Conceptul de "educatie moralǎ"

Conceptul de "educatie moralǎ"

Morala, ca fenomen social, reflecta relatiile ce se stabilesc intre oameni, in ipostaza lor de subiecti reali ce se afla in interactiune, intr-un context social delimitat in spatiu si timp. "Morala reflecta intotdeauna acea latura a actiunii umane in care se intruchipeaza relatiile omului fata de alti oameni si fata de sine insusi, in care se rezolva contradictiile dintre oameni, dintre om si societate." (T.Huszar, 1967). Ea reflecta, deci, concomitent atat manifestari ale relatiilor concrete dintre oameni, asa cum se exprima ele in comportamentul acestora, precum si sensul lor ideal, respectiv cum ar trebui sa se realizeze aceste relatii. Moralitatea individuala, ca produs al educatiei, este parte componenta a structurii de ansamblu a personalitatii, influenteaza dezvoltarea acesteia si are un profil distinct si specific.

Educatia morala consta in activarea pedagogica a normelor, principiilor, valorilor morale specifice unei societati istoric determinate in vederea formarii de atitudini, sentimente, convingeri, comportamente, deprinderi si obisnuinte morale, a trasaturilor morale de personalitate. Este o activitate sistematic organizata de diferite institutii sociale, intre care scoala ocupa pozitia cea mai importanta. In perspectiva pedagogica, educatia morala reprezinta activitatea de formare-dezvoltare a constiintei morale a personalitatii umane, proiectata si realizata la nivel teoretic si nivel practic.

Formarea-dezvoltarea constiintei morale la nivel "ideologic" angajeaza "teoria morala", bazata pe norme proiectate si realizate in toate ciclurile vietii, in mod special in plan cognitiv, dar si in plan afectiv si volitiv.
Formarea- dezvoltarea constiintei morale la nivel "psiho-social" angajeaza "practica morala", bazata pe actiuni proiectate si realizate in toate ciclurile vietii, integrate in mod special in plan atitudinal.

Continutul moralei se concretizeaza in idealul moral, valorile, normele si regulile morale. Toate aceste componente constituie structura sistemului moral.

Idealul moral reprezinta nucleul oricarui sistem moral. El reflecta ceea ce este caracteristic si definitoriu tendintei si optiunilor comportamentale ale membrilor unei comunitati sau ale societatii in ansamblul sau. Este axa in jurul careia graviteaza toate celelalte elemente ale sistemului moral. El este considerat ca o imagine a perfectiunii din punct de vedere moral, care cuprinde- sub forma unui model- chintesenta morala a personalitatii umane.

Esenta idealului moral se manifesta prin valorile, normele si regulile morale.

Valorile morale reflecta anumite cerinte si exigente generale, ce se impun comportamentului uman in virtutea idealului moral. Dintre cele mai semnificative valori morale putem enumera: patriotism, atitudine fata de democratie, libertate, onestitate, cinste, responsabilitate, eroism, cooperare, modestie. Ele au un caracter polar, fiecarei valori corespunzandu-i o antivaloare (necinste, egoism, individualism, nesinceritate, indisciplina).

Normele, preceptele si regulile morale sunt considerate ca fiind modele sau prototipuri de comportare morala, elaborate de societate sau de o comunitate mai restransa si aplicabile unei situatii date.

Dupa forma de exprimare ele se constituie intr-un ansamblu de propozitii sub forma de interdictii (obligatii) si permisiuni (imperative). Primele se caracterizeaza prin aceea ca interzic sau introduc unele restrictii privitoare la comportarea oamenilor, pe cand celelalte orienteaza si directioneaza aceasta comportare. Ele poseda o forta normativa ce se asigura prin intermediul unor mecanisme speciale, cum ar fi: presiunea opiniei publice, obiceiurile, traditiile, blamul, dezaprobarea.

La nivel social aceste norme se cristalizeaza printr-un indelungat proces de filtrare si apreciere a actiunilor concrete, a faptelor morale individuale, intr-un cuvant-cu ajutorul judecatii morale. Norma morala si judecata morala se afla intr-o stransa interdependenta. Prima precede actiunea sau fapta morala, prescriind cum ar trebui sa fie, cea de-a doua succede comportarea, evaluandu-i finalitatea prin raportarea ei la etalonul reprezentat de idealul si valorile morale recunoscute si acceptate.