Informarea pedagogica

INFORMAREA PEDAGOGICA

Informarea pedagogica reprezinta continutul principal al mesajului educational elaborat de subiect/educator la nivelul actiunii educationale în vederea provocarii unor comportamente de raspuns ale elevului, eficiente în timp si spatiu, în contextul declansarii unei activitati psihosociale complexe de formare-dezvoltare a personalitatii acestuia (vezi Actiunea educationala).

Definirea conceptului în contextul teoriei pedagogice evidentiaza importanta informarii la nivelul corelatiei de comunicare dintre subiectul si obiectul educatiei, subordonata noutatilor formative aduse, în principal, receptorului (vezi De Landsheere, Gilbert, 1992, pag. 165).

Continutul conceptului vizeaza informatiile stiintifice (notiuni fundamentale si o-perationale, judecati, rationamente, norme, principii, legi, strategii de cercetare, paradigme etc.) prelucrate pedagogic în cadrul fiecarei programe scolare/universitare conform obiectivelor formative generale si specifice, stabilite Ia nivel de politica a educatiei.

Definirea conceptului de informare la nivelul managementului educatiei presupune raportarea acestuia la activitatea de conducere globala-optima-strategica a sistemului si a procesului de învatamânt (vezi Cristea, Sorin, 1996, B. pag.22-25).

Actiunea de informare manageriala, remarcabila prin sesizarea problemelor semnificative pentru conducerea eficienta a sistemului si a procesului de învatamânt, angajeaza sase operatii esentiale (vezi Peel, Malcom, 1994, vezi pag. 122-135):

a) colectarea informatiei care urmareste folosirea unor modalitati rationale de colectare a datelor (cu accent pe: date necesare, date din surse interne si externe, date la intervale de timp regulate, date care sa justifice costul de timp, de energie etc.) si de o-perare cu surse de informare rationale (banca de date, institutii specializate, servicii specializate etc);

b)  stocarea informatiei care implica selectarea unor informatii prin diferite mijloace (fisiere, agende, note, dischete etc. si renuntarea la alte informatii devenite inutile;

c) procesarea informatiei   care presupune 'extragerea sensului' prin prelucrare statistica si logica a datelor acumulate pe criterii pedagogice explicite;

d) accesibilizarea informatiei, care valorifica stocarea si procesarea corecta a datelor devenite functionale prin interiorizarea lor la nivelul psihologiei subiectului si/sau a obiectului educatiei;

e)  comunicarea informatiei care solicita diferite mijloace tehnologice, de la cele clasice (materiale scrise, metode de comunicare orala), la cele moderne (video, TV, retele de computere).

f) folosirea informatiei care verifica practic circuitul prezentat anterior, în mod curent (efecte imediate) si la diferite intervale de timp (gradul de integrare a informatiei, raportul dintre costuri si beneficiul informatiei, dintre informatia stocata si cea comunicata).

Calitatea informarii vizeaza toate elementele componente ale actiunii angajate: obtinerea informatiei cantitative (date, marimi, numere de ordine, relatii ierarhice); obtinerea informatiei calitative prin raportare la ideea de noutate si utilitate/relevanta pedagogica; declansarea fluxului informational (orientarea ansamblului de informatii în directia actiunilor complementare de evaluare si de comunicare); valorificarea circuitului informational prin raportare permanenta la finalitatile activitatii de management; perfectionarea procedurilor informationale prin operatii care permit tratarea calitativa a informatiei pentru sesizarea si rezolvarea problemelor semnificative în plan social.

Aceste elemente respecta cerintele modelului cultural al societatii postindustriale, care implica realizarea saltului de la informatia cantitativa (constatativa, stocata, limitativa) la informatia calitativa (prelucrata, procesata, perfectibila), valorificabila Ia scara sistemului si a procesului de învatamânt.

- vezi Actiunea educationala; Continutul procesului de învatamânt, Managementul educatiei/pedagogic.