daca ordinul la piata se introduce pe aceeasi parte a pietei;
• se executa la cel mai bun pret al pietei, prin mecanismul protectiei de pret (la preturi cuprinse in intervalul cel mai bun pret de pe partea opusa minus sau plus valoarea protectiei de pret), iar cantitatea ramasa neexecutata este inregistrata in piata ca ordin-limita la pretul ultimei tranzactii, daca ordinul la piata se introduce pe partea opusa a pietei.

- In starea deschisa a pietei, daca exista ordine pe ambele parti ale pietei, pretul-limita al ordinului la piata de vanzare sau cumparare este egal cu cel mai bun pret de pe partea opusa introducerii ordinului minus sau plus valoarea protectiei de pret.

- Un ordin la piata-(MKT) poate fi executat printr-un interval de preturi pana este atins pretul-limita propriu, calculat pe baza regulilor protectiei de pret.

- In starea deschisa a pietei, in cazul in care ordinul la piata-(MKT) este executat partial (deoarece se atinge pretul de protectie sau nu exista cantitate suficienta in contraparte), acesta este afisat in piata ca ordin-limita la pretul ultimei tranzactii.

Ordinul fara pret este ordinul care nu are specificat un pret in momentul introducerii in sistemul de tranzactionare, dar care devine ordin-limita prin alocarea de catre sistem a celui mai bun pret al pietei. Ordinul fara pret nu are protectie de pret.

In predeschidere, pretul unui ordin fara pret este pretul potential de deschidere.

Un ordin fara pret are o valoare initiala a pretului-limita, bazata de regula pe valoarea celui mai bun pret din contraparte.

Daca nu exista piata in contraparte, un ordin fara pret considera cel mai bun pret cel de pe aceeasi parte cu el.

Daca nu exista ordine in piata, un ordin fara pret este respins de sistem.

- Un ordin fara pret nu poate fi executat printr-un interval de preturi decat daca pretul sau este mai bun decat cel mai bun pret din piata in momentul cand ordinul este inregistrat efectiv in piata (piata se poate schimba intre momentul selectarii automate a pretului pentru confirmare si introducerea lui efectiva in piata).

6.6.3. Ordin Take

Ordinul Take este ordinul de cumparare a unei cantitati egale cu cantitatea totala oferita la vanzare, corespunzator celui mai bun pret de vanzare, pentru un anumit simbol. Cantitatea (volumul) si pretul ordinului Take sunt completate automat de sistem.

Daca in registrul ordinelor comune exista ordine de vanzare, cantitatea (volumul) ordinului Take include numai cantitatea totala a ordinelor din registrul ordinelor comune avand pretul cel mai bun.

- Daca cel mai bun pret de vanzare s-a modificat inainte de prima confirmare a ordinului Take, din cele doua confirmari posibile, ordinul este automat actualizat de catre sistem.

- Daca cel mai bun pret de vanzare s-a modificat dupa prima confirmare a ordinului Take si acesta nu mai reflecta situatia curenta a pietei, ordinul va fi executat sau respins, daca mai sunt sau nu indeplinite conditiile necesare executarii ordinului. Un ordin Take este in esenta un ordin-limita de tip "Fill or Kill" (FOK).

- Caracteristicile (cantitate sau volum, simbol, pret) unui ordin Take pot fi modificate si ordinul va fi executat daca, dupa efectuarea modificarilor respective, acesta inca indeplineste conditiile necesare executarii tranzactiei.

- Un ordin Take se supune regulilor ordinelor-limita, respectiv "Fill or Kill" (FOK).

6.6.4. Ordin Hit

Ordinul Hit este ordinul de vanzare a unei cantitati egale cu cantitatea totala solicitata la cumparare, corespunzator celui mai bun pret de cumparare, pentru un anumit simbol. Cantitatea (volumul) si pretul ordinului Hit sunt completate automat de sistem.

Daca in registrul ordinelor comune exista ordine de cumparare, cantitatea (volumul) ordinului Hit include numai cantitatea totala a ordinelor din registrul ordinelor comune avand pretul cel mai bun.

Daca cel mai bun pret de cumparare s-a modificat inainte de prima confirmare a ordinului Hit, din cele doua confirmari posibile, ordinul este automat actualizat de catre sistem.

Daca cel mai bun pret de cumparare s-a modificat dupa prima confirmare a ordinului Hit si acesta nu mai reflecta situatia curenta a pietei, ordinul va fi executat sau respins, daca ordinul mai indeplineste sau nu conditiile necesare executarii ordinului. Un ordin Hit este in esenta un ordin-limita de tip "Fill or Kill" (FOK).

Caracteristicile (cantitate sau volum, pret) unui ordin Hit pot fi modificate si ordinul va fi executat daca, dupa efectuarea schimbarilor respective, ordinul inca indeplineste conditiile necesare executarii tranzactiei.

Un ordin Hit se supune regulilor ordinelor-limita, respectiv "Fill or Kill" (FOK).

6.6.5. Ordin Match

Ordinul Match este ordinul utilizat pentru crearea unui ordin de sens opus unui ordin selectat din piata, prin preluarea caracteristicilor acestuia.

Orice caracteristica (cantitate sau volum, pret) a unui ordin Match poate fi modificata.

Daca ordinul Match este executat partial, atunci ordinul corespunzator cantitatii ramase netranzactionate este introdus si inregistrat in piata la pretul limita al ordinului initial selectat.

Daca cel mai bun pret al pietei se modifica astfel incat ordinul initial selectat si ordinele cu preturi mai bune decat acesta sunt executate integral sau retrase, atunci ordinul Match este introdus si inregistrat in piata la pretul-limita al ordinului initial selectat.

Un ordin Match poate fi tranzactionat printr-un interval de preturi.

6.6.6. Ordin Hidden

Ordinul Hidden este ordinul care afiseaza in piata numai o parte a cantitatii totale.

- Cantitatea totala este vizibila pentru agentii de bursa din cadrul societatii de servicii de investitii financiare care a introdus ordinul.

- Ceilalti agenti de bursa vizualizeaza numai cantitatea vizibila si un indicator (litera h) care semnifica faptul ca acest ordin nu afiseaza cantitatea totala.

- Cantitatea totala a unui ordin Hidden trebuie sa fie multiplu de blocuri. Ordinul Hidden este respins in cazul in care cantitatea totala nu este multiplu de blocuri.

- Cantitatea vizibila (cantitatea sau volumul de rulare) a ordinului Hidden trebuie sa fie multiplu de blocuri.

- Daca in Deschidere dintr-un ordin hidden se executa mai putin decat cantitatea (volumul) vizibila curenta, atunci cantitatea (volumul) vizibila a ordinului este egala cu cantitatea (volumul) vizibila initiala minus cantitatea (volumul) tranzactionata; in acest caz, ordinul isi pastreaza prioritatea de timp pentru cantitatea (volumul) ramasa.

Daca in deschidere dintr-un ordin Hidden se tranzactioneaza toata cantitatea vizibila curenta sau mai mult, atunci cantitatea vizibila a ordinului este egala cu valoarea minima dintre cantitatea vizibila initiala si cantitatea ramasa a ordinului; in acest caz ordinul primeste o noua inregistrare de timp daca se produce o rulare a cantitatii vizibile.

In piata deschisa, cand in lista de ordine (coada de asteptare) exista alte ordine afisate dupa ordinul Hidden care se executa in cadrul aceluiasi nivel de pret, cantitatea vizibila trebuie tranzactionata in intregime inainte de a se rula o noua cantitate vizibila. Cand cantitatea vizibila este tranzactionata in intregime, este rulata o noua cantitate vizibila si ordinul primeste o noua inregistrare de timp, prin reinregistrarea lui in coada de asteptare a ordinelor.

Daca cantitatea vizibila este executata partial, ea este automat rulata, in cazul in care nu mai exista alte ordine in coada de asteptare la acelasi nivel de pret.

Cantitatea totala minima admisa a unui ordin Hidden este precizata in Procedura nr. 4.4 de monitorizare si suspendare a activitatii de tranzactionare.

Cantitatea vizibila maxim admisa a unui ordin Hidden reprezinta o valoare procentuala din cantitatea (volumul) totala. Aceasta valoare procentuala este precizata in Procedura nr. 4.4. de monitorizare si suspendare a activitatii de tranzactionare. Aceasta regula este impusa in momentul inregistrarii ordinului Hidden sau la o noua inregistrare de timp, si nu in momentul executiei acestuia.

La introducerea ordinului Hidden, cantitatea vizibila actioneaza ca - si este aceeasi cu - cantitatea (volumul) de rulare a ordinului. Cantitatea de rulare nu poate fi modificata decat prin modificarea cantitatii vizibile a ordinului. O modificare a cantitatii vizibile nu schimba, la randul ei, cantitatea (volumul) totala a ordinului.

Ori de cate ori cantitatea vizibila sau cantitatea totala a ordinului Hidden este modificata de catre agent, regula referitoare la valoarea procentuala specificata trebuie mentinuta; in caz contrar ordinul nu este acceptat.

Cresterea cantitatii vizibile a ordinului Hidden (prin modificare) da acestuia o noua inregistrare de timp, corespunzatoare momentului modificarii.

Micsorarea cantitatii vizibile a ordinului Hidden (prin modificare) nu da acestuia o noua inregistrare de timp, ceea ce conduce la pastrarea prioritatii de executie a ordinului.

Modificarea cantitatii totale a ordinului Hidden de catre agentul de bursa cu mentinerea aceleiasi cantitati vizibile nu da acestuia o noua inregistrare de timp, ceea ce conduce la pastrarea prioritatii de executie a ordinului.

Cand cantitatea totala ramasa se diminueaza prin executia partiala a ordinului pana la o cantitate pentru care regula referitoare la valoarea procentuala specificata nu mai este indeplinita, aceasta cantitate ramasa este rulata in intregime, devenind vizibila in cadrul ordinului.

Cantitatea totala este luata in considerare ori de cate ori se calculeaza pretul de deschidere.

12

Tranzactii bursiere

Tranzactionarea valorilor mobiliare, in principal a actiunilor si obligatiunilor, se realizeaza in mod diferit pe pietele bursiere de tip american si pe cele de tip european. In primul caz se practica tranzactiile pe bani gata (for cash) si cele pe datorie sau in marja (on margin), iar in al doilea caz sunt utilizate operatiunile la vedere (au comptant) si cele la termen sau cu lichidare lunara (au reglement mensuel).

1. Tranzactiile la vedere

Acestea se caracterizeaza prin faptul ca persoana care adreseaza ordinul de vanzare sau de cumparare isi asuma obligatia ca, in cel mult 48 de ore din momentul incheierii tranzactiei, sa puna la dispozitia partenerului sau titlurile vandute sau suma de bani reprezentand pretul cumpararii. De regula, tranzactiile la vedere au drept scop plasamentul sau obtinerea de lichiditati, desi nu sunt excluse nici operatiunile speculative, cum ar fi cumpararea de titluri in vederea revanzarii lor dupa cresterea ului, respectiv vanzarea de titluri cu intentia de a fi cumparate ulterior, in conditiile unui mai scazut.

In derularea operatiunilor la vedere se parcurg urmatoarele etape:

a) adresarea ordinelor de vanzare sau de cumparare brokerilor agenti

Consideram de exemplu ca sunt indicii cu privire la scaderea apreciabila a ului actiunilor FARE, actiuni care cotau cu 2.900 de lei (valoare nominala 3.000 de lei), de inchidere a bursei din ziua precedenta. ul bursier este pretul la care se vand si se cumpara titlurile. Nivelul sau se situeaza peste sau sub valoarea nominala a titlului. ul poate fi exprimat si in procente fata de valoarea nominala a titlului. De exemplu, un de 2.900

de lei/titlu este exprimat in termeni bursieri 96,66%, iar un de 3.050 de lei/titlu este exprimat 101,66%.

Intre si valoarea nominala a unui titlu exista urmatoarea relatie:

unde:

Vp - valoarea reala a titlului (valoarea actuala sau de piata);

Vn- valoarea nominala;

C - ul la un moment dat, exprimat in forma relativa (procentuala).

Detinatorii actiunilor societatii FARE adreseaza ordine de vanzare dupa cum urmeaza:

500 de titluri la ul cel mai bun;

1.000 de titluri la ul de 2.950 de lei (minim);

1.000 de titluri la ul de 2.960 de lei (minim);

800 de titluri la ul de 2.975 de lei (minim);

500 de titluri la ul de 2.978 de lei (minim);

200 de titluri la ul de 2.980 de lei (minim).

Avand in vedere estimarea cu privire la , nu se primesc ordine de cumparare.

b) centralizarea ordinelor

Brokerul-specialist centralizeaza ordinele primite si procedeaza la echilibrarea cererii si ofertei. In acest sens apeleaza la portofoliul sau de oferte (consideram ca detine in portofoliu 4.500 de ordine de cumparare).

c) stabilirea ului

In acest caz intervine si comisia operatiunilor de bursa, care realizeaza o informare operativa asupra situatiei economico-financiare a societatii FARE si decide sa nu comunice direct nivelul ului, ci numai faptul ca acesta se va situa peste ul de inchidere din ziua precedenta. Aceasta decizie are la baza si comparatia dintre cererea si oferta pentru titlurile respective, si anume: cererea - 4.500 de ordine de cumparare, oferta - 4.000 de ordine de vanzare. Cererea fiind mai mare decat oferta, permite o crestere a nivelului ului.

d) comunicarea nivelului ului de deschidere a bursei

Din compararea ordinelor de vanzare cu ordinele de cumparare existente in portofoliu si indeosebi pentru a mentine stabilitatea pietei, comisia decide afisarea ului de deschidere la nivelul de 2.980 de lei de cumparare. Este ul la care bursa cumpara titlurile (deci investitorii vand), iar ul de vanzare este ul la care bursa vinde titlurile (deci investitorii cumpara). Asadar se cumpara mai ieftin si se vinde mai scump. Aceasta decizie cu privire la nivelul ului da posibilitatea executarii tuturor ordinelor de vanzare primite.

e) executarea ordinelor

Se executa toate ordinele de vanzare primite inainte de deschiderea bursei, precum si eventualele ordine primite in timpul sedintei de bursa. Consideram ca in timpul sedintei bursiere se mai primeste un ordin de vanzare pentru 100 de titluri la ul de 2.978 de lei. Acest depaseste ul de cumparare afisat la bursa si deci comisia operatiunilor de bursa decide executarea ordinului primit. Pot fi de asemenea executate toate ordinele primite la un al carui nivel se situeaza sub 2.980 de lei, dar in limita numarului de ordine de cumparare existente in portofoliu sau primite pe parul sedintei de bursa.

f) lichidarea tranzactiilor pentru actiunile companiei FARE

La inchiderea bursei, brokerul-specialist care gestioneaza titlurile mai detine in portofoliul sau un sold cumparator de 4.500 - (4.000 + 100) = 400 de ordine de cumparare. In urmatoarele 48 de ore investitorii intra in posesia titlurilor vandute.

In ultimii ani piata oficiala la vedere este in declin fata de piata la termen sau cu lichidare lunara.

2. Tranzactiile la termen sau cu lichidare lunara

Acest tip de tranzactii presupune predarea hartiilor de valoare si achitarea lor dupa expirarea unei anumite perioade, denumite perioada de lichidare, care se stabileste in momentul incheierii operatiunii. Tranzactiile la termen reprezinta forma tipica a speculatiilor la bursa, prin care se urmareste realizarea de profit din diferentele de pe care le inregistreaza anumite hartii de valoare. Atat vanzatorul, cat si cumparatorul mizeaza pe faptul ca modificarea ului va actiona in favoarea sa.

Astfel, sa presupunem ca un cumparator interesat de achizitionarea actiunilor companiei X inainteaza un ordin de cumparare a 50 de actiuni la sedinta din 4 mai a.c., la cotatia de 5.000 de lei, cu livrare si plata la data de 31 august a.c.

La data scadentei pot aparea doua situatii. Prima, cand pretul actiunilor a crescut la 5.600 de lei, caz in care cumparatorul va putea vinde titlurile printr-o operatiune la vedere, castigand 30.000 de lei. A doua situatie presupune ca, la termenul de lichidare a tranzactiei, pretul actiunilor scade, caz in care vanzarea la vedere va atrage o pierdere pentru cel care le-a cumparat.

In mod corespunzator putem presupune si situatia unui vanzator la termen, care nu detine deci titlurile pe care s-a angajat sa le vanda, in speranta de a le putea cumpara la un pret mai mic in ziua tranzactiei.

Observam astfel ca, in principiu, speculatorii ar putea castiga prin operarea, cu succes a unui mare numar de titluri, motiv pentru care reglementarile nationale din diferite tari introduc anumite restrictii (limitari), cum ar fi:

- numai o parte a valorilor mobiliare admise la cotatii poate fi operata la termen;

- titlurile trebuie emise in cantitati suficiente pentru a nu fi usor dobandite de cateva persoane;

- partile nu pot decide liber ziua considerata ca termen, fiind necesar ca, in cazul operatiunilor la termen insotite de optiuni, termenul sa coincida cu o zi de lichidare, pentru a nu se favoriza speculatiile in continuare;

- negocierile se pot realiza numai pentru anumite cantitati minime, denumite cotitati (numarul minim de titluri ce pot fi negociate).

Cotitatea este stabilita in functie de valoarea nominala si de ul titlului de valoare. Daca valoarea nominala a titlului este mare (de exemplu peste 100 FrF), cotitatea este mai redusa, putand fi stabilita la zece titluri; dimpotriva, pentru valorile mobiliare a caror valoare nominala nu depaseste cateva zeci de franci, se poate stabili o cotitate de 100, 200 si chiar 500 de titluri.

Pentru executarea ordinelor la termen, intermediarii solicita constituirea unei garantii de risc in numerar sau sub forma de titluri blocate, ce se determina prin aplicarea unui anumit procent asupra valorii tranzactiei, care difera in functie de natura titlului. Rolul ei este de a garanta ansamblul tranzactiilor la termen contractate de aceeasi persoana care adreseaza ordine). Ea se modifica (ajusteaza) periodic, in functie de ansamblul riscurilor, in cadrul carora un loc important il ocupa variatia imprevizibila a ului.

Aceste garantii de risc, denumite si taxe de acoperire, se stabilesc intre 20% si 40% din valoarea tranzactiei la termen, in functie de natura titlului. De exemplu, pentru rentele de stat si obligatiuni procentul este de 25%, iar pentru actiuni, de 40%.

Lista valorilor mobiliare care fac obiectul negocierilor la termen se analizeaza periodic, in sensul ca sunt radiate din lista actiunile emise de societati care intre timp au fuzionat, obligatiunile care incep sa se amortizeze si, in general, valorile mobiliare care nu mai indeplinesc conditiile pentru a fi tranzactionate la termen, cum ar fi: un volum mare al tranzactiilor, pozitii importante la cumparare si vanzare in ceea ce priveste solicitarile etc. De asemenea, pot fi incluse in lista cotatiilor la termen valorile mobiliare care intre timp au devenit mult mai solicitate pe piata si indeplinesc conditiile impuse.

In cadrul operatiunilor la termen distingem in practica bursiera: operatiuni la termen ferm, operatiuni la termen conditionat si operatiuni combinate.

2.1. Operatiunile la termen ferm

Se caracterizeaza prin faptul ca presupun obligatii definitive pentru cele doua parti (vanzatorul si cumparatorul de titluri), inca din momentul incheierii contractului, ceea ce se amana fiind numai momentul indeplinirii acestor obligatii. Practic, indeplinirea obligatiilor se poate face prin: executarea propriu-zisa a tranzactiei, reglarea diferentelor de , efectuarea unei operatiuni de report.

a) Efectuarea propriu-zisa a tranzactiei

Presupune ca, la termenul fixat (perioada viitoare de lichidare), cumparatorul sa preia titlurile si sa efectueze plata.

b) Reglarea diferentelor de

Presupune posibilitatea pentru cumparator de a efectua o operatiune de sens contrar in ziua lichidarii sau inainte, dar cu acelasi termen de lichidare. In cazul acestor operatiuni, cumpararea de titluri la termen ferm este urmata de revanzarea lor, iar vanzarea de titluri la termen ferm este urmata de recuperarea lor. Aceste operatiuni nu dau nastere la nici o miscare in portofoliul de titluri, ci numai la o modificare de capital.

De exemplu, un investitor incheie, in ul lunii august, o tranzactie pe termen de o luna, cu scadenta la 30 septembrie, prin care cumpara 50 de actiuni emise de societatea ALCROM la ul de 6.000 de lei/titlu, ceea ce se inregistreaza pe debitul contului de lichidare cu suma de 308.000 de lei (50  6.000 + 8.000 de lei taxa de negociere).

Cumparatorul are posibilitatea sa vanda cele 50 de actiuni cu 7.500 de lei/titlu la data de 5 septembrie, ceea ce se inregistreaza pe creditul contului de lichidare cu suma de 366.500 de lei (50  7.500 - 8.500 de lei taxa de negociere).

Soldul creditor de 58.500 de lei (366.500 - 308.000) este inscris in contul de numerar al operatorului, deschis la brokerul-specialist care a efectuat tranzactia.

Este de asemenea posibila situatia in care cumparatorul prevede o scadere puternica a pretului actiunilor la termenul fixat (30 septembrie) si, pentru a preveni o atare pierdere, se hotaraste sa vanda acelasi numar de actiuni anterior datei de 30 septembrie, tot in pierdere, dar la un nivel mai redus decat cel anticipat pentru termenul de lichidare.

c) Operatiunea de report

La sfarsitul perioadei de lichidare, operatiunile la termen ferm care nu au putut fi derulate fie sunt suspendate, fie se considera ca raman in continuare in pozitia de cumparator sau de vanzator, reportandu-se aceste operatiuni pentru perioada de lichidare a lunii urmatoare. Rezulta ca intervine in acest caz procedura de report, cand previziunile operatorului privind termenul de lichidare nu se adeveresc, dar el crede ca urmatorul termen de lichidare ii va fi favorabil, apreciind deci ca se afla numai in fata unei amanari a conjuncturii favorabile pe care o asteapta.

Toate operatiunile la termen realizate de acelasi operator sunt compensate in titluri si in capital si fac obiectul unui cont unic de lichidare deschis pentru fiecare luna. Reportul se realizeaza ca o dubla operatiune de bursa, una cu scadenta in perioada de lichidare a lunii in (numita lichidare incheiata) si alta cu scadenta in perioada de lichidare a lunii urmatoare.

Mentinand exemplul initial, presupunem ca, la termenul de lichidare (30 septembrie), ul actiunilor emise de societatea ALCROM este de 5.000 de lei. Speculatorul va putea vinde la aceasta data (30 septembrie) la vedere cele 50 de actiuni, obtinand 250.000 de lei, deci cea mai mare parte a sumei necesare pentru a achita la termen tranzactia la care se angajase pentru suma de 308.000 de lei (50  6.000 + 8.000 de lei taxa de negociere). Speculatorul nu se opreste aici, ci initiaza o prelungire sau reportul afacerii sale. El cumpara cele 50 de actiuni pentru urmatorul termen de lichidare (31 octombrie), cand le va prelua efectiv si le va plati, dar la un pret convenit cu putin peste nivelul de 5.000 de lei, cu cat le-a vandut la vedere. De exemplu, rascumpararea actiunilor la 5.500 de lei va fi satisfacatoare atat pentru intermediarul care a acceptat sa mijloceasca reportul, cat si pentru operatorul de bursa, care spera ca la noul termen de lichidare (31 octombrie) sa poata vinde in castig titlurile cumparate cu 5.500 de lei.

In functie de cererea si oferta de pe piata reporturilor, valoarea de report a titlurilor negociate este diferita, putand exista trei situatii distincte, si anume:

 daca la 30 septembrie, la bursa, numarul speculatorilor interesati de operatiuni de report este mai mare decat numarul celor care accepta sa mijloceasca operatiunea, noul la termen va putea fi superior celui de compensatie, cu o diferenta denumita deport (in cazul nostru 5.500 - 5.000 = 500 de lei/actiune);

 daca la aceeasi data numarul speculatorilor interesati de reportare este egal cu cel al mijlocitorilor, operatiunile la noul termen se vor incheia la uri egale cu cotatia de compensatie;

 cand numarul speculatorilor interesati sa prelungeasca termenul este mai mic decat cel al mijlocitorilor, ul operatiunii la termen va fi inferior ului de compensatie; diferenta - denumita report - va fi suportata de mijlocitori.

Explicatia faptului ca un mijlocitor poate accepta sa suporte diferenta de rezida in pozitia pe care intentioneaza sa se situeze. In situatia de fata ne aflam in prezenta unor mijlocitori care inteleg sa sprijine financiar o operatiune la termen reportata, sperand insa ca, la termenul respectiv, ul actiunilor va scadea. Deci ne aflam in prezenta unui speculator, de data aceasta un speculator à la baisse, nu à la hausse, asa cum spera cel ce apeleaza la mijlocitori in cazul analizat.

In cazul operatiunilor la termen ferm, executarea propriu-zisa a tranzactiilor se realizeaza o data cu inceperea perioadei viitoare de lichidare.

Perioada de lichidare este intervalul de timp care incepe de la a sasea sedinta de bursa dinaintea ultimei zile bursiere a fiecarei luni, se deruleaza dupa un calendar bursier si se incheie cu ultima sedinta de bursa a lunii respective.

Rezulta ca perioada de lichidare dureaza sapte zile. Cumpararile si vanzarile la termen ferm realizate in prima zi de lichidare generala au scadenta chiar in perioada de lichidare a lunii respective. Incepand cu ziua de report, cumpararile si vanzarile la termen au scadenta in perioada de lichidare a lunii urmatoare.

In general, cumpararile si vanzarile la termen care genereaza plati si cedari de titluri in timpul perioadei de lichidare a lunii in care a intervenit negocierea sunt denumite operatiuni pe bani gheata amanate. Operatorii efectueaza cumpararea sau vanzarea la termen cu promisiunea ferma de plata a titlurilor cumparate sau de cedare a titlurilor care au fost vandute. In realitate, acestea nu sunt decat operatiuni la vedere a caror lichidare a fost amanata cateva zile. Ele se realizeaza la termen fie pentru a beneficia de un favorabil, fie datorita cheltuielilor de negociere care sunt mai mici decat in cazul operatiunilor la vedere. Experienta practica ne arata ca, pe piata internationala, volumul tranzactiilor inregistrate la termen pentru aceeasi valoare mobiliara este mai mare decat cel al tranzactiilor la vedere.

Cumpararile si vanzarile la termen in de lichidare printr-o operatiune de sens contrar sau printr-o operatiune reportata sunt denumite speculatii. Speculatiile la bursa sunt operatiuni complexe la termen ferm, care se fac cu singurul scop de a castiga de pe urma evolutiei urilor hartiilor de valoare in sensul dorit de operatori. Speculatiile la bursa sunt legate de notiunea de risc, fiind determinate de o anumita presupunere a speculatorilor cu privire la evolutia urilor: daca presupunerea se adevereste, speculatorul castiga, daca nu, pierde.

Pentru a intelege mai bine cum se realizeaza concret speculatiile la bursa printr-o operatiune reportata, vom prezenta un exemplu cu doua operatiuni la termen ferm, una incheiata inainte de sfarsitul lunii respective si alta reportata pentru lichidarea din luna urmatoare. De exemplu, un operator la bursa cumpara la termen, la data de 3 octombrie, 100 de actiuni X a 5.170 de lei fiecare si, la 7 octombrie, 250 de actiuni Y a 10.200 de lei fiecare. Termenul de lichidare este sfarsitul lunii octombrie, conform calendarului de bursa. Pe data de 14 octombrie se constata o crestere a ului actiunii Y, acesta ajungand la 10.500 de lei. Operatorul ia decizia sa vanda cele 250 de actiuni Y, astfel ca operatiunea respectiva este incheiata inainte de sfarsitul lunii respective (octombrie) printr-o operatiune de sens contrar (cumparatorul s-a transformat in vanzator si, la lichidare, realizeaza un castig de 300 de lei/actiune).

In aceeasi perioada ul actiunilor X este inca in crestere. In aceasta situatie operatorul ia decizia de a nu inchide pozitia sa prin vanzarea lor, ci continua speculatia printr-o operatiune de report. In calendarul lunii octombrie, prima zi de lichidare este 23 octombrie (ziua a sasea dinaintea ultimei sedinte a bursei). La centralizarea ordinelor se stabileste, in functie de cererea si oferta de pe piata reporturilor, pentru operatiunea de report un de compensatie de 5.400 de lei/actiune.

Conform principiului potrivit caruia toate operatiunile realizate de acelasi operator sunt inregistrate in contul de lichidare, iar castigul sau pierderea, intr-un cont distinct de numerar, tranzactiile respective vor afecta conturile mentionate mai sus.

La sfarsitul lunii octombrie, in contul de lichidare al operatorului la termen se inregistreaza tranzactiile de vanzare-cumparare si operatiunea de report (tabelul 2).

Soldul creditor de 47.515 de lei (3.141.690 - 3.094.175) reprezinta castigul total al operatorului si va fi inregistrat in creditul contului sau personal de disponibilitati banesti.

Cumpararea reportata a actiunilor X este inscrisa in contul de lichidare al operatorului din luna urmatoare celei in care a avut loc reportul (noiembrie). Astfel, in contul de lichidare aferent lunii noiembrie se va inscrie pe debit suma totala a cumpararii la ul de compensatie, la care se adauga taxa de report (tabelul 3). Nivelul taxei de report se determina prin negociere in dimineata zilei de report. Pe aceasta piata speciala, denumita piata de report, se negociaza toate titlurile cotate la termen si reportate, stabilindu-se raportul dintre cererea si oferta de titluri reportate. In exemplul dat, in functie de pozitiile cumparatoare si cele vanzatoare reportate, taxa de report a fost cotata la un nivel de 75 de lei/titlu.

Rezulta un sold debitor de 32.118 de lei (547.500 - 515.382), care va figura in debitul contului personal de disponibilitati banesti al operatorului. Prin efectuarea acestor tranzactii la termen, operatorul obtine un castig net de
15.397 de lei (47.515 - 32.118).

In general, speculatiile la bursa prin operatiuni de report nu dau nastere la nici o miscare in portofoliul de titluri, ci doar la o diferenta de pret concretizata in castig sau pierdere.

2.2. Operatiunile la termen conditionat

In cadrul acestor operatiuni, contractul incheiat la termen presupune anumite conditii de executare. Daca in cazul contractelor la termen ferm cumparatorii si vanzatorii sunt angajati definitiv in momentul incheierii contractului, ceea ce se amana fiind numai momentul indeplinirii obligatiilor asumate, in cazul contractelor la termen conditionat rolul preponderent revine cumparatorului. El are dreptul fie de a renunta la executarea contractului, daca ul nu are o evolutie satisfacatoare pentru el, platind in schimb vanzatorului o prima (este cazul operatiunilor cu optiuni), fie de a determina sensul operatiunii (cumparare sau vanzare), daca este vorba despre un stelaj, fie de a fixa intinderea, daca este vorba despre o optiune dubla. In ceea ce-l priveste pe vanzator, acesta este legat de decizia pe care o ia cumparatorul.

Pretul la care se tranzactioneaza titlurile in cazul operatiunilor conditionate, este un pret negociat intre vanzator si cumparator si se numeste pret de lichidare.

Prima, respectiv nivelul ei, se stabileste prin negociere si este influentata de pretul de lichidare, comparativ cu ul la termen ferm, precum si de factorul timp.

Nivelul primei, din acest punct de vedere, este compus din doua elemente:

unul, reprezentand diferenta dintre pretul de lichidare si ul la termen ferm sau invers, dupa cum operatorul apare in calitate de vanzator sau cumparator;

altul, reprezentand influenta factorului timp, care tinde catre zero pe masura ce se apropie scadenta.

Exista mai multe tipuri de operatiuni la termen conditionat, si anume: operatiuni cu prima, operatiuni cu optiuni, operatiuni de dublu, stelaje.

2.2.1. Operatiunile cu prima

Sunt acele operatiuni care au scadenta fixa si in cadrul carora cumparatorul are posibilitatea fie sa renunte la contract, daca ul la termen este inferior ului cu prima, platind o prima al carei nivel se stabileste cu anticipatie, fie sa execute contractul, respectiv sa achizitioneze titlurile de valoare, platind pretul prevazut.

Cumparatorul are dreptul de a onora contractul pana la scadenta (3, 5 sau 9 luni), dar nu si obligatia de a-l executa.

In cazul operatiunilor cu prima pot aparea urmatoarele situatii:

 la scadenta ul creste, iar cumparatorul, care a incheiat un contract cu pret ferm, va beneficia de o diferenta de favorabila prin achizitionarea titlurilor;

 la scadenta ul scade, si anume:

a) cu un nivel inferior nivelului primei convenite, situatie in care cumparatorul va prefera sa cumpere efectiv titlurile, inregistrand astfel o pierdere mai mica decat daca ar recurge la optiunea platii primei;

b) cu un nivel mai mare decat cel reprezentat de prima, in aceasta situatie cumparatorul avand posibilitatea sa recurga la alternativa reprezentata de plata primei, deci urmand sa inregistreze doar o pierdere limitata la marimea acesteia.

Diferenta dintre ul operatiunilor la termen ferm si prima este cunoscuta sub denumirea de ecart.

De exemplu, in ziua de 20 octombrie actiunile firmei X erau cotate la termen ferm 1.789 de lei, iar la termen conditionat 1.840 de lei (1.800 de lei reprezentand pretul de lichidare si 40 de lei prima). Operatorul cumpara in acea zi 20 de titluri cu scadenta in luna decembrie a.c. La data de 15 decembrie ul la care coteaza actiunile cumparate este de 1.795 de lei. In intervalul de timp de la incheierea contractului si pana la scadenta ul a evoluat in mod nedorit de cumparator, iar acesta are posibilitatea sa nu execute contractul. In schimb, el este obligat sa plateasca prima, care este de 40 de lei/actiune, in total 800 de lei (40  20). Rezultatul este o pierdere pentru operatorul cumparator.

Motivatiile cumparatorului implicat intr-o operatiune cu prima sunt clare: el doreste sa contracteze un angajament pe termen scurt, benefic fara limitare, daca speculatia reuseste, plafonand in acest caz riscul pierderii la marimea primei in situatia in care speculatia nu reuseste (cand ul evolueaza in sensul nedorit de cumparator). Situatia se prezinta total invers pentru vanzator.

2.2.2.Operatiunile cu optiuni

Optiunile sunt un tip relativ nou de operatiuni specifice pietei financiare la termen. In etapa actuala piata optiunilor a devenit o piata de sine statatoare, constituita in principal din trei segmente corespunzatoare valorilor negociate: valute, instrumente financiare, aur.

Prima piata de optiuni a fost creata in 1973 la Chicago Board Options Exchange (CBOE), unde au inceput sa se efectueze optiuni cu valute. Apoi astfel de operatiuni au inceput sa se dezvolte (din 1982) si la Philadelphia.

In Europa, piata optiunilor a fost creata in 1978 la Bursa din Amsterdam (European Options Exchange), care este si in prezent cea mai importanta piata a optiunilor de pe continentul european, iar din 1985 astfel de tranzactii au inceput sa se realizeze si la Bursa din Bruxelles. In timp, alaturi de optiunile cu valute au inceput sa se dezvolte astfel de operatiuni cu metale pretioase si cu alte instrumente financiare: in 1981, la Bursa din Amsterdam a inceput negocierea optiunilor cu aur, in 1982 au fost introduse optiunile cu obligatiuni, in 1983, optiunile cu argint etc.

Contractele de optiuni au un obiect strict definit, altfel spus numai anumite valute sau instrumente financiare pot forma obiectul acestora, insesi pietele fiind specializate. De exemplu, la Philadelphia Stock Exchange, una dintre cele mai mari piete de optiuni cu valute, coteaza contracte de optiuni pentru lira sterlina, marca germana, francul elvetian, dolarul canadian, francul francez si yenul japonez contra dolar SUA ca moneda de contract.

Privita ca tehnica generala, optiunea poate fi definita ca un acord prin care una dintre parti, vanzatorul optiunii, acorda celeilalte parti, cumparatorul, dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara un activ (marfuri sau hartii de valoare) de la el sau de a-i vinde lui un activ in anumite conditii (pret, termen de valabilitate).

Principalele caracteristici ale tranzactiilor cu optiuni sunt urmatoarele:

 marimea optiunii. Se utilizeaza de obicei optiuni pentru 100 de titluri, optiuni de 10 uncii, o optiune pe dolari SUA, pentru o valoare de 10.000 de dolari etc.;

 durata optiunii. Reprezinta perioada in cadrul careia optiunea poate fi exercitata. Data finala pentru exercitarea optiunii se numeste data a expirarii. In practica optiunile se vand pentru sase luni (cel mai frecvent) si un an;

 pretul de exercitare a optiunii. Este stabilit de parti in momentul incheierii contractului de optiune si reprezinta pretul fix la care se poate exercita dreptul pe care-l confera optiunea. In principiu, acesta este ul pietei pentru titlurile la care se refera optiunea in momentul incheierii contractului. Practic, toate contractele cu optiuni prevad insa ca pretul de exercitare si numarul de actiuni vor fi ajustate periodic, pentru a se tine seama de modificarile in valoarea actiunilor care fac obiectul optiunii;

 pretul optiunii. Reprezinta prima platita de cumparator vanzatorului in schimbul dreptului ce i se confera prin optiune. De regula, acest pret se exprima in 1/8 puncte pe actiune, astfel incat optiunea pentru 100 de titluri este vanduta cu intervale de pret de 12,5 dolari (in plus, cumparatorul este tinut sa plateasca si o taxa de timbru);

 contracte-tip. In general, pe piata optiunilor, contractele se incheie intr-o forma standardizata, realizata de asociatiile de agenti bursieri specializati in astfel de tranzactii si acceptata de bursa. Este de notat faptul ca optiunile cotate la bursa (listate) sunt considerate mai importante decat cele negociate "la ghiseu" (over-the-counter) sau decat cele negociate prin intermediul brokerilor si dealerilor.

Primele platite pentru cumpararea unui titlu se impart intre vanzatorul de titluri (cea mai mare parte), dealer (10-12%), brokerul cumparatorului (1%) si girant (1%).

La bursa de valori exista doua mari tipuri de contracte cu optiuni, de cumparare (call) si de vanzare (put), precum si mai multe combinatii ale acestora. Ambele tipuri de optiuni pot fi cumparate sau vandute.

Optiunea call (de cumparare) este un contract in forma negociabila, care da dreptul cumparatorului ca, intr-o anumita perioada, sa cumpere de la vanzatorul optiunii un anumit numar de titluri ale unei firme, la un pret stabilit prin contract. Pe de alta parte, vanzatorul optiunii call isi asuma obligatia de a vinde, in conditiile precizate mai sus, titlurile respective cumparatorului optiunii. Cumpararea unei optiuni implica plata unei sume de bani, denumite prima de optiune. Dreptul de a cumpara sau de a vinde o cantitate de valori negociate pe aceasta piata (valute, titluri financiare, aur) nu creeaza pentru solicitator si obligatia de a efectua in final tranzactia. In cazul in care cotatia la vedere a valorii negociate din ziua la termen pentru care s-a cumparat optiunea este contrara asteptarilor, cumparatorul poate renunta la finalizarea operatiunii, pierderea materializandu-se doar in prima de optiune platita.

Optiunile call, numite de obicei CALL, sunt negociate la bursa. Fiecare bursa faciliteaza tranzactii cu CALL pentru o lista data a hartiilor de valoare, pentru anumite scadente si preturi de exercitare.

Optiunile put (de vanzare) au la baza un contract, care da dreptul cumparatorului optiunii sa vanda (vanzatorului optiunii) un anumit numar de titluri ale unei firme la un pret stabilit, daca optiunea se exercita intr-un anumit interval de timp. Pe de alta parte, vanzarea unei optiuni put inseamna asumarea obligatiei de a cumpara titlurile, in conditiile stabilite, de la cumparatorul acesteia.

2.2.3. Operatiunile de dublu

Ca si optiunile de simplu, optiunile de dublu pot fi incheiate fie la vanzare, fie la cumparare, dar scadenta lor, ce poate fi fixata la lichidarea urmatoare sau la una dintre cele cinci lichidari viitoare, nu poate fi avansata. Optiunea de dublu consta intr-un contract conditionat pentru o anumita cantitate de titluri, prin care cumparatorul are posibilitatea ca, la scadenta, sa dubleze cantitatea initiala a titlurilor negociate sau sa renunte daca ul nu-l avantajeaza, platind in schimb o prima. Avantajul cumparatorului este evident, el fiind singurul care poate sa-si exercite optiunea sau sa abandoneze contractul. Pentru vanzator, avantajul consta in faptul ca in contract este stipulat un superior celui la termen ferm, cotat la acelasi moment, daca optiunea de dublu este una de cumparare, sau inferior, daca optiunea este de vanzare.

2.2.4. Stelajele

Stelajul este un contract considerat atat ferm, datorita obligatiei cumparatorului de a executa contractul la scadenta (care poate fi lichidarea lunii in sau una dintre urmatoarele cinci luni de lichidare), cat si conditionat, cand cumparatorul are dreptul sa aleaga sensul operatiunii, tinand seama de doua preturi stabilite prin contract, si anume de bornele stelajului. Cumparatorul unui stelaj pe actiuni se poate declara fie cumparator al actiunilor la pretul mai mare, fie vanzator al actiunilor la pretul mai mic. In schimb, vanzatorul stelajului trebuie sa livreze titlurile la pretul mai mare, cand cumparatorul stelajului se declara cumparator de titluri, si sa le preia la pretul mai mic, cand cumparatorul stelajului se declara vanzator de titluri.

2.3. Operatiunile combinate

In mod frecvent, operatiunile speculative sunt operatiuni complexe, prin intermediul lor operatorii combinand contractele la termen ferm si contractele la termen conditionat de aceeasi valoare, pentru a limita riscurile si a realiza o afacere cat mai profitabila. Cele mai frecvente operatiuni speculative combinate utilizate pe piata financiara sunt urmatoarele:

 cumpararea la termen ferm combinata cu cumpararea unei optiuni de vanzare, ceea ce permite operatorului sa-si ia masuri de prevedere impotriva unei posibile pierderi cauzate de scaderea neprevazuta a ului. Daca ul acestei valori mobiliare creste, profitul care ar rezulta dintr-o vanzare la termen ferm ar fi micsorat cu o suma totala corespunzatoare combinatiei dintre cele doua operatiuni, optiunea fiind abandonata. In caz contrar, de scadere a ului, pierderea operatorului s-ar limita la aceeasi suma totala majorata cu cheltuielile de negociere, optiunea de vanzare anuland pierderea de la operatiunea de cumparare la termen ferm;

 vanzarea unui titlu la termen ferm combinata cu cumpararea unui contract cu prima a aceluiasi titlu. Aceasta permite fie limitarea pierderii care ar rezulta ca urmare a unei cresteri neprevazute a ului titlului respectiv, fie obtinerea unui profit maxim datorita scaderii ului titlului, castigul care ar rezulta la termen ferm fiind micsorat numai cu prima care ar fi abandonata;

 vanzarea la termen ferm combinata cu cumpararea cu prima a unei cantitati de titluri de doua ori mai mari decat cantitatea vanduta.

13

Indicii bursieri

1. Tipologia indicilor

Indicii se diferentiaza in functie de modalitatea de calcul. Cele mai importante relatii de calcul sunt aratate in continuare.

a. Media artimetica ponderata si neponderata

Modalitatea de a agrega raportul dintre pretul curent si pretul la momentul de referinta (baza) al indicelui consta fie in a calcula media aritmetica simpla (neponderata), fie in a folosi ponderarea cu un indicator al marimii societatilor aflate in cosul indicelui, aceasta din urma fiind justificata in cazul eterogenitatii marimilor societatilor incluse in cosul indicelui. Se ia in calcul astfel necesitatea ca o variatie procentuala a unui emitent cu capitalizare mica si/sau pret mare al actiunii sa aiba efect proportional fata de aceeasi variatie a pretului actiunii unui emitent de marime mai mare si/sau pret mic al actiunii.

Formula care expliciteaza metoda de calcul (Laspeyres) este:

unde:

N este numarul de actiuni din portofoliul indicelui;

pi0 este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul de referinta t = 0 (baza);

pit este pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent t;

qi0 este numarul total de actiuni emise din actiunea i la momentul t = 0.

Facand reducerile si introducand valoarea de start a indicelui (aici 1000), precum si un factor de corectie f (pentru a compensa eventuale evolutii artificiale ale preturilor), se obtine

Exemplu de calcul: in cazul a doi emitenti, A si B, actiunile emise sunt de 1000 si 2000, iar preturile la momentul de referinta sunt 700 si 500. La momentul t + 1 preturile sunt 680 si 550.In acest caz calculul indicelui este facut in felul urmator:

Indice t+1 = 1000 (1000 680+2000 550)/(1000 700+2000 500) = 1047,06, in crestere cu 4,71%.

b. Factori care influenteaza artificial evolutia indicilor

Pentru a compensa orice efect artificial asupra pretului de tranzactionare datorat masurilor de:

i. modificare a componentei cosului indicelui pentru a imbunatati reprezentativitatea acestuia,

ii. majorare sau diminuare a capitalului social al unei societati emitente de actiuni aflate in portofoliul indicelui care duce la o variatie (artificiala) de obicei peste limita variatiei admise a pretului (+15%), exclusiv emiterea de drepturi de preferinta, valoarea indicelui este ajustata (indicele este racordat) cu un factor de corectie f in ziua in care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Astfel se realizeaza continuitatea si comparabilitatea valorilor indicelui.

Consolidari sau divizari

In cazul consolidarilor, cand scade numarul actiunilor aflate in circulatie si creste (invers proportional) pretul actiunilor, capitalizarea emitentului nu este modificata si, in mod normal, nu este nevoie sa se faca ajustari. Similar pentru divizari.

Emiterea de drepturi de preferinta

Majorarile de capital prin emisiunea de drepturi de preferinta (rights issues) duc la scaderea artificiala a indicelui, caz in care se recurge la urmatoarea formula pentru a compensa acest efect:

Pretul teoretic de tranzactionare (ex drepturi) a actiunii N, p*Nt, este calculat ca medie ponderata cu numarul de actiuni sau drepturi a pretului de dinainte de subscriptie, pNt-1, si pretul de subscriptie a unei noi actiuni p'Nt ex drepturi este

unde qN este numarul de actiuni dat de un drept de preferinta, iar q'Nt este numarul de drepturi necesare pentru cumpararea unei actiuni noi (a emitentului N).

Exemplu numeric de calcul al pretului teoretic de tranzactionare:

La un total de 1000 de actiuni emise, tranzactionate cu pretul de 100 de lei inainte de emiterea de drepturi, se emit drepturi pentru care sunt necesare 4 drepturi si plata a inca 90 de lei, fiecare trei actiuni permitand obtinerea unui drept.

Pretul teoretic este (4 100 + 3 90) / (4 + 3) = 95,71 de lei

c. Indici in lant

Datorita caracterului dinamic al majorarilor de capital, s-au impus, ca modalitate de calcul indicii in lant, la care numitorul nu mai este exprimat la momentul initial (de referinta), ci este cel corespunzator penultimei actualizari a cosului indicelui, iar factorul de corectie este inlocuit cu valoarea indicelui din momentul actualizarii cosului.

Formula este echivalenta cu cea anterioara si este cea recomandata de institutii de specialitate precum International Finance Corporation, fiind un echilibru intre simplitatea necesara replicarii portofoliului de actiuni de catre fondurile de investitii si caracteristici statistice precum identitate, proportionalitate si tranzitivitate.

d. Indici "total return"

In tarile dezvoltate, unde acordarea dividendelor (preponderent in bani) are un efect semnificativ asupra valorilor indicelui, s-a "incetatenit" obiceiul reinvestirii totale a dividendelor, in contextul scaderii artificiale a preturilor ex dividend la actiunile emitentului respectiv. Acest fenomen este insa tratat de obicei prin construirea unui indice separat, numit "total return index", la care se compenseaza scaderea preturilor datorata dividendelor di.

1.1. Indici sectoriali

Indicii sectoriali s-au dezvoltat si s-au impus in contextul existentei unei cuprinderi largi a sectoarelor economice de catre societatile cotate. Asa cum se stie, investitiile pot fi directionate catre dezvoltarea anumitor ramuri economice ale unei tari, caracterizate prin eficienta si rentabilitate crescute, situatie reflectata de evolutia indicilor sectoarelor respective.

Tinand cont de aceste aspecte, se poate usor observa ca, in scopul asigurarii coerentei indicatorilor necesari unei investitii, este necesar ca indicii sectoriali sa fie cat mai cuprinzatori cu putinta si unici pentru un anumit sector, iar in contextul existentei, de exemplu, a doua sau mai multor burse, emitentii unui sector fiind distribuiti intre burse, nu se poate construi un indice pentru acel sector altfel decat prin alaturarea societatilor cotate la cele doua burse.

2. Constructia, semnificatia si clasificarea indicilor bursieri

Asa cum am aratat mai inainte, indicii bursieri reflecta raportul dintre cererea si oferta de capital pe o anumita piata si se utilizeaza pentru a urmari evolutia ului valorilor mobiliare pe piata de valori. Semnificatia indicilor isi are originea in structura lor. Indicii bursieri sunt produse sintetice care exprima evolutia ului valorilor mobiliare pe o anumita piata. Necesitatea introducerii indicilor bursieri a fost determinata de existenta unui produs bursier prin care sa se realizeze urmarirea in ansamblu a pietei respective si care sa nu reflecte evolutia unui singur titlu cotat. Rolul principal al unui indice bursier este de a reflecta evolutia de ansamblu a pietei la care se refera. Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial Average, aparut la Bursa din New York in 1896. Acesta a fost urmat de indicele britanic FT-SE 30, de indicele japonez Nikkei si de multi altii care apartin primei generatii de indici.

Exista deci doua generatii de indici:

 indicii din prima generatie. In structura acestor indici intra numai acele actiuni ai caror emitenti sunt din acelasi domeniu de activitate, ca Dow Jones Industrials, Financial Times, Nikkei s.a., avand o capacitate limitata de informare;

 indicii din generatia a doua (sau indicii compoziti). In structura acestor indici intra actiunile unor emitenti din mai multe domenii de activitate, inclusiv institutii bancare, de asigurari, firme din ramura transportului,

telecomunicatiilor s.a., si au un grad de relevanta mai ridicat. Astfel de indici sunt: NYSE pe piata New Yorkului, FT-SE 100 pe piata Londrei, TOPIX pe piata japoneza.

Alcatuirea indicilor din generatia a doua a avut in vedere trei aspecte:

(1) selectarea esantionului de firme incluse in structura indicelui. Criteriile de selectare a valorilor mobiliare care compun indicii bursieri din generatia a doua sunt urmatoarele:

a) grad de capitalizare bursiera ridicat;

b) grad mare de dispersie, ceea ce presupune o foarte mare difuzie a valorilor mobiliare in randul detinatorilor;

c) cotarea sa se faca prin sistemul bursei informatizate;

d) structura valorilor mobiliare din compozitia indicelui sa urmeze repartitia pe domenii de activitate a titlurilor inscrise in cota oficiala a bursei.

(2) atribuirea unei anumite importante prin:

a) pondere egala pentru toate valorile mobiliare din structura indicelui;

b) ponderarea cu capitalizarea bursiera, ceea ce face ca o modificare cu un anumit procent a unei actiuni cu o pondere importanta in capitalizarea totala a pietei sa aiba o influenta mai mare asupra indicelui decat o modificare cu acelasi procent a unei actiuni mai putin importante sub aspectul capitalizarii;

c) fara pondere, prin luarea in considerare numai a ului valorilor mobiliare.

(3) alegerea datei de referinta pentru care indicele se egaleaza cu 100, 1.000 sau 10.000 de puncte, in functie de reglementarile pietei. Indicele aferent unei perioade ulterioare exprima o crestere sau o scadere fata de perioada de baza.

Exista mai multe criterii de clasificare a indicilor bursieri, asa cum se arata in tabelul 1.

Clasificarea indicilor bursieri

Cresterea sau scaderea indicelui bursier cu un anumit numar de puncte este rezultatul modificarii intr-un sens sau altul a cererii si ofertei pentru hartiile de valoare care intra in structura indicelui de bursa respectiv.

Daca prin ul bursier avem o imagine a modului in care, la bursa, evolueaza in mod curent titlurile financiare individuale, tendinta de ansamblu a bursei, respectiv miscarea generala a urilor actiunilor pe acea piata, este evidentiata de indicii bursieri. Indicii bursieri sunt in esenta o masura a dinamicii valorice a unui grup reprezentativ de actiuni sau a tuturor actiunilor ce coteaza la bursa.

Cel mai cunoscut dintre indicii de bursa este Dow Jones, denumit dupa numele a doi celebri specialisti financiari: Charles Dow si Edward Jones. El reflecta activitatea bursei de pe Wall Street. In structura lui sunt incluse 30 de valori ale unor firme industriale inscrise in cotatia oficiala a bursei. Desi in mod traditional se vorbeste despre indicele Dow Jones ca despre o medie a urilor actiunilor componente, din punct de vedere practic, el se calculeaza in prezent nu prin insumarea urilor celor 30 de actiuni si impartirea sumei la numarul actiunilor componente (asa cum se facea la inceput, ca o medie aritmetica simpla), ci prin divizarea sumei urilor la un coeficient stabilit de NYSE, care variaza intre 0,75 si 0,9. Modificarile coeficientului respectiv au in vedere schimbarile care apar in valoarea unitara de piata a titlurilor componente ale indicelui in urma fuzionarilor, divizarilor sau altor asemenea situatii.

Prin urmare indicele Dow Jones nu arata ul mediu al actiunilor componente, ci doar reflecta nivelul pietei intr-un anumit moment in raport cu un moment de referinta. De aceea el se exprima in puncte. De exemplu, o crestere a indicelui de la 3.200 de puncte, in momentul t0, la 3.250 de puncte, in momentul t1, inseamna o tendinta de crestere a pietei, deci un avans cu 50 de puncte sau cu 1,5%. Pe langa Dow Jones Industrials, care, prin traditie, este cel mai utilizat indice bursier, se determina indici asemanatori si pentru 20 de firme din domeniul transporturilor (Dow Jones Railroad Average), pentru serviciile publice, cuprinzand 15 firme (Dow Jones Utility Average), sau un indice compus din indicii sectoriali, care reflecta urile celor 65 de actiuni (Dow Jones Composite).

Indicii reprezentativi - cum este Dow Jones Industrial Average (DJIA) - au o mare importanta pentru oamenii de bursa si pentru intreaga lume de afaceri, deoarece reflecta miscarea de ansamblu a pietei bursiere, tendintele de crestere sau de scadere, orientandu-i pe investitori in optiunile lor. O crestere durabila a indicilor inseamna o bursa puternica, atractiva, care reflecta optimism in cercurile de afaceri. Dimpotriva, o tendinta descendenta durabila a indicilor inseamna o piata slaba, lipsita de interes pentru tranzactii, care insufla pesimism in cercurile de afaceri.

Urmarirea indicilor este necesara si pentru a aprecia performantele unei actiuni individuale in raport cu tendinta pietei. Daca ul actiunii respective scade in timp ce trendul pietei este stabil sau in crestere, inseamna ca firma este evaluata negativ de catre piata, ca exista riscuri in pastrarea actiunii. Daca un intreg sector industrial este evaluat de piata sub tendinta medie, inseamna ca acel sector se confrunta cu probleme economice, ca evolutia sa viitoare este pusa sub semnul intrebarii.

Introducerea unui titlu de valoare in componenta indicelui reprezentativ al bursei reprezinta o consacrare pentru acea companie, actiunile sale fiind considerate valori sigure. De altfel, compozitia pe actiuni a indicilor Dow Jones s-a schimbat de mai multe ori, reflectand modificarile in ierarhia firmelor americane reprezentative.

Indicele japonez NIKKEI include in structura lui titluri emise de 225 de firme, iar indicele Financial Times include 30 de valori emise de firme din Marea Britanie.

Indicii din generatia a doua vizeaza urmatoarele aspecte mai importante:

► structura indicelui bursier, compusa dintr-un esantion selectiv de firme, are in vedere faptul ca acesta trebuie sa exprime evolutia generala a urilor hartiilor de valoare pe piata respectiva;

► fiecarei hartii de valoare incluse in structura indicelui bursier i se atribuie o anumita importanta in functie de marimea dividendelor. Din acest punct de vedere sunt posibile trei solutii: pondere egala pentru toate titlurile, pondere bazata pe capitalizarea bursiera (ponderea in indice este cu atat mai mare cu cat dividendele pe actiune sunt mai mari) si fara pondere, adica prin luarea in considerare numai a urilor hartiilor de valoare;

► alegerea datei de referinta pentru care indicele bursier aferent se echivaleaza cu 100 de puncte. Indicele specific oricarei alte perioade exprima o crestere sau o diminuare fata de perioada de baza considerata.

Un asemenea indice cunoscut in lumea financiara este TOPIX (Tokyo Stock Price Index), introdus la Bursa de Valori din Tokio in iulie 1969. El exprima evolutia urilor cotate in prima sectiune a bursei din capitala nipona (1.150 de actiuni comune). Baza de calcul al indicelui (data de referinta) este prima zi de tranzactii a anului 1968 (4.01.1968), iar valoarea agregata a acestuia se calculeaza prin multiplicarea numarului de actiuni cotate pentru fiecare companie listata cu pretul unitar al titlului si insumarea produselor respective. Determinarea nivelului indicelui se face prin impartirea valorii agregate de piata din perioada data la valoarea din data de referinta (valoarea de piata din perioada de baza).

Calculul indicilor bursieri pentru indicii din prima generatie se face sub forma unei medii aritmetice a urilor actiunilor componente, ajustate cu un divizor care se modifica ori de cate ori se schimba structura patrimoniala a emitentului:

In cazul indicilor ponderati, ul actiunilor se inmulteste cu numarul de actiuni (capitalizarea bursiera):

It = KT Valoarea de baza a indicelui,

unde:

n - numarul actiunilor ce intra in componenta indicelui;

- pretul actiunii i la data de referinta;

- numarul actiunilor companiei i la data de referinta;

- ul actiunii i la momentul t;

KT - divizorul;

- factorul de corectie pentru actiunea t.

2.1. Indicii pietei bursiere (exemplificari)

Bursa este un stimulator pentru concentrarea capitalurilor in vederea detinerii puterii la diferite societati pe actiuni. Puterea si dreptul de decizie apartin acelora care detin pachetul majoritar de actiuni, acestia avand posibilitatea de a-si impune punctul de vedere in adunarea generala a actionarilor, deoarece detin majoritatea voturilor. In consecinta, posesorul pachetului majoritar de actiuni impune de drept consiliul de administratie.

Evolutia cotatiilor la bursa de valori este influentata de o multitudine de factori economici, politici, chiar militari, psihologici etc., care sunt, impreuna temelia conjuncturii economice. De aici interesul care se acorda bursei ca barometru al economiei nationale, regionale sau chiar mondiale.

Raportul dintre cererea si oferta de capital se reflecta cu ajutorul indicilor bursieri, care reprezinta media preferintei posesorilor de capitaluri de a se angaja in activitatea economica. Principalii indici bursieri sunt aratati in tabelul 2.

2.2. Setul de indici ai BVB si comentariu al evolutiei acestora

Primul dintre cei trei indici ai BVB, BET ("Bucharest Exchange Trading"), a fost lansat in septembrie 1997 si are ca obiectiv urmarirea evolutiei celor mai capitalizate si lichide zece societati de la categoria I (exclusiv SIF) - peste 70% din totalul capitalizarii, cu valoarea tranzactiilor insumand peste 60% din total. Principalul motiv al proiectarii BET este acela de a servi drept suport pentru tranzactionarea derivativelor (contracte futures si optiuni pe indici), in scopul acoperirii riscului de portofoliu, precum si acela de a fi un instrument usor de urmarit (replicat) de catre investitorii de portofoliu specializati (index funds).

Cel de-al doilea indice, BET-Composite (BET-C), lansat in aprile 1998, urmareste evolutia tuturor societatilor cotate (exclusiv SIF). Motivul excluderii SIF din cei doi indici este norma international acceptata de a nu include fondurile de investitii in indice, pentru a evita dubla includere a evolutiei societatilor aflate in portofoliul SIF.

Cel de-al treilea indice, BET-SIF (BET-FI), a fost lansat in octombrie 2000 si este dedicat evolutiei performantelor SIF in piata de capital.

Toti cei trei indici sunt indici in lant, ponderati cu capitalizarea, calculati folosind pretul de referinta (inchiderea din piata Regular), dupa aceeasi formula (Laspeyres), avand valoarea de start 1000, iar BET-FI, 10.000. Datorita eterogenitatii marimii emitentilor, s-a luat decizia de a limita ponderea oricarei componente a cosului indicelui la 25% din totalul capitalizarii.

Cei trei indici sunt exprimati si in USD si EUR, pentru a da o imagine care sa tina cont de evolutia monedei nationale. Evolutiile acestora sunt aratate in tabelul 3.

La proiectarea indicilor, BVB a beneficiat de asistenta din partea Institute for Advanced Studies Vienna.

Se poate observa ca perioada de evolutie la niveluri scazute de dupa 1997 a fost urmata de o crestere semnificativa incepand cu anul 2001, care tine pana in prezent.

14

Analiza bursiera

1. Comportamentul ului bursier

Informatiile disponibile empiric sunt preturile de piata formate a) prin cotatie bursiera si b) prin tranzactii repetate pe piata. Preturile de piata sunt relevante in functie de eficienta pietei bursiere care le determina, aceasta depinzand de:

 lichiditatea bursei;

 transparenta bursei;

 securitatea bursei.

Aceste trei caracteristici stau la baza increderii agentilor in tranzactiile bursei si in pertinenta ului bursier. "Cu cat acesta va fi rezultatul echilibrului dintre cea mai mare parte a cererii si a ofertei manifestate in orice moment, cu atat el va fi mai relevant si va constitui o referinta demna de luat in considerare pentru anticiparile viitoare."

La bursa se confrunta:

- cererea totala de cumparare a unui titlu, reprezentata de totalitatea ordinelor de cumparare adresate de catre investitorii financiari;

- oferta totala de vanzare a unui titlu, reprezentata de totalitatea ordinelor de vanzare adresate de "dezinvestitorii" financiari, care fie vand din motive de lichiditate, fie se comporta speculativ.

In cotatia simpla de fixing se confrunta cererea totala cu oferta totala prin ordine care conduc licitatia spre pretul de echilibru, astfel: ordine "la ul cel mai bun" si ordine "la ul limitat".

Vanzatorul titlului porneste negocierea cu variante de pret () descrescatoare, dar nu mai jos de o anumita suma. Aceasta limita minima este tocmai capitalul initial investit in titlu, la care s-a adaugat o fructificare normala, in functie de riscul detinerii unui astfel de titlu.

Cumparatorul titlului (investitorul) porneste negocierea cu variante crescatoare de pret (), pana la o anumita suma. Aceasta limita maxima se compune din efectele totale viitoare scontate pe care anticipeaza ca le va putea obtine din proprietatea acestui titlu (dividende, cresteri de capital etc.).

Posibilitatea formarii unui unic al tranzactiei depinde de relatia

pretul maxim oferit de cumparator  pretul minim oferit de vanzator.

Pe intervalul de negociere, pretul de tranzactie se stabileste la un nivel mai mare sau mai mic in functie de taria argumentelor vanzatorului confruntate cu cele ale cumparatorului.

2. Indicele Bursei de Valori Bucuresti - BET si analiza acestuia

Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera, utilizat pentru caracterizarea tendintei de ansamblu a preturilor celor mai lichide zece actiuni tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti. Metodologia de calcul, regulile de selectare a actiunilor si actualizarea permit ca BET sa poata furniza o baza si pentru tranzactiile derivate pe indici (optiuni, futures si combinatii ale acestora).

Indicele BET poate fi folosit pentru calculul coeficientului beta, astfel incat se poate masura mai precis volatilitatea actiunilor cotate.

Coeficientul sau factorul beta este un sistem de masurare a modului in care venitul unei actiuni se misca in corelatie cu venitul intregii piete de actiuni de capital pe care este cotata actiunea respectiva. Bancherii si brokerii calculeaza indicii beta din evolutia trecuta a actiunilor individuale si a pietei de capital in ansamblul ei. In mod ideal, ei cauta actiuni cu beta negativ, care le-ar reduce mult riscul portofoliului ale carui componente evolueaza in sensul general al pietei. Chiar si actiunile cu un beta mai mic sunt partial independente de restul pietei si pot unifica riscul portofoliului. Actiunile cu un beta ridicat sunt cel mai putin dorite dupa ce administratorul portofoliului si-a selectat activele preferate. Nu numai pentru ca venitul lor propriu variaza foarte mult, ci si pentru ca el variaza in aceeasi directie cu piata in ansamblul ei, ele nu pot fi folosite pentru unificarea riscului.

BET se exprima in lei si in USD ("dollar terms"), prin conversia preturilor in lei la ul zilnic al BNR, pentru a oferi strainilor exprimarea valorii indicelui intr-o valuta.

Data de referinta a indicelui BET este 19 septembrie 1997, iar data de start 22 septembrie 1997. Valoarea preturilor din fiecare zi este raportata la

preturile corespunzatoare ale datei de referinta (momentul t0):

unde:

N - numarul de actiuni din portofoliul indicelui (este egal cu 10);

pi0 - pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul de referinta t0 (adica
19 septembrie 1997);

qi0 - numarul total de titluri emise din actiunea i la momentul t0.

In vederea eliminarii efectelor artificiale asupra pretului de tranzactionare (datorate divizarilor sau consolidarilor de actiuni, fuzionarii firmelor, pe de o parte, sau oricaror modificari ale capitalului social, pe de alta parte) al unei actiuni din portofoliul indicelui, valoarea indicelui se ajusteaza (indicele este racordat) cu un factor de corectie f in ziua in care are loc

schimbarea care afecteaza pretul. Acest lucru este impus de necesitatea continuitatii si comparabilitatii valorilor indicelui:

unde:

pit - pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent t.

Daca unele actiuni nu mai corespund criteriilor de includere in portofoliul indicelui, portofoliul se actualizeaza inlocuindu-le cu actiuni tranzactionate care corespund acestor reguli; factorul de corectie f este recalculat pentru a reflecta modificarea introdusa. Modificarile portofoliului indicelui se fac trimestrial de catre comitetul indicelui.

Incepand cu 17 aprilie 1998, Bursa de Valori Bucuresti a introdus un al doilea indice oficial, indicele compozit denumit abreviat BET-C, care este calculat folosind aceeasi formula. Data de referinta este 16 aprilie 1998, iar valoarea de start este tot de 1.000 de puncte.

Baza indicelui contine preturile medii din data de referinta.

Indicele BET-FI, care reflecta evolutia preturilor celor cinci societati de investitii financiare, a fost lansat la 1 noiembrie 2000 cu o valoare de start de 10.000 de puncte.

Prin aceasta masura s-au pus bazele crearii unei familii de indici.

3.1. Analiza statistica

Analiza statistica vizeaza eficienta informationala a pietei financiare si "priveste integrarea in urile bursiere a informatiilor fundamentale privind valoarea intrinseca a titlurilor cotate (evolutia istorica a urilor bursiere, informatii disponibile in mod public, privind executia financiara si perspectiva economica a societatii emitente, informatii privilegiate, accesibile doar celor initiati: manageri, actionari etc.)".

In functie de informatiile disponibile si de rapiditatea integrarii lor in previziunile de uri, exista, dupa E. Fama, trei forme de eficienta informationala:

a) eficienta slaba. Pentru integrarea evolutiei urilor trecute in anticiparile de uri viitoare se analizeaza coeficientul de autocorelare a dispersiilor (imprastierilor) urilor trecute: se iau doua serii cronologice de uri trecute, cu un interval (lag) zilnic, saptamanal sau lunar intre urile care se studiaza si se calculeaza corelatia dintre variatiile pozitive si negative in raport cu media urilor luate doua cate doua.

Coeficientul pozitiv de autocorelare indica in general o crestere a unui anterior (t) fata de medie, daca este urmata de o crestere a ului urmator (t+1). El este rareori negativ daca o crestere a unui anterior (t) este urmata de o scadere a ului urmator (t + 1);

b) eficienta semiforte. Aceasta stare presupune integrarea imediata in noul a oricarei informatii cu caracter public privind patrimoniul firmei, rezultatele ei, dividendele, distribuirea de actiuni gratuite, introducerea in bursa etc. Masurarea se face comparand autocorelarea urilor dinainte de furnizarea in public a informatiei cu cea de dupa momentul difuzarii ei publice. Daca coeficientul de autocorelare este zero, inseamna ca evolutia urilor este aleatorie, eventualele variatii de fiind determinate de alti factori imprevizibili decat istoria urilor si informatia difuzata public;

c) eficienta forte. In acest caz are loc integrarea rapida in preturile de piata a tuturor informatiilor disponibile despre titlul tranzactionat, inclusiv a informatiilor privilegiate. Nici macar cei initiati nu mai pot face anticipari pertinente asupra evolutiei viitoare a urilor pe o astfel de piata, deoarece au fost integrate toate informatiile despre valoarea intrinseca a titlului. Nimeni nu mai poate face speculatii, iar tranzactiile se fac pe baza criteriului valorii actualizate nete nule.

O analiza statistica curenta priveste numarul si procentul de crestere sau scadere a indicelui pietei sau a diferitelor titluri tranzactionate, identificarea trendului indicelui bursier si a perspectivei inversarii acestuia etc.

3.2. Indicatorii analitici si evaluarea titlului mobiliar pe baza analizei acestora

In principiu, este vorba despre o analiza fundamentala care vizeaza explicarea miscarii urilor pe termen mediu si lung. Ea priveste atat titlurile individuale, cat si ansamblul pietei titlurilor (bursa). In primul caz se urmareste determinarea ului teoretic al titlurilor (valoarea intrinseca), in cel de-al doilea, evaluarea factorilor care determina si exprima starea si evolutia de ansamblu a vietii economice, sociale si politice.

3.2.1 Evaluarea actiunilor

O data cotate la bursa, valorile mobiliare ale unei companii vor avea o valoare de piata diferita de cea nominala, rezultata din raportul dintre cererea si oferta titlurilor respective exprimate zilnic pe piata. In consecinta, valoarea de piata sau capitalizarea bursiera a companiei, adica numarul de actiuni multiplicat cu ul bursier, va diferi de valoarea capitalului social sau valoarea contabila.

3.2.1.1. Analiza fundamentala a actiunilor

Principalii indicatori utilizati sunt urmatorii:

Valoarea nominala

Este o valoare conventionala pe baza careia este impartit capitalul intre asociati. In functie de aceasta valoare este prevazut prin statut o remunerare de baza a actionarilor.

Valoarea de piata

Reprezinta pretul la care se efectueaza schimbul de actiuni. Aceasta valoare se prezinta sub forma ului bursier, rezultat al raportului cerere-oferta, fiind influentat de situatia economico-financiara a emitentului, rata de crestere a rezultatelor financiare, evolutia pietei bursiere nationale si internationale, fenomene pur-bursiere.

Valoarea contabila

Daca valoarea contabila este mai mica decat ul bursier (Vc < C), se considera ca titlurile sunt supraevaluate, aceasta putand constitui si un semnal de vanzare, in sensul ca se poate produce o ajustare in jos a ului.

Valoarea intriseca

Aceasta valoare exprima activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o actiune. Activele latente sunt provizioanele pentru riscuri si cheltuieli care nu au aparut in exercitiul incheiat si care nu s-au soldat prin conturile de venituri.

Randamentul unei actiuni

Randamentul minim al unui plasament financiar este cel oferit de bancile comerciale (d). Daca r > d, atunci actiunea este bine evaluata pe piata, investitia in titlu fiind rentabila.

Valoarea financiara

Pretul actiunii trebuie sa fie cel putin egal cu suma de bani care, depusa la o banca la dobanda curenta, produce intr-un interval de timp exact fluxul de venituri (dividende) adus de actiunea respectiva. Calculul valorii de randament permite ca, prin comparare cu pretul curent al actiunii, sa stabilim daca titlul este subevaluat (Vr > C) sau supraevaluat (Vr< C).

Valoarea actualizata

Exprima fructificarea viitoare a plasamentului prin dividende.

Profit pe actiune

Acest raport reflecta capacitatea emitentului de a obtine profit.

Rata de distribuire a dividendului

Reflecta partea din profitul exercitiului financiar incheiat distribuita pe actiune

Reprezinta pentru posesorul actiunii venitul produs de investitia sa, deci este un flux financiar.

Raportul multiplicator al capitalizarii (PER, price-earning op ratio).

PER este unul dintre cei mai utilizati indicatori in analiza bursiera. Acest raport indica perioada necesara unui investitor pentru a-si recupera investitia initiala. Altfel spus, PER arata cat trebuie sa plateasca investitorul pentru a obtine o unitate monetara din profiturile firmei. Un PER relativ mare este caracteristic unei actiuni scumpe si posibil supraevaluate. In caz contrar, cand PER este relativ scazut, actiunea este ieftina si in consecinta se recomanda cumpararea ei.

Desi PER este foarte utilizat, interpretarea acestui indicator si relevanta sa in analiza bursiera prezinta anumite limite. Intr-o abordare statica este firesc, prin prisma celor aratate mai sus, ca o actiune cu un PER mic sa fie preferata uneia cu un PER ridicat. Posesorul actiunii are insa dreptul la veniturile viitoare in aceeasi masura ca si la cele curente, iar profitul curent adus de valoarea mobiliara poate fi foarte diferit de profiturile viitoare ale acesteia. In aceste conditii este posibil ca actiunea cu un PER mai mare sa fie mai profitabila decat cea cu un PER mai scazut daca exista perspectiva ca profiturile si, implicit, dividendele sa creasca rapid in exercitiile urmatoare. Asadar analiza PER trebuie sa se faca tinand seama si de cresterea sau scaderea veniturilor aferente actiunii in viitor.

Nivelul ului bursier

ul actiunilor la bursa este determinat de veniturile aduse de actiune (dividend), dar si de "imaginea" pe care aceasta actiune o are in bursa (reflectata in PER).

Coeficientul Beta

Unul dintre indicatorii utilizati frecvent pe pietele dezvoltate pentru analiza actiunilor este beta (β). Acesta reprezinta o masura a riscului unei actiuni raportat la riscul de ansamblu al unei piete bursiere. In mod conventional, valoarea indicatorului beta pentru un portofoliu ce cuprinde toate actiunile listate pe o piata este 1 (deci riscul pietei bursiere este 1). Astfel, daca o actiune are un beta de 1,5, se considera ca aceasta este cu 50% mai riscanta decat piata pe ansamblu. Cum riscul unei actiuni este dat de volatilitatea acesteia la bursa, in exemplul de mai sus actiunea respectiva va creste mai mult decat piata, cand aceasta creste, si va scadea mai mult decat piata, cand aceasta scade. Cazul opus este pentru un beta de 0,5, care exprima un risc mai redus si o evolutie mai putin volatila a unei actiuni raportata la evolutia de ansamblu a pietei.

Capital Asset Pricing Model - CAPM

Unul dintre cele mai populare modele utilizate in analiza financiara este modelul CAPM - Capital Asset Pricing Model. Acesta este important pentru ca stabileste o relatie directa intre rentabilitatea unei actiuni si riscul sau, exprimat prin beta.

Media aritmetica simpla si dispersia

Una dintre metodele utilizate in evaluarea si prognoza valorilor mobiliare este analiza statistica. Media aritmetica simpla si dispersia variatiilor ului unei actiuni sunt folosite pentru a estima diferite probabilitati de

variatie a actiunii la bursa. Seria de date utilizata in aceasta analiza este variatia procentuala a ului unei actiuni de la o zi la alta.

Variatiile ului unei actiuni calculate pe o perioada suficient de mare sunt distribuite dupa asa-numita distributie normala. Distributia normala prezinta o serie de proprietati care ne permit estimarea probabilitatii unei anumite evolutii a ului pe o perioada data. Astfel, exista o probabilitate de 68,3% ca variatia zilnica a ului unei actiuni sa se incadreze intre si (R - media, D - dispersia); probabilitatea ca variatia zilnica sa se incadreze intre si este de 95,4%, iar probabilitatea ca variatia sa se incadreze intre si este de 99,7%. Practic, cu ajutorul tabelelor matematice se poate estima intervalul in care se va incadra variatia de pentru orice probabilitate data (alte exemple: cu o probabilitate de 50% ul va varia intre si , iar cu o probabilitate de 75% ul va varia intre si

Acumulare / distributie (A/D)

A/D este un indicator de moment, asociind schimbarile de pret cu volumul actiunii respective. Ideea de baza este: cu cat creste volumul ce insoteste modificarea pretului, cu atat mai semnificativa va fi schimbarea pretului. A/D este o suma de parti din volumele zilnice. Cu cat pretul de inchidere este mai apropiat de maximul sedintei, cu atat mai multe parti din volumul zilei vor fi adunate la indicator. Reciproc, cu cat inchiderea este mai aproape de minim, cu atat mai multe parti din volumul zilei se vor scadea din A/D. Daca inchiderea este exact la jumatatea distantei dintre minimul si maximul zilei, nu se va adauga nimic la suma.

Cand A/D creste, inseamna ca titlul se "acumuleaza", iar volumul este asociat unei tendinte de crestere a pretului. Cand A/D scade, titlul este "distribuit", iar volumul este asociat cu trendul descrescator al pretului.

Divergentele dintre indicatorul A/D si pretul actiunii arata ca schimbarea ului este iminenta. De obicei, ul urmeaza trendul indicatorului A/D. De exemplu, daca A/D creste si pretul scade, este foarte probabil ca pretul va creste.

Indicele puterii relative (Relative Strength Index - RSI)

RSI este un indicator oscilator. El a fost calculat prima oara de W. Wilder in 1978, in "Commodities Magazine".

Pentru calcul se foloseste urmatoarea formula:

Intervalul I recomandat de W. Wilder este de 14 zile. Dar si variantele de RSI calculate pentru 9 si 25 de zile sunt populare intre analisti. Cu cat este mai scurt intervalul I, cu atat RSI este mai volatil.

RSI este un oscilator ce urmareste doar pretul si are valori cuprinse intre 0 si 100. Cand RSI coboara sub valoarea 30, titlul intra in supravanzare ("oversold"). Daca RSI creste peste 30, este foarte probabil ca semnaleaza un trend ascendent, incheindu-se astfel perioada de supravanzare. Cand RSI creste peste 70, titlul intra in zona de supracumparare ("overbought"). Daca RSI scade sub valoarea 70, este foarte probabil ca trendul va avea o evolutie descendenta.

3.2.2. Evaluarea obligatiunilor

Principalii indicatori utilizati pentru evaluarea obligatiunilor sunt:

Valoarea nominala

Este raportul dintre suma reprezentand imprumutul lansat pe piata si numarul obligatiunilor emise.

Valoarea la subscriere (pretul de emisiune)

Este determinata de emitent, de regula sub valoarea nominala, pentru a se asigura atractivitatea investitiei.

Cuponul de dobanda

Reprezinta fructificarea plasamentului in raport cu valoarea nominala a obligatiunii. Daca plata cuponului se face la intervale mai mici de un an, atunci cuponul de dobanda se determina dupa relatia , unde n - durata in zile. Rata nominala a dobanzii este rata dobanzii care, aplicata asupra valorii nominale, da marimea cuponului de dobanda.

Venitul anual

Pe baza valorii nominale si a ratei dobanzii se calculeaza dobanda anuala sau cuponul care-l recompenseaza pe detinatorul obligatiunii si care constituie venitul anual pe care titlul il aduce acestuia.

Termenul de rambursare - Este intervalul cuprins intre momentul subscrierii si cel al rascumpararii.

ul obligatiunii

ul se exprima in procente si poate fi egal, mai mare sau mai mic decat valoarea nominala fiind influentat de rata dobanzii pe piata si, in anumite limite de starea economico-financiara si de perspectivele de dezvoltare ale intreprinderii emitente.

Costul rambursarii

Dreptul la rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului. Rambursarea se face cel putin la valoarea nominala. Daca rambursarea se realizeaza la o suma mai mare decat valoarea nominala, costul rambursarii este determinat de nivelul primei de rambursare.

Modalitatile de rambursare sunt:

o singura data la scadenta, cand intregul imprumut este rambursat in ultima zi a duratei de viata;

rambursarea prin anuitati constante, adica restituirea in fiecare an a unei sume constante, reprezentand rambursarea si dobanda aferenta;

restituirea in rate anuale egale. In acest caz se utilizeaza urmatoarele formule de calcul:

rambursarea sub forma cuponului unic, caz in care dobanzile nu se platesc anual, ci sunt capitalizate si reglate o data cu rambursarea sumei imprumutate la finele perioadei.

Modalitatea de rambursare influenteaza marimea pretului de emisiune. Deci fluxurile generate de emisiune intra in calculul valorii reale de plasament.

Scopul urmarit de investitori, respectiv de cei care cumpara obligatiunile emise de guverne sau societati private, este cel al unei valorificari cat mai avantajoase a activelor lor financiare atrase prin emisiunea acestor titluri pe piata de capital.

Plasamentul efectuat de investitori intr-o emisiune de obligatiuni poate fi apreciat pe baza unor indicatori cum sunt:

Rata nominala a dobanzii (produsul nominal)

Produsul curent

Reprezinta venitul anual exprimat ca procent fata de pretul de cumparare al obligatiunilor:

.

Pretul de emisiune

Este pretul de vanzare al obligatiunii. Se calculeaza ca o valoare actualizata a obligatiunii.

Randamentul la rascumparare

Ia in calcul ipoteza ca obligatiunile pot fi rascumparate inainte de maturitate. In acest caz, pentru o obligatiune vanduta cu discount, randamentul la rascumparare va fi intotdeauna mai mare decat randamentul la maturitate. Posibilitatea de rechemare a obligatiunilor este specificata in prospectul de oferta al emisiunii unde sunt mentionate si conditiile in care rascumpararea poate fi facuta. Pentru un investitor care revinde obligatiunea inainte de maturitate, venitul adus de obligatiune vizeaza doua componente:

venitul direct

venitul de plasament

reprezinta ul mediu al obligatiunii (exprimat procentual).

Randamentul la maturitate

Maturitatea unei obligatiuni este media diferitelor durate la sfarsitul carora sunt incasate cash-flow-urile. Maturitatea exprima intervalul de timp in care se recupereaza plasamentul prin intermediul rambursarii imprumutului.

Notiunea de maturitate este legata de momentul in care obligatiunea produce fluxuri de trezorerie. in cazul unei obligatiuni cu cupon zero, maturitatea este tocmai scadenta finala, pentru ca obligatiunea nu da nastere decat la un flux unic. Pentru celelalte tipuri de obligatiuni, maturitatea este mai putin evidenta pentru ca valoarea obligatiunii depinde de "n" fluxuri, ce intervin la momente diferite pana la scadenta, maturitatea fiind deci media lunara a scadentelor de rambursare.

Daca sunt cunoscute ul obligatiunii, pretul cuponului, suma platita la rascumparare si durata pana la maturitate, se va putea calcula randamentul la maturitate ("yield to maturity").

Formula aproximativa are o interpretare intuitiva. Intr-adevar, numaratorul reprezinta suma cupoanelor si castigul anual mediu de capital pana la maturitate, iar numaratorul este o medie ponderata a ului obligatiunii in momentul actual si la rambursare. Astfel, formula aproximativa a randamentului la maturitate, ca si alte rate de rentabilitate, reprezinta un raport intre media anuala a cash-flow-ului si media pretului.

Durata

Durata, un concept dezvoltat pentru prima data de Frederick Macaulay, este o caracteristica a obligatiunilor ce masoara durata economica a unei obligatiuni si reprezinta masura maturitatii obligatiunii. Durata reprezinta media scadentelor fiecarui flux, ponderata cu ceea ce reprezinta fluxul respectiv in valoarea obligatiunii.

Sensibilitatea (volatilitatea)

Fenomenul de fluctuatie a ului obligatiunii in functie de variatia ratei dobanzii de piata se numeste sensibilitate (volatilitate). Sensibilitatea unei obligatiuni fata de modificarile ratei dobanzii este egala cu durata influentata de inversul factorului de actualizare.

Riscul de rata a dobanzii pentru o obligatiune este deci proportional cu durata sa. Sensibilitatea surprinde raportul invers proportional dintre rata dobanzii si ul obligatiunii. Sensibilitatea se exprima ca procent de scadere a ului antrenata de cresterea ratei dobanzii cu 1%. Sensibilitatea este cu atat mai mare, cu cat durata este mai mare.

Daca se asteapta o crestere a ratei dobanzii, se vor alege pentru cumparare acele titluri care au cea mai mica durata si, implicit, cea mai mica sensibilitate.

In acest fel apare notiunea de risc al ratei dobanzii ("interest rate risk"), definita prin riscul ca valoarea unui activ financiar sa se schimbe o data cu schimbarea ratei dobanzii.

Burton Malkiel a enuntat cinci principii prin care explica modul in care pretul unei obligatiuni se schimba ca reactie la o schimbare brusca in rata dobanzii:

pretul obligatiunii se misca in sens invers ratei dobanzii;

pentru o obligatiune data, cresterea pretului cauzata de o descrestere a ratei dobanzii este mai mare decat scaderea pretului cauzata de o crestere corespunzatoare a ratei;

cu cat este mai lunga maturitatea, cu atat este mai sensibil pretul la schimbarile ratei dobanzii;

sensibilitatea pretului creste proportional cu maturitatea dar cu o rata descrescatoare;

cu cat este mai mica rata cuponului cu atat este mai sensibil pretul la rata dobanzii.

Cea mai sensibila obligatiune este cea cu rata cuponului zero.

Riscul obligatiunilor

Exprima relatia dintre coeficientul β si rentabilitatea obligatiunii O.

Interesul pentru detinerea unei obligatiuni consta nu atat in valoarea ei de rambursat si marimea cupoanelor de varsat, cat in valoarea actuala a incasarilor succesive (anuale) de cupoane si a sumei de rambursat (ori a sumei de revanzare a obligatiunii). Valoarea actuala este deci echivalentul de azi al unor sume de bani ce vor fi primite intr-un numar de ani in functie de maturitatea obligatiunii. Acest echivalent tine cont de posibilitatea de fructificare a unei sume disponibile azi prin plasarea la o anumita rata a dobanzii pe durata de viata a obligatiunii. Altfel spus, pentru cumparatorul de titluri, valoarea intrinseca (P0) a unei obligatiuni ce va fi cumparata azi si pe care vrea sa o vanda peste "n" ani este egala cu valoarea actuala a "n" cupoane succesive de incasat (C1, C2,.., Cn) si a valorii de piata (R) pe care spera ca o va obtine (peste "n" ani) din revanzarea obligatiunii, conform relatiei

Factorul de actualizare "r" este asimilat ratei de dobanda la care poate fi plasata (pe piata de capital) o unitate monetara.

Marimea cupoanelor anuale fiind in general cunoscuta si adesea constanta (pentru obligatiunile cu dobanda fixa), determinarea pretului de piata (R) peste "n" ani prezinta o dificultate legata de evolutia si influenta factorilor pietei de capital.

O posibilitate de depasire a acestei dificultati o reprezinta calculul valorii actuale a unei obligatiuni cu dobanda perpetua (fara termen de rambursare). In acest caz, valoarea actuala a unei obligatiuni va depinde direct de rata rentabilitatii de piata:

Se poate demonstra relativ usor ca rata rentabilitatii perpetue actualizate in momentul emisiunii este chiar rata dobanzii nominale a obligatiunii, iar in momentul revanzarii este chiar rata de cupon.