Somajul

Somajul

Somajul reprezinta un fenomen nedorit cu mare impact psihologic asupra celui mai important factor de productie. Cu toate acestea, existenta sa dictata în mod legic, a însotit dezvoltarea, asa numita dezvoltare ciclica, de mai multe ori definind ca si consecinta panta descendenta a acesteia.

Ce este somajul? Iata câteva definitii si abordari:

Alain Cotta, în Dictionarul stiintei economice, defineste somajul ca fiind „situatia individului privat de munca”, cu mentiunea ca „numai somajul involuntar trebuie luat în considerare în judecarea situatiei economice a tarii”;

Fernand Baudhuin afirma ca somajul este „inactivitatea totala sau partiala a unui ansamblu a unui individ”;

În S.U.A. Paul Heyne, pornind de la o cercetare întreprinsa de Biroul de Statistica a Muncii, concluzioneaza în paragraful „Deciziile pietei fortei de munca” urmatoarele: „… optiunile specifice care creeaza statutul denumit somer sunt

decizia de a cauta activ o angajare si

decizia de a nu accepta sansele de angajare oferite. Ambele sunt în mod clar, alegeri facute de oameni … nivelul somajului depinde atât de oferta, cât si de cererea de forta de munca…”

Biroul international al Muncii (Organism ONU) defineste persoana somera pe oricine are mai mult de 15 ani si cumuleaza urmatoarele conditii:

este apt de munca;

nu are loc de munca;

are disponibilitate pentru o munca platita (salariala);

este activ în cautarea unui loc de munca.

Din toate formularile, mai mult sau mai putin clare si concrete, transpare existenta unei „zone gri” care lasa în afara somerilor anumite persoane sau grupuri de persoane care nu muncesc, dar ar dori sa o faca.

Oricum: Somajul este o stare structurala negativa a economiei care exprima în mod direct dezechilibrele de pe piata muncii si pe ansamblu „starea de sanatate” a unei economii.

Formele somajului

Luând în considerare mai multe criterii, se pot distinge o serie de forme de somaj, dupa cum urmeaza:

Dupa criteriul originea somajului poate fi:

a.1. – Somajul conjunctural (ciclic) – apare ca urmare a restrângerii activitatii economice (trecerii de la un sistem economic la altul, crize, conflicte armate, etc.);

a.2. – Somajul structural – se datoreaza schimbarilor care apar în structura economica a unor areale geografice, mutatii sociale, disparitia traditiilor de productie sub impact demografic, etc.

a.3. – Somajul tehnologic – apare ca efect al introducerii masive a progresului tehnic purtator al cresterii productivitatii muncii;

a.4. – Somajul sezonier – apare ca urmare a întreruperii temporare a activitatii datorita ciclicitatii climaterice (se mai numeste si somaj tehnic);

a.5. – Somajul frictional – exprima o mare mobilitate a fortei de munca si este caracteristica economiilor dinamice în care forta de munca are un grad ridicat de „versabilitate” (policalificare) si dorinte salariale relativ ridicate.

Dupa criteriul intensitate distingem urmatoarele forme de somaj:

b.1. – Somajul deghizat – apare si se manifesta mai ales în tarile putin dezvoltate din punct de vedere economic sau a caror economie nu opereaza în cadrul valorilor economiei de piata;

b.2. – Somajul total sau partial – apare în mod conjunctural si se exprima prin reducerea graduala a numarului de ore sau chiar zile efectiv lucrate.

Masuri de combatere a somajului

Pentru a întelege masurile de combatere a somajului si, chiar mai mult, daca este necesara aceasta masura, este necesar sa întelegem câteva aspecte legate de implicatiile acestui fenomen;

prima implicatie a somajului o reprezinta inutilizarea unei parti din principala avutie a unei tari – forta de munca:

pentru punerea în evidenta a acestei asertiuni în literatura de specialitate se vorbeste despre diferente dintre produsul (P), national (N), brut (B), potential (care rezulta din utilizarea deplina a fortei de munca) si PNB real obtinut în conditii de recesiune (criza) având în vedere faptul ca, ce nu s-a utilizat la un moment dat (din forta munca potentiala) este un bun pierdut. Se afirma chiar ca „Somajul este ca un cancer, pernicios, tenace si imoral” (Michel Didier) în contradictie cu Razmond Barre care arata ca „grija utilizarii depline (a fortei de munca …) sfârseste, mai devreme sau mai târziu prin a se întoarce contra ocuparii”.

scaderea drastica a veniturilor (posesorilor de forta de munca) si tensiunile sociale, reprezinta o alta categorie conexa a implicatiilor generate de somaj.

Oricum am privi problema somajului ea ramâne controversata, rezolvarea ei îmbracând aspecte nationale specifice care au generat idei si concepte de solutionare diferite, de la un tip de economie la alta (se au aici în vedere teorii, stadii de dezvoltare economica, productivitatea muncii, durata utilizarii, salariile si dinamica preturilor).

Este unanim recunoscut faptul ca marea dilema în adoptarea masurilor de combatere a somajului o constituie dialectica care apare între cresterea economica si problema fortei de munca.

Asadar:

când creste numarul locurilor de munca sporeste si numarul solicitarilor în ratii proportionale crescute;

se poate forta ocuparea fortei de munca, dar cu sacrificarea productivitatii care atrage dupa sine cresterea preturilor si ca atare întoarcerea graduala la punctul initial sau chiar mai jos.

Ca atare: pentru solutionarea acestei complexe probleme s-au formulat mai multe seturi de masuri, dupa cum urmeaza:

garantarea venitului minim – se confrunta (totusi) cu limita resurselor pe care le implica o etapa data;

masuri care au adresabilitatea directa – recalificare, reorientarea fortei de munca prin institutiile somajului;

crearea de noi întreprinderi (noi locuri de munca) prin facilitati acordate de stat;

masuri si initiative locale adoptate de agentii economici si organele teritorial-administrative, etc.