Iarna de Vasile Alecsandri fisa de lucru

Iarna

de Vasile Alecsandri

Mausoleul lui V.Alecsandri Casa-muzeu, V. Alecsandri

Vasile Alecsandri s-a nascut la Bacau. O mare parte din viata si-a petrecut-o la Mircesti (jud.Iasi), unde astazi se afla casa-muzeu ce-i poarta numele. Tot in curtea conacului se afla si

Mausoleul lui Vasile Alecsandri format dintr-o capela mortuara unde poetul a fost inmormantat.

Alecsandri a fost poet, prozator(povestitor) si dramaturg (creator de piese de teatru).

Volume de poezie:

"Pasteluri"

"Poezii populare", "Balade" (Cantice batranesti)

"Balade adunate si indreptate de V. Alecsandri"

"Doine si lacramioare", "Ostasii nostri"

A participat activ la evenimentele istorice din sec. al XIX-lea: Revolutia de la 1848, Unirea principatelor (1859) si Independenta Romaniei (1877/1878).

Volumul "Pasteluri", cuprinde versuri dedicate frumusetilor naturii in care poetul isi dezvaluie sentimentele. Iarna ocupa un loc special si ii dedica cele mai multe poezii.

☺Uneste ce se potriveste!

cumplita sunete produse de clopotei, zurgalai

fantasme nemiloasa, cruda

dalbi alinta, mangaie

clinchete albi, imaculati

zale gramezi mari de zapada adusa de vant, nameti

troiene armura din fier

dezmiarda fantome, iluzii

☺Scrie cuvinte cu inteles asemanator:

zapada- voios-

palid- zare- .

tara- ..  sat-

Adauga adjective potrivite urmatoarelor substantive:

soare- .  troiene- ..

iarna- ..  ani- ..

zale- tara-

☺Completeaza urmatoarele expresii adaugand cuvintele folosite de poet:

Fulgii zbor, plutesc  in aer

Soarele . se prevede printre nori

printre anii

Plopii . se pierd in zare (cum?) .

Rezolva cerintele din cadrane!

Scrie substantive insotite de adjective (expresii frumoase) din prima strofa a poeziei!	Ilustreaza printr-un desen a doua strofa a poeziei!
Creaza repetitii folosind cuvantul alb(albe) ca in a treia strofa!	Atribuie insusiri omenesti soarelui ca in a patra strofa a poeziei!

Subliniaza expresii frumoase, comparatii si personificari in pastelurile lui V. Alecsandri despre iarna. 

Viscolul

Crivatul din miazanoapte vajaie prin vijelie,
Spulberand zapada-n ceruri de pe deal, de pe campie.
Valuri albe trec in zare, se asaza-n lung troian,
Ca nisipurile dese din pustiul african.

Viscolul framanta lumea! Lupii suri ies dupa prada,
Alergand, urland in urma-i prin potopul de zapada.
Turmele tremura; corbii zbor vartej, rapiti de vant,
Si rachitile se-ndoaie lovindu-se de pamant.

Zbierat, raget, tipet, vaiet, mii de glasuri spaimantate
Se ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate.
Si-n departe se aude un nechez rasunator
Noaptea cade, lupii urla Vai de cal si calator!

Fericit acel ce noaptea ratacit in viscolire
Sta, aude-n camp latrare si zareste cu uimire
O casuta dragalasa cu ferestrele lucind
Unde dulcea ospetie il intampina zambind!

Gerul

Gerul aspru si salbatic strange-n brate-i cu jelire
Neagra lunca de pe vale care zace-n amortire;
El ca pe-o mireasa moarta o-ncununa despre zori
C-un val alb de promoroaca si cu turturi lucitori.

Gerul vine de la munte, la fereastra se opreste
Si, privind la focul vesel care-n sobe straluceste,
El depune flori de iarna pe cristalul inghetat,
Crini si roze de zapada ce cu drag le-a sarutat.

Gerul face cu-o suflare pod de gheata intre maluri,
Pune stresinilor casei o ghirlanda de cristaluri,
Iar pe fete de copile infloreste trandafiri,
Sa ne-aduca viu aminte de-ale verii infloriri.

Gerul da aripi de vultur cailor in spumegare
Ce se-ntrec pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare.
O! tu, gerule naprasnic, vin', indeamna calul meu
Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!

 Sfarsitul iernei

S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii,
S-au dus zilele Babei si noptile vegherii,
Campia scoate aburi; pe umedul pamant
Se-ntind carari uscate de-al primaverii vant.

Lumina e mai calda si-n inima patrunde;
Prin rapi adanci zapada de soare se ascunde.
Paraiele umflate curg iute sopotind
Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.

O, Doamne! Iata-un flutur ce prin vazduh se pierde!
In campul vested iata un fir de iarba verde,
Pe care-ncet se urca un galbin gandacel,
Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.

Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,
Un gandacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga s-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!

Miezul iernii In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par inghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scartaie sub picioare.

Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina,
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.

O! tablou maret, fantastic! . Mii de stele argintii
In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sunt a lui altare, codrii - organe sonore
Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.

Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;
Nici un zbor in atmosfera, pe zapada - nici un pas;
Dar ce vad? . in raza lunii o fantasma se arata .
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata!

Daca ai terminat, coloreaza!