Etapele anchetelor. Pregatirea lor

Etapele anchetelor. Pregatirea lor

Metodologia anchetei precizeaza o serie de etape de care trebuie tinut cont pentru o buna organizare a cercetarii. Aceste etape sunt:

1.          Precizarea problemei si a scopurilor pe care le urmareste;

2.          Delimitarea populatiei (alegerea esantioanelor);

3.          Pregatirea instrumentelor de ancheta;

4.          Efectuarea anchetei de proba (pilot), dupa care se aplica corectivele necesare planului anchetei propriu-zise;

5.          Efectuarea anchetei propriu-zise;

6.          Interpretarea rezultatelor;

7.          Redactarea raportului final.

În fazele pregatitoare ale anchetei, trebuie început cu delimitarea informatiilor ce se cauta. Deci, se precizeaza problemele de investigat si care sunt obiectivele ce se urmaresc. În functie de acestea se vor preciza esantioanele si criteriile dupa care vor fi constituite.

Metodele de esantionare vor asigura cercetatorului precizia ceruta în raport cu exigenta si cu gradul de eroare posibila. Apoi, urmeaza studiul literaturii existente. O informatie bogata despre majoritatea aspectelor cuprinse în ancheta si despre subiecti. Abia acum începe elaborarea instrumentelor de ancheta, adica chestionarul sau ghidul de conversatie dupa care se efectueaza ancheta pilot si se fac corecturile necesare.

Alcatuirea chestionarelor presupune o riguroasa precizare a problemelor si a obiectivelor cercetarii. Întrebarile trebuie sa fie astfel formulate încât sa primeasca raspunsurile adecvate, lucru ce usureaza munca de grupare si ordonare a datelor precum si prelucrarea lor.

Chestionarele închise prevad raspunsuri fixe - care se preteaza la prelucrare dihotomica (da - nu).

Chestionarele alternative aleg un raspuns din mai multe raspunsuri posibile.

Chestionarele deschise permit subiectului sa raspunda liber la întrebari.

O alta forma de raspuns, utilizata destul de frecvent, este scala numerica (prin ranguri).

În alcatuirea întrebarilor ce compun chestionarul, trebuie:

- sa aiba o singura interpretare;

- sa fie scurte si clare;

- sa nu faca nici o aluzie la persoana subiectului, pentru a nu-i leza amorul propriu.

Prelucrarea datelor obtinute din ancheta necesita o munca grea si, uneori, îndelungata. Prelucrarea cuprinde patru faze:

- codificarea;

- clasificarea;

- tabularea;

- analiza.

În alcatuirea raportului final al unei anchete trebuie sa existe  mai multe puncte:

1. descrierea generala, în care sa fie prezentate: scopul, material, cuprins, natura informatiei si metoda de colectare, metoda de esantionare, repetarea anchetei, data, durata, exactitatea, evaluarea îndeplinirii celor propuse, cine a raspuns de ancheta, bibliografie studiata;

2. descrierea proiectului de ancheta;

3. prezentarea metodelor sau criteriilor de esantionare;

4. personalul si echipamentul folosit;

5. analiza datelor si procedeelor de calcul;

6. analiza costului;

7. precizia anchetei.

Interviul anamnestic

Acest gen de interviu se mai numeste si convorbire pentru diagnosticarea persoanei si este foarte mult utilizat în educatia fizica si sport si în clinica.

Convorbirea permite completarea eficienta (si necesara) a psihodiagnozei si are loc, de obicei, la sfârsitul cercetarilor.

Convorbirea psihologica reprezinta un ansamblu de comunicari între doua persoane, dupa care una o influenteaza si o apreciaza pe cealalta prin intermediul întrebarilor si a discutiei purtate.

Tehnica interviului. G. Allport, considera ca elementele comune oricarei convorbiri psihologice sunt:

1. vârsta;

2. gradul de pregatire;

3. traumatisme si accidente;

4. cariera în activitatea respectiva si planurile de viitor;

5. activitatea în afara muncii;

6. preocupari culturale si starea sociala;

7. perspective pentru urmatorii doi ani;

8. legaturi sentimentale;

9. stari de visare;

10. temeri si griji;

11. umilinte si esecuri;

12. antipatii si impulsuri;

13. atitudinea fata de activitatea sexuala;

14. dificultati în adaptarea la noua situatie;

15. conceptii despre religie;

16. conceptia despre viata.(18)

Discutia cu sportivii are, în plus, elemente specifice.

Dupa Chiari (citat de M. Epuran) normele de desfasurare concreta a discutiei psihologice constau din:

- a se asigura documentatia necesara înainte de realizarea convorbirilor (adica a avea la dispozitie datele obtinute cu ajutorul testelor);

- a fi constient de limitele dintre aprecierea intuitiva si cauzele posibile ale greselilor;

- a te situa pe pozitia subiectului prin excluderea propriilor prejudecati;

- a stabili relatii pozitive cu subiectul, câstigându-i încrederea;

- a nu te limita numai la ce vrea sa spuna subiectul, ci a te stradui sa afli ceea ce nu vrea sa spuna, sau nu poate spune fara a fi ajutat;

- a pune întrebari care sa nu necesite mult timp de gândire; întrebarile sa fie inteligibile, fara a sugera raspunsul;

- a lasa subiectul sa vorbeasca si a-l asculta cu rabdare si pricepere;

- a evita discutiile si tonul de povatuire;

- a nu actiona sub influenta unei simpatii sau antipatii instinctive;

- a nu da sfaturi moralizatoare sau avertismente;

- a nu interveni decât atunci când se impune (în scopul risipirii îndoielilor si temerilor, pentru a aproba subiectul pentru maniera sa de a reda faptele);

- a nu pune întrebari care sa provoace ezitare în raspuns;

- a fi capabil de a interpreta tacerea subiectului, de a interveni direct în scopul cunoasterii unor lucruri foarte personale;

- a observa asociatiile de idei ale subiectului;

- a evita întrebarile sugestive;

- a observa schimbarea rapida a argumentelor;

- a observa frazele initiale si concluzia exprimate de subiect;

- a retine temele care revin;

- a retine contradictiile si lacunele cu semnificatie ascunsa;

- a observa comportarea subiectului (mimica, gestica, s.a.);

- a nu face însemnari în prezenta subiectului.

Ancheta sociometrica

Prin definitie, omul este un 'sistem bio-psiho-social'. Din cea mai frageda vârsta dezvoltarea copilului se realizeaza într-un context social, caci asa cum arata E.E. Berlew (citat de I. Neacsu, 1978), procesul socializarii si al învatarii experientelor sociale este primar determinat de relatiile sociale care se creeaza între familie si copil.

Demonstrându-se rolul grupului ca mijloc de influentare a comportamentului uman, în ultimele decenii s-au extins si aprofundat cercetarile sociometrice. Prin intermediul lor sunt dezvaluite aspecte psiho-sociale importante ca:

- structura grupului;

- gradul de coeziune al grupului;

- ierarhizarea membrilor în cadrul sau;

- relatiile de atragere sau respingere.

Relatiile dintre membrii grupului sunt directe 'face to face' (fata în fata). Astfel, grupul apare ca un sistem de interactiune sociala, o reuniune integrata de personalitati, care comunica între ele.

Relatiile interpersonale sunt variate, de la cele pozitive (simpatie, prietenie, întrajutorare etc.), la cele negative (respingere, conflict, repulsie), sau de indiferenta.

Metoda sociometrica permite aprecierea de ansamblu a grupului, precum si definirea statutului social al fiecarui membru, în relatie cu ceilalti.

Chestionarul sociometric reprezinta o succesiune logica si psihologica de întrebari scrise cu functie de stimuli, în raport cu ipotezele cercetarii, care, prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determina din partea celui anchetat un comportament verbal, ce urmeaza a fi înregistrat în scris [25].

Testul sociometric ne releva:

- atragerea (alegerea) sportiva si

- respingerea (preferinta negativa).

Principalii indicatori ai testului sociometric sunt:

a) indicele statutului social

unde

n = numarul alegerilor primite de un subiect;

N = numarul subiectilor grupului.

De exemplu: Indicele statutului social al lui A

Nr. subiectilor care îl aleg pe A

I.S.S.A. =  -- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ----

Nr. total  al subiectilor

b) Indicele expansiunii afective

Nr. subiectilor alesi de subiect (A)

I.E.Af. = -- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---

N - 1

c) Indicele statutului preferential al lui (A)

Nr. alegerilor - Nr. respingerilor lui (A)

I.S.P. = -- ---- ---- ----- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- -----

N - 1

d) Indicele de coeziune a grupului

Nr. perechilor de alegeri

I.C.G. = -- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---

N(N - 1)

2

e) Indicele de expansivitate a grupului

Nr. alegerilor exprimate de grup

I.E.G. = -- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ---- ----

N

f) Indicele de integrare sociala

Pe baza analizei acestor indici se stabilesc cu precizie caracteristicile preferentiale ale fiecarui membru al grupului, cât si structura grupului.

Prelucrarea raspunsurilor la chestionarul sociometric se face prin intermediul matricei sociometrice, iar, pe baza datelor din matrice, se fac reprezentari grafice - sociograme.

Un exemplu de prelucrare a testului sociometric, dupa Rioux si Chappiux, este dat de M. Epuran (18, pag. 292).

Sociograma se alcatuieste în functie de valoarea indicelui statutului social. Astfel, subiectul care întruneste cel mai ridicat indice este plasat în centrul unor cercuri concentrice, ceilalti membri fiind plasati, în ordinea punctajului, pe circumferintele cercurilor.

Verificati-va cunostintele:

1. Precizati etapele anchetelor si continutul lor.
2. Câte tipuri de chestionare sunt?
3. Care sunt elementele de continut ale interviului, dupa G. Allport?
4. Cum se deineste chestionarul sociometric?
5. Ce date obtinem prin aplicarea anchetei sociometrice?