Factorii biologici (specia, solul, sortimentul, hibridul, organismmele daunatoare, buruienile)

Specia reprezinta o categorie sistematica, fundamentala, care cuprinde unitati sau grupuri de plante cu descendenta sau origine comuna, cu particularitati agrobiologice si de productie intr-o masura mai mare sau mai mica omogena. Specia se remarca printr-o stabilitate relativ ridicata in decursul unui sir de generatii. Ea este cantonata pe areale biografice mai mult sau mai putin intinse, iar in interiorul ei exista diferentieri intre unitatile de plante cultivate, in cadrul speciei intalnim subspecii, varietati, populatii, soiuri si hibrizi, care sunt categorii biologice create natural sau artificial. De exemplu, specia Brassica oleraccia (varza) are mai multe varietati: alba, rosie, creata, de frunze, de Bruxelles, ce poseda un fond comun de gene, cu toate diferentele dintre ele.

Soiul. In acest sens, soiul reprezinta un grup de plante, relativ omogene, cu o ereditate stabila, provenita dintr-o specie sau mai multe specii inrudite, adoptate la anumite conditii de viata, pe un teritoriu biogeografic determinat.Soiul se caracterizeaza prin o serie de insusiri biologice si agrotehnologice, care sunt de natura: morfoanatomica (portul plantei, dispunerea frunzelor, modul de inflorire si fructificare, culoarea, forma si dimensiunea organului comestibil); fiziologica (rezistenta la temperaturi scazute, intensitatea fotosintezei, comportarea in procesul de polenizare si fecundare); ecologica (plasticitatea, relatiile cu mediul ambiant); chimica (continutul in vitamine, saruri minerale si alte principii bioactive); bioproductiva (epoca de coacere si recoltare, timpurietatea si tardivitatea, cantitatea si calitatea produsului comestibil); tehnologica (indicele de structura, continutul in substanta uscata si zahar, aciditatea).

Insusirile agrobiologice se refera la vigoarea soiurilor, comportarea fata de taieri si la utilizarea strugurilor, rezistenta la calcar, rezistenta la boli, precocitatea, randamentul si calitatea productiei.

Hibridul in legumicultura rezulta din incrucisarea a doua forme homozigote in prima generatie filiala (F₁) si este de regula uniform. In cazul incrucisarii unor parinti heterozigoti, F₁ este neomogena. Hibridul se obtine prin incrucisarea sexuala la plantele legumicole (tomate, vinete, castravete, pepene verde) a unor soiuri sau linii consangvinizate. Aceste forme de plante manifesta fenomenul de heterozis sau vigoare hibrida si se exprima prin insusiri deosebite, superioare formelor parentale (soiurilor parinti) din care au provenit, cum ar fi: precocitate a recoltei, productie ridicata, rezistenta la temperaturi scazute si la boli. Combinatiile hibride au o baza ereditara mult mai bogata in posibilitati de dezvoltare in productie decat cea a formelor parentale, avand o putere marita de adaptare la diferite conditii de mediu.Efectul heterozis se manifesta de o intensitate diferita in cursul perioadei de fructificare, de pilda la tomate, in prima faza de rodire se constata o coacere mai rapida si o productivitate marita (la primele 3-4 inflorescente), acestea diminuandu-se treptat spre sfarsitul perioadei de fructificare (inflorescenta 5-6).

Sortimentul. Pentru fiecare zona ecologica si specie in parte se stabileste un sortiment de soiuri, adaptat la conditiile climatice si la normele de consum national si local. Sortimentul asigura productia pe o perioada cat mai indelungata de timp, conform cerintelor consumatorilor si industriei, pe un teritoriu ecologic cat mai larg. Prin sortiment se asigura esalonarea productiei legumicole, de exemplu, in camp si sere, in tot timpul anului. La piersic sortimentul este format din soiuri pentru consum in stare proaspata si soiuri pentru industrializare (paviile). Unele soiuri au calitati specifice si se preteaza anumitor scopuri, oriunde s-ar cultiva ele. cum sunt cele fara seminte, bune pentru stafide, sau soiul Chasselas folosit in toate tarile ca soi de masa. Sortimentul este compus din soiuri nobile straine (Aligote, Pinot gris) sau autohtone (Babeasca, Galbena de Odobesti), precum si din soiurile locale (Cramposie, Plavaie, Zghihara). care determina si tipurile de vin. O grupa importanta o constituie soiurile din colectia nationala ampelografica (500-600 la numar) si soiurile in curs de ameliorare in statiunile experimentale viticole. Un exemplu clasic de sortiment il constituie prepararea renumitului vin de Bordeaux alcatuit din trei soiuri: Merlot, Malbec si Cabernet Sauvignon.Se clasifica in trei grupe:

soiuri de baza in plantatie, care asigura productia constanta si stabilitatea ei;

soiuri de completare care se impun in practica sau folosesc ca polenizatori;   

soiuri in verificare si omologare

Bolile si daunatorii. Aceste organisme daunatoare sunt foarte diferite: virusi, fungi, bacterii, insecte, acarieni, afide, nematozi, rozatoareBolile plantelor se manifesta prin ofilire, vestejire, atrofierea unor organe, depuneri de miceliu pe suprafata frunzelor, putregaiuri ale plantelor, si radacini, nevrozarea tulpinilor, piticirea unor organe ale plantei. Daunatorii, insecte, acarieni, nematozi, melci, melci actioneaza prin consumul vegetatiei si produsului comestibil in diverse stadii de dezvoltare a culturilor. Ei ataca partea aeriana (frunza, tulpina, ramuri, lastari, flori, fructe) si partea subterana (radacini, seminte).Prin boala se intelege orice tulburare a echilibrului functional (fiziologic) si structural (morfologic, anatomic, histologic, citologic) al unei plante, localizat sau generalizat si care se manifesta prin anumite simptome. Starea de boala poate fi cauzata de diferiti factori astfel incat deosebim boli infectioase (parazitare): viroze, bacterioze, micoze (boli provocate de ciuperci) si boli neinfectioase provocate de factorii de clima sau sol.

Buruienile. Buruienile se constituie intr-o comunitate biologica foarte prezenta in gradini, livezi si vii, stabila, frecventa si daunatoare, daca nu este depistata la timp si lichidata. Pagubele provocate de buruieni culturilor horticole sunt impresionante, mai ales celor legumicole.Prezenta buruienilor duce la suprimarea puterii de competitie a plantei cultivate sau la inversarea capacitatii sale de competitie in favoarea plantei nedorite pe teren. Ele pot reduce recolta, mai ales de legume, cu 25-50%. Se inmultesc prin samanta si pe cale vegetala, anual., bianual si multianual, formand vetre sau covoare vegetale in tot timpul anului. Ele concureaza atat pomii si vita de vie, mai ales in primii ani de la plantare, dar in mod deosebit culturile legumicole in orice fenofaza de formare a recoltei.