CULTURA VISINULUI

Cultura visinului

Cerasus vulgaris Mill. Fam. Rosaceae, Subfam. Prunoideae

1.Importanta culturii

Visinele sunt foarte apreciate pentru consumul in stare proaspata sau pentru diversitatea preparatelor unde sunt folosite ca materie prima: compot, dulceata, gem, visinata, lichior, sirop etc. Visinele au un efect benefic asupra organismului uman, prin reglarea echilibrului acido-bazic, imbunatatirea compozitiei sangelui, in bolile renale, hepatice, cardiovasculare etc. Sunt considerate fructe dietetice datorita compozitiei chimice complexe: 13,9-23,2% substanta uscata, 5-19,4 mg% zaharuri, 0,9-1,9 mg% acizi organici, 0,8-1,1 mg% proteine, 0,1-0,4 mg% pectine, 0,12-2,35 mg% substante tanoide, o serie de ioni minerali: K (46-92,5 mg%), P (21-26 mg%), Ca (3,8-19,3 mg%),    Mg (7-20 mg%), vitaminele PP (0,06-0,52 mg%), E (0,21-1,32 mg%), B₁, B₂, caroten (0,15-0,95 mg%), acid folic etc.

Ceaiul din cozile de visine (pedunculi) este foarte bogat in potasiu avand un important rol dietetic. Toate organele plantei (frunze, flori, fructe) au insusiri antiseptice, fiind folosite in medicina populara si in conservarea produselor alimentare casnice (Gh. Badescu si colab., 1984).

Visinul este o specie rustica care reuseste in toate zonele de cultura din tara, valorifica bine terenurile din zona colinara si este o foarte buna specie melifera (77-88 kg miere/ha).

2.Originea si aria de raspandire

Visinul este originar din Asia Centrala, este specie tetraploida, fiind probabil un hibrid natural intre Cerasus avium si Cerasus fruticosa. Nu creste spontan, dar semispontan este intalnit in jurul Marii Caspice, Caucaz, India, Iran, Asia Mica si Peninsula Balcanica. Dintre speciile prunoidee, este specia care urca cel mai mult spre nord, pana la 60.

Se cultiva in Europa, unde productia depaseste 60% din cea mondiala, America de Nord si Asia.

In Romania se cultiva circa 6000 de hectare, din care jumatate in sistem intensiv. Productia la nivel national a fost de 39000 tone (1996) si a avut o repartitie dominanta in zona colinara. Pe suprafete mici sau pe langa casa, visinul este intalnit pe tot teritoriul tarii. Principalele zone de cultura a visinului sunt prezentate in tabelul 26.

3.Particularitati biologice

3.1.Particularitatile de crestere

Sistemul radicular este superficial, majoritatea radacinilor se afla raspandite in sol in stratul cuprins intre 15 si 40 cm, cu mici diferente intre soiuri, iar extinderea laterala, depaseste de 1,5-2 ori proiectia coroanei. Din numarul total al radacinilor, sub 10% cresc vertical si pot ajunge la adancimi de 2-2,5 m. Daca este altoit pe mahaleb, sistemul radicular este mai profund si mai ramificat.

Tabelul 26

Productia de visine si repartitia ei pe principalele judete

(Braniste si Dragoi, 1999) (tone)

Partea aeriana a visinului este de talie mica sau mijlocie comparativ cu a ciresului si se poate prezenta sub forma de arbustoid (la visinii propriu-zisi) sau pom (la visinii hibrizi obtinuti pe cale naturala sau artificiala, intre cires si visin). Ritmul de crestere este mai mic decat la cires, iar capacitatea de ramificare depinde de soi. In pepiniera si in primii ani de livada, formeaza multi lastari anticipati ceea ce necesita lucrari in verde pentru valorificarea eficienta a cresterilor si evitarea indesirii coroanei. Sunt soiuri care au o capacitate mare de ramificare si formeaza coroane mai aglomerate (Crisana, Nana, Vrancean, Timpurie Richmond), iar altele care ramifica putin si formeaza coroane rare ca la cires (Engleza timpurie, Tarina, Timpuriu de Cluj). Ca vigoare de crestere, sunt soiuri cu vigoare mare: Crisana, Mocanesti, Mari timpurii; soiuri de vigoare mijlocie: Morela neagra tarzie si soiuri de vigoare mica: Nana, Oblacinska, Ilva, Meteor, Pitic de Iasi, Timpurii de Cluj etc.

3.2.Particularitati de fructificare

La visin se intalnesc soiuri care fructifica aproape exclusiv pe ramuri plate: Crisana, Nana, Vrancean, Schattenmorelle etc., soiuri care fructifica preponderent pe buchete: Engleza timpurie, Timpurii de Cluj, Mocanesti si soiuri care fructifica pe ambele tipuri de ramuri: Oblacinska, Ilva, Mari timpurii, Meteor etc.

Visinul infloreste simultan sau dupa cires, comportarea la polenizare fiind foarte diferita. Inflorirea se esaloneaza pe 7-10 zile in functie de temperatura, iar receptivitatea stigmatului pentru polen este buna in primele doua zile de la deschiderea florilor. Exista soiuri autofertile: Nana, Oblacinska, Ilva, Meteor, Dropia, Timpurii de Cluj; autosterile: Crisana, Mari timpuri, Mocanesti; grupe intersterile Crisana x Mocanesti, Crisana x Josica Gabor etc. Polenizarea este entomofila si incrucisata. In parcela se planteaza cel putin 3 soiuri. La visin polenizarea se poate asigura si de soiurile de cires, daca perioada de inflorire se suprapune. In functie de momentul infloririi procentul de legare este afectat pe langa factorii climatici si soi si de suprapunerea infloririi cu infrunzirea. La soiurile cu inflorire dupa infrunzit procentul de legare este mai slab.

Desi visinul infloreste foarte bine, nu putine sunt situatiile cand productia este mica, fie datorita unei legari slabe, fie caderii fiziologice exagerate. Pentru o fructificare normala, este nevoie    sa fie polenizare 20-25% din flori la soiurile care fructifica pe buchete, si 40% la cele care fructifica pe plete, iar caderea fiziologica sa fie sub 20% din fructele legate. Motivul caderii fiziologice mari, nu se cunoaste pe deplin, se pare ca este vorba de o anomalie in cresterea embrionului, care in anumite stadii de dezvoltare avorteaza, implicand caderea fructelor. Dintre soiurile noi, soiul Timpuriu de Cluj are acest defect.

Motivul nerodirii corespunzatoare a visinului nu este pe deplin cunoscut, dintre cauzele implicate amintim:

- existenta in cultura a multor soiuri autosterile;

- asocierea defectoasa a soiurilor in parcela si neasigurarea unei polenizari corespunzatoare;

- conditiile climatice nefavorabile din perioada infloritului si polenizarii;

- agrotehnica necorespunzatoare aplicata la unii pomi care nu se pregatesc bine pentru iernare, nu acumuleaza substante de rezerva care sa sustina inflorirea si legarea in primavara urmatoare;

- protectia fitosanitara deficitara face ca uneori monilioza si antracnoza sa afecteze sever plantatiile inca de la inflorire etc.

Intrarea pe rod se face la 2-3 ani de la plantare, iar productie economica se obtine din anul 4-5 de la plantare. Longevitatea economica a plantatiilor este de 25-30 de ani pentru visinul viguros si de 18-20 de ani pentru visinul pitic.

3.3. Specii, soiuri si portaltoi

Speciile care au contribuit la formarea soiurilor si portaltoilor sunt:

Cerasus vulgaris Mill - visinul comun, reprezentat de doua mari grupe: visinul arbustoid si visinul arborescent.

Visinul arbustoid creste pana la 3-4 m, lastareste puternic de la colet capatand aspect de tufa daca este lasat sa creasca natural. Drajoneaza foarte puternic si are o mare rezistenta la ger si seceta. Are o buna capacitate de fructificare, fructifica pe plete si are fructele mai intens colorate.

Visinul arborescent are talie mai mare, ajunge la 6-10 m, provine din hibridari naturale sau artificiale cu alte specii ale genului Cerasus. Drajoneaza putin, fructifica mai mult pe buchete, iar fructele sunt mai putin colorate.

Cerasus fruticosa Pall. - visinul pitic sau de stepa, prezinta interes ca sursa de gene pentru rezistenta la seceta si talie mica.

De interes mai mic sunt speciile Cerasus tomentosa Thumb - visinul paros, Cerasus Besseyi Bail - visinul de nisipuri, Cerasus humilis etc.

Principalele soiuri din sortiment

Sortimentul la visin este destul de dinamic, de data relativ recenta au fost introduse o serie de soiuri de vigoare mica, autofertile care tind sa inlocuiasca soiurile viguroase din vechiul sortiment. Soiurile recomandate pentru tara noastra sunt:

Tarina - are vigoare mica, fructifica pe buchete, este autosteril, are fructul mijlociu, tronconic, rosu-visiniu, foarte bun pentru masa. Se matureaza in prima decada a lunii iunie.

Engleza timpurie - este un hibrid cires-visin, de vigoare mijlocie, cu mare potential de productie, partial autofertil, are fructul mic tronconic-alungit, de culoare rosie-inchisa, cu o esalonare a maturarii pe 3-4 saptamani. Se matureaza la mijlocul lunii iunie.

Timpurii de Pitesti - are vigoare mare, fructifica pe buchete, este autosteril, are fructul mijlociu, sferic, rosu-inchis, bun pentru consum sau industrializare. Se matureaza in prima decada a lunii iunie.

Timpurii de Cluj - soi de vigoare mijlocie, autofertil, fructifica pe buchete, are fructul mare, scurt cordiform, visiniu-inchis, foarte bun pentru masa, dar produce neregulat. Se matureaza la mijlocul lunii iunie.

Mari timpurii - soi de vigoare mare, partial autofertil, fructifica pe buchete si ramuri mijlocii, are fructul mare, scurt cordiform, rosu-visiniu, foarte bun pentru masa si industrializare. Se matureaza in a doua jumatate a lunii iunie.

Mocanesti 16 - soi de vigoare mare, autosteril, fructifica pe buchete, are fructul mare, sferic, rosu-visiniu, foarte bun pentru industrializare. Se matureaza la sfarsit de iunie.

Crisana 2 - soi viguros, autosteril, fructifica pe plete, are fructul mare, cordiform cu varful rotunjit, rosu-visiniu, slab astringent, bun pentru consum si industrializare. Se matureaza la sfarsit de iunie.

Morela neagra tarzie - are vigoare mijlocie, este autofertil, fructifica pe plete, are fructul mare, sferic, visiniu-negricios, bun pentru industrie. Se matureaza la sfarsit de iunie.

Nana - soi de vigoare slaba, fructifica pe plete, este autofertil, are fructe mari, sferice, de culoare rosie-inchis, bune pentru industrializare. Se matureaza in a doua jumatate a lunii iunie.

Ilva - soi de vigoare mijlocie, autofertil, cu fructificare plete si buchete, cu fructe mijlocii, sferice, de culoare rosie-visinie, foarte apreciat pentru industrializare. Se matureaza in prima jumatate a lunii iulie.

Vrancean - soi de vigoare mica, autofertil, cu fructificare pe plete, cu fructe mici, de culoare rosie-visinie, cu pulpa astringenta, buna pentru industrializare. Se matureaza in decada a doua a lunii iulie.

Oblacinska - soi de vigoare slaba, fructifica pe buchete, este autofertil, are fructul mic, rosu-visiniu, acidulat, apreciat pentru industrializare. Se matureaza la inceput de iulie.

Meteor - soi de vigoare slaba, autofertil, fructifica pe buchete si plete, are fructul mare, sferic-alungit, rosu-visiniu, bun pentru industrializare. Se matureaza la mijlocul lunii iulie.

Portaltoii visinului

Pentru visin se folosesc aceiasi portaltoi ca si la cires, diferenta consta in ponderea lor in cadrul speciei. Predomina selectiile de visin atat cu inmultire generativa (francul, mahalebul, G 2) cat si vegetativa: Colt, SL 64, F 12/1, selectiile CAB, selectiile germane Wehiroot (W 10, W 11, W 13), selectiile romanesti: IPC 1, VV1, VG 1 etc.

3.4.Cerintele visinului fata de factorii de mediu

Caldura. Visinul nu este pretentios fata de caldura, el reuseste in toate zonele pomicole, din zona litoralului pana in zona premontana. Pragul biologic este de 8C, iar pentru dezmugurit este necesara o suma de 110-215C temperatura activa. Visinul are o perioada de vegetatie lunga, depaseste 210 zile, perioada in care suma gradelor de temperatura trebuie sa depaseasca 3600C. Este o specie rezistenta la iernare, rezista in timpul repausului fara probleme la geruri de -30C. Mugurii in faza de umflare, rezista la -12C, bobocii floriferi la -5C, iar florile si fructele abia legate la -2,2C. Rezistenta la temperaturi scazute este diferita de la un soi la altul si corelata cu agrotehnica aplicata in livada. Infloreste ceva mai tarziu si in mod normal, nu este afectat de brumele si inghetul de revenire.

Apa. Avand o mare plasticitate ecologica, visinul da rezultate bune atat in zonele de deal, cu precipitatii mai multe (700 mm), cat si in zona de stepa cu precipitatii mai putine (500 mm), in special soiurile care provin din visinul de stepa. Mahalebul ca portaltoi asigura o rezistenta mai buna la seceta comparativ cu visinul comun. Este o specie foarte sensibila la excesul apei in sol, care daca este de durata, provoaca asfixierea radacinilor si moartea pomilor.

Lumina. Are cerinte mai reduse decat ciresul, putandu-se cultiva cu succes pe expozitiile nord-estice si nord-vestice, in special in zonele mai secetoase. Lipsa luminii duce la formarea unor ramuri anuale lungi si subtiri, cu o viata scurta si un potential productiv redus. Dintre visini, sunt mai pretentiosi la lumina hibrizii naturali cires-visin si mai putin pretentiosi visini arbustoizi.

Solul. Avand sistem radicular superficial, visinul valorifica bine solurile subtiri, slab erodate si usor alcaline. Pentru plantatii comerciale de mare productie, are nevoie de soluri fertile si bine drenate. Nu suporta solurile grele, compacte sau saraturate. In conditii de irigare poate valorifica si nisipurile stabilizate din nordul Olteniei sau din vest.

4.Particularitati tehnologice

4.1.Producerea materialului saditor.

Pomii folositi la infiintarea plantatiilor sunt altoiti cu exceptia soiului Oblacinska, care se inmulteste bine prin drajoni. Se folosesc ca portaltoi selectiile de visin pentru zona colinara si cele de mahaleb pentru zona de stepa. Puietii se obtin in scoala de puieti, visinul germineaza putin si creste greu, iar mahalebul creste viguros. In pepiniera altoirea se face la inceputul campaniei, deoarece visinul isi inceteaza devreme circulatia sevei si se reduce procentul de prindere.

4.2. Specificul infiintarii plantatiilor de visin

La alegerea terenului pentru livada se tine seama de cerintele speciei pentru factorii de mediu, iar in cadrul arealului favorabil, trebuie avut in vedere in special drenajul solului. Terenul se pregateste la fel ca pentru celelalte specii, necesitand desfundare si fertilizare de baza. Plantarea se face toamna, deoarece da rezultate mai bune sau primavara devreme, daca nu s-a reusit din diferite motive plantarea de toamna. Pe terenul in panta visinul se amplaseaza pe treimea mijlocie si superioara a versantului.

Distanta dintre randuri este corelata cu vigoarea soiurilor folosite, la cele de vigoare mare 5-6 m intre randuri si 3-4 m intre plante pe rand, iar la cele de vigoare mica, 4 m intre randuri si 2-2,5 m intre pomi pe rand. La infiintarea livezilor se amplaseaza cel putin 3-4 soiuri in parcela pentru polenizare incrucisata, evitandu-se formarea perechilor intersterile.

Dintre formele de coroana, cele mai folosite sunt: piramida intrerupta, vasul aplatizat, tufa vas si mai putin formele mai pretentioase ca: palmeta etajata, ypsilon transversal, cordonul vertical si eventual fusul subtire.

4.3.Specificul intretinerii plantatiilor de visin

Taierile in perioada de tinerete urmaresc formarea coroanelor. Se recomanda efectuarea taierilor in verde si inlaturarea de timpuriu a lastarilor cu pozitii defectoase in coroana si mai putin sau deloc taierea in uscat care intarzie intrarea pe rod. De asemenea, taierile in uscat trebuie evitate atat la pomii tineri cat si la cei maturi, deoarece visinul isi vindeca destul de greu ranile, apar scurgeri gomoase, care sensibilizeaza pomii la    atacul unor agenti patogeni.

In perioada de productie, taierea consta in reductia si simplificarea semischeletului, intinerirea ramurilor plete sau inlocuirea lor, limitarea extinderii coroanelor in afara limitelor permise de spatiul de    nutritie, asigurarea raririi corespunzatoare, inlaturarea uscaturilor, rupturilor si eventual a ramurilor bolnave. Prin taiere, trebuie sa se mentina zona de fructificare cat mai aproape de ramurile groase, se intinereste semischeletul, evitand degarnisirea, fenomen destul de accentuat in a doua parte de viata a pomilor.

La pomii de talie mica se pot efectua cu succes taieri in verde inainte sau dupa recoltare, taieri prin care se asigura cresterea lastarilor si stimularea anticipatilor, asigurand astfel ramurile    de rod de inlocuire.

In momentul cand ramurile de prelungire ale scheletului nu mai cresc sau cresterile sunt slabe, sub 10 cm, este necesara interventia mai energica in lemn multianual, pentru regenerarea pomilor, concomitent cu fertilizarea. Prin taierea de regenerare se poate prelungi fructificarea pomilor cu 5-6 ani. La taierea de regenerare nu trebuie facute rani cu diametrul mai mare de 5 cm, deoarece acestea se cicatrizeaza greu si favorizeaza instalarea unor agenti patogeni.

Intretinerea solului se face diferit in functie de zona si varsta plantatiilor. In plantatiile tinere intervalele se cultiva cu specii legumicole, cartofi, capsun etc., iar in cele pe rod, intervalul se inierbeaza in zona dealurilor, daca apa nu este o problema si unde este pericol de eroziune si se mentine lucrat in zona de stepa pentru a conserva mai bine apa. Pentru visinul cultivat pe nisipuri, se practica cultivarea intervalului dintre randuri cu ingrasaminte verzi, care se seamana toamna si se incorporeaza primavara, in luna mai, cand pomii intra in faza de crestere intensa a lastarilor.

Pentru distrugerea buruienilor se pot folosi erbicide, pe interval sau si pe rand in livezile mature. Erbicidarea se poate folosi in combinatie cu lucrarile mecanice sau numai pe rand cand intervalul este inierbat.

Fertilizarea livezilor tinere se face cu gunoi de grajd 20-30 t/ha la 2-3 ani si cu ingrasaminte chimice: 40-50 kg azot aplicat anual si 60-80 kg fosfor si potasiu aplicate la 2-3 ani odata cu aratura de toamna. In livezile pe rod, cantitatea de ingrasaminte chimice recomandata este de 100-120 kg azot aplicat anual si la 2-3 ani cate 50-70 kg fosfor si 50-70 kg potasiu. Pentru valorificarea mai buna a ingrasamintelor, in livezile tinere, pana la formarea normala a coroanelor, acestea se aplica localizat sub coroana, iar in cele mature pe toata suprafata.

Visinul raspunde bine la fertilizarea extraradiculara, atat cu produse specifice cat si cu ingrasaminte solide dizolvate in apa.

Pe terenurile cu reactie acida, se aplica amendamente pe baza de calciu, cel putin 2-4 t/ha, la interval de 2-3 ani.

Irigarea este necesara in zonele deficitare in apa, pentru a asigura productii mari de fructe si o buna crestere a pomilor. In livezile tinere, apa este indispensabila pana la formarea unui sistem radicular capabil sa aprovizioneze pomii din profunzime. In livezile pe rod irigarea este dependenta de cantitatea de precipitatii din zona de cultura. Momentele critice pentru apa sunt: la inflorire, in faza de crestere intensa a fructelor si la diferentierea mugurilor de rod. Daca este cazul se face o udare de aprovizionare toamna dupa caderea frunzelor.

Combaterea bolilor si daunatorilor. Visinul are aceleasi boli si daunatori ca ciresul, combaterea acestora se face la fel.

Maturarea si recoltarea fructelor

Visinele sunt fructe perisabile, care nu isi amelioreaza calitatea dupa cules. Se matureaza relativ esalonat in cadrul pomului si necesita recoltarea in 2-3 treceri pentru consumul in stare proaspata. Recoltarea fructelor de masa se realizeaza manual, impreuna cu pedunculul, in ambalaje mici, de pana la 5 kg, iar fructele recoltate trebuie transportate cat mai repede din livada, la valorificare sau la rece. Avand o buna prindere de ramura, pentru industrializare, fructele se recolteaza la o trecere,    mecanizat, prin scuturare pe prelate. Fructele scuturate sunt foarte perisabile si trebuie transportate la fabrica in cateva ore. Pentru favorizarea scuturarii se pot face stropiri cu substante stimulatoare in doza de 500 ppm (CEPA - acid 2 - cloretilfosfonic) cu o saptamana inainte de recoltare.