CONDITIILE UNEI EVALUARI SCOLARE EFICIENTE

CONDITIILE UNEI EVALUARI SCOLARE EFICIENTE

Evaluarea este o operatiune didactica prin care masuram si apreciem atat predispozitiile vocationale si disponibilitatile pentru practicarea jocurilor sportive cat si capacitatea de performanta achizitionata de sportivi in urma proceselor de pregatire si joc.

Functiile evaluarii sunt de diagnoza, de prognoza, de reglare si de motivatie.

Tehnologia didactica sistematizeaza tipurile de evaluare in functie de:

- MOMENT: initiala, curenta, periodica si finala;

- MODUL DE EFECTUARE: orala, scrisa, practica;

- SCOPUL DIDACTIC:

A.    FORMATIVA

B.     SUMATIVA

C.     NORMATIVA

D.    MATERIALA

E.     CALITATIVA

F.      EFICIENTA

Retinerea doar a acelor exercitii care pot actiona pe directia nivelului

de solicitare si a structurilor tehnice ale concursului a simplificat si totodata specifizat continutul antrenamentului. In acest fel exercitiile pastrate esentializeaza procesul de pregatire, ele devin elementele de baza ale constructiei performantei, inaltimii si stabilitatii ei. O parte dintre ele devin probe de control.

Verificarea nivelului atins de acestea pe traseul programarii antrenamentului avertizeaza asupra traseului formei sportive si a sanselor dobandirii ei in timp util. Din acest punct de vedere, teoria modelarii si a programarii a modificat radical structura probelor de control si metodologia aplicarii si interpretarii valorilor lor. Pe baza acestor informatii se pot face corectari in selectia structurilor ce urmeaza a fi folosite in ciclurile saptamanale urmatoare.

Simplificarea numarului, specifizarea si algoritmizarea mijloacelor devenite probe de control reprezinta inca o cale de rationalizare a antrenamentului sportiv. In acest fel, probele de control devin un instrument al reglarii si autoreglarii <din mers> a functionalitatii si eficientei programarii antrenamentului. In fond, functia cibernetica denumita <feed-back> se realizeaza practic si prin probele de control.

De subliniat, de asemenea, ca probele de control determina niste valori, conditionate de investitiile programarii. Deci, nivelul lor nu este intamplator, ci dimpotriva, reflecta acumularile etapelor anterioare ale ciclului anual, fiind permanent raportate la ceea ce va trebui sa fie performanta finala.

In consecinta, valorile probelor de control, rezultate din repetarea si media lor devin norme de control. Practic, nivelul normelor impune actiuni adecvate in programarea procesului pana in preajma datei in care forma sportiva trebuie dobandita.

Structura exercitiilor si implicit a probelor de control cat mai apropiata de cea a concursului permite antrenorului efectuarea unei analize ritmice si in acelasi timp cunoasterea nivelului de adaptare a organismului la eforturile din antrenamente si a graficului performantelor probabile.

Repetabilitatea lor in mai multe cicluri anuale, corelatia valorilor obtinute cu alte investitii ale programarii in functie de etapa si de momentele de varf ale formei sportive si in final, cu performanta sportiva reala, consacra norma de control. Ea devine mai eficienta cu cat judecata de valoare se face aceluiasi sportiv, subiect constant intr-un plan de pregatire de 4 ani. Normele de control au o insemnatate practica, reglatoare in dirijarea rationala a efortului in conformitate cu graficul formei sportive.

EVALUAREA FORMATIVA, vizeaza nucleul formativ al personalitatii umane supus procesului de instruire sportiva. Accentul cade mai mult asupra operatiunilor de invatare - corectare - perfectionare al comportamentului observabil ( procedee tehnice, actiunile tactice, atitudini ), decat al performantelor manifeste (viteza, numar). Prin invatarea si corectarea continua a procedeelor de executie se ajunge la perfectionarea sau chiar suprainvatarea actelor motrice supuse exersarii.

Prin parcurgerea acestui traseu se urmareste micsorarea distantei dintre comportamentul sportivului si comportamentul observabil stabilit, cum ar fi executia unui procedeu tehnic de catre sportiv si kinograma model prestabilita.

In sportul de performanta, evaluarea formativa trebuie insotita neaparat si de evaluarea normativa.

EXEMPU: sutul la poarta este elementul formativ observabil care poate fi comparat;

evaluare formativa: aprecierea (prin calificative, note) masurii in

care sutul la poarta executat se apropie de <modelul de kinograma>,

evaluare normativa: sa marchezi din 10 suturi la poarta 8 goluri sau 80 %,

elementul formativ (observabil): sutul la poarta - model structural de

kinograma (executia sportivului),

element formativ + norma: 8 goluri din 10 suturi, 8/10 = 0.8 = 80 %. Functia esentiala a evaluarii formative este identificarea lacunelor

temporale ale sportivilor pentru a le rezolva imediat, fara a lasa in urma cunostinte neachizitionate.

EVALUARE SUMATIVA, se realizeaza dupa o perioada mai lunga de instruire si verifica toate cunostintele asimilate in cursul acesteia. Ea urmareste de fapt, aprecierea unor obiective terminale in functie de care se face diferentierea si selectia persoanelor supuse evaluarii.

EXEMPLU: examenele de admitere, bacalaureatul, trialurile de selectie.

EVALUAREA NORMATIVA, inseamna verificarea tuturor jucatorilor dintr-o echipa prin intermediul aceluiasi test si compararea performantelor obtinute de un subiect fata de rezultatele obtinute de ceilalti.

EVALUAREA CALITATII procesului de pregatire presupune luarea in cconsideratie a doua relatii de asociere fundamentale:

1. Cantitate - calitate, adica legea dialectica conform careia < acumularile cantitative produc saltul calitativ >. Dar in conjunctura actuala toate echipele lucreaza mult si atunci trebuie sa luam in considerare cea de-a doua conexiune.
2. Pregatire calitativa - strategie instructionala, localizate pe obiective de pregatire foarte bine precizate. Aceasta inseamna eliminarea oricarei improvizatii, a < balastului > de instruire inutila si certitudinea ca obiectivele instructionale vor fi intotdeauna realizate.

Calitatea antrenamentului sau antrenamentul calitativ vizeaza doar

strategiile didactice pozitive care realizeaza intotdeauna obiectivul propus si nu comportamente probabile. Calcularea calitatii instruirii sau a antrenamentului calitativ ( AC ) se face dupa urmatoarea formula:

AC = rezultatul obtinut ( RO ) / obiectiv instructional propus ( OP ).

EXEMPLE:

OP = copiii sa invete aruncarea la cos din dribling in 4 lectii in urma carora sa demonstreze o executie de nota 6,

RO = toti copiii au executat aruncarea si au obtinut nota 6,

AC = 6/6 = 1 (100 %)

EVALUAREA EFICIENTEI PROCESULUI DE PREGATIRE

Este data de raportul dintre rezultatele obtinute si eforturile facute de < team - work-ul > echipei. Este vorba mai ales, de resursele financiare, umane, materiale, informationale cheltuite pentru realizarea obiectivelor instructionale propuse.

In specificul activitatii noastre intalnim 3 tipuri de evaluare a eficientei:

Eficienta economica: EE = obiectiv/cheltuieli sau realizarea dezideratului: maximizarea rezultatelor/minimizarea cheltuielilor;

Eficienta social - culturala presupune aprecierea rezonantei pe care o produc performantele sportivilor pe plan social, national si international;

Eficienta didactica ( ED ), este data de raportul dintre rezultatele obtinute si resursele cheltuite;

ED = rezultate obtinute/timpul didactic consumat.

Didactica moderna recomanda ca activitatile didactice prestate sa fie apreciate prin cuplarea urmatoarelor tipuri de evaluare:

normativ - criteriala;

formativ - sumativa;

calitate - eficienta;

toate aceste cupluri sunt extrapolabile si aplicabile in aproape toate sporturile de echipa.