OPTIUNEA SCOLARA SI PROFESIONALA - FACTOR IMPORTANT IN EVOLUTIA PERSONALITATII ELEVULUI

OPTIUNEA SCOLARA SI PROFESIONALA - FACTOR IMPORTANT IN EVOLUTIA PERSONALITATII ELEVULUI

Orientarea scolara si profesionala este o componenta fundamentala a activitatii de asistenta psihopedagogica realizata in scoala. Conform unor rezultate statistice, analiza pe ranguri a motivatiilor  releva faptul ca pe primul plan se afla placerea pentru meseria aleasa, pe locul al doilea aptitudinea pentru meserie, iar pe locul trei beneficiile de natura financiara. Alegerea meseriei pe baza aptitudinii si placerii demonstreaza o buna orientare a absolventilor.

Numerosi factori extrinseci influenteaza orientarea scolara si academica, cum ar fi:

familia;

consilierul de asistenta psihopedagogica;

mass - media.

Cu toate ca acesti factori implicati in orientarea scolara si profesionala influenteaza in diferite grade optiunea elevilor, aceasta din urma constituie un factor de maxima importanta in dezvoltarea personalitatii elevilor. Continuitatea procesului de orientare face ca exprimarea optiunii sa se faca in conditiile constientizarii rolului pe care il au trasaturile de personalitate in obtinerea succesului in meseria aleasa.(Maricica Andrei, Revista de Pedagogie, nr. 1-12, Bucuresti, 1997, p. 216 - 223)

Pornind de la consideratia ca integrarea socio-profesionala este un proces interactional complex si dinamic, modificandu-si continutul si caracteristicile de la o etapa la alta, de la o generatie la alta, in functie de evolutia bazei materiale si a suprastructurii sistemului social, se constata ca in fiecare etapa a dezvoltarii sociale, individul este pus in fata unei configuratii aflata in continua schimbare a universului profesiilor si al domeniilor de activitate, fiind confruntat cu solicitari noi, de regula mai complexe si cu un grad de dificultate mai ridicat.

In general, dinamica dezvoltarii sociale se desfasoara sincron cu dinamica personalitatii umane, intrucat orice schimbare in plan social trece si se realizeaza prin intermediul si cu participarea omului.

Ca urmare, trebuie luata in seama si concordanta dintre nivelul solicitarilor profesionale si registrul potentialitatilor si disponibilitatilor umane la un moment dat. accentuarea continua a diversificarii activitatilor profesionale in plan obiectiv extern produce inevitabil diferentieri si ierarhizari in ceea ce priveste posibilitatile mai multor indivizi de a exercita la nivel optim o anumita profesie, precum si disponibilitatile unui individ oarecare de a-si insusi si exercita toate profesiile, chiar daca s-ar asigura toate conditiile externe. In acest context, procesul integrarii socio-profesionale va inregistra traiectorii strict individualizate, structura de personalitate devenind unul din factorii esentiali care actioneaza o asemenea individualizare.

Integrarea socio-profesionala nu trebuie privita unilateral, si anume doar din sfera solicitarilor si exigentelor obiective ale profesiei spre subiect, ci si in sens invers, dinspre structura interna a personalitatii individuale concrete, cu particularitatile si constelatia sa motivationala spre sfera solicitarilor obiective ale profesiei. Aceasta se impune deoarece orice proces de integrare se desfasoara efectiv ca interactiune bilaterala contradictorie intre subiectul uman si realitatea profesiunilor, cu cerintele si exigentele ei specifice.

Prevenirea esecurilor de integrare de un gen sau altul datorate unor date ale structurii de personalitate reclama conectarea la cele patru dimensiuni cunoscute actualmente ale activitatii de orientare si selectie profesionala :

Verticalitatea - nivelul pe scara ierarhica al unei profesiuni;

Orizontalitatea - functiile in cadrul aceluiasi nivel;

Succesiunea temporala - promovabilitatea si mobilitatea raspunderii si rolurilor de-a lungul unui interval de timp dat

Terapeutica - cu functie de interventie modelator - corectiva, sistematica atat in sensul perioadei de instruire - formare, cat si in timpul exercitarii profesiunii.

Realizarea corespunzatoare  in mod stiintific si eficient a ultimei dimensiuni reclama o cunoastere obiectiva a structurii de personalitate, cu componentele si tendintele ei dominante, ceea ce s- ar putea asigura cu ajutorul fisei psihologice individuale. Se asigura astfel un confort profesional si individual ce implica in plan social armonia si detensionarea sociala, obiectiv esential al unei societati aflate in dezvoltare si progres. (Dumitru Nicu Cornoiu, Revista de Pedagogie, nr. 1-12, Bucuresti, 1997, p. 264 -269)