Testul docimologic - concept si tipologie

CURS DE PEDAGOGIE Conf. univ. dr. Adriana NICU

Modulul I

Introducere in pedagogie

Teoria si metodologia curriculum-ului

Teoria si metodologia instruirii

Teoria si metodologia evaluarii

Teoria si metodologia evaluarii

Docimologia - stiinta evaluarii

Evaluarea didactica: definitie, operatii, functii si forme ale evaluarii

Notarea si sisteme de notare

Metode de evaluare

Testul docimologic - concept si tipologie

Surse de eroare in evaluarea didactica

Educarea capacitatii de autoevaluare la elevi

Testul docimologic - concept si tipologie

Testul docimologic este o proba complexa, formata dintr-un ansamblu de

sarcini de lucru (itemi), care permit determinarea gradului de insusire a cunostintelor de catre elevi sau a nivelului de dezvoltare a unor capacitati pe baza de masuratori si aprecieri riguroase.

Etape in proiectarea si elaborarea testelor docimologice

Precizarea obiectivelor - descrierea comportamentului ce trebuie pus in

evidenta de catre elevi si indicarea continutului aferent acestuia.

Stabilirea continutului (teme, capitole, grup de lectii) din care se va

sustine testarea.

Stabilirea variantelor de itemi - obiectivi, semiobiectivi sau subiectivi in

functie de obiectivele didactice si de continuturile de invatat.

Elaborarea itemilor - operatie complexa, corelata cu performantele

prevazute de obiectivele operationale si cu o notare obiectiva pe baza unui

punctaj stabilit anterior.

Organizarea testului - gruparea itemilor de acelasi tip si esalonarea lor in

ordinea dificultatii, incepand cu cei mai usori si terminand cu cei mai dificili. Tot

acumse estimeaza timpul de lucru necesar pentru rezolvarea probei.

Cuantificarea testului - atribuirea punctajului pentru rezolvarea corecta a

itemilor. Punctajul insumat constituie scorul testului, care va fi apoi transformat

in note sau calificative. Fiecarui itemi se acorda un punctaj, in functie de

dificultatea acestuia.

Aplicarea si interpretarea testului - administrarea si analiza rezultatelor

obtinute.

Itemul

Itemul reprezinta elementul constitutiv al testului si poate fi definit intr-un sens restrans si intr-un sens larg:

in sens restrans, itemul reprezinta intrebarea, problema sau sarcina de efectuat;

in sens larg, itemul reprezinta intrebarea si raspunsul asteptat din partea elevilor. Adica, "item = intrebare + raspuns asteptat" (Stoica, 2003, p.50).

Un test docimologic este insotit de barem (o grila de corectare si notare), care prevede un anumit punctaj pentru rezolvarea corecta a fiecarui item.

Tipuri de itemi

1. Itemi obiectivi

Solicita elevul sa selecteze raspunsul corect din mai multe variante propuse.

Se mai numesc itemi inchisi, deoarece elevul nu este pus in situatia de a

elabora raspunsul, ci de a-l identifica din mai multe variante posibile.

Din aceasta categorie fac parte:

itemii cu alegere duala,

Itemii cu alegere multipla

itemii de tip pereche.

1.1.Itemi cu alegere duala

Presupun o sarcina de lucru a carei solutie se alege de catre elev dintr-o alternativa de tipul: adevarat/fals, corect/gresit, acord/dezacord, corect/ incorect.

Exemple -

Cititi afirmatiile urmatoare. Daca credeti ca o afirmatie este

adevarata, incercuiti litera A, daca credeti ca este falsa incercuiti litera F:

A - F Educatia este un proces continuu si permanent, deoarece se intinde pe tot parcursul vietii.

A - F   Curriculumul subliminal se refera la experientele de invatare

oferite de alte medii educationale (mass-media, institutii culturale, viata cotidiana etc.)

A - F   Obiectivul stabileste achizitii specifice, concrete, testabile, controlabile, dupa scurt timp.

1.2. Itemi cu alegere multipla

Presupun o sarcina de lucru a carei solutie se alege de catre elev dintr-o

lista de raspunsuri alternative.

Sunt formati dintr-un enunt (premisa) si o lista de variante de raspuns, dintre

care una sau mai multe pot fi corecte (raspunsuri cheie). Variantele incorecte se numesc distractori.

Exemple -

Citeste enunturile urmatoare si incercuieste litera din dreptul variantei/variantelor corecte:

1. In structura curriculara rombica, elementele-nucleu sunt reprezentate de:

a) obiective, continuturi, metodologie, evaluare

b) continuturi, timp de invatare, evaluare, strategii didactice

c) finalitati, continuturi, timp de invatare, strategii de evaluare

d) continuturi, strategii de predare-invatare-evaluare, obiective

2. Ariile curriculare raman aceleasi pe durata:

a) invatamantului primar

b) scolaritatii obligatorii si a liceului

c) unui ciclu curricular

d) primelor doua cicluri curriculare

1.3. Itemi de tip pereche

Solicita elevii sa stabileasca o corespondenta intre elemente (cuvinte, simboluri, propozitii etc.) distribuite pe doua coloane paralele. Coloana A reprezinta intrebarea (premisa), iar coloana B raspunsurile. Cele doua coloane sunt inegale ca numar de elemente. Exemplu - Stabiliti prin sageti corespondenta termenilor din cele doua coloane:

2. Itemi semiobiectivi

Solicita elevului elaborarea unui raspuns scurt sau raspunsul la intrebari structurate:

2.1. Itemi cu raspuns scurt si de completare - presupun formularea de catre elev a unui raspuns in totalitatea lui sau doar ca o parte componenta a unei afirmatii incomplete. Raspunsul elevului este limitat ca forma,

spatiu sau continut prin natura sarcinii de lucru.

Exemple de itemi cu raspuns scurt:

Definiti educatia.

Enumerati formele educatiei.

Exemple de itemi de completare:

Obiectul de studiu al pedagogiei este . Formele educatiei

sunt: ........ .

2. Itemi semiobiectivi

2.2. Intrebarile structurate - semnifica sarcini de lucru bazate pe mai multe sub-intrebari, legate intre ele printr-un element comun. Se pleaca de la un material stimul (texte, date, diagrame, harti etc.), pe baza caruia se delimiteaza un set de sub-intrebari, care ofera cadrul elaborarii raspunsului.

Exemplu de intrebare structurata:

Formularea obiectivelor operationale de catre profesor reprezinta o etapa

fundamentala in proiectarea unei lectii.

1. Definiti obiectivul operational.

2. Prezentati trei cerinte care trebuie respectate in elaborarea obiectivelor operationale.

3. Formulati un obiectiv operational dupa procedura lui R. Mager.

3. Itemi subiectivi

Permit evaluarea unor obiective complexe ale invatarii, care vizeaza

originalitatea si creativitatea elevilor, abilitatile de evocare, organizare si integrare a idelor, de interpretare si aplicare a informatiilor dobandite.

3.1. Rezolvarea de probleme surprinde capacitatea elevilor de aplicare a informatiilor si exersare a gandirii convergente sau divergente. Elaborarea si rezolvarea problemelor necesita mai mult timp si uneori implica si existenta unor resurse materiale.

Exemple de probleme:

Identificati cauzele scaderii randamentului activitatii intelectuale a unui elev.

Propuneti solutii practice pentru ameliorarea absenteismului in clasa noastra.

Interpretati impactul tipului temperamental al unui elev asupra rezultatelor ale

scolare.

3. Itemi subiectivi

3.2. Itemi de tip eseu - solicita construirea unui raspuns liber in acord cu anumite cerinte.

Dupa dimensiunile raspunsului asteptat, eseul poate fi:

Eseu cu raspuns restrans, in care se precizeaza limita de cuvinte, propozitii sau randuri.

Exemplu: Caracterizati in 15-20 de randuri organizarea procesului de

invatamant pe clase si lectii.

Eseul cu raspuns extins, pentru care opereaza doar limita timpului de rezolvare adecvat.

Exemplu: Elaborati un eseu cu titlul: "Personalitatea la confluenta dintre ereditate, mediu si educatie".

3. Itemi subiectivi

Dupa tipul raspunsului asteptat, se pot proiecta doua tipuri de itemi:

eseul structurat sau semistructurat, in care raspunsul asteptat este

orientat prin indicii si cerinte clare.

Exemplu: Elaborati un eseu in care sa prezentati destinul personajului

principal din romanul "Morometii" (vol. I), de Marin Preda, avand in vedere urmatoarele repere: statutul initial al personajului, relatiile acestuia cu familia si cu comunitatea, atitudinea personajului fata de pamant, reliefarea dramei personajului.

eseul liber, adecvat pentru obiective care vizeaza gandirea creativa, imaginatia, creativitatea, originalitatea etc.

Exemplu: Realizati un eseu care sa surprinda transformarea personajului

principal din romanul Ion, de Liviu Rebreanu, determinata de conflictul dintre

glasul pamantului si glasul iubirii.

Surse de eroare in evaluarea didactica

Evaluarea rezultatelor scolare este influentata de multe circumstante, care diminueaza gradul de obiectivitate al notarii.

Situatiile generatoare de erori in evaluare provin din mai multe surse:

activitatea profesorului

personalitatea elevilor;

natura disciplinei de invatamant;

specificul metodelor de evaluare utilizate;

circumstantele sociale in care se realizeaza evaluarea etc.

Din perspectiva profesorului docimologia identifica doua categorii de variabile care afecteaza obiectivitatea evaluarii:

intraindividuale (particularitatile individuale ale examinatorului);

interindividuale, cand intervin examinatori diferiti.

Factori perturbatori care provin din activitatea cadrului didactic

efectul "halo"

de contaminare

efectul bland

eroarea de generozitate

efectul Pygmalion

de ordine

de contrast

eroarea logica

ecuatia personala a examinatorului

Factori perturbatori in evaluare

Efectul "halo" se manifesta prin subaprecierea sau supraaprecierea rezultatelor unor elevi sub influenta impresiei generale pe care si-a facut-o profesorul despre ei. Aprecierea se realizeaza prin extinderea unor calitati secventiale la intregul comportament al elevului. Cei mai expusi acestui efect sunt elevii foarte buni si cei slabi. Exista tendinta ca profesorul sa treaca cu vederea unele greseli, lipsuri ale elevilor buni si sa ignore unele progrese ale elevilor slabi.

Efectul de contaminare se refera la situatia in care aprecierea rezultatelor elevilor este influentata de cunoasterea notelor acordate de alti profesori.

Efectul bland se manifesta in tendinta unor cadre didactice de a aprecia cu indulgenta elevii cunoscuti in comparatie cu cei mai putin cunoscuti, care sunt evaluati cu exigenta sporita.

Eroarea de generozitate se manifesta prin indulgenta in notarea unor elevi, determinata de interesul profesorului de a masca unele situatii nefavorabile (esec, lacune etc.), de dorinta de a mentine prestigiul clasei etc.

Factori perturbatori in evaluare

Efectul Pygmalion sau oedipian (de anticipatie) se manifesta in aprecierea rezultatelor elevilor sub influenta parerii relativ fixe pe care profesorul si-a format-o despre acestia. Ca in mitologia greaca, predictiile determina aparitia fenomenului. Predictiile profesorului (elevul "X" nu poate sa depaseasca nota 6) faciliteaza aparitia acestei situatii. Aceasta inseamna ca indiferent de eforturile depuse un elev nu poate depasi limita prejudecatilor si previziunilor eronate ale

profesorului. Prezicerea notarii conduce la o apreciere subiectiva din partea profesorului, consecinta fiind nedreptatirea elevilor si blocarea progresului invatarii.

Efectul de ordine se manifesta prin exigente sporite ale profesorului la inceputul procesului de evaluare (la inceputul anului, la inceputul examinarii, cand poate folosi nota in scop de intimidare) si prin comportamente mai indulgente spre finalul procesului de evaluare (la sfarsitul anului, al examinarii devine mai concesiv). In acest mod unii elevi sunt favorizati, iar altii sunt nedreptatiti.

Efectul de contrast se exprima prin accentuarea diferentelor de nivel dintre performantele elevilor, care survin imediat in timp si spatiu. Astfel, o lucrare scrisa sau un raspuns oral poate sa fie supraevaluat daca urmeaza dupa o prestatie (lucrare scrisa/ raspuns oral) mai slaba sau sa fie subevaluat daca urmeaza dupa o prestatie mai buna.

Factori perturbatori in evaluare

Eroarea logica consta in substituirea cu variabile adiacente a criteriilor de apreciere a rezultatelor scolare, cum ar fi: efortul depus de elev, gradul de constiinciozitate, modalitatea inedita de prezentare, forma grafica sau acuratetea lucrarii etc.

Ecuatia personala a examinatorului (eroare individuala constanta) consta in atitudini diferite de la un profesor la altul. Unii profesori sunt mai generosi si mai indulgenti in evaluare, in timp ce altii sunt mai exigenti, mai severi in acordarea notelor. Unii profesori folosesc nota in scop de incurajare, atii in scop de intimidare, de constrangere a elevului in a depune eforturi suplimentare in

invatare. Sunt profesori care apreciaza originalitatea raspunsurilor, in timp ca altii apreciaza conformitatea cu informatiile predate. La aceste atitudini ale profesorilor se adauga o serie de alte situatii generatoare de erori in evaluare (oboseala profesorului, capriciile, dispozitia de moment, diferentele de sex etc.).

Alte surse de eroare in evaluare

Personalitatea elevilor constituie si ea o importanta sursa pentru multe erori de notare si apreciere. Perturbatiile provin din:

nepotrivirea dintre instrumentele folosite in evaluare si diferitele insusiri ale personalitatii elevilor;

reactiile elevului ca manifestare a individualitatii sale, mascheaza uneori randamentul real;

starea psihica in care se afla, determinata de oboseala, tip temperamental, atitudinal, abilitatile de care dispune etc. isi pun amprenta asupra raspunsurilor exprimate;

specularea sistemului de notare al profesorului;

factori accidentali: stres, frustrare, anxietate etc.

Specificul obiectelor de invatamant:

disciplinele exacte, riguroase, faciliteaza obiectivitatea evaluarii;

disciplinele socio-umane comporta evaluari subiective.

Educarea capacitatii de autoevaluare

n Autoevaluarea - activitate complexa si dificila, realizabila in contextul trecerii de la abordarea elevului ca obiect al educatiei la cea de subiect al educatiei.

n Autoevaluarea este o modalitate de evaluare cu importante valente formative.

n Formarea capacitatii de autoevaluare este un proces de durata care se desfasoara in acelasi timp cu procesul de autocunoastere, dar si de cunoastere a celorlalti.

Exercitiu de reflectie

Ati simtit vreodata ca sunteti avantajat(a) atunci cand profesorii dvs. foloseau o anumita metoda de evaluare si, mai putin, atunci cand foloseau

alta metoda? Exmplificati. Cum va explicati acumaceste situatii? Ce remedii sugerati pentru ameliorarea factorilor perturbatori ai evaluarii didactice?

Tehnici de formare si educare a capacitatii de autoevaluare

Autocorectarea sau corectarea reciproca. Elevul este solicitat sa-si depisteze operativ unele erori in momentul realizarii sarcinii de invatare. Descoperirea propriilor lacune, chiar daca nu sunt sanctionate prin note, constituie un prim pas pe drumul constientizarii competentelor in mod

independent.

Autonotarea controlata. Elevul este solicitat sa-si acorde o nota, care

este negociata, apoi, cu profesorul sau impreuna cu colegii. Cadrul

didactic are datoria sa argumenteze si sa evidentieze corectitudinea sau

incorectitudinea aprecierilor avansate.

Notarea reciproca. Elevii sunt pusi in situatia de a-si nota colegii, prin

reciprocitate, fie la lucrarile scrise, fie la verificarile orale. Aceste exercitii

nu trebuie neaparat sa se concretizeze in notare efectiva.

Metoda de apreciere obiectiva a personalitatii este conceputa de

psihologul Gheorghe Zapan si consta in antrenarea intregului colectiv al

clase, in vederea formarii unor reprezentari cat mai complexe despre

posibilitatile fiecarui elev in parte si ale tuturor la un loc. Se poate realiza

prin coroborarea a cat mai multe informatii, aprecieri si confruntari intre

elevi, in scopul cunoasterii obiective a rezultatelor obtinute de acestia.

Bibliografie

Ausubel, D., Robinson, F.G., (1981). Invatarea in scoala. O introducere in

psihologia pedagogica, EDP, Bucuresti.

Chis, V., (2001). Activitatea profesorului intre curriculum si evaluare, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.

Dulama, M.E., (2002). Modele, strategii si tehnici didactice activizante, Editura Clusium, Cluj-Napoca.

Landsheere, G. De, (1975). Evaluarea continua a elevilor si examenele,

EDP, Bucuresti.

Manolescu, M., (2005). Evaluarea scolara, Editura Meteor Press,

Bucuresti.

Nicola, I., (1992). Pedagogie, EDP, Bucuresti.

Radu, I.T., (2007). Evaluarea in procesul didactic, EDP, Bucuresti.

Stan, C., (2001). Evaluare si autoevaluare in procesul didactic, in

Pedagogie, Ionescu, M., Chis, V., Editura Presa Universitara Clujeana,

Cluj-Napoca.

Stoica, A., (coord.), (1996). Ghid practic de evaluare a itemilor pentru

examene - document de lucru, Unitatea Tranzitorie de Evaluare,

Bucuresti