EDUCAREA LIMBAJULUI IN CICLUL DE ACHIZITII FUNDAMENTALE

EDUCAREA LIMBAJULUI IN CICLUL DE ACHIZITII FUNDAMENTALE

1. Obiective educationale

Pentru limba si literatura romana, obiectivul fundamental consta in "dezvoltarea competentelor elementare de comunicare orala si scrisa ale copiilor, precum si asigurarea familiarizarii acestora cu texte literare si nonliterare, semnificative din punctul de vedere al varstei cuprinse intre 6/7-10/11 ani". In esenta, se va urmari ca, prin disciplina limba si literatura romana, sa se asigure elevilor "o cultura comunicationala si literara de baza", capabila sa-i asigure capacitatea de interactiune cu semenii si sa dispuna de sensibilitate vis-a-vis de frumos. In virtutea acestei intentii, Curriculum-ul National nu mai defineste disciplinele (citire, lectura, scriere, comunicare), ci defineste capacitatile. Aceste capacitatii (receptionare, emitere) deriva din obiectivele-cadru, generale, esentiale si obligatorii. Ele sunt:

dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului oral, adica ascultare;

dezvoltarea capacitatii de exprimare orala;

dezvoltarea capacitatii de receptare a mesajului scris, adica citire, lecturarea textelor literare sau nonliterare;

dezvoltarea capacitatii de exprimare a mesajului scris, scriere elaborata, compunere;

Toate aceste functii se realizeaza, in mod fundamental si special, prin intermediul lectiei, vazuta ca: "o unitate logica, didactica si psihologica", ca "un program didactic"[2] coerent, structurat,. In ciclul de achizitii fundamentele, aceste competente au un specific metodologic, desprins din atributia institutoarei de a-i invata pe elevi instrumentele oricarei activitati intelectuale sau practice. Intreaga activitate didactica la limba si literatura romana se structureaza in jurul formarii acestor achizitii fundamentale si, de aceea, are un anumit specific metodologic.

Asimilarea capacitatilor de comunicare si de formare/activizare/nuantare a vocabularului sprijina activitatea de invatare a celorlalte discipline didactice, asa cum imbogatirea vocabularului asigura o paleta mai larga de cuvinte, un limbaj mai bogat. In consecinta, fiecare fapt de vorbire contribuie la formarea unor capacitati de comunicare, care se mentin printr-o activitate permanenta de primenire a lexicului si de transferare a cuvintelor dintr-un registru verbal in altul. Structurile lingvistice formate si utilizate dau nota de originalitate a vorbitorului, iar copiii cu cat au un limbaj mai elevat si nuantat dau impresia unei note de intelectualitate si de gandire flexibila.

2. Stabilirea obiectivelor: cadru, specifice, operationale

Unul din cele mai dificile elemente ale proiectarii didactice consta in operationalizarea obiectivelor pedagogice. Autorii Curriculum-ului National au in vedere cel putin trei nivele de obiective:

obiective cadru (stabilite prin standarde de performanta pentru ciclul de achizitii fundamentale);

obiective de referinta (stabilite si nominalizate pentru un an scolar);

obiective performative sau operationale (pe care institutoarea le stabileste pentru fiecare activitate zilnica

Obiectivele sunt corelate, astfel ca cele concrete, vizand comportamente observabile

si masurabile insumate, genereaza realizarea obiectivelor referentiale si apoi a celor generale. Curriculumul National da posibilitate institutoarei de a-si stabili obiectivele zilnice, punandu-l in situatia de a-si asuma independenta si responsabilitatea realizarii acestora, adica de a le operationaliza. Operationalizarea obiectivelor pedagogice ,,semnifica transpunerea, respectiv derivarea scopurilor procesului didactic in obiective specifice si a acestora in obiective concrete, prin precizarea unor compartimente cognitive sau / si psihomotorii direct observabile si masurabile" . Iata, prin urmare,ca, daca vechile programe analitice erau concepute pe baza stabilirii inclusiv (si mai ales) a obiectivelor operationale, noul curriculum pune institutoarea in situatia creativa. El trebuie sa defineasca ceea ce asteapta de la elevi, rezultatele asteptarii in termeni specifici. Obiectivele operationale ar fi acele obiective definite in mod concret, care vizeaza comportamente observabile si masurabile , care permit realizarea eficienta a stategiilor instruirii in raport cu imaginea clara si concreta a ceea ce va trebui sa obtina elevul ca performanta si, deci, ceea ce va fi evaluat, pe baza unor criterii precise.

Trebuie avut in vedere ca ,,obiectivele operationale. sa fie in concordanta cu obiectivele de generalitate medie si sa acopere intreaga arie de capacitati care pot fi dezvoltate pe calea educatiei cu ajutorul continuturilor esentiale ale disciplinei". O dificultate pentru institutoare este alimentata de modul de formulare a obiectivelor. Acestea se centreaza pe activitatile de invatare ale elevilor vizand ,,procese, actiuni, acte, operatii observabile scontate, immediate, in cadrul diferitelor secvente si situatii de predare-invatare"[4]. In general, se aleg verbele care indica comportamente de invatare cum ar fi: sa identifice, sa distinga, sa defineasca,sa recunoasca, sa exprime, sa citeasca, sa scrie, sa schimbe, sa rearanjeje, sa completeze, sa utilizeze, sa clarifice, sa analizeze, sa povesteasca, sa modifice, sa combine, sa selecteze, sa motiveze etc. Totodata, in formularea obiectivelor educationale, institutoarea va cuprinde cerinta urmarita, conditiile de realizare si performanta asteptata.

Pentru aria curriculara limba si comunicare, obiectivele-cadru sunt stabilite pe baza - cred- teoriei comunicarii in general. Se are in vedere formarea capacitatii de receptare a mesajelor si formarea capacitatii de emitere a mesajelor. Mesajele verbale pot fi orale sau scrise. In felul acesta, obiectivele cadru stabilesc capacitati de receptare a mesajului oral, adica de ascultare, capacitati de exprimare a mesajului oral, adica de vorbire, educarea limbajului, capacitati de receptare a mesajului scris, adica citirea unui text tiparit sau lectura unui text manuscris, in fine se stabilesc capacitati de exprimare a mesajului scris, adica de scriere. Toate i se subordoneaza uneia din cele 8 ,,iesiri" ale elevului din invatamantul obligatoriu: se asteapta ca elevul sa comunice eficient in situatii reale . Acest fapt confirma necesitatea ca fiecare elev sa achizitioneze, sub indrumarea institutoarei, abilitati de comunicare operativ- functionale, fiind capabil sa participle la o conversatie, la o situatie de comunicare reala, din activitatea sociala, din cadrul relatiilor interumane.

La nivelul lor, obiectivele de referinta se coreleaza capacitatilor asteptate sa le asimileze elevii. Astfel, din ,,receptarea mesajului oral" se desprind obiectivele de referinta, dupa cum urmeaza:

clasa I: - sa inteleaga semnificatia mesajului oral;

- sa intuiasca corectitudinea gramaticala a unor propozitii ascultate;

- sa distinga cuvinte si sensul lor intr-o propozitie data;

- sa distinga sunete si silabe dintr-un cuvant;

- sa-si concentreze atentia asupra unor mesaje formulate de persoane diferite.

clasa a II- a - sa desprinda informatii de detaliu dintr-un mesaj ascultat;

- sa intuiasca structura gramaticala corecta sau incorecta dintr-un enunt oral;

- sa sesizeze cuvinte necunoscute dintr-un context dat;

- sa semnaleze prin replici adecvate intelegerea mesajului interlocutorului;

- sa manifeste interes fata de mesajul partenerului .

Se poate observa ca, din aceste obiective referentiale, nu se pot extrage obiective operationale, decat prin particularizare, desi unele au o formulare aproape identica.

De pilda:

sa desparta in silabe cuvintele.

sa rosteasca o propozitie, de cel putin doua cuvinte, corecta grammatical

sa raspunda la intrebari.etc.

,,Exprimarea mesajului oral" tine in mare masura de dezvoltarea vorbirii si educarea

limbajului. Se stabilesc urmatoarele obiective de referinta valabile pentru clasa I si a II-a:

clasa I:

- sa formuleze clar si correct enunturi verbale potrivite unor situatii date;  - sa integreze cuvintele noi in enunturi

- sa manifeste initiativa si interes pentru a comunica cu ceilalti;

- clasa a II-a:

- sa imbine enunturi intr-un mesaj propriu;

- sa pronunte clar si corect enunturi;

- sa redea prin cuvinte proprii, cu sprijin,un paragraf / fragment dintr-un text citit;

- sa-si adapteze vorbirea in functie de partenerul de dialog;

- sa manifeste o atitudine degajata in comunicarea orala cu persoane cunoscute.

In aceste cazuri, obiectivele de referinta se pot operationaliza in termen de

comportament observabil si masurabil. Mai mult, o buna parte din obiectivele enuntate mai sus sunt formulate ca si obiective operationale.

In vederea formarii capacitatii de receptare a mesajului scris, adica a intelegerii acestuia, a decodarii prin citire, elevii ar trebui sa-si insuseasca urmatoarele obiective de referinta, in functie de:

- clasa I: - sa identifice litere, grupuri de litere, silabe, cuvinte si enunturi in textul tiparit si in textul scris de mana;

- sa sesizeze legatura dintre enunturi si imaginile care le insotesc;

- sa desprinda semnificatia globala a unui text citit;

- sa citeasca in ritm propriu, corect un text cunoscut;

- sa manifeste curiozitate pentru lectura .

- clasa a II-a: - sa identifice elemente de baza ale organizarii textului in pagina

- sa desprinda informatii esentiale dintr-un text citit;

- sa citeasca fluent, corect si expresiv un text cunoscut de mica intindere;

- sa citeasca in ritm propriu un text nou de mica intindere;

- sa manifeste interes pentru lectura .

Obiectivul educational de formare si dezvoltare a capacitatii (si deprinderilor) de exprimare scrisa este defalcat in urmatoarele obiective referentiale:

-clasa I: - sa scrie corect litere, silabe, cuvinte;

- sa scrie corect,lizibil si ingrijit propozitii scurte

- sa utilizeze conventii ale limbajului scris (punctual, semnul intrebarii, scrierea cu majuscula);

- sa manifeste interes pentru exprimarea scrisa.

- clasa a II-a: - sa scrie corect litere, silabe, cuvinte, enunturi;

- sa redacteze texte scurte pe baza unui suport vizual si a unui sir de intrebari;

- sa utilizeze sensul cuvintelor noi in enunturi proprii;

- sa scrie corect, lizibil si ingrijit texte;

- sa utilizeze conventii ale limbajului scris (semnul de exclamare, linia de dialog, virgula, doua puncte);

- sa manifeste interes pentru redactarea corecta si ingrijita a textului.

Lecturand astfel obiectivele, asezate sub forma unei vizualizari in completare, se poate observa organizarea acestora in structura concentrica. In esenta, la sfarsitul ciclului de achizitii fundamentale, elevii promovabili dispun de elementele de baza pentru invatarea corecta a limbii romane. Ei vor fi capabili sa asculte cu respect si intelegere un partener de dialog, sa participe active la un dialog prin a pune si a raspunde la intrebari, sa citeasca corect, cursiv si constient un text de pana la 100 de cuvinte, in ritm propriu, precum si sa scrie corect, lizibil si ingrijit un text cunoscut. Sunt create premisele pentru ,,dezvoltarea" capacitatilor, deprinderilor si atitudinilor de limba si literatura romana.  Fiecare institutoare este coautoare la elaborarea documentelor scolare, la operationalizarea procesului didactic, in functie de aspectele particulare ale propriei activitati. Dificultatile intampinate tin de formularea coerenta a obiectivelor privind educarea limbajului si corelarea acestora cu sistemul de comunicare prin verbalizare.

3. Activitati de invatare pentru formarea, educarea si dezvoltarea limbajului

Curriculumul National sugereaza cateva exemple de activitati de invatare, recomandand tipuri de exercitii. Urmeaza ca institutoarea sa particularizeze in exemple accesibile pentru elevii din ciclul de achizitii fundamentale, adica din clasa I si clasa a II-a, avand in vedere si forme de continuitate in urmatorul ciclu de dezvoltare.

Astfel la clasa I, se recomanda numeroase activitati de invatare (care vor fi realizate cu ajutorul unor continuturi, sugerate). Ele sunt, in general, exercitii de selectare, corectare, delimitare, identificare, construire, determinare, transformare, corectare etc.

Sugeram anumite feluri de exercitii cu exemple concrete, pe care institutoarea le poate imbunatati sau adapta, la specificul clasei.

Pronuntarea alfabetului.

Se cere copiilor sa priveasca plansele cu toate literele alfabetului. ,,Vreau sa pronuntati corect sunetele indicate de mine". Se va indica, pe sarite diferite litere, iar elevii le vor pronunta corect. Exercitiul capata complexitate prin a cere sa se gaseasca un cuvant care sa inceapa cu litera respectiva. Exemplu: a - avion; s - soarece; z - zbor etc. In continuare, elevii vor fi solicitati sa scrie cuvantul ales la tabla si in caietele speciale. Exercitiul devine si mai instructiv daca se solicita elevilor sa includa cuvantul obtinut intr-o comunicare cu inteles, adica printr-o propozitie. Aceasta poate fi scrisa pe tabla, dar poate fi complicata, prin schimbarea unor cuvinte, a formei unui cuvant sau a intonatiei (pentru intuirea semnelor de punctuatie).

Invatarea observarii.

Se prezinta copiilor doua-trei imagini narative (sugereaza o activitate), cum ar fi: ,,un copil citind", ,,tata sofeaza", ,,catelul latra" etc. Se solicita scrierea , necorelata, a 3-4 cuvinte in legatura cu fiecare imagine. De pilda: copil, fotoliu, carte; volan, parbriz, ochelari; curte, catel, lant. Se cere apoi alcatuirea unei propozitii cu cel putin trei cuvinte despre fiecare desen, pe care elevii o vor scrie pe caiete.

Locul literei.

Pe o fisa se scriu zece cuvinte. Se cere elevilor sa arate locul unei anumite litere in fiecare cuvant, precum si numarul de litere din cuvintele alese. Exemplu:

parc cate litere - 4- locul literei ,,p" - 1 -

pasare ____ ____

imparat ____ ____

peste ____ ____

crap ____ ____

copil ____ ____

pom ____ ____

Exercitiul poate avea instructiuni sub forma de test, de alegere a raspunsului corect, din mai multe variante indicate.

la inceput ___

Litera ,,p" in ,,parc" este la mijloc ___

la sfarsit ___

4. Locul silabelor.

Se efectueaza exercitii de recunoastere, de completare si de ordonare:

a) Indicati numarul silabelor din cuvintele:

limba ___

literatura ___

scoica ___

carte ___

institutoare ___

b) Ordonati silabele de mai jos, astfel incat sa obtineti un cuvant cu inteles:

tri-, lec-, e-, - an, ci- ____________________

in-, toa-, ta-, va-, re ____________________

dar, a-, ce-, be- ____________________

c)Completati spatiile goale cu silabele corespunzatoare:

Ma - - a - na; _____ _______ ______ ______

in - tre - - re; _____ _______ ______ ______

sa - na - toa - ; _____ _______ ______ _______

i - ma - - na - - va. _____ _______ ______ ______

In general, exercitiile de silabisire descind din logica etimologiei fonetice a limbii romane. Eforturile de silabisire pot fi diminuate si chiar evitate in vederea invatarii globalizate a cuvintelor.

Ordonarea cuvintelor.

Se stabilesc, pe jetoane sau fise, mai multe cuvinte, care asezate de catre elevi in anumita ordine, se constituie in propozitii:

Ionel, Lupu, in curte, se joaca

_____ _______ ______ _________

scolii, elevii, alearga, in curte

_____ _______ ______ _________

6. Cuvinte adaugate. Institutoarea propune copiilor mai multe propozitii alcatuite din doua cuvinte, iar elevii vor adauga alte cuvinte astfel ca propozitia noua sa aiba trei sau patru cuvinte. Elevii vor recunoaste locul in care au inserat un cuvant nou.

De exemplu: Propozitia initiala: Ileana deseneaza.

Propozitiile construite de elevi:

a)      Acum, Ileana deseneaza.

b)      Ileana deseneaza cainele.

c)      Ileana nu mai deseneaza.

7.Alcatuiti propozitii.

Se solicita copiilor sa alcatuiasca propozitii, cu cerinte diferentiate:

a) din cate doua cuvinte, despre: carte, elevii, calculatorul, Mariana, Mihai Eminescu;

b) din 3-4 cuvinte despre: institutoare, curte, animale, carti, oameni;

c) din cuvinte care denumesc fiinte sau / si lucruri:

I). Cuvinte care denumesc fiinte:

randunica__________ ______ ____ _______________

scolar__________ ______ ____ ___________________

catel__________ ______ ____ ____________________

II). Cuvinte care denumesc lucruri:

stilou__________ ______ ____ _____ _______ ______ ______

televizor__________ ______ ____ ___________________

telefon__________ ______ ____ ____________________

8. Exercitiul propune elevilor doua sarcini:

- obtinerea unor noi cuvinte prin modificarea unui sunet;

- alcatuirea unei propozitii cu un cuvant nou.

var car __________ ______ ____ ____________

parc ____ __________ ______ ____ _____________

vase ____ __________ ______ ____ _____________

ceapa ____ __________ ______ ____ _____________

Exercitiul de stimulare a creativitatii in activitatea de invatare poate lua forme mai complicate, cum ar fi sarcina de a alcatui propozitii cu ajutorul cuvintelor obisnuite, pornind de la litera sau litere commune:

sa as pa

na at fa

ca da p ot ta ce

le ic re

pac us toar

9. Atribuiti insusiri.

Se provoaca un joc de rol, in care un grup din elevii clasei sunt numiti sa fie mama, tata, fratele si surioara. Fiecare va scrie pe un biletel cel putin trei insusiri pentru fiecare. Apoi se vor aseza la masa si-si vor face ,,complimente" reciproce.

10. Povestiri imaginate sau reale.

Institutoarea va organiza un fel de sezatoare narativa, in care elevii vor povesti in maximum cinci minute o intamplare reala, in care el sau altcineva a fost participant sau narator, iar in lipsa acesteia va putea nara o intamplare literara, cunoscuta din lecturi. Un juriu, alcatuit din trei elevi, va stabili ierarhia primelor trei ,,naratori".

11. Intrebari si raspunsuri.

Sub forma ,,jocului de rol social" grupuri de 2-5 elevi vor fi pusi in diferite situatii (la telefon, pe strada, la magazin, pe patinoar, la calculator, la muzeu etc.) de a pune intrebari si a raspunde la acestea. Se va avea in vedere ca enunturile sa fie proprii, precum si corecte din punct de vedere grammatical.

12.Cititi mesajele.

Pentru a forma capacitati de citire corecta, fluenta, in ritm propriu, pe niste biletele, tip jeton, se va scrie - sau lipi prin decupaje - fragmente din texte cunoscute. Acestea vor fi puse intr-un plic, iar elevii vor extrage biletelul pe care-l va citi in fata clasei. Se poate ca un juriu sa acorde note sau calificative. Activitatea de invatare se poate complica prin cerinte suplimentare ca:

- citirea unor cuvinte pe silabe;

- inlocuirea unui cuvant cu opusul sau;

- schimbarea intonatiei;

- modificarea ordinii unor cuvinte;

- citirea fragmentului si alegerea ilustratiei care coincide cu ideea acestuia;

- memorizarea unor versuri (in plicuri s-au pus texte lirice).

13. Punctuatia potrivita.

In clasa I, se invata doar doua semne de punctuatie: punctual si semnul intrebarii. Se va pregati un text adecvat astfel ca sa cuprinda numai aceste semne. Ele vor fi omise, iar elevii le vor aseza, conform modelului:

Ileana citeste ___ Mama intra in casa ___

- Ce faci ___ Ileana ___

- Citesc ___

- Tata a sosit ___

- Nu ___

14. Transcriere selectiva.

Se va solicita elevilor sa transcrie textul pe care l-au extras dintr-un saculet pregatit de invatatoare. Se poate solicita copiilor sa adauge inca doua-trei propozitii in plus care sa aiba legatura cu continutul textului transcris.

15.Exercitii de dictare.

Respectandu-se metodica organizarii si desfasurarii unei dictari, institutoarea va alege texte potrivite cu specificul de varsta a elevilor din clasa I. Va efectua exercitii de dezvoltare a muschilor mainii, elevii vor fi invatati sa incadreze corect textul in pagina, sa scrie corect, lizibil si cu respectarea semnelor de ortografie si punctuatie (punct, semnul intrebarii), scrierea semnelor de ortografie si punctuatie (punct, semnul intrebarii, scrierea cu litera mare, scrierea ortogramelor etc.).

Spre exemplu:

,,Gina, Gheorghe si Tache fac gimnastica. Gelu le arata un exercitiu nou.

Cine vrea sa-l execute primul? intreaba Gelu"

Activitatile de invatare propuse sunt variante desprinse din sugestiile Curriculum-ului National. Ele vor fi nuantate si adaptate in functie de continuturile invatarii, sugerate si ele, in curriculum. Se adauga alte contexte de realizare a procesului scrierii si a constructiei comunicarii. Toate acestea le-am utilizat in clasa, constatand ca elevii participa cu multa placere la organizarea si desfasurarea lor. In acelasi timp, am constatat ca ele au contribuit la dezvoltarea limbajului, la formarea si dezvoltarea unor structuri corecte de comunicare verbala.

Pentru clasa a II-a, activitatile de invatare dezvolta si integreaza pe cele efectuate in prima clasa a ciclului de achizitii fundamentale. Apar o serie de probleme noi, dupa cum urmeaza:

- realizarea acordului gramatical (S si P, subs. si adj.);

- determinarea sensului unor cuvinte noi;

- invatarea conversatiei de grup;

- construirea unor texte scurte dupa un sir de ilustratii;

- reglarea intonatiei si a unei anumite viteze de vorbire;

- recitarea versurilor;

- povestirea unor intamplari, cu respectarea logicii narative;

- initierea si mentinerea unui dialog;

- recunoasterea personajelor dintr-un text narativ;

- citirea unui text la prima vedere;

- lecturarea unor texte din literatura pentru copii;

- redactarea scrisa a unor texte, pe baza ilustratiilor;

- elaborarea de bilete si scrisori;

- integrarea in enunturi proprii a cuvintelor necunoscute;

- despartirea cuvintelor la capat de rand;

- scrierea caligrafica a textului;

- familiarizarea cu notiunile: asezarea textului in pagina, factorii perturbatori ai comunicarii, intonarea propozitiilor, alineatul, diftongi, triftongi, semnul exclamarii, linia de dialog, doua puncte, virgula, compuneri, lucrare de control, cuvinte cu sens opus, cuvinte cu sens asemanator, vocala,consoana, scriere imaginativa (compunere), text liric.

In acelasi timp, asimilarea unor elemente ale limbajului, care-i regleaza utilizarea, devine necesara si capata un caracter aplicativ. In clasa a II-a, importanta este dezvoltarea vocabularului elevilor, prin invatarea sensului unor cuvinte noi, introducerea acestora in contexte inventate si variate, utilizarea cuvintelor cu sensuri opuse, cu sensuri identice ori cu sensuri apropiate.

Pentru clasa a II-a, in care se fixeaza, se consolideaza abilitatile de citit- scris- ca forme de achizitii fundamentale- se pot organiza felurite activitati de invatare, unele sugerate de programa scolara, altele propuse de institutoare. Aceasta are la dispozitie numeroase transmanuale sau culegeri de exercitii.

Institutoarea poate alege sau crea diferite forme de exercitii, cum ar fi:

identificarea titlului si autorului;

recunoasterea alineatelor;

analiza imaginilor aferente textului;

identificarea si relatarea unor intamplari;

identificarea personajelor;

intonarea corecta a unui text cu semne de punctuatie;

recitarea poeziilor;

povestirea unor texte citite.

Sugeram cateva unitati de exercitii, pe care le-am aplicat in clasa si care au avut

efecte pozitive asupra dezvoltarii limbajului si a capacitatii de comunicare a elevilor:

1. Nume de fiinte si lucruri. Institutoarea va pretinde elevilor sa scrie 20 de cuvinte. Apoi, solicita elevilor sa grupeze pe doua coloane numele de fiinte si numele de lucruri. In continuare, institutoarea cere sa se alcatuiasca 5 propozitii folosind cuvinte din fiecare coloana. Ca forma de diferentiere a activitatii, se solicita alcatuirea unor propozitii care sa cuprinda:

- numai nume de fiinte (de la 2-4 cuvinte);

- numai nume de lucruri;

- atat nume de fiinte cat si nume de lucruri (sau fenomene ale naturii).

2. Punctuatia propozitiilor. Institutoarea va cere elevilor sa alcatuiasca noua propozitii, in asa fel incat la sfarsitul acestora sa pot pune un numar egal de semne de punctuatie specifice sfarsitului de propozitie: punct (.), semnul intrebarii (?) si semnul exclamarii (!). Activitatea de invatare capata iz de creatie didactica, solicitand elevii apoi ,,sa incurce" semnele, observand apoi modificarile de pronuntare si intonatie.

Punerea semnelor de punctuatie. Se ofera elevilor urmatorul text, transcris fara semne de punctuatie, urmand sa le puna pe cele potrivite:

,,O vulpe era tare flamanda __ Cum sa-si potoleasca foamea __ Vulpea s-a asezat in mijlocul drumului __

-Iata o vulpe moarta __ striga taranul __

El o arunca in car __

- Ce mult peste __ zise vulpea __ Ea incepu sa arunce pestele din carul taranului __

Taranul isi mana boii__ De unde sa stie ce isprava facuse vulpea __

4. Corectarea greselilor. Elevul stie ca va primi un text cu greseli intentionate, pe care trebuie sa-l corecteze. Iata un posibil text:

,,O eleva merge spre scoala. In tramvai vine controlorul biletului la control zise acesta Am abonament asteptati sa-l caut Iertati-ma l-am uitat Acasa."

5. Alcatuiti texte. Pe baza unor intrebari, date de institutoare, elevii vor alcatui un text coerent si corect din punct de vedere gramatical. Intrebari posibile:

* Ce orar ai astazi?

* Ce cuprinde ghiozdanul tau?

* Ce vei manca in pauza mare?

* Cum ajungi acasa?

* Ce program ai dupa- masa?

6. Transcrierea unui text liric poate fi ceruta pentru un text cu versurile grupate in strofe sau aranjate in strofe (Inima de caine de T. Arghezi; Tantarul si avionul de O. Cazimir).

Pentru formarea deprinderilor de versificatie, se propun exercitii de tipul: aleg cuvantul care sa se potriveasca cu anteriorul:

a.       Cu hainutele calcate.

b.      Cu rochitele. (curate).

c.       Cu coditele pe .. (spate).

d.      Ele intra-n clasa noastra.

e.       Pe usa nu pe (fereastra).

7. Intelesul cuvintelor. Se are in vedere atat cuvintele cu inteles asemanator, apropiat sau identic - cu anumite cuvinte date - cat si cuvinte cu inteles opus: prieten, calatorie, masa, masina, guma, a manca, a fugi etc.

8. Ortogramele. Se ofera copiilor jetoane pe care sunt scrie ,, perechile" gramaticale omonime:

deal - de-al; ne-am - neam; ce-i - cei; nai - n-ai; s-au - sau; s-a - sa; sa-i - sai; la - l-a; ia - i-a; m-ai - mai; cai - ca-i. Elevii vor alcatui cate o propozitie cu fiecare cuvant dat.

9. Alegeti forma corecta. Cerinta pentru asemenea exercitii se exprima la persoana I pentru a implica afectiv si volitiv elevii. ,,Eu voi alege forma corecta, taind cuvantul care nu se potriveste":

Alearga pe ca-i / cai ingrijite.

Cainii cei / ce-i patati sunt ai mei.

Baiatul ce-l / cel inalt e vecinul meu.

Tu nu m-ai / mai vazut?

Tu n-ai / nai un nai nou?

Ion si Ilie s-au / sau dus la teatru.

Colega sa / s-a nu-i acasa.

Colega s-a / sa dus in tabara.

Ionel sta la / l-a tara.

Ionel merge la / l-a teatru.

Intreaga activitate are rolul de a pune copilul intr-o postura educationala. El trebuie sa stie ca exercitiul ii formeaza abilitati adecvate si adecvabile nevoilor sociale - civice: elevul ,,experimenteaza de fapt cu sine insusi", aceasta fiind o premisa obligatorie pentru ,,asigurarea unui exercitiu didactic adecvat, a unui univers in care copilului sa-i fie recunoscut ,,dreptul" de a face ,,propriile" experiente de a ,,incerca propriile" idei, de a gresi, de a avea propriul ritm, propriile preferinte si antipatii". Activitatile de invatare pun elevii in situatii concrete, iar acestea pot lua aspectul unor jocuri de rol. Efectele sunt benefice si din punct de vedere al dezvoltarii si nuantarii limbajului elevilor si pentru insusirea corecta a unor structuri de comunicare verbala.

4. Evaluarea - barometrul activitatii scolare pentru institutor si elev

Actualul curriculum propane o abordare moderna a procesului de invatamant. Se urmareste astfel trecerea de la un invatamant modern, in care elevul este inzestrat cu mijloacele si instrumentele necesare formarii lui ulterioare. De asemenea, partea de comportament se urmareste a fi realizata nu prin impunere, ci prin intelegerea unor norme si acceptarea lor liber consimtita. De asemenea, se urmaresteeliminarea stresului cotidian existent, elevului dandu-i-se posibilitatea de exprimare si manifestare. Evaluarea, ca barometru al achizitiilor, ramane aceeasi parte importanta in procesul invatarii. Este necesar sa vedem daca in cadrul invatarii elevul si-a insusit toate instrumentele cu care noi dorim sa-l inzestram. Fiecare pas facut deschide noi orizonturi, da noi posibilitati. De aceea tinand seama si de particularitatile individuale si de varsta, evaluarea este momentul in care se face bilantul, putandu-se apoi trece mai departe.

O evaluare sistematica si corect facuta are ca rezultat o activitate eficienta, atat a elevului, cat si a cadrului didactic.

Se trece astfel de la o evaluare comparativa, a carei functie principala este de a clasifica elevii, la o evaluare criteriala, corectiva si constientizata. Aceasta are rolul de a furniza informatiile functionale, de a situa elevii in raport cu atingerea rezultatelor prevazute in documentele scolare si de a oferi solutii de ameliorare a rezultatelor. Se doreste ca elevului sa i se ofere informatii suplimentare in functie de dificultatile constatate, pentru a-i facilita invatarea si se urmareste participarea activa si autonoma a elevului, cu scopul de a constientiza propriile dificultati.

Importante sunt toate tipurile de evaluare : initiala, formativa si sumativa, dar accentul este deplasat in functie de specificul varstei si de competentele elevului.

In mod corect, dupa fiecare unitate de invatare se realizeaza evaluarea - prin probe orale, scrise sau practice.

Tehnicile de lucru trebuie astfel alese incat sa dea posibilitatea elevului si institutorului sa afle cu exactitate progresele realizate. Se imbina astfel raspunsurile cu alegere duala, raspunsurile cu alegere multipla, itemi tip pereche, textele lacunare, eseul semistructurat, eseul structurat, eseul liber.

Anexa nr. 4 - Test de evaluare - clasa a II-a

Intr-o alta proba de evaluare s-a urmarit capacitatea elevilor de a emite si recupera un mesaj oral, de a formula raspunsuri, de a pune intrebari sau de a dialoga dupa niste imagini date. Ei trebuiau sa-si imagineze ce intrebare poate sa puna elevul din imagine la un raspuns dat, sau ce raspuns a dat fetita la intrebarea pusa. Apoi au trebuit sa realizaze un dialog. Apoi sa gaseasca o formula de adresare la inceputul unui dialog, o formula de incheiere pentru un dialog, sa formuleze diferite mesaje.

Astfel elevii au trebuit sa desprinda informatiile dintr-un mesaj, sa distinga sensul cuvintelor si sa semnsleze prin replici corecte intelegerea mesajului scris.

Au fost pusi in situatia de a initia sau incheia un schimb verbal, de a identifica obiecte sau persoane, sa formuleze intrebari si raspunsuri, sa efere informatii, si sa-si exprime parerile in legatura cu un fapt.

Evaluarea odata realizata, trebuie interpretata de catre invatator, iar activitatea urmatoare trebuie sa porneasca avandu-se in vedere rezultatele evaluarii. Se pot lua astfel masuri corective ale activitatii sau de stimulare si ameliorare.

Fiind constienti de propriile capacitati, dar si de dificultatile pe care le intampina, elevii au astfel posibilitati de comunicare, cooperare, colaborare si autoevaluare, atat la nivelul grupului, al clasei, cat si la nivelele sociale, depasind granitele scolii.