TEHNOLOGIILE INTENSIVE SI DEGRADAREA MEDIULUI

TEHNOLOGIILE INTENSIVE SI DEGRADAREA MEDIULUI

Problemele ce stau in fata agriculturii sunt generate de necesitatea sporirii continue a productiei de alimente si materii prime pentru industrie. O cale traditionala de crestere a productiei agricole a constituit-o mult timp extinderea suprafetei agricole. Dupa aprecierile unor autori (Bourne, 1975), rezervele potentiale de terenuri agricole sunt aproape epuizate. De aceea, pe plan mondial, dar si in tara noastra, a devenit evident faptul ca principala cale pentru ridicarea productiei agricole rezida in sporirea productivitatii agroecosistemelor deja existente prin masive adaosuri tehnologice.

Tehnologiile intensive practicate in pomicultura, constituie o interventie antropica in ecosistem si pot duce la deteriorarea echilibrului ecosistemic, cu consecinte asupra productivitatii sale.

Urmare a aplicarii unor tehnologii intensive, in solurile din plantatiile intensive de pomi, pot apare efecte nedorite, dintre care un rol important il ocupa:

monocultura ca sursa principala a "oboselii solului";

mobilizarea repetata sau tasarea exagerata a solului cu efecte puternice de perturbare a insusirilor fizice, chimice si biologice ale acestuia;

fertilizarea chimica cu doze mari de ingrasaminte intr-un sol supus eroziunii, dezechilibrat fizic si chimic, inert din punct de vedere biologic;

intensificarea fitoprotectiei chimice in livezi, fapt ce produce puternice dezechilibre biologice in planta si sol.

Se constata, deci, ca actualul tip de progres tehnologic in pomicultura se bazeaza pe un consum emergo-intensiv si chimic excesiv cu consecinte nefaste asupra mediului.

1. Fenomenul de "oboseala a solului".

Pentru crestere si dezvoltare, plantele pomicole trebuie sa fie aprovizionate cu elemente nutritive variate si in cantitati diferite, de apa in cantitati optime, de conditii fizice favorabile dezvoltarii sistemului radicular, etc.

De aceea, de cele mai multe ori, cand plantatiile de pomi se infiinteaza pe aceleasi suprafete de pe care a fost defrisata o alta plantatie, se constata unele deficiente. Cresterile sunt reduse, intrarea pe rod este lenta, dezvoltarea sistemului radicular este lenta, productiile sunt scazute, iar ciclul de crestere si rodire este redus.

Aceste aspecte sunt evidente in sistemul intensiv de cultura in acre plantatiile se succed in cicluri rapide, in situatia replantarii cu aceiasi specie de pomi, la samburoase si indeosebi la piersic, dar si la mar si cires. Fenomenul se manifesta si in cazul plantarii altor specii: piersic dupa cires, cais, prun sau cires dupa piersic, etc. Portaltoiul poate influenta acest fenomen: piersicul altoit pe prun sau mirobolan este mai putin afectat decat cel altoit pe piersic.

Cauzele ce determina acest fenomen negativ, sunt:

- tulburari de nutritie, determinate de lipsa de micro- si macroelemente, datorata consumului selectiv al culturii precedente;

- acumularea de toxine (substante alelopatice) secretate de radacinile pomilor din plantatia precedenta. Compusii alelochimici reprezinta substante sintetizate de unele specii ce pot avea efect stresant asupra plantelor din alte specii sau pot mari sensibilitatea acestora la actiunea factorilor de stres. Substantele alelopatice au o compozitie variata si sunt reprezentate de juglona, acid beta-cetoadipic, taninuri hidrolizate sau condensate, fenoli sau acizi folici, alcaloizi, purine, cumarine, lactone, terpene, steroizi, etc.

- actiunea namatozilor directa sau indirecta. Prin leziunile provocate radacinilor ele determina formarea unor enzime capabile a produce hidroliza amigdalinei la piersic, cu consecinta formarii unor substante toxice pentru radacina pomilor nou plantati. Dintre nematozi, un rol important in slabirea piersicului plantat dupa el insusi il are Pratylenchus vulnus. Un rol eficace de lupta impotriva nematozilor il reprezinta si utilizarea unor portaltoi franc de piersic, rezistenti la atacul acestor daunatori (Nemaguard).

Cauzele oboselii solului au fost atribuite, pe rand, unor dezechilibre de ordin fizic, chimic sau biologic, fara insa a se putea da un raspuns multumitor (Gilles si Bal, 1973). Gilles si Bal (1988) arata ca simptomele oboselii in cazul replantarii, se manifesta prin internodii scurte, frunze mici, sistem radicular slab dezvoltat. Fenomenul se mentine in sol peste 10 ani si nu poate fi ameliorat prin tehnologii de cultura.

Pentru preintampinarea fenomenului de oboseala a solului, se recomanda urmatoarele masuri:

- dupa defrisarea plantatiei, terenul sa fie cultivat minim 3 ani cu plante anuale, de preferinta leguminoase;

- se recomanda folosirea unui alt portaltoi decat cel folosit la specia precedenta;

- la pichetaj sa se aiba in vedere ca radacinile noii plantatii sa fie trasate intre radacinile vechii plantatii.

2. Evolutia solurilor sub influenta tehnologiilor intensive

Ca urmare a tehnologiilor intensive de cultura, in solurile din plantatiile pomicole pot apare efecte nedorite ce pot fi considerate fenomene de degradare antropica. Dintre acestea mai importante s-au dovedit: compactarea solului, accelerarea procesului de eroziune si activarea alunecarilor de teren.

2.1. Compactarea secundara a terenurilor.

Compactarea secundara a solului (tasarea) cu sau fara formarea hardpanului, se datoreaza traficului intens a agregatelor tractor-masina, necesitat de executarea lucrarilor din plantatii. Greutatea acestora, ce ajunge uneori la 2-3 t, supune suprafata solului la presiuni mari, repetate si de obicei pe aceleasi urme. De aici, rezulta o crestere a densitatii aparente si a rezistentei la penetrare, micsorarea conductivitatii hidraulice si a porozitatii solului, in special a celei de aeratie.

Modificarile pot apare fie la suprafata terenului, fie in adancime, pana la 30-35 cm, de obicei in zone mai compacte sub urma rotilor. In plantatiile pomicole, fenomenele de compactare secundara se instaleaza cu atat mai rapid si afecteaza adancimi mai mari de sol , cu cat traficul agregatelor mecanice este mai intens, se desfasoara in conditii de umiditate excesiva a terenului si pe aceleasi urme, pe soluri cu textura mijlocie si sarace in materie organica, cu sistem de intretinere ogor negru si distante mici intre randurile de pomi.

Suprafata solului, in aceste conditii, este supusa la presiuni considerabile prin care se micsoreaza porozitatea stingherind circulatia normala a apei si aerului, limitand in acelasi timp dezvoltarea normala a radacinilor in directia intervalelor dintre randuri. Efectele tasarii sunt mai puternice pe solurile argilo-lutoase, luto-argiloase si lutoase.

Pe solurile podzolice, in conditii de precipitatii abundente, s-a constatat o puternica tasare a solului, ce s-a manifestat pe o adancime de 30-40 cm, reducand in mare masura infiltratia apei, precum si extinderea laterala a radacinilor in cazul tuturor portaltoilor vegetativi si generativi la mar (A. Lazar si colab., 1980).

In astfel de conditii, se formeaza un hardpan mai mult sau mai putin continuu, la 10-15 cm si o grosime de 20-30 cm.

Prezenta lui perturba miscarea apei si ingrasamintelor aplicate, imprima o dezvoltare anormala a sistemului radicular al pomilor si produce dereglari de nutritie cu consecinte directe asupra productiei de fructe.

Prezenta harpanului, la adancimi diferite (20-50 cm), obliga sistemul radicular al pomilor la o repartitie defectuoasa si se constata ca masa de radacini principale se deplaseaza catre straturile mai profunde ale solului, cu un regim aerohidric defectuos si rezerve reduse de elemente minerale in forme usor asimilabile. Sistemul radicular nu poate valorifica nici elementele minerale introduse in sol ca ingrasamant, acestea neputand fi incorporate la adancimi mari (N.Voiculescu, 1999).

Gradul diferentiat de compactare a solului are influenta si asupra permeabilitatii solului pentru apa. Umiditatea solului poate varia datorita dificultatii circulatiei apei prin difuziune laterala si aparitiei intercalate a unor zone mai tasate.

Din cele prezentate, rezulta ca se impune elaborarea unor tehnologii diferentiate ecopedologic. Pentru solurile avizate la compactare secundara, aceste tehnologii prevad prescriptii privind distantele de plantare, vigoarea portaltoilor folositi, optimizarea traficului mijloacelor mecanice utilizate, metode adecvate de irigatie si norme controlate de udare.

2.2. Accelerarea proceselor de eroziune.

Accelerarea proceselor de eroziune se datoreaza ploilor torentiale de intensitate mare pe versantii cu pante mari. In pomicultura, accelerarea proceselor de eroziune poate avea loc si pe versantii cu pante mai mici in special pe soluri friabile, prin aplicarea unor metode neadecvate de irigatie, norme necontrolate de udare, in plantatiile cu sistem de intretinere a solului ogor negru.

In plantatiile pomicole, prin utilizarea unor tehnologii nediferentiate ecopedologic, se constata o accelerare a proceselor de eroziune de suprafata si in adancime. Accelerarea acestor procese se datoreaza mai multor factori. Unul dintre acestia este utilizarea irigatiei prin aspersiune si folosirea unor norme excesive de udare ce provoaca uneori scurgeri de apa la suprafata pe linia de mare panta. Uneori, datorita neintretinerii corespunzatoare a instalatiei de irigare, apar pierderi de apa la hidranti si conducte, ce participa si ele la degradarea solului.

Aceste procese de eroziune au efecte negative atat asupra pomilor, cat si asupra solului. Fertilitatea solurilor supuse eroziunii scade treptat pe masura ce acest proces avanseaza si determina o pierdere a orizontului cu humus, bogat in substante nutritive, cu regim aerohidric favorabil si cu o activitate microbiologica intensa (G.Sorop si colab., 1982).

Prin antrenarea unei parti din orizonturile superioare, pentru a supravietui, pomii sunt obligati sa exploreze prin sistemul radicular orizonturi din ce in ce mai profunde, orizonturi al caror continut de carbonat de calciu creste.

Un alt fenomen este dezgolirea radacinilor , in partea superioara, ce duce la pieirea atat a radacinilor active din orizonturile superioare cat si a celor din orizonturi mai profunde, datorita uscarii treptate a radacinilor groase. O alta consecinta este formarea hardpanului ca o consecinta a patrunderii in sol a unei cantitati mari de apa, cat si aparitia fenomenului de cloroza in cazul apei in exces prin marirea vitezei de difuziune a CO2 din carbonatul de calciu.

Pentru a preintampina aceste efecte, se impune:

- proiectarea si executarea unor lucrari de oprire a eroziunii accelerate de suprafata si in adancime;

- modernizarea si verificarea tehnica a sistemului de irigatie,

- introducerea irigatiei prin picurare pe versanti;

- introducerea sistemului de intretinere a solului de inierbare cu mulcire;

aplicarea ingrasamintelor organice bine fermentate;

- optimizarea traficului mijloacelor mecanizate.

2.3. Activarea fenomenului de alunecare

Practicarea pomiculturii intensive pe terenuri cu potential de alunecare, impune executarea unor lucrari de amenajare cu miscari mari de pamant, grad inalt de echipare a terenului (constructii, statii de alimentare cu apa, etc.) si trafic intens al mijloacelor mecanizate. Toate aceste conditii constituie factori de destabilizare a versantilor. Daca s-ar admite proiectarea si executia unor lucrari mecanice si hidrotehnice de consolidare (colectarea si dirijarea apelor de suprafata , de infiltratie si subterane, consolidarea bazei versantului, modelarea terenului), costul lor ar fi neamortizabil de cele mai multe ori (N.Voiculescu, 1999).

Amenajarea terenurilor trebuie sa se rezume la impadurirea liniilor de desprindere, lucrari superficiale de modelare, interceptia si captarea izvoarelor de coasta. Sortimentul folosit trebuie adecvat cestor terenuri, dominant format din nuc, par, cires, cu distante mari de 8/14 m, restul suprafetei fiind faneata. Aceste specii sunt fixatoare de teren. Sistemul de cultura produce fructe, lemn valoros, fan mentinand in acelasi timp stabilitatea terenului.

3. Aport sporit de pesticide si fertilizanti

Odata cu cresterea populatiei care solicita tot mai multa hrana, cu prelucrarea mai intensa a pamantului, datorita dezvoltarii fortelor de productie, procese ce au dus la dezechilibrari ale florei si faunei si degradari ale solului, influenta omului a inceput sa-si puna amprenta asupra naturii.

Aparitia poluarii in agricultura, consecinta a metodelor prin care omul lupta impotriva speciilor de plante si animale daunatoare si a epuizarii resurselor nutritive ale pamantului, a facut ca impactul asupra naturii sa devina tot mai substantial. Introducerea pe scara larga a progreselor agrotehnicii, utilizarea intensa a ingrasamintelor naturale si chimice, a insecticidelor, erbicidelor si altor pesticide, au crescut gradul de poluare.

Prin trecerea de la agricultura extensiva la cea intensiva, stiinta si tehnica au descoperit si aplicat diferite substante pentru sporirea fertilitatii solului, pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor. Poluarea in sol actioneaza pe cale fizica, chimica, biologica si radioactiva, ceea ce face foarte dificila combaterea ei imediata. In ultimii ani, comertul cu pesticide avea valori destul de impresionante la nivel mondial ; in anul 2000 importurile au atins valoarea de 10.948.418 mii dolari, iar exporturile de 11.137.574 mii dolari.

Cu toate progresele facute in agricultura prin folosirea acestor substante chimice, acestea prezinta potenta de a primejdui echilibrul biologic al solului de a polua si a distruge viata in stratul fertil al solului (bacterii, ciuperci, alge, viermi, etc.). Pericolul este multiplicat de persistenta unor pesticide, de exemplu: 8 ani dupa tratarea cu DDT - jumatate din cantitatea initiala se gaseste in sol, iar 3 ani dupa aplicarea lindanului acesta continua sa fie activ. Folosirea pesticidelor este daunatoare si omului.

Unele pesticide , desi in cantitati infime se pot integra in lanturile trofice naturale, pot patrunde in plante unde se localizeaza mai ales in fructe. Cuprul , folosit in combaterea bolilor si daunatorilor, acumulat in cantitati marite in sol devine toxic chiar si pentru plantele cu sistemul radicular bine dezvoltat si care exploreaza un volum mare de sol. Pericolul deosebit pe care il prezinta pesticidele consta in faptul ca ele se pot concentra in lanturile trofice, odata cu circulatia substantei organice si din acestea se acumuleaza in sol ( B. Manescu . 1982).

S-a constatat ca ingrasamintele cu azot modifica raportul dintre populatiile distructive si celelalte populatii din sol si inhiba, de asemenea, activitatea bacteriilor fixatoare de azot (Al. Ionescu, 1979). Prin administrarea de doze exagerate de azot, la mar in sistem superintensiv, pe un sol sarac in potasiu, din dorinta de a obtine productii ridicate, fructele au prezentat pete brune in tot cuprinsul pulpei, ceea ce le-a depreciat total. Actiunea poate fi cotata in folosul "poluarii" si fara eficienta economica.

Erbicidele, pe langa rolul de componenta esentiala a fluxului tehnologic ce contribuie la cresterea productiei, au actiune poluanta asupra solului, uneori dificil de constatat si analizat. Efectele toxice ale erbicidelor s-au constatat in cultura parului (cercetari efectuate in zona Oltenia) si anume la folosirea erbicidelor Sinbar si Caragard s-a constatat o diminuare a productiei de fructe, o cloroza accentuata, cresteri reduse a lastarilor si modificarea insusirilor fizico-chimice ale fructelor in sens negativ (M.Popescu, 1980).

Erbicidele actioneaza diferit in functie de sol si clima. In sol o parte din substanta introduca este preluata de planta daunatoare, o parte se descompune, iar o parte ramane neatinsa sau intra in combinatiile chimice ale solului, fapt foarte grav. Un rol important in procesul de degradare al erbicidelor se atribuie microorganismelor (bacterii si actinomicete).

In ceea ce priveste ingrasamintele, se produc in prezent diferite tipuri de ingrasaminte minerale, care in mod obisnuit contin forme solubile in apa ale compusilor azotului, fosforului si potasiului, dar o mare parte din productia de ingrasaminte cu fosfor o reprezinta fosfatii insolubili in apa. Coeficientul de utilizare a componentilor nutritivi ai ingrasamintelor minerale se apreciaza ca este insuficient - 35-60% pentru ingrasamintele cu azot, 60-80% pentru ingrasamintele cu potasiu, 20-25% pentru ingrasamintele cu fosfor. Unul din factorii de baza ce determina pierderile, il constituie eluarea lor din sol de catre apele subterane, precum si de apa de precipitatii.

Aportul sporit de fertilizanti, pe langa influenta pozitiva a sporirii recoltelor, au si influenta negativa, producand poluarea apelor de suprafata si a celor freatice. Gradul de folosire de catre plante a substantelor nutritive este in functie de solubilitatea ingrasamantului, proprietate cu caracter multifunctional si determinata de : proprietatea componentilor ingrasamantului, structura granulelor, conditiile specifice de productie, particularitatile regimului de apa si climatului, proprietatea de absorbtie a solurilor, compozitia solurilor si a solutiilor din sol in zona utilizarii (C.Liteanu si colab., 1982).

Substantele nutritive, cuprinse in apele de infiltratie, influenteaza foarte mult calitatea apelor de suprafata. Astfel, din substantele azotate, cel mai nociv se manifesta continutul de nitrati. Aplicarea unor doze mari de azot, fara o prealabila analiza chimica a solului si plantei, duce la un dezechilibru intre crestere si fructificare, ce se repercuteaza negativ asupra calitatii fructelor.

Pierderile de fosfor prin spalare duc la cresterea continutului de substante fosfatice in apele de suprafata si in final, la cresterea rapida a eutrofizarii (sporirea inmultirii plantelor acvatice). Poluarea apelor cu saruri de potasiu si cu cloruri, se manifesta prin cresterea continutului de saruri, care este nefavorabil. Ingrasamintele cu azot in forma amoniacala si cele cu potasiu, maresc aciditatea de schimb si continutul de aluminiu si mangan mobil

INTREBARI DE CONTROL

Ce efecte nedorite pot apare in plantatiile de pomi ca urmare a tehnologiilor intensive?

Cum se manifesta fenomenul de oboseala a pomilor si care sunt cauzele lui?

Ce masuri recomandati pentru a preintampina oboseala solului?

Cui se datoreaza compactarea secundara a terenului si cum se manifesta ea?

Ce masuri se impun pentru a preintampina fenomenul de compactare?

Cui se datoreaza accelerarea proceselor de eroziune in pomicultura si ce masuri se pot lua pentru evitarea acestui fenomen?

Ce masuri se pot lua pentru a stopa fenomenul de alunecare pe terenurile destinate pomiculturii?

Care sunt incovenientele folosirii unor cantitati mari de pesticide in pomicultura?