Orientarea profesionala - caracteristici

Orientarea profesionala - caracteristici

Orientarea profesionala se profileaza ca o activitate organizata pe plan social cu scopul de a facilita tineretului posibilitatea de a-si alege o profesiune care sa-I permita valorificarea fondului de aptitudini, deprinderi si cunostinte consolidate pe parcursul perioadei de pregatire. Concordanta dintre acest fond al persoanei si ansamblul solicitarilor formulate de profesiune asigura capacitatea de satisfacere a sarcinii profesionale, in conditii de efort normal si de satisfactii, cat si atingerea, prin exercitiu, a maiestriei profesionale, adica a stadiului de perfectiune la care persoana trece in indeplinirea operatiilor, de la simpla executare la procesul de elaborare proprie, de creare.

Orientarea profesionala, ca si cea scolara, este un fenomen social, care in secolul nostru capata o forma de organizare institutionala, interventia stiintei in acest camp de fapte conduce, pe de o parte, la inlaturarea esecurilor din viata persoanei, a situatiilor de neadecvat sau de daunator (uzura prematura, acidente, boli profesionale), iar pe de alta parte, la conditia in care activitatea ofera persoanei satisfactii, posibilitatea de a efectua o munca cu un consum normal de energie si permite valorificarea din plin a capacitatilor pe care le prezinta.

Cunoasterea caracteristicilor persoanei si a profesiunii reprezinta baza stiintifica a actiunii respective.

Persoana trebuie cunoscuta atat sub aspectul fondului sau aptitudinal cat si al caracteristicilor de personalitate in totalitatea lor, a nivelului de realizare atins, a fondului de informatii, a nivelului de aspiratii. O profesiune trebuie sa convina persoanei atat prin posibilitatea de integrare in ansamblul conditiilor in care acesta se desfasoara. In situatia de azi, accentul cade mai mult pe posibilitatea de integrare in conditiile de lucru decat pe rezolvarea temei. Daca deprinderile de a conduce un automobil le poate forma orice persoana normala, in schimb nu orice persoana poate indeplini satisfacator aceasta sarcina in conditii de siguranta pentru circulatie.

Aceste fapte impun ca profesiunile sa fie cercetate in toata complexitatea lor - sarcina plus conditii de lcuru - caci aspectele respective alcatuiesc un ansamblu ergologic in care persoana trebuie sa se poata integra.

Orientarea profesionala se realizeaza pe doua planuri: unul general, in care, tinandu-se seama de anumiti parametrii, se orienteaza persoana spre un anumit sector sau profesiune, care satisface dezideratele perosoanei sub aspectul nivelului de posibilitati si pregatire cat si al aspiratiilor sale pe plan social si altul, mai restrans (mai concret), in care se incearca apropierea dintre persoana si un anumit loc de munca, avandu-se in vedere caracteristicile sale aptitudinale.

In genere, persoana trebuie privita sub aspectul nivelului pe care il prezinta posibilitatile sale, al nivelului sau de realizare si al nivelului de aspiratii. Astfel, este necesara confruntarea intre aspiratie si posibilitati. Rolul scolii in satisfacerea posibilitatilor (prin instruire si educatie) si in echilibrarea aspiratiilor este considerabil.

Scoala are in problema orientarii un obiectiv important de realizat: sa faciliteze la copil atingerea maturitatii necesare, pentru a putea decide, la momentul necesar, asupra oportunitatii de a trece in sectorul productiv (sa treaca din pozitie de adolescent in cea de adult) si anume spre ce directie sa se orienteze. In afara de prezenta unei capacitaati de a gandi, sau a unei maturitati echivalente valorii deciziei pe care o ia, scoala trebuie sa ofere tanarului suficiente informatii despre lumea profesiunilor, in special asupra acelora pe care tanarul le-ar dori sau le-ar putea imbratisa, cat si o informatie suficienta despre sine. A te cunoaste pe tine si a cunoaste activitatea spre care vrei sa te orientezi sunt cele doua conditii de eficienta in decizia pentru alegerea unei profesiuni.

Orientarea profesionala va fi fixata, pentru marea majoritate a adolescentilor, in perioada celui de-al doilea ciclu lung sau scurt al invatamantului de gradul doi. Cu toate acestea, candidatii la diferite examene de bacaleureat scapa insa de obligatia unei optiuni precise, ei aleg cel mult o anumita categorie de studii generale. In acest caz se confirma regula stabilita in mod empiric: orientarea are loc cu atat mai tarziu si mai liber cu cat nivelul studiilor generale este mai ridicat in ierarhia scolara.