ANALIZA PROCESULUI DE INVATAMANT LA NIVELUL INTERACTIUNII EVALUARE INITIALA - PREDARE - INVATARE-EVALUARE CURENTA / FINALA

ANALIZA PROCESULUI DE INVATAMANT LA NIVELUL INTERACTIUNII EVALUARE INITIALA - PREDARE - INVATARE-EVALUARE CURENTA / FINALA

Unitatea organica a trei functii, activitati si procese fundamentale care presupun interactiune implicita si explicita permanenta si nu o simpla juxtapunere, finalitati, motivatie si metodologie diferite, procesul de invatamant este definit ca exercitare a predarii - invatarii - evaluarii ce se contopesc intr-un singur act simbiotic .

Organizarea optima a interactiunilor dintre ele constituie esenta acestuia.

Indiferent de momentul desfasurarii lor si conditiile de succesiune, alternanta sau simultaneitate ele sunt inseparabile, intr-o relatie caracterizata prin unitatea obiectivelor si a bazelor epistemologice si filozofice ale componentelor instruirii, ale oricarui curriculum. (Cerghit,I.,2003).

Specificarea si anuntarea obiectivelor invatamantului, stabilirea cantitatii de informatie ce trebuie insusita si nivelul invatarii stau la baza organizarii evaluarii, stabilirii criteriilor si instrumentelor de testare.

Se stie ca rezultatele predarii sunt conditionate de activitatea de invatare, de calitatea ei si influenta factorilor stimulatori si perturbatori ce intervin in desfasurarea sa.

Deciziile legate de buna desfasurare a procesului de predare-invatare se iau in functie de cele ale evaluarii.

INVATAREA, ca activitate a elevului reflecta aspectul psihic al procesului de invatamant.

Ca act personal, se supune legilor psihologice, subiectivitatii personale, in timp ce achizitiile se supun unei logici a initierii celor care invata si unei logici a perfectionarii pentru adulti.

Ca forma particulara a invatarii umane, este definita in tripla ipostaza - cea de proces, de produs si de functie de diversi factori - interni ( capacitatea de invatare si nivelul de motivatie) si externi (calitatea predarii, climatul din clasa, logistica didactica).

Ca proces, ea este constituita dintr-o succesiune de operatii, actiuni,stari si evenimente interne care finalizeaza in transformari ce intervin in operatiile mentale,in modul de reflectare a realitatii, in comportamentul elevului si bineinteles in structurile informationale.

Aceasta suita de transformari care merg de la actiune la gandire, de la empiric la stiinta, de la simple impresii la stari emotionale puternice, de la comportamente uzate moral la altele noi vizeaza dezvoltarea personalitatii in ansamblu cu conditia ca cel care invata sa participe activ, deplin angajat la propria formare.

Atunci cand valorificand corespunzator diversitatea aceasta de factori, sirul de evenimente - receptarea, intelegerea, memorarea, pastrarea si actualizarea - se va parcurge in mod corespunzator si corelat cu cele ale fiecarei lectii invatarea va fi eficienta

Unele teorii moderne sustin ca fiind posibila transformarea Curbei de distributie normala a invatarii a lui Gauss-Laplace in conformitate cu care in urma unei activitati pedagogice obisnuite cca .2/3 din elevi sunt mijlocii sub raportul performantelor scolare, 1/6 foarte buni si 1/6 slabi, +/- 2/%  exceptionali sau supradotati in Curba in forma de J din care rezulta ca cca. 85/90 dintre elevi obtin rezultate foarte bune daca se aplica diferentierea si individualizarea instruirii si se recurge la strategii didactice moderne

(metode participative, mijloace multimedia) asigurandu-se o invatare deplina.

Profesorul se va implica in optimizarea invatarii dezvoltand capacitatea de invatare, motivatia invatarii, initiind situatii de invatare adecvate, imbunatatind predarea si sistemul interrelational.

Ca produs, invatarea se constituie intr-un ansamblu de rezultate exprimate in termeni de noi notiuni, idei, priceperi, deprinderi, moduri de gandire, de actiune, de comportament, atitudini etc.

Diversi factori precum cei :

interni - biologici (ereditate, sex)

-psihologici - nivelul dezvoltarii inteligentei, memorie,

imaginatie, vointa)

externi (organizarea scolara, obiective, continut, calitatea instruirii,

relatia profesor-elev),

factori socio-culturali (familia, mediul local) trebuie luati in

consideratie cu mult inainte de introducerea celui care invata in

situatia de invata dar si in timpulpe parcursul ei.

Tipurile de invatare traditionala cedeaza din ce in ce mai mult locul tipurilor de invatare prin actiune directa asupra obiectului care presupune observare sistematica,experimentare, rezolvare de probleme,descoperire, implicare afectiva, cercetare si pin urmare si imaginatie, prelucrare creativa, utilizarea formelor de cunoastere centrate pe gandire.

PREDAREA, care isi justifica existenta in masura in care presupune efort sau proces de invatare se defineste ca ansamblu de actiuni si operatii sistematice realizate de profesor cu scopul de a organiza si a asigura desfasurarea optima a invatarii.

Ea va presupune deci, planificare, proiectare, organizare, reelaborare, sistematizare, esentializare a continuturilor, orientare, coordonare, dirijare, stimulare, decizie, control, evaluare, cercetare, schimbare, inovare, confectionarea materialelor didactice, chiar daca, in cea mai mare parte ea presupune o actiune de comunicare de cunostinte.

Profesorul va face apel pentru aceasta la intuitia sa, potentialul sau creativ care-i permite sa gaseasca strategiile cele mai eficiente de transmitere, tinand cont de materia de predat si particularitatile individuale si de varsta, indeplinindu-si cat mai bine posibil cele 6 roluri didactice :

furnizor de informatii,

model de comportament,

creator de situatii de invatare,

evaluator

terapeut

organizator si conducator.(H. Morine si G. Morine).

Calitatea predarii va fi pusa intotdeauna in corelatie cu calitatea invatarii ce va permite emiterea unor judecati de valoare asupra practicii predarii.

Predarea nu inseamna doar transmitere de informatii sau ceea ce face in mod obisnuit cadrul didactic in cadrul unei activitati ci si demersurile pentru pregatirea ei.

Accentul cade acum de pe predare (teaching), pe invatare (learning), trecerea invatarii inaintea predarii aducand cu sine o serie intreaga de efecte: tendinta axarii pe studiul proceselor de invatare, a modurilor de invatare si de activitate.

De data aceasta invatarea este cea care traseaza sau dicteaza conditiile predarii, activitatea profesorului adaptandu-se celei a elevilor.

EVALUAREA, definita ca " activitate complexa de apreciere a modului comun de lucru al profesorului si a elevilor isi propune sa determine valoarea rezultatelor si progreselor invatarii si sa puna in evidenta punctele critice ale proceselor de invatare si predare.

Ea devine o problema de gestiune didactica a invatarii care accentueaza functia de feed-back a acesteia.

De aceea, intr-o succesiune adecvata a evenimentelor pedagogice, evaluarea initiala furnizeaza, alaturi de predare - invatare ce contin evaluarea curenta si bineinteles evaluarea finala cu caracter atat de diagnoza, cat si de prognoza pentru progresul invatarii.

Asumandu-si atat rolul de supraveghetor continuu al proceselor de predare-invatare, cat si de informare si ghidare a activitatii profesorului si elevilor, ea "actioneaza in virtutea principiului interactiunii si ofera un feed-back continuu favorizant predarii si invatarii, modelandu-se in raport cu cerintele acestora si monitorizand atat succesele, cat si esecurile.

Evaluarea nu este numai un instrument de transformare a predarii si invatarii in scopul realizarii obiectivelor didactice proiectate la un nivel cat mai ridicat de performanta, ci si un moment al autoevaluarii si formarii constiintei de sine, factor de reglare si de masurare a activitatii profesorului.

Cele trei procese, predarea - invatarea - evaluarea intretin functionarea si integralitatea procesului de invatamant, ii definesc esentialitatea, regleaza practica de invatamant, actioneaza in concordanta si sunt indispensabile pentru esenta procesului de invatamant.

In afara acestei integrari, existenta procesului ar inceta.