RESPOSABILITATEA AUDITORULUI DE A LUA IN CONSIDERARE LEGISLATIA SI REGLEMENTARILE IN VIGOARE IN EFECTUAREA AUDITULUI SITUATIILOR FINANCIARE

RESPOSABILITATEA AUDITORULUI DE A LUA IN CONSIDERARE LEGISLATIA SI REGLEMENTARILE IN VIGOARE IN EFECTUAREA AUDITULUI SITUATIILOR FINANCIARE

Nonconformitatea cu legislatia si reglementarile in vigoare poate afecta semnificativ situatiile financiare. Nonconformitatea este termen folosit pentru a se face referire la omisiuni sau acte comise de entitatea auditata, in mod intentionat sau nu, care sunt contrare legilor si reglementarilor in vigoare. Nonconcordanta fata de legi si reglementari poate avea ca rezultat consecinte financiare pentru entitate, cum ar fi amenzi, litigii etc. In general, cu cat neconcordanta este mai indepartata de evenimentele si tranzactiile ce sunt reflectate in situatiile financiare, cu atat este mai putin probabil ca auditorul sa o depisteze sau sa o recunoasca drept posibila neconformitate.

Este responsabilitatea conducerii sa se asigure ca operatiunile entitatii sunt desfasurate in concordanta cu prevederile si reglementarile legale, sa previna si sa detecteze neconcordantele. Conducerea poate fi sprijinita, in delegarea responsabilitatilor sale pentru prevenirea si detectarea neconcordantelor, de politici si proceduri cum sunt:

urmarirea cerintelor legale si asigurarea ca procedurile operationale sunt destinate sa indeplineasca aceste cerinte ;

instituirea si functionarea unui sistem adecvat de control intern;

dezvoltarea, publicarea si respectarea unui cod de conduita profesionala;

asigurarea unei pregatiri corespunzatoare a angajatilor si intelegerea Codului de conduita;

monitorizarea conformitatii cu Codul de conduita si actiuni adecvate pentru disciplinarea angajatilor care nu-l respecta;

apelarea la servicii de consultanta juridica, pentru a sprijini monitorizarea cerintelor legale;

mentinerea unei evidente a prevederilor legale semnificative pe care entitatea trebuie sa le respecte in cadrul unui anumit domeniu de activitate si o evidenta a sesizarilor.

In cadrul entitatilor cu o structura de organizare mai complexa, aceste politici si proceduri trebuie suplimentate prin desemnarea responsabilitatilor adecvate catre un compartiment intern de audit sau a unui cabinet de audit.

Auditorul nu este si nu poate fi tinut responsabil pentru prevenirea nonconformitatii. Faptul ca se efectueaza un audit anual poate, totusi, constitui un obstacol, auditorul fiind supus riscului inevitabil ca unele declaratii eronate semnificative din situatiile financiare, sa nu fie detectate.

Riscul este marit in cazul raportarilor eronate semnificative ce rezulta din nonconformitatea cu legi si reglementari, datorita unor factori, cum ar fi:

existenta numeroaselor legi si reglementari, in principal, in aspectele operationale ale entitatii;

afectarea eficacitatii procedurilor de audit datorita limitarilor inerente ale sistemelor de contabilitate si control intern;

natura mai degraba persuasiva, si nu concluziva a majoritatii probelor obtinute de auditor;

In vederea obtinerii unei viziuni de ansamblu a cadrului general legislativ si de reglementare aplicabil entitatii, a sectorului de activitate si a modului in care aceasta este in conformitate cu acel cadru general, auditorul:

admite ca anumite legi pot avea un efect fundamental asupra operatiunilor entitatii;

foloseste informatiile disponibile legate de domeniul de activitate ale respectivei entitati;

realizeaza investigatii, pentru a determina gradul de conformitate cu politicile si prevederile legale in vigoare si stabileste cazurile de nonconformitate care pot influenta semnificativ situatiile financiare;

realizeaza interviuri cu managerii in legatura cu legile si regulamentele pe baza carora intreprinderea isi desfasoara activitatea, cu strategiile si politicile prin care sunt puse in aplicare prevederile legale si cerintele reglementarilor financiare si a celor fiscale in vigoare.

Auditorul, in demersul sau, aplica toate procedurile necesare pentru obtinerea probelor de audit si formarea unei opinii asupra situatiilor financiare; aceste proceduri pot include: aplicarea testelor de fond asupra tranzactiilor sau a soldurilor, investigarea conducerii entitatii si a consultantului juridic privind eventualele litigii sau reclamatii, precum si asupra modului de efectuare a evaluarilor.

Atentia auditorului poate fi retinuta de diverse indicii sau informatii care ridica semne de intrebare asupra conformitatii cu reglementarile legale, si anume, existenta unor investigatii efectuate de catre institutii de control ale statului sau plata unui cuantum important de amenzi si penalitati, dar si comentariile din media pot constitui un barometru important pentru stabilirea conformitatii.

Prin formatia, experienta si cultura sa profesionala, auditorul este in masura sa constate nivelul de legalitate cu care intreprinderea isi realizeaza principalele obiective si efectele produse, sa aprecieze efectul eventualelor abateri asupra informatiilor cuprinse in situatiile financiare.

In cazul in care auditorul nu are posibilitatea sa stabileasca daca starea de nonconformitate s-a produs in conditii impuse de imprejurari si nu de entitate, aceste trebuie sa aiba in vedere efectul asupra raportului de audit.

De asemenea, in situatia in care auditorul concluzioneaza ca situatiile de nonconformitate au efect material cert asupra situatiilor financiare, iar acest efect nu este reflectat in mod corespunzator in situatiile financiare, auditorul va fi nevoit sa exprime o opinie nefavorabila.

Cazurile in care auditorul ia in calcul intreruperea misiunii, sunt urmatoarele:

entitatea nu ia masuri de prevenire sau/si lichidare a situatiilor de nonconformitate fata de prevederile legale si regulamentare;

conducerea entitatii, la cel mai inalt nivel ierarhic, este implicata in situatiile de nonconformitate;

declaratiile conducerii sunt lipsite de fiabilitate.

Auditorul poate ajunge la concluzia rezilierii contractului de audit in situatia in care entitatea nu intreprinde actiuni de remediere pe care el le considera necesare in conditiile respective, chiar daca nonconformitatea    nu este considerata semnificativa pentru situatiile financiare. Factorii ce ar putea afecta concluziile auditorului se refera la implicarea autoritatilor superioare din cadrul entitatii in nerespectarea reglementarilor legale, situatie ce poate afecta credibilitatea declaratiilor conducerii precum si efectele asupra auditorului privind continuitatea asocierii numelui acestuia cu entitatea.

Efectul fraudelor contabile in cazul companiilor ENRON, Arthur Andersen

In luna martie a anului 2002, putin dupa cunoasterea dimensiunilor dezastrului de la ENRON, presedintele Statelor Unite ale Americii, dl. George W. Bush a enuntat zece propuneri privind protectia actionarilor si prevenirea colapsului altor societati, ideile mentionate fiind concentrate spre trei directii fundamentale si anume:

raportari financiare corecte, in care performanta, situatia financiara si riscurile sa nu fie omise;

sporirea raspunderii managerilor, veracitatea, promptitudinea si sinceritatea declaratiilor fianciare;

investitorii, actionarii sa dobandeasca deplina incredere in independenta, integritatea si etica auditorilor financiari;

dezvoltarea unui sistem puternic de audit competent si independent.

"Oamenii de afaceri - declara el in continuare - trebuie sa raspunda nu numai cerintelor pietei sau interesului propriu, ci si exigentelor constiintei., .iar auditorii sa compare contabilitatea clientilor lor cu bunele practici si nu numai cu prevederile standardelor de contabilitate".

"ENRON" si ceea ce a urmat cu firma de consultanta si audit "Arthur Andersen", precum si cu colosul "WORLDCom", au devenit in timp o problema politica. A fost investigata de un important numar de comitete ale Congresului SUA, ale Securities Exchange Comission, echivalenta in Romania cu Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, si chiar la Casa Alba, care au elaborat o lista impresionanta de recomandari de reforma.

Evenimentele de la ENRON si Andersen au tinut tot anul 2002 capul de afis in mass-media. Revistele si marile publicatii de specialitate au relatat pentru o lunga perioada de timp stiri, informatii si articole prezentand fapte, consecinte si invataminte referitoare la cele doua colapsuri. Interesul public era pe deplin motivat. Ambele companii erau extrem de importante, fiecare in domeniul sau de activitate; ENRON era cel mai important furnizor de energie, a saptea companie ca marime din SUA si evaluata la 70 miliarde USD, iar Arthur Andersen - componenta a binecunoscutului "Big-Five", a primelor cinci societati de contabilitate, audit si consultanta financiara din lume, cu zeci de mii de profesionisti de inalta calificare si cifra de afaceri de multe miliarde de dolari.

Intr-o perioada de timp foarte scurta, s-au prabusit amandou prin ceea ce apare acum ca fiind o montruoasa frauda contabila. Faptul ca frauda - potrivit profesionistilor locali - pare sa fi fost in cea mai mare parte in conformitate cu preveerile US - GAAP, nu ajuta nici profesia contabila si nici pe auditori. Dimpotriva! Exodul clientilor lui "Andersen" nu s-a mai oprit.

Andersen este acuzata de a fi prelucrat registrele contabile de la ENRON, pentru a beneficia de taxe de audit si consultanta financiara imense. Andersen a beneficiat de o suma de 25 de milioane de dolari din servicii de audit pentru Enron (intr-un singur an), o suma atat de mare incat multi se intreaba cum a putut fi mentinuta independenta in revizuirea situatiilor financiare ale Enron.

Mai mult, Andersen nu s-a limitat numai la a acorda servicii de audit, aceasta fiind "rasplatita" cu inca 27 de milioane de dolari, pentru alte tipuri de servicii pentru Enron, fiind evident conflictul de interese flagrant care a pus sub semnul intrebarii nu numai numele Andersen, dar si independenta multor profesionisti auditori.

In cazul Enron, publicatia Times a relevat ca Andersen a impus angajatilor, printr-un memo, sa distruga toate probele de audit, cu exceptia majoritatii "dosarelor de lucru" privind compania auditata. Patru zile mai tarziu, Enron dezvaluie o pierdere trimestriala de 618 milioane de dolari, primul indiciu ca era in dificultati financiare importante. Actiunile Enron au scazut in acel moment de la 90 de dolari la 1 dolar pe actiune si a fost eliminata din cotatiile bursei din New York, ruinand o multime de investitori, inclusiv 4000 de angajati.

Din momentul in care a devenit unanim cunoscut faptul ca, pentru a fi ascunse probele de vinovatie au fost distruse documentele ENRON, si pana la mijlocul lunii martie 2002, Andersen a pierdut mai mult de 30 de clienti si onorarii in suma de peste 100 milioane USD. Gigantul farmaceutic Merck, liniile aeriene Delta, furnizorul de credite ipotecare Freddie Mac, grupul de expeditii prin curierat FedEx, cea mai mare banca din Washington, Riggs National Corporation, compania de bunuri de consum Sara Lee, Brunswick Corporation, s-au numarat printre cei mai proeminenti clienti care au renuntat la compania aflata in dificultate.

Dupa cum evalua analistul financiar Brian Singleton-Green, in articolul intitulat "The consequences of ENRON", prabusirea unui esemenea gigant nu putea sa nu afecteze atitudinea autoritatilor de reglementare. Accountancy, March, 2002]

Evenimentele de la Enron - scria el - au provocat in intreaga lume un salt inapoi, pentru a reexamina reglementarile referitoare la independenta auditorilor. Disparitia lui Andersen a inrautatit lucrurile. Autoritatile de reglementare au devenit ingrijorate ca daca "The Big Five" poate deveni peste noapte "The Big Four", fara ca institutiile abilitate sa aiba un cuvant de spus in aceasta chestiune, acestea ar putea deveni la fel e bine si "The Big Three", exact in acelasi fel. Autoritatile erau preocupate ca acest lucru sa fie evitat; in cazul in care se ajunge la concluzia ca disparitia lui Andersen poate fi atribuita lipsei de independenta, dupa cum s-a confirmat ulterior, acestea ar fi dispuse sa ia o pozitie dura in legatura cu dependentele si independentele auditorilor financiari, astfel incat sa poata deveni foarte sigure ca nu se intampla vreodata ceva asemanator.

Dificultatile cu care s-au confruntat societatile au consolidat aceasta tendinta. Dupa ENRON, un numar semnificativ de companii din SUA si cateva din Europa au decis sa nu mai contracteze activitati de consultanta cu auditorii lor. Paul Volker, pana nu demult presedinte al "U.S. Federal Reserve", Banca Centrala a SUA, a recomandat o separare definitiva intre activitatile de audit si cele de consultanta precum si asigurari mai ferme in legatura cu integritatea procesului de audit, ca parte a analizei referitoare la bunele practici existente in cadrul firmei.

Aceeasi personalitate, in enumerarea unor propuneri de schimbare, a cerut ca "serviciile de consultanta, cum sunt cele provenite din tehnologia informatiilor si comunicarii, practica juridica, recrutarea cadrelor de conducere, planificarea si consultanta fiscala" sa fie separate de serviciile de audit financiar.

Au fost adoptate schimbari semnificative si in reglementarile contabile. Asa-numitele "entitati cu scop special" (ESP), de exemplu, au intocmit situatiile financiare in baza unor standarde contabile conceptual diferite de companiile din SUA, de cele cu sediul in Marea Britanie. Potrivit reglementarilor contabile din Statele Unite ale Americii raportarile economice si financiare ale companiilor cu calitatea ESP prezentau activitatea acestor entitati in conturile din afara bilnatului; in Marea Britanie, insa, tranzactiile entitatilor cu scop special se regasesc in elementele bilantiere, in situatii financiare consolidate.

FASB - "Financial Accounting Standard Board", cel mai inalt for cu atributii de elaborare a standardelor de contabilitate in Marea Britanie, a votat in favoarea unor reguli stricte in elaborarea conturilor consolidate. Dupa cum se preciza in publicatia "Accountancy", in cursul dezbaterilor privind proiectul standardului de interpretare FASB Statement 94 intitulat "Consolidarea entitatilor subordonate cu participare majoritara", precum si ARB 51, "Raportari financiare consolidate", FASB a adoptat hotararea potrivit careia "entitatile cu scop special trebuie consolidate de catre beneficiarul principal, in cazul in care entitatea respectiva nu are suficienta substanta economica". Totodata a fost stabilit conceptul dupa care "o entitate cu scop special este considerata ca detine suficienta substanta economica, in cazul in care este capabila sa-si finanteze in mod permanent operatiunile si tranzactiile pe care le contracteaza, fara a primi asistenta sau sprijin financiar de la beneficiarul principal".

In concordanta cu acest concept, directorul departamentului de cercetari al FASB, domnul Tim Lucas si-a exprimat opinia ca investitorii independenti ar trebui sa fie interesati de o finantare la capitalul ESP de cel putin 10%, in comparatie cu nivelul practicat, de numai 3%. Iar compania ENRON avea structurate 3600 de ESP-uri, care mascau pasive estimate la 40 miliarde de dolari.

Catastrofa de la ENRON a generat un climat de dezamagire fata de analistii din domeniul investitiilor financiare. Investitorii individuali de pe teritoriul SUA, precum si cei din Marea Britanie au dobandit imaginea "unui sistem infiorator de corupt".

Potrivit aprecierilor si caracterizarilor specialistilor locali, "analistii financiari sunt angajati de marile banci de investitii financiare pentru a stimula interesul fata de actiunile companiilor care platesc sume imense bancherilor din domeniul investitiilor.ENRON a platit acestor banci sute de milioane de dolari anual, (peste 250 milioane de dolari in anul 2000), intre altele, pentru operatiunile din afara bilantului, care au jucat un rol atat de important in prabusirea sa."

Dezastrul de la ENRON a generat unda de soc de la ANDERSEN, a carui prabusire - dupa cum se cunoaste - i-a urmat. Lumea profesionistilor si, impreuna cu aceasta, cea a utilizatorilor situatiilor financiare contabile sunt preocupate atat de ceea ce se petrece in prezent, cat mai ales de ceea ce va urma. In toate tarile, institutiile sau asociatiile profesionale isi pun intrebari, cauta raspunsuri, dar, mai ales, doresc sa traga maximum de invataminte pentru a preveni asemenea socuri.

S-a pus sub semnul intrebarii, in urma colapsului ENRON, puternica convingere a americanilor ca standardele SUA sunt infailibile si cele mai bune din lume. Aceasta i-ar putea face mai dornici sa accepte Standardele Internationale de Contabilitate. Dar, dupa cum s-a verificat in practica mangeriala si in cea de audit financiar, calitatea conduitei de conducere a companiei este dependenta mai mult de persoanele care executa actul managerial, decat de sistemul conform caruia actioneaza aceste persoane.