Mass-media, o atractie irezistibila

Mass-media, o atractie irezistibila

Numeroase cercetari intreprinse in ultimele decenii au aratat ca mass-media cuprind in raza lor de influenta o masiva populatie tanara, care prefera aceste surse de informare si de divertisment in defavoarea celor clasice. Indivizii de varste scolare detin o pondere foarte mare in randul publicului receptor. Majoritatea explicatiilor aduse acestui fapt au luat in considerare, pe de o parte, caracteristicile psihologice ale acestor varste, iar pe de alta parte, specificul mesajelor mediatice. S-a spus, in numeroase randuri, ca mass-media captiveaza indeosebi copiii si adolescentii, pentru ca raspund unor nevoi firesti ale acestora: nevoia de a comunica intens cu ceilalti, curiozitatea specifica varstei, dorinta de a trai experiente inedite, interesul fata de o gama larga de mesaje, necesitatile de fantezie(evadare din real) si evaziune, imaginatia foarte bogata, participarea afectiva intensa. Toate acestea sunt motive care le potenteaza apetitul pentru consumul de mesaje mediatice. Atractia s-ar datora si manifestarii functiei expresiv-emotionale a limbajului specific mass-media si non-conformismului stimulator promovat de acestea. Oferta comunicationala nu-si pune amprenta doar asupra cadrelor gnoseologice rationale ale individului; ea are puternice rezonante la nivelul afectivitatii, emotiilor, pasiunilor, imaginatiei si instinctelor sale. Spectacularul facil, care provoaca placere si relaxare, este, de asemenea, extrem de agreat. Cu un continut adecvat intereselor specifice, mass-media acopera o cazuistica pe care scoala o evita: moda, viata vedetelor, mondenitatea etc.

Vizionarea programelor de televiziune, audienta radio sau cititul presei sunt activitati de loisir, care au menirea de a asigura placerea divertismentului. In astfel de momente, individul poate sa evadeze din real, sa se indeparteze de problemele personale cotidiene si sa se relaxaze. Oferta de divertisment inregistreaza gradul cel mai mare de receptare pe piata comunicationala. In intampinarea dorintei publicului de a obtine placerea in urma participarii la comunicarea mediatica, public ce manifesta tendinta de a se angaja mai degraba afectiv decat intelectual in receptarea mesajelor, chiar si oferta de informatie este prezentata adeseori intr-o maniera atragatoare, captivanta, sub forma de spectacol, incarcata cu elemente emotionale si de dramatism, care, in numeroase cazuri, afecteaza prezentarea obiectiva a realitatii.

Familia, grupurile de prieteni, mediul social imediat au orientat si dezvoltat practicile traditionale de loisir. In societatea contemporana, sistemul mass-media, si in primul rand televiziunea(calculatorul si reteaua Internet tind sa-i submineze suprematia), raspunde cel mai bine nevoilor oamenilor de deconectare si divertisment. Odata ce au devenit cele mai ieftine, comode, accesibile si diverse surse de divertisment, mijloacele comunicarii de masa ocupa un loc prioritar in organizarea si petrecerea timpului liber. Dar, cel putin in principiu, divertismentul si invatarea nu pot fi disociate de o maniera categorica. Divertismentul poate fi un mod eficient de invatare, aducandu-si contributia la formarea si dezvoltarea personalitatii umane.

Melvin L.DeFleur si Sandra Ball-Rokeach(1999), ca dealtfel si alti autori, vorbesc chiar despre o stare de dependenta a individului fie fata de mass-media ca intreg, fie fata de unul din elementele sale, fie fata de un anumit gen de produse oferite spre consum. Satisfactiile ce se pot obtine pe aceasta cale creeaza dependenta, cu atat mai mult cu cat sistemul mass-media detine controlul asupra informarii rapide si divertismentului facil. Cu cat cantitatea receptarii este mai mare, cu atat efectul de dependenta este mai puternic. Sociologul american George Gerbner a constatat, in urma unor ample cercetari empirice, ca influenta televiziunii aste puternica in cazul acelor indivizi care petrec peste patru ore pe zi in fata televizorului si pe care i-a numit "heavy viewers", spre deosebire de cei care raman mai putin timp in fata micului ecran, numiti "light viewers"(apud Mihai Coman, 1999). Privitorii "grei" ajung, datorita expunerii cvasi-permanente la mesajele televiziunii, sa depinda de acestea, atat in ceea ce priveste cunoasterea mediului de viata, cat si in insusirea unui anumit mod de a se raporta la lumea inconjuratoare. George Gerbner a numit "cultivare" efectul rezultat in urma expunerii intense la mesajele televiziunii, efect ce consta in asimilarea unor valori si in formarea unei viziuni asupra lumii comune pentru toti cei care cad sub incidenta sa.

Copiii si adolescentii au o sensibilitate crescuta pentru expresia prin imagine. Vizionarea programelor TV a ajuns sa ocupe o pondere foarte mare in bugetul lor de timp liber, limbajul televiziunii fiind unul accesibil, familiar, agreabil, aducand la domiciliul fiecaruia o abundenta de imagini, care informeaza, instruiesc, cultiva si delecteaza. Studiile de sociologie, realizate in diferite tari, au relevat faptul ca elevii petrec mai mult timp in fata micului ecran, decat media populatiei. Copiii din societatea americana, sustin Melvin L. DeFleur si Sandra Ball-Rokeach(1999), petrec, in medie, mai mult timp in fata televizorului decat in scoli. Intr-un raport catre UNESCO al Comisiei Internationale pentru Educatie in secolul XXI, Jaques Delors(2000, p.88) aprecia ca televiziunea ocupa un loc tot mai important in viata copiilor, daca luam in considerare timpul pe care acestia i-l aloca: 1200 de ore pe an in Europa de Vest si aproximativ de doua ori mai mult in Statele Unite, fata de numai aproximativ 1000 de ore pe an petrecute de aceiasi copii in scoli. Situatia nu este caracteristica doar societatii occidentale, intalnindu-se peste tot acolo unde televizorul este un bun de consum accesibil majoritatii populatiei.

Aceasta forma de comunicare s-a implantat atat de adanc in viata noastra cotidiana, deoarece simbolistica pe care o vehiculeaza  e de o uimitoare putere de atractie, de impresionare si de convingere. Imbogatirea si diversificarea mijloacelor de comunicare de masa au impus noi modalitati de difuzare si asimilare pe scara larga a informatiilor si valorilor culturale. Datorita in special dezvoltarii televiziunii, comunicarea prin mesaje audio-vizuale a luat tot mai mult locul comunicarii scrise. Consumul de imagini TV a crescut spectaculos in ultimul timp, indeosebi din doua motive:

a).Limbajul audio-vizual este capabil sa medieze receptarea si intelegerea unor obiecte, fenomene, evenimente inaccesibile sau greu accesibile unei perceptii directe;

b).Datele, impresiile, reprezentarile obtinute pe aceasta cale se imprima mai bine in memorie, sunt pastrate un timp mai indelungat si poseda o forta sugestiva de neegalat;

Mesajele audio-vizuale prezinta o mare forta sugestiva, intrucat poseda o incarcatura emotionala puternica, fapt care le permite sa se adreseze nu numai ratiunii, ci si sensibilitatii receptorilor. Imaginile, ca sistem generalizat de semnificatii, nu numai ca exprima vaste informatii, dar declanseaza si o atitudine emotionala favorabila fata de acestea, ceea ce imbogateste considerabil receptarea(Teodor Mucica, 1982). Imaginile starnesc o gama larga de impresii si trairi afective, de sentimente si sensibilitati, mai bine decat lectura, ceea ce potenteaza apetitul indivizilor pentru consumul de mesaje audio-vizuale.

Se vorbeste tot mai mult in ultimul timp despre o invazie a imaginii in viata noastra cotidiana. Ea nu mai este un articol de lux, ci unul de consum curent. Inca de acum cateva decenii, Robert Lefranc(1966) punea in discutie vraja pe care imaginea o exercita asupra oamenilor. Lumea reala ni se dezvaluie printr-un buchet de imagini, mereu actuale si interesante. Mai mult decat atat, intreaga lume devine fluida prin aceste imagini. Acestui fapt i s-ar datora vraja. Comunicarea prin imagini a invadat spatiul public, dar si pe cel privat, cu o amploarea fara precedent. Imaginea, arata inca Edgar Faure(1974) in raportul sau catre UNESCO, este prezenta la diferitele niveluri ale experientei culturale, fie ca vector de informare, fie ca instrument de investigatie stiinsifica, fie ca element de divertisment.

Experienta alaturi de televiziune este o parte din experienta noastra in lume. O lume trecuta insa prin filtrul prelucrarii si convertita la imagine. Aceasta este "lumea fantasmagorica a mass-media", cum o numeste filosoful Gianni Vattimo(1995), care vine sa confirme acea idee a lui Friedrich Nietzsche din Amurgul idolilor: nu exista fapte, ci doar interpretari; pana la urma, lumea adevarata a devenit poveste. Experienta directa a evenimentelor este adeseori inlocuita sau relationata cu experienta mediata de mijloacele de comunicare de masa.

Este din ce in ce mai evident ca traim intr-o lume creata de mass-media, decat in realitatea insasi. In analizele sale asupra societatii post-moderne, Jean Baudrillard vorbeste despre "lumea hiperrealitatii". Televiziunea nu numai ca ne prezinta lumea, ci, intr-o masura din ce in ce mai mare, defineste ce anume este lumea in care traim. Realitatea pe care televiziunea ne permite sa o vedem este, de fapt, insiruirea de imagini ce ni se ofera. Jean Baudrillard sustine ca intr-o epoca dominata de sistemul mass-media se creeaza o noua realitate: hiperrealitatea, compusa din conduita oamenilor si imagini ale mediilor de informare. Lumea hiperrealitatii este construita din simulacre-imagini care isi au originea in alte imagini si, din acest motiv, nu se bazeaza pe o realitate externa(apud.Anthony Giddens, 2000).

Dupa parerea multor autori "civilizatia cuvantului" a fost inlocuita de o "civilizatie a imaginii". Omenirea ar trece acum printr-o schimbare profunda, de la o civilizatie bazata pe cuvantul scris si pe carte, la una bazata pe mesajele audio-vizuale. Noile tehnologii informationale vin sa grabeasca aceasta trecere.

Nu doar televiziunea se bucura de o mare receptivitate din partea populatiei tinere. Radioul se afla si el in topul preferintelor(figura 3). In urma unui sondaj pe tema "audienta radio" efectuat in 1996-1997 de catre Metromedia Transilvania, s-au inregistrat, pentru categoria elevi/studenti(variabila ocupatie), urmatoarele rezultate privind cantitatea ascultarii(in medie ore/zi in intreaga saptamana): deloc-4,6%, mai putin de o ora-8,3%, intre 1 si 2 ore-13,4%, intre 2si 4 ore-29,2%, peste 4 ore-44,4%(cf.Vasile Dancu, 1998). Audienta la nivelul acestei categorii de populatie(73,6%) depaseste cu mult media calculata pentru intreaga populatie(68,7%, peste 2 ore/zi).

Mass-media au devenit parte a sistemului familial si social global, patrunzand cu usurinta in ambianta de viata a familiei, in incinta scolii si in intregul ambient extrafamilial si extrascolar. Copilul este in permanenta supus actiunii directe a mesajelor mediatice. De aici provin multe din achizitiile sale intelectuale. Despre irumperea comunicarii mediatice, indeosebi audio-vizuale, in societatea contemporana si puterea de atractie pe care o exercita asupra copiilor, sociologul Anthony Giddens scie: "Daca vor continua actualele tendinte in ceea ce priveste televiziunea, la varsta de 18 ani copilul nascut azi va fi petrecut in medie mai mult timp urmarind programele de televizor decat pentru orice alta activitate, cu exceptia somnului"(2000, p.400). Comunicarea mediatica este parte integranta a mediului de viata. Mass-media sunt o prezenta constanta in viata noastra cotidiana, afectandu-ne comportamentul cognitiv, afectiv-atitudinal sau socio-moral. Desigur, alte institutii pot avea un impact mult mai puternic, dar nu la fel de constant si de extins in timp. Scoala, de exemplu, este principala institutie menita sa dezvolte personalitatea individului, sa contribuie la socializarea lui. Dar daca scolarizarea reprezinta doar o etapa in timp, contactul cu mass-media se va extinde pe tot parcursul vietii sale. In jurul acestor inventii tehnice, integrate in tiparul relatiilor sociale familiale, oamenii isi organizeaza mare parte din existenta lor de zi cu zi. Cu toate ca scopul utilizarii lor nu este in mod necesar unul educational, puterea de atractie si influentele pe care le exercita nu pot fi neglijate.

Relatia dintre mass-media si procesul dezvoltarii personalitatii copiilor a starnit numeroase controverse, deoarece influentele exercitate asupra lor prezinta o insemnatate aparte. Daca adultii dispun de un fond spiritual relativ cristalizat si, in consecinta, pot evita mai usor potentialele efecte negative, copiii se afla in plin proces de maturizare intelectuala, afectiva, morala sau civica, posibilitatea ca efectele sa nu fie cele dorite fiind mult mai mare. Adultii, precizeaza Ioan Cerghit(1972), sunt capabili sa selecteze critic si sa asimileze continutul mesajelor mass-media conducandu-se dupa un sistem propriu de valori deja constituit, in timp ce copiii sunt usor de influentat in sens negativ, deoarece capacitatile lor de selectie, analiza, interpretare critica si evaluare sunt limitate. Prin urmare, este necesar sa reflectam asupra valorii pe care o au asemenea influente, asupra naturii ambivalente a mass-media. O reflectie care sa se desfasoare pornind de la cateva intrebari fundamentale: Cu ce se vor alege copiii din consumul masiv de mesaje mediatice? Acest consum reprezinta un castig sau o pierdere? Influentele sunt, prin efectele lor, cele dorite sau se dovedesc  a fi daunatoare? Obtinerea unor raspunsuri lamuritoare va permite o intelegere si o valorificare superioara a potentialului educativ de care dispun mijloacele moderne de comunicare de masa, precum si identificarea modalitatilor de preventie a unor posibile influente nefaste asupra celui ce le foloseste.