CE ESTE CURRICULUMUL ?

CE ESTE CURRICULUMUL ?

O definitie a conceptului de curriculum este date de Glatthorn (1987)4' Curriculumul inseamna planul realizat pentru calauzirea procesului de invatamant in scoli, reprezentat de obicei in documente oficiale realizate la cateva nivele de generalitate , precum si implementarea acestui plan in clasa; aceste experinte au loc intr-un mediu de invatare care , de asemenea influenteaza ceea ce este invatat'.Glatthorn a facut distinctia intre urmatoarele tipuri de curriculumuri:
a) curriculum recomandat: un document in care un comitet , un individ sau o institutie descrie ceea ce se crede a fi un curriculum util pentru o disciplina sau pentru anumita teme interdisciplinara. Ceea ce este esential in acest sens este ca asemenea publicatii nu au un 'statut' oficial. Nici un corp guvernamental, minister, profesor sau editura pedagogica nu este obligata sa adere la recomandarile unui asemenea document.
b) curriculum scris sau mandatat: curriculum prescris oficial si care , prin urmare , are un statut formal. Acesta poate fi de asemenea o lista de obiective care trebuie atinsa, o programa pentru examene, etc.
c) curriculum predat: materialul pe care profesorii il predau in realitate in clasa.
d) curriculum suport: manualele , orarele si echipamentul utilizat in timpul orelor, etc.
e) curriculum testat: curriculum acoperit de teste ori subiecte de examene.
f) curriculum invatat sau realizat : ceea ce elevii invata in realitate . Acesta nu este acelasi lucru cu ceea ce se masoara prin teste sau prin examene si poate avea un cadru mai larg decat curriculum testat .
Este de la sine inteles ca oricare din aceste curriculumuri sunt opera unor adulti.De asemenea cei chemeti a pune in aplicare , a implenta asemenea curriculumuri - cadrele didactice - sunt, la randul lor , adulti. In acest sens elevul, copilul sau adolescentul , este exclus din propriul sau program de educatie.
Alti autori5 considerand conceptul de curriculum alaturi de cele de abordare sistematica , taxonomia obiectivelor pedagogice si tehnologia educatiei ca un concept aflat in expansiune incearca sa-i prezinte cateva caracterstici definitorii si unele din meritele sale.Astfel, intrucat cadrele didactice de la noi sunt familiarizate cu notiunea de 'didactica' notiune ce presupune descrierea , explicarea si clasificarea componentelor procesului de invatamant (educatori, educati, obiective , principii, continuturi, metode , mijloace, evaluare, forme de organizare) precum si descrierea functiilor fiecareia dintre aceste componente se apeleaza la o comparatie intre ' didactica ' si ' curriculum '.Acesta din urma ia in consideratie evenimentele care se petrec in clasa acordand o atentie deosebita studierii si punerii in valoare a interactiunilor intre componentele procesului de invatamant.Se subliniaza faptul ca nu se poate pune ' carul inaintea boilor ' (nu se pot defini, de exemplu , continuturile inaintea sau independent de obiective, cum se intampla in invatamantul nostru unde continuturile sunt date in programe iar profesorii trebuie sa defineasca obiectivele operationale presupuse , probabil , de cei ce au conceput si elaborat programele analitice ).
Toate componentele curriculumului - idealul educatiei, finalitatile educatiei, obiectivele generale si oparationale, continuturile, metodele, mijloacele didactice, formele de organizare a invatarii, locul invatarii,evaluarea performantelor , modalitatile de articulare intre educatia formala , nonformala si informala, continuturile latente sau implicite, calitatea vietii scolare, stilurile pedagogice -
sunt in relatie reciproca fiecare cu fiecare si in ansamblul lor .
Educatia se desfasoara in spirala avand ca punct de pornire definirea sarcinilor si obiectivele educationale6; a doua etapa consta in planificarea unui sistem de evaluare apoi , se pregateste si se pune in aplicare procesul de predare - invatare propriu - zis, pentru ca , in final sa se pune in aplicare evaluarea, ciclul reluandu-se cu definirea altor obiective. Pregatirea unui proces de invatare in spiritul curriculumului presupune un efort mult mai mare decat elaborarea unor planuri, programe si planificari anuale si trimestriale la fiecare disciplina. In planificarea curriculara se iau in considerare elevii si clasele, nu materiile separat. Acest fapt implica o operare sistematica intre profesorii aceleiasi clase si intre acestia si cei de la clasa precedenta. Aceasta pregatire aprofundata , care se realizeaza inaintea inceperii anului scolar, simplifica activitatea ulterioara a cadrelor didactice si evita aparitia de ' rupturi' intre diferitele secvente ale activitatii.
Dupa cum se observa si acesti autori pornesc de la premiza ca un curriculum este opera adultilor . In procesul de planificare elevii nu sunt vazuti ca participanti directi si doar ca factori care trebuie luati in considerare in dezvoltarea curriculumului.
Alti autori 7 definesc curriculumul ca ' un set de discipline' , ' continutul invatamantului ','un set de materiale ','un sete de obiective de performante','experienta invatarii dirijate', sau 'tot ce se intampla in interiorul sau este dirijat de o institutie de educatie , incluzand orientarea elevului si relatiile interpersonale intre profesori si elevi ', intrucat educatia este vazuta 'ca un efort deliberat, sistematic si sustinut de a transmite , evoca sau insusi cunostinte, atitudini, valori , deprinderi si sentimente precum si orcare alta invatare care rezulta din acest efort, intentionata sau neintentionata '.8
In capitolul 'Cum se planifica un curriculum ?' si in cel referitor la 'Planificarea curriculumului la nivelul scolii ' vom reveni pe larg la aceste probleme .
In aceste conditii se intelege ca atat procesul de planificare, elaborare, dezvoltare, proiectare, inovare, reinnoire, implementare a curriculumului cat si curriculumul ca produs , este rezultat al reprezentarilor , ideilor, credintelor , cunostintelor de orice natura ale diverselor categorii de adulti care sunt implicati in acest proces . In acest sens curriculumul suporta o serie de influente care ii dau o forma si un continut distinctiv de la o tara la alta sau de la o comunitate la alta .Prezentam mai jos grupate, in scop euristic, aceste tipuri de influente:
Influente politice
Cultura politica a unei tari influenteaza in mod clar curriculumul sau national.De exemplu regimurile autoritare prezinta trasatura puternica a centralizarii politicilor educationala pe cand cele democratice tind spre descentralizare.Exista , desigur, si exceptii. Franta este un stat democratic cu un curriculum national formulat pe deplin de catre o autoritate centrala lucru care se realiza si se realizeaza si in tari care au avut sau au inca regimuri autoritare: Cuba, Guineea, China, fosta URSS, fosta Romanie. Toate aceste tari au avut sau au un curriculum national foarte centralizat , influentat puternic de catre filozifia politica a guvernelor lor. In contrast , sistemele federale cum sunt acelea din:Australia, Canada, Nigeria sau Statele Unite permit ( cel putin in principiu) o autonomie semnificativa pentru regiunile locale in determinarea curriculumului.Se poate spune totusi ca si aceste tari au un curriculum national deoarece istoriile lor au facut ca practicile educationale din diverse regiuni sa aiba trasaturi comune cel putin din punct de vedere academic si organizational.
Presiunile politice pentru schimbare ii conduc adesea pe guvernanti sa solicite reforme educationale care sa poate influenta curriculumurile in intreaga tara .Totusi influentele politice suportate de curriculumurile din aceste tari deriva, in practica, de la autoritatile si grupurile regionale si locale9.
Influente economice
Structura si necesitatile unui sistem economic national influenteaza curriculumul de si nu todeauna aceste infuente sunt usor de identificat.Unii autori au argumentat ca un curriculum national - de exemplu , practica diferentierilor curriculare (numite uneori filiere )- intentioneaza adeseori sa pregateasca tinerii pentru pozitii circumscrise caracteristicilor mincii industriale moderne10.Altii au descris functii si scenarii implicate in structurarea curriculumului si in functionarea unui sistem de invatamant national cautand sa defineasca limitele in care sistemul economic al unei natiuni sa dea forma curriculumului sau11.
Uneori , ingrijorarile asupra economiei nationale pot influenta schimbarile curriculare. Apelurile la ' inapoi la fundamente ' (Back to Basics )(In Statele Unite in anii 1980) sau ' sa facem saltul catre o economie industriala' (URSS in anii 1930) conduc adesea la masuri de reforma care intentioneaza ca scolile sa produca persoane pregatite pentru cerinte economice. Schimbarile tehnologice ( de exemplu, utilizarea crescanda a computerelor) influenteaza de asemenea curriculumurile. In sfarsit , constientizarea impactului economiei asupra calitatii vietii poate de asemenea sa dea forma continutului curricular vazut de exemplu in incercarile de a introduce educatia pentru mediu12.
Influente sociale si culturale
Religia are, in mod traditional, o profunda influenta asupra trasmiterii culturale, de exemplu , prin ritualuri, procese de initiere si alte obiceiuri. De asemenea, religia influenteaza curriculumurile nationale in cel putin doua moduri. Implicit, ea poate avea o influenta negativa in sensul ca problemele si intrebarile religioase nu sunt incluse in curriculum si explicit, in sensul ca ea poate da o forma mult prea accentuata curriculumurilor ( de exemplu in sistemele de invatamant islamice sau budiste).
Ideologiile si practicile educationale curente influenteaza forma curriculumului prin presupozitile pe care se bazeaza .De exemplu, conceptia ca invatarea inseamna insusire de cunostinte duce la o forma a curriculumului ca o insiruire logica de cunostinte sistematizate , iar ideologia determinismului social duce la organizarea invatamantului pe clase si colective in care individualizarea este greu de obtinut iar autonomia individuala este negata.
Infuente intelectuale
In sens literal ideile si reprezentarile asupra educatiei au avut de-a lungul istoriei un impact asupra formarii curriculumurilor nationale . Totusi in anumite momente punctele de vedere ale anumitori indivizi au dat forma si au motivat schimbarile produse in practica educationala. Figuri binecunoscute din istoria si traditia educatiei si pedagogiei cum ar fi Comeniuis , Rousseau, Pestalozzi, Herbart si Dewey sunt creditate ca fiind acelea care au schimbat atat teoriile cat si practicile educatiei. Totusi , modul in care acesti ganditori influenteaza in realitate pe educatorii de pretutindeni ramane un subiect complex pentru cercetare si dezbatere in continuare. Interesul in identificarea originilor ideilor pedagogice importante si in urmarirea influentei lor asupra educatiei publice a dat nastere unui domeniu de studiu din ce in ce mai complex numit istoria curriculumului.
Revenind la probema fundamentala a educatiei , aceea a relatiei dintre copii si adulti, in organizarea sistemului de invatamant si in continuturile invatamantului se observa ca adultii (decidenti, planificatori si realizatori de programe, cadre didactice , administratori, parinti) sunt orientati de anumite presupozitii cu privire la educatie . In tara noastra traditia , mentalitatile si obisnuintele formata in perioada educatiei de tip comunist, precum si lipsa de informatii cu privire la modalitatile alternative de organizare a educatiei, au creat unele tipuri de reprezentari mentale, adevarate paradigme care creaza bariere psihologice si institutionale in calea reformei. Intentionam a prezenta in continuare un sumar al acestor 'paradigme'. Ele se interrelationeaza si se conditioneaza reciproc astfel incat sunt foarte greu de eliminat.
*Invatamantul trebuie sa fie centralizat.Responsabilitatea fata de educatia copiilor si fata de continutul acesteia apartine Ministerului Invatamantului.Ca atare este sarcina Ministerului sa realizeze planuri si programe de invatamant, sarcina cadrelor didactice fiind aceea de a transmite cunostintele cuprinse in programe , copiilor.

*Invatamantul se bazeaza pe reguli si regulamente astfel incat agentii directi ai educatiei institutionalizate sa fie responsabili doar de aplicarea acestor reguli si regulamente. In acest fel actul pedagogic este depersonalizat.
*Structura si continutul invatamantulul sunt supuse unui determinism socio-economic si unei politici de cadre. Ne intrebam a cui responsabilitate este aceea a planificarii politicii de cadre in contextul unei societati democratice , pluraliste ?
*Invatarea inseamna insusirea de cunostinte. Chestionarele aplicate cadrelor didactice participante la cursurile de perfectionare organizate la Casa Corpului Didactic din Drobeta Turnu -Severin , in care se solicita un raspuns la intrebarile :'Ce intelegeti prin invatare ?' si 'Care sunt sarcinile principale ale cadrului didactic ?' ne-au aratat ca exista un model cultural al invatarii inteleasa doar ca insusire de cunostinte, prin parcurgerea programei analitice.
*Educatia trebuie realizata cu norma . Acest lucru este valabil din doua perspective: cadrul didactic este renumerat pentru numarul de ore prestate indiferent de calitatea prestarii ; pe de alte parte planul de invatamant prevede un anumit numar de ore - norma - pentru fiecare disciplina .
*Invatamantul pregateste pentru examene . Aprecierea succesului sau a esecului unei scoli se face pe baza numarului de elevi reusiti la examenele de admitere si dupa numarul premiilor obtinute la olimpiadele scolare . Relevanta sociala a rezultatelor invatamantului nu este luata in considerare. De altfel se observa in ultimii ani ca invatamantul romanesc produce someri intrucat un numar foarte mic de absolventi de liceu reusesc sa se angajeze si aceia in meserii pentru care nu au fost pregatiti.
*Invatamantul se realizeaza prin diviziunea muncii. Fiecare cadru didactic este responsabil de parcurgerea programei la propria disciplina fara a se interesa de continutul si obiectivele celorlalte discipline . Chiar modul de organizare a cadrelor didactice pe comisii metodice de specialitate sugereaza o demarcatie neta intre discipline , de si documentele oficiale exprima cerinta interdisciplinaritatii.
*Invatamantul este orientat academic. Accentul principal e pus pe insusirea stiintelor ca limbaj si pe rezolvarea unor probleme care dezvolta o gandire logica de tip algoritmic si care nu au nici o tangenta cu viata si experienta cotidiana si personala a elevilor.
Efectele acestor 'reprezentari mentale' sunt vizibile la nivelul vietii sociale. Printre acestea enumeram:
*Utilizarea unor programe analitice unice pentru intregul invatamant obligatoriu genereaza o uniformizare mentala a populatiei scolara. Daca ar fi posibil din punct de vedere temporal , in acelasi timp toti elevii de clasa a VI-a , de exemplu , din intreaga tara ar trebui sa-si insuseasca acelasi continut , iar acest fenomen n-ar deranja pe nimeni. De asemenea , baremurile utilizatye la diversele tipuri de examene sugereaza incadrarea in aceeasi schema de gandire, in aceeasi uniforma menatla .
*Modul de organizare a invatamantului pe clase si lectii duce la promovarea obedientei ca forma a succesului . Elevul care reproduce lectiile si respecta tot ceea ce ii spune profesorul fara a-si exprima opinii proprii este apreciat pozitiv .Elevul care pune intrebari este adesea pedepsit prin faptul ca se abate de la continutul programei si-i deranjeaza sau ii intarzie pe ceilalti.
*Realizare de scoli 'mamut', cu peste 2000 de elevi in orasele tarii genereaza un anumit ' comportament de turma' intrucat nu exista nici timpul nici spatiul necesar individualizarii si luarii in considerare a problemelor fiecarui elev in parte. Toti trebuie sa se supuna acelorasi reguli altfel programul nu poate fi respectat. De exemplu, intr-o scoala generala in care erau instruiti peste 800 de elevi pe serie exista cerinta iesirii din clasa in timpul pauzelor ceea ce insemna 3 elevi pe metru patrat de coridor, iar in pauza mare acesti 800 de elevi trebuiau sa iese , sa faca gimnastica de inviorare in curtea scolii si sa intre din nou in clase in interval de 10 minute (600 secunde).
*Prin modul de desfasurare al lectiilor si de planificare pe obiective , precum si prin metodele de invatamant posibil de utilizat in conditiile supraincarcarii programelor s-a realizat un mod de 'automatizare a actului gandirii '.
Toate aceste neajunsuri , ca si multe alte de asemenea , consideram ca se datoreaza modului cum este realizat curriculumul.Pentru a intelege mai bine notiunea de curriculum si propunerile noastre din capitolele urmatoare vom apela la tehnica metaforei si vom considera curriculum ca un drum pe care elevul trebuie sa-l parcurga de-a lungul perioadei de scolarizare, dar si in fiecare zi de scoala. In fiecare an de studiu si in fiecare ora el trebuie sa-si insuseasca , sa-si ia in bagaj si sa care cu el cunostintele predate la fiecare discipline ( vezi desenuri) .Fiecare cadru didactic este responsabil de propria disciplina ca de o livada proprie . Unii profesori ofera direct 'fructele ' livezilor lor, altii ii invita sau ii pun pe elevi sa le culeaga . Din cand in cand profesorii evalueaza cantitatea de 'fructe ' existenta in bagajul elevilor, dar nu sunt interesat de 'compotul' sau , uneori, 'borhotul' care se produce in 'sacul' fiecarui elev din combinatia tuturori acestor 'fructe. Este de la sine inteles ca elevii insisi sunt interesati sa pastreze numai acele ' fructe ' si sa se intereseze numai de acele ' livezi ' pe care le considera necesare pentru trecerea unor examene.
In activitatile umane mijloacele tind sa devine scopuri . De exemplu , functionarea unui spital care este un mijloc inlocuieste ingrijirea bolnavilor (un scop ) astfel incat se poate auzi la miezul nopti o sora trecand prin saloane si strigand :'Desteptarea , ca e timpul sa va luati somniferele !'. In acelasi fel disciplinele scolare au inceput ca mijloace si au devenit scopuri in sine . Aztazi in majoritatea claselor faptul ca disciplinele sunt mijloace , instrumente proiectate pentru dezvoltarea unori capacitati psihice si pentru insusirea culturii nu are nici o consecinta. Mult mai importante sunt istoria , vocabularul , metodologia si procedeele disciplinelor insele . Chiar si cei mai constienti de inadecvarea studiilor specializate -adeptii interdisciplinaritatii- nu resping organizarea studiilor pe baza de discipline . Ei stiu ca experienta umana nu poate fi realizata pe deplin prin incercarile de a o 'potrivi' intre granitele unor discipline de studiu izolate .
Pentru a ne reintoarce la metafora 'drumului' trebuie sa observam ca un drum planificat dinainte trebuie sa duca undeva . Intr-o societate cu economie planificata la capatul drumului fiecarui elev i se oferea un alt drum al vietii : un loc de munca, un loc in invatamantul superior. In conditiile unei societati democratice si pluraliste trebuie se ne intrebam daca ' drumul' asa cum a fost inteles pana acum mai duce undeva. Si, daca nu , atunci cum poate fi proiectat alt 'drum' ? Deasemenea trebuie sa ne intrebam daca toti elevii trebuie sa mearga pe acelasi 'drum'.Cine legitimeaza 'drumul' ales ?
Exista oare cai alternative pentru a ajunge la aceleasi finalitati ? Si care sunt acele finalitati care , in acelasi timp sa se poata potrivi fiecarui tanar dar sa nu uniformizeze.

Consideram ca educatia nu trebuie sa aiba neaparat functii economice, culturale, de reproductie, etc. Functiile educatiei sunt acelea de a facilita relatiile individului.
In primul rand educatia trebuie sa faciliteze relatia individului cu semenii sai ceea ce inseamna insusirea limbii , codurilor si mijloacelor de comunicare , a unei culturi comune , etc.
In al doilea rand educatia trbuie sa faciliteze relatiile individului cu sine insusi,adica sa realize 'randuiala lucrurilor dinlauntru' ,echilibrul psihic necesar supravietuirii in societatea contemporana.
In al treile rand educatia trebuie sa faciliteze relatiile individului cu mediul natural si artificial , prin intelegerea si cunoasterea acestui mediu , dar si prin capacitatea de a actiona in concordanta cu acesta .
In sfarsit, dar nu in ultimul rand , educatia trebuie sa facilteze relatiile individului cu ceva mai presus de sine si de lume ,cu spiritul sau divinitatea .Fra un scop care sa fie mai inalt decat simpla existanta cotidiana si care sa calauzeasca viata fiecaruia dintre noi omul nu-si afla rostul.
In lucrarea 'Scrisor despre logica lui Hermes' Constantin Noica afirma ca cea mai filozofica inventie a omenirii este senila. Odata cu inventarea senilei omul a inventat nu numai un mod de deplasare ci 'deplasarea cu drum cu tot '.A re-inventat drumul care se asterne siesi. Daca un curriculum poate fi astfel proiectat incat de-a lungul 'drumului' parcurs in scoala de catre elev acesta sa-si ia ' drumul' cu sine si nu ceea ce se gaseste alaturi de 'drum' atunci putem spune ca fiecare are propriul sau 'drum' in viata pe care si-l construieste singuri.
Aceasta inseamna ca o planificare curriculara nu se poate realiza centralizat ci la nivelul scolii pe baza de proiecte comune ale elevilor si cadrelor didactice. Este tocmei ce incercam sa propunem in capitolele finale ale acestei lucrari.