MODALITATI DE ELABORARE A PROBELOR DE EVALUARE SI A ITEMILOR

MODALITATI DE ELABORARE A PROBELOR DE EVALUARE SI A ITEMILOR

Testarea, ca metodologie, deriva din psihologie. Precautiile sesizate de psihologi, privitoare la exigente de dimensionare si de aplicare a testelor, trebuie asumate si in practica didactica. Se stie ca, in sens larg, testul reprezinta o proba bine definita, ce implica indeplinirea unor sarcini identice pentru toti subiectii de examinat, in conformitate cu o strategie precisa. De aici decurge marele avantaj al folosirii testelor: sistemul de raportare valorica este unic.

Evaluarea prin teste docimologice. Testul de cunostinte sau deprinderi este o proba complexa aplicata oral, scris sau practic, cu ajutorul caruia se masoara cu mai mare precizie performantele scolare in raport cu obiectivele si continutul. Testele au un grad mare de fidelitate, pot fi corectate si repetate oferind posibilitatea de a controla conditiile de aplicare. Daca se are in vedere momentul interventiei teste pot fi initiale, de progres si finale.

Testele initiale sunt folosite in scopul realizarii unei evaluari initiale, fiind administrate la inceputul unui program de instruire.

Testele de progres sau formative se administreaza pe tot parcursul procesului de predare-invatare, dupa fiecare capitol sau dupa un numar de lectii mai dificile, dar importante pentru intelegerea celor care urmeaza. Rezultatele obtinute dau profesorului informatii cu privire la eficienta metodologiei aplicate, permitand reluarea unor probleme neintelese, organizarea unor activitati didactice diferentiate.

Teste finale sau de sinteza sunt folosite dupa parcurgerea unui capitol, la incheierea unui semestru sau an scolar. Intrebarile din cadrul lor vor fi centrate pe obiectivele didactice majore ale programului de instruire, vizand mai multe elemente esentiale si capacitatea elevilor de a opera cu cunostintele asimilate: sa calculeze, sa demonstreze, sa rezolve, sa utilizeze, sa combine, sa creeze, sa argumenteze, sa analizeze.

Testul docimologic este o alternativa si o cale de eficientizare a examinarii traditionale. Testul este o proba standardizata care asigura o obiectivitate mai mare in procesul de evaluare. Testarea se refera la probarea masurii satisfacerii cerintelor scolii, exigent circumscrise de scopurile si obiectivele educatiei.

Elementele definitorii ale testului docimologic sunt :

. realizeaza masurarea in conditii foarte asemanatoare situatiilor experimentale;

. inregistrarea comportamentului declansat la subiect este precisa si obiectiva;

. comportamentul inregistrat este evaluat statistic prin raportare la cel al unui grup determinat de indivizi;

. scopul final al testului este clasificarea subiectului examinat, prin raportarea la grupul de referinta.

Testele docimologice se deosebesc de examene prin aceea ca ele presupun un travaliu de pregatire meticulos, iar secventele procedurale sunt foarte stricte. Ele permit insa standardizarea conditiilor de examinare, a modalitatilor de notare, aducand un spor de obiectivitate. In acelasi timp, ele prezinta o tripla identitate: identitatea de continut, identitatea de conditii de aplicare si identitatea criteriilor de apreciere.

Aceste instrumente au urmatoarele caracteristici:

.contin probe sau itemi care permit determinarea gradului de insusire a cunostintelor de catre elevi sau a nivelului de dezvoltare a unor capacitati;

. sunt instrumente evaluative care se aplica numai in cadrul obisnuit de desfasurare a activitatilor didactice, si nu in conditii de laborator;

. fac posibile masurarea si aprecierea nivelului de pregatire a unui elev, a unei clase, aratand valoarea informatiei acumulate.

Dupa cum arata Vasile Pavelcu, un bun test pedagogic nu urmareste numai verificarea informatiei acumulate de elevi, ci si capacitatea acestora de a folosi cunostintele asimilate deja in situatii variate.

Testele au avantajul ca permit verificarea intregii clase intr-un timp foarte scurt, incearca sa cuprinda ceea ce este esential in intreaga materie de asimilat, determina la elevi formarea unor deprinderi de invatare sistematica. Ca dezavantaj amintim faptul ca testele favorizeaza o invatare care apeleaza la detalii, la secvente informationale izolate si nu stimuleaza formarea unor capacitati de prelucrare a acestora, de sinteza sau de creatie.

Elaborarea unui test docimologic constituie o activitate dificila si presupune parcurgerea mai multor etape:

Precizarea obiectivelor, realizarea unei concordante intre acestea si continutul invatamantului;

. Documentarea stiintifica, identificarea si folosirea surselor care conduc la o mai buna cunoastere a problematicii vizate;

Avansarea unor ipoteze, prin conceperea sau selectionarea problemelor reprezentative pentru intreaga materie asupra careia se face verificarea.

Profesorii trebuie sa cunoasca, foarte bine continutul de verificat si posibilitatile elevilor. Selectia operata este data de specificul fiecarei materii de invatamant. Aceasta operatie poate fi mai usoara sau mai dificila, de la un continut problematic la altul. Profesorul va reflecta asupra unei serii de probleme precum:

a) ce tip de test propunem

- test de invatare sau de discriminare (testul de invatare pune accentul pe aflarea performantei elevului, stabilind starea de reusita sau de esec, iar testul de discriminare are ca functie clasificarea subiectilor, prin raportarea unele la altele a rezultatelor obtinute de acestia);

- test de viteza (rapiditate) sau de randament (numar de raspunsuri corecte)

- test de redare mimetica a informatiei sau test de prelucrare creatoare

b) ce tipuri de itemi se folosesc, raspuns prin alegere multipla, raspunsuri imperecheate, varianta adevarat-fals etc. Atunci cand dorim sa realizam o clasificare riguroasa a elevilor, este de dorit sa se foloseasca un singur tip de item sau cel mult doi, pentru usurarea interpretarii rezultatelor; daca dorim sa facem o evaluare cu caracter puternic formativ, vom apela la o paleta mai extinsa de itemi;

. Experimentarea testului, adica aplicarea lui la o populatie determinata, cu scopul de a-1 perfectiona;

. Analiza statistica si ameliorarea testului. Itemii alesi in vederea includerii lor in testare trebuie sa acopere o parte considerabila din materia de examinat si sa nu realizeze doar o examinare prin "sondaj' ;

Aplicarea efectiva a testului la o populatie scolara.

In functie de felul raspunsurilor la intrebarile puse, testele pot fi cu raspunsuri deschise si cu raspunsuri inchise.

Primul tip stimuleaza creativitatea, judecata si spiritul critic. Raspunsurile sunt formulate in intregime de catre elevi. Acest tip ingaduie fie itemi sub forma de redactare, in sensul ca elevii au ocazia sa desfasoare o tema, fie itemi cu raspunsuri scurte, prin recurgerea la propozitii sau fraze nu prea lungi. Raspunsurile cerute pot avea aspectul unor exprimari descriptive, interpretari, evaluari etc.

Testele cu raspunsuri inchise cunosc trei variante:

1. itemi tip alegere multiple', prin care se ofera mai multe solutii din care numai una este corecta;

2. itemi tip adevarat-fals;

itemi pereche', in care elevii sunt pusi sa gaseasca notiuni sau idei corelate cu cele prezentate in intrebari, sa potriveasca sau sa asocieze notiuni sau idei etc.

Indicele de eficacitate al unui test se stabileste pornind de la masura in care itemii fac discriminarea intre elevii buni si cei slabi, permitand stabilirea unei scari si ordonari valorice a elevilor. Trebuie acordata o mare atentie procesului de elaborare a itemilor. De pilda, in situatia itemilor ,,alegere multipla', se vor oferi mai multe solutii, cel putin patru variante de raspuns, care sa fie toate la fel de plauzibile, dar numai una corecta. Apoi, trebuie avut in vedere gradul de dificultate al itemilor. Apelul la itemi foarte dificili sau foarte usori nu este recomandat, din cauza ca sunt excluasi - din start - elevi cu o pregatire intermediara.

Punctajele acordate pentru fiecare item vor fi dimensionate in functie de dificultatea presupusa in raspuns, implicarea creativa a elevului, valoarea operationala a solutiilor date etc. Punctajele vor fi "cantarite' cu grija de catre evaluator si ele vor da seama de competenta si tactul pedagogic al educatorului.

Lucrarile de control se impart in:

- dupa scop:- lucrari complexe, de dificultate crescanda si globale

- lucrari locale

- dupa locul lor in procesul instructiv -educativ:

- lucrari tematice din materialul studiat anterior

- dupa timpul necesar executarii:

- lucrari de scurta durata in cadrul lectiei

- lucrari cu durata unei lectii

- dupa volumul si componenta continutului:

- lucrari ca tema la mai multe teme

- dupa modul de formulare a raspunsului

- cu sau fara descrierea mersului rationamentului

- cu raspunsuri si rezolvari concise

Referitor la aceste modalitati ale masurarii, sunt esentiale 2 aspecte:

- cum sa fie formulate intrebarile

- cum sa fie formulate subiectele

Intrebarile:

- sa nu fie puse la intamplare

- sa fie selective din punct de vedere al gradului de dificultate

- sa fie suficient de bine elaborate

Subiectele:

- sa fie analitice, de detaliu

- sa fie de sinteza din materia invatata

Teste docimologice comporta o discutie instrumental-tehnica: elaborarea, planificarea, verificarea si aprecierea textului dat elevilor.

Orice test docimologic de evaluare este corect construit daca este:

- relevant si valid

- obiectiv

- discriminant

- se incadreaza in timp

- corectarea sa poata fi facuta rapid si automatizat, prin aceeasi procedura  de masurare ptr toti elevii testati

In activitatea didactica curenta, un numar important de profesori sunt cei care concep diverse teste scolare corespunzatoare celor 3 forme de evaluare: initiala formativa si sumativa. Principiul fundamental de la care trebuie pornit este de a-l pune pe elev in situatia sa refaca inca o data sarcinile prevazute de obiectivele operationale, cel putin la un nivel acceptabil.

Concret, etapele care trebuie parcurse pentru elaborarea unui test didactic sunt urmatoarele:

A) Precizarea cu claritate a obiectivelor (informative si formative) Aceasta etapa prevede descrierea comportamentelor pe care elevul trebuie sa si le insuseasca, respectiv a continuturilor prevazute de acestea.

B) Documentarea prealabila si stabilirea materiei din care se va sustine testarea.

C) Stabilirea variantelor de itemi si elaborarea acestora. In acest caz se impune stabilirea unei relatii precise intre obiectivele operationale - sarcinile de invatare

- itemii din testul didactic. Acesti itemi se impart in: subiectivi - raspunsul este construit de elevi, avand avantajul ca le ofera posibilitatea sa-si exprime liber opinia, dar fiind mai greu de cuantificat, obiectivi (cu alegere binara sau multipla, ,,perechi', de ordonare), respectiv semi-obiectivi;

- sunt mai usor cuantificabili, dar limiteaza posibilitatile de exprimare. In elaborarea itemilor unui test trebuie avut grija ca acestia sa masoare exact performantele prevazute de obiectivul operational vizat si sa fie identici pentru toti elevii;

D) Organizarea testului. Esalonarea itemilor, prezentarea instructiunilor de lucru etc.

E) Cuantificarea testului. Atribuirea unui punctaj pentru fiecare item in functie de gradul de dificultate al raspunsului, implicarea potentialului creativ al elevilor, valoarea practica a solutiilor oferite etc., precum si convertirea acestui punctaj in note si calificative.

F) Experimentarea testului. Aplicarea sa pe o populatie determinata urmata de analiza statistica si ameliorarea eventualelor deficiente. In acest scop, pot fi calculate indicele de dificultate (putandu-se astfel evita probele prea grele sau prea usoare), respectiv cel de discriminare (care face diferentierea intre elevii buni si slabi). Nu vor fi retinuti decat itemii care satisfac toate standardele mentionate.

G) Aplicarea pe scara larga a testului didactic.

Complexitatea procesului de verificare si evaluare obliga profesorii la utilizarea unui repertoriu cat mai divers de metode si tehnici. Aceasta necesitate este intarita si de complementaritatea avantajelor unora si limitele altora, dascalului fiindu-i contraindicat sa abuzeze doar de o singura metoda, fara a le lua in calcul si pe celelalte.

Tehnici de notare folosite in practica evaluarii rezultatelor scolare sunt:

. Notarea prin cifre de la 10 la 1 sau prin calificative: foarte bine, bine, suficient, insuficient.

. Bareme de notare unde nota generala este rezultatul punctajului obtinut la fiecare secventa didactica de invatare.

. Notarea analitica, tot cu punctaj pentru indeplinirea unor criterii specifice, spre exemplu, pentru o compunere literara se au in vedere continutul, stilul si originalitatea.

. Teste grila, unde evaluarea se face cu mijloace electronice, cu alegerea campului corect din mai multe raspunsuri date.

. Corectarea in echipa a lucrarilor scrise la examenul de admitere.

. Scale de evaluare folosite in examenele orale si concursuri sau olimpiade scolare, unde rezultatele sunt distribuite pe mai multe trepte: insuficient, bine, foarte bine.