OPERATIONALIZAREA OBIECTIVELOR DIDACTICE ALE PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE

OPERATIONALIZAREA OBIECTIVELOR DIDACTICE ALE PSIHOPEDAGOGIEI   SPECIALE

Obiectivele sunt finalitati educationale care au un nivel redus de generalitate si se realizeaza in intervale scurte de timp, referindu-se la lectii sau secvente de lectii.

Asigurarea functionalitatilor specifice obiectivelor educationale necesita operationalizarea acestora.

A operationaliza un obiectiv inseamna a-l transpune in termeni de comportament concret, direct observabil si masurabil. Operationalizarea unui obiectiv educational presupune realizarea unei suite de precizari: precizarea performantei, precizarea autorului performantei, precizarea conditiilor concrete in care va avea loc realizarea performantei respective si stabilirea unui nivel minimal acceptat de reusita.

Operationalizarea presupune, mai intai, transpunerea unui obiectiv in termeni de actiuni, acte, operatii, manifestari directe observabile, ceea ce presupune o delimitare si secventierea analitica a obiectivelor, concretizarea lor. Dar, in acelasi timp, operationalizarea presupune si un aspect "tehnic" care rezida in enuntarea obiectivelor sub forma comportamentelor observabile si "masurabile", cu ajutorul "vb. de actiune". Esential ptr operationalizare este faptul ca se precizeaza ceea ce va face elevul, performanta, de care va fi capabil dupa anumite secvente ale procesului de predare-invatare.

Orice obiectiv operational precizeaza mai intai o modificare calitativa a capacitatii elevilor.

Ptr orice obiectiv operational se precizeaza situatiile de invatare, respectiv, conditiile care determina modificarile educative preconizate. Operationalizarea va urma doua directii:

precizarea si descrierea conditiilor in care performanta va fi formata

precizarea conditiilor in care performantele vor fi evaluate

Nivelul realizarii este o alta componenta indispensabila ptr definirea unui obiectiv operational. Modificarile enuntate printr-un obiectiv operational nu sunt abstracte, ci sunt precise, concrete.

Operationalizarea impune ca orice obiectiv sa se refere la activitatea de invatare a elevului, nu la activitatea profesorului. Obiectivele operationale trebuie sa se centreze pe procese, actiuni, acte, operatii observabile usor constatabile si sa desemneze cu precizie rezultatele scontate, imediate, in cadrul diferitelor secvente si situatiei de predare-invatare. Vb. de actiune trebuie alese adecvat, si anume cele ce se refera la actiuni, operatii observabile si nu la procese psihice "interne" ce nu pot fi "observate" si evaluate precis.

Fiecare obiectiv concret sa fie formulat in cat mai putine cuvinte si in termeni comportamentali expliciti, care sa vizeze o operatie, o actiune singulara.

Operationalizarea a numeroaselor obiective presupe si specificarea conditiilor didactice, in contextul carora elevii vor exersa si vor dovedi ca au ajuns la schimbarea calitativa si cantitativa preconizata. Conditiile vizeaza atat procesul invatarii ptr atingerea obiectivelor operationale cat si contextele didactice concrete ale evaluarii performantelor preconizate.

Criteriul de evaluare este o alta conditie a operationalizarii obiectivelor. Criteriile de evaluare vizeaza nivelul reusitei sub unghi calitativ si cantitativ, indicand cat de eficient trebuie sa fie comportamentul elevilor, la ce nivel trebuie sa se situeze cunostintele, deprinderile intelectuale sau motorii etc.

Asa dupa cum idealului educational ii corespund mai multe scopuri educationale, unui scop ii corespunde un sir de obiective educationale. Idealul si scopurile educationale fiind mai generale si mai indepartate ca timp de realizare, este necesara detalierea acestora printr-un sir de obiective, fiecare anticipand o performanta ce va putea fi observata si evaluata la sfarsitul actiunii educationale.

In general, eficienta actiunii educationale poate fi apreciata parcurgand traseul de la obiective la idealul educational: atingerea obiectivelor ne ajuta sa ne pronuntam asupra realizarii scopului, iar scopul ne ofera o imagine despre incadrarea actiunii educationale in ideal. Idealul educatiei determina scopurile si obiectivele educative, iar acestea, la randul lor, concretizeaza pe diverse planuri cerintele generale ale idealului. Daca obiectivele si scopurile educationale nu sunt atinse atunci idealul educational devine imposibil de realizat.

Odata precizate, scopul si obiectivele educationale aferente constituie un important criteriu de evaluare al eficientei activitatilor educationale realizate efectiv.

Operationalizarea obiectivelor operationale prezinta o serie de avantaje ptr profesor :

faciliteaza comunicarea pedagogica prin eliminarea interpretarilor subiective

constituie garantia repetarii finalitatilor educatiei

permite o mai buna diagnoza a dificultatilor de invatare

furnizeaza elaborarea instrumentelor de evaluare

sporesc responsabilitatile cadrului didactic prin introducerea unor criterii mai ferme in evaluare

Operationalizarea obiectivelor, avand in vedere abordarea sistemica a acestora presupune luarea in considerare a unor precizari astfel :

subiectul ptr care se prevede un anumit comportament

comportamentul observabil asteptat

performanta care se asteapta a se obtine

conditiile interne si externe ale invatarii

criteriile de reusita minimal acceptabile

Analizand particularitatile specifice procesului de invatare a copiilor cu diferite tipuri de deficienta, se ajunge la concluzia ca una dintre calitatile esentiale ale curriculumului scolar vizeaza un grad cat mai mare de flexibilitate, astfel incat sa permita fiecarui copil sa avanseze in ritmul sau si sa fie tratat in functie de capacitatile sale de invatare. Pentru aceasta este nevoie ca formularea obiectivelor, stabilirea continuturilor instruirii, modalitatile de transmitere a informatiilor in clasa si evaluarea elevilor sa se faca diferentiat.

Modalitatile de adaptare a continuturilor educatiei speciale in contextul modernizarii si reformarii serviciilor educationale destinate copiilor cu cerinte educative speciale presupun o analiza atenta a urmatoarelor aspecte :

- tipul si gravitatea deficientei/tulburarilor diagnosticate - rolul si importanta diagnosticului diferential in sustinerea unui program recuperator si educational eficient;

- varsta copilului - decalajul dintre varsta cronologica si varsta mintala;

- experienta de viata a copilului in familia din care provine - gradul de implicare a familiei in dezvoltarea si evolutia normala a copilului, sustinerea afectiva si materiala, educatia oferita si atitudinea membrilor familiei fata de problemele speciale ale copilului;

- ruta scolara a copilului - daca a urmat sau nu programul invatamantului prescolar, daca a urmat sau nu programul unei scoli, rezultatele scolare obtinute, problemele privind modul si potentialul de invatare al copilului etc.;

- atitudinea si modalitatile de implicare a familiei si resurselor comunitare in activitatile educative ale copiilor cu cerinte educative speciale - interesul in educarea si integrarea copiilor cu deficienti in viata sociala normala;

- pregatirea psihopedagogica a educatorilor - cunoasterea metodelor de lucru cu aceasta categorie de copii, a limitelor si posibilitatilor lor de invatare, a modalitatilor si formelor de evaluare;

- strategia si modalitatile de organizare a activitatilor de predare-invatare la clasa

-stilul si maniera de lucru a fiecarui educator in parte, capacitatea fiecarui cadru didactic de a accesibiliza continutul invatarii la nivelul de intelegere al fiecarui elev din clasa, disponibilitatea fiecarui educator de a desfasura activitatii diferentiate si individualizate;

- politica educationala adoptata la nivelul institutiei scolare privind organizarea si structurarea activitatilor educative extrascolare din perspectiva cerintelor educationale speciale ale copiilor cu dizabilitati.

Pornind de la rezultatele acestei analize, se pot stabili obiectivele si activitatile concrete prin care unitatile de continut de la fiecare disciplina pot fi modificate, adaptate sau accesibilizate in functie de nivelul cerintelor si de posibilitatile de invatare ale elevilor din clasa/scoala respective. In acest mod, scoala poate face o oferta educationala flexibila, dinamica si coerenta, apta sa raspunda cerintelor de moment ale populatiei scolare dintr-o anumita comunitate, indeplinindu-si misiunea de a oferi fiecarui copil sansa de a se pregati si forma prin educatie, alaturi de semenii sai, fara discriminare si fara bariere care ar putea limita accesul la drepturile si obligatiile inscrise in normele vietii comunitare.

In cadrul scolilor speciale se recomanda elaborarea in comun a obiectivelor invatarii - aceasta presupune discutarea si explicarea obiectivelor actiunii de invatare in cadrul relatiei dintre educator si elevi, deoarece fiecare participant la actul invatarii are ideile, experientele si interesele personale de care trebuie sa se tina seama in proiectarea activitatilor didactice.

Vascozitatea genetica si caracterul limitat al zonei proximei dezvoltari reprezinta caracteristici esentiale ale dinamicii dezvoltarii la copiii cu CES.

Aceste caracteristici fac necesar ca, in activitatile de invatare cu copiii CES, in centrul atentiei profesorului sa se situeze urmatoarele aspecte :

proiectarea cu grija a pasilor de efectuat, atat sub aspectul transmiterii de cunostinte, cat si sub aspectul formarii operatiilor mintale, urmarind in mod expres accelerarea treptata a progresului in invatare, adica trecerea gradata de la secvente de asimilat, mai mici in etapa initiala, la secvente usor marite pe parcurs;

pregatirea temeinica si realizarea completa a fiecarui pas proiectat, astfel incat sa se previna regresul ulterior, ca urmare a unor secvente parcurse superficial;

revenirea periodica si in contexte diferite, mai ales asupra continuturilor neconturate, in perspectiva consolidarii temeinice a fiecarei achizitii cognitive, instrumentale sau practice;

Tinand cont de particularitatile dinamicii dezvoltarii, dar si de marile dificultati pe care copiii cu CES le intampina in intelegerea, stocarea si reproducerea cunostintelor, ca urmare a particularitatilor proceselor cognitive, orice activitate de insusire a oricarui nou element cognitiv, dar si instrumental sau practic, va trebui sa parcurga o serie de etape inlantuite. Etapele respective se esaloneaza astfel :

etapa de pregatire

etapa exersarilor analitice

etapa consolidarii generalizatoare

De exemplu, unul din obiectivele invatarii geografiei cu elevii cu CES, consta in insusirea de catre elevii respectivi a procedeelor elementare de lucru cu harti simple, procedee care odata insusite, devin ele insele izvor de noi cunostinte. Procesul insusirii acestor procedee este de mai lunga durata decat in invatamantul obisnuit. Elevii parcurg o etapa de intensa pregatire initiala, cu caracter interdisciplinar, vizand definitivarea procesului de lateralizare, precizarea schemei corporale, orientarea in spatiul inconjurator etc. Este vorba de realizarea unor elemente de educatie psihomotorie, fara de care este imposibila insusirea acelor reguli care satu la baza procedeelor de lucru cu harta.

Urmeaza apoi etapa pregatirii specifice, in cadrul careia elevii invata semnele si culoriile conventionale proprii geografiei. Se incepe cu solicitarea elevilor de a recunoaste situatii elementare, reprezentate schematic prin imbinarea a 2 - 3 semne conventionale (de ex un pod peste un rau traversat de o cale ferata).

Procedeele de lucru cu harta, insusite si consolidate in aceasta etapa a exersarilor analitice, vor fi utilizate prin transfer la alte materii ceea ce reprezinta o consolidare generalizatoare cu caracter interdisciplinar.