MINISTERUL ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR NESECRET

JANDARMERIA ROMANA "INVATAMANT"

Scoala de Aplicatie pentru ofiteri

"MIHAI VITEAZUL"

PLANUL LECTIEI

TEMA NR PROTECTIA POPULATIEI, BUNURILOR MATERIALE,

VALORILOR CULTURALE FACTORILOR DE MEDIU IN SITUATII

DE URGENTE CIVILE

PROBLEME:

1. Urgente civile - prezentare generala.

2. Protectie civila - definitie aparitie evolutie, si organizarea protectiei civile in Romania.

3. Principalele aspecte juridice internationale privind protectia civila.

4. Specificul organizarii masurilor de protectie civila in unitatile Ministerului

Administratiei si Internelor.

BIBLIOGRAFIE:

- LEGE Nr. 481 din 8 noiembrie 2004 privind protectia civila

- Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare.

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta.

Titular de curs:Lt. col. drd. Liviu VASILE

PROTECTIA POPULATIEI, BUNURILOR MATERIALE, VALORILOR CULTURALE FACTORILOR DE MEDIU IN SITUATII DE URGENTE CIVILE

Urgente civile - prezentare generala

Urgenta civila este definita ca fiind acea situatie in care, datorita producerii unor fenomene de origine naturala sau entropica (ca urmare a activitatii umane) cu efecte distructive majore in plan social si material, sunt afectate viata si siguranta populatiei civile, exista pericolul ori s-au produs distrugeri mari ale infrastructurii sociale, bunurilor materiale, valorilor culturale si echilibrului ecologic, au fost ori sunt in pericol a fi deteriorate functionarea institutiilor democratice ale statului, iar pentru refacerea si restabilirea conditiilor existente este necesara adoptarea si aplicarea in regim de urgenta a unor masuri si proceduri exceptionale.

Planificarea de urgente civile reprezinta ansamblul de reglementari, masuri, planuri si proceduri adoptate, de structuri si resurse constituite pentru a asigura o interventie rapida si eficienta in sprijinul comunitatii in scopul limitarii si inlaturarii efectelor distructive, refacerii si reabilitarii zonei afectate.

Acest concept al planificarii urgentelor civile a fost adoptat si dezvoltat in cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), in tarile membre si partenere ale Aliantei, in prezent extinzandu-se aria de utilizare a acestuia in tot mai multe state ale lumii si in cadrul relatiilor internationale.

Scopul planificarii de urgente civile in cadrul NATO este de a coordona si armoniza activitatile nationale de planificare in vederea utilizarii resurselor civile si militare ale statelor membre si partenere pentru indeplinirea obiectivelor strategice de securitate ale Aliantei si se refera la tot ce nu este legat de desfasurarea operatiilor militare pentru mentinerea unei vieti normale a comunitatilor pe timpul situatiilor de urgenta generate de conflicte armate, dezastre si alte riscuri asimetrice (atacuri teroriste asupra unor obiective vitale ale statutului, centre populate, sisteme de transport si informatice, provocarea deliberata de catastrofe ecologice s.a.).

2. Protectia civila - definitie, aparitie, evolutie

In majoritatea statelor lumii, Protectia civila reprezinta sistemul institutiilor special constituite, masurilor si planurilor adoptate, precum si al activitatilor desfasurate pentru a asigura protectia populatiei civile, a bunurilor materiale si valorilor culturale in situatii de razboi si dezastre.

In cadrul politicii de securitate NATO, protectia civila reprezint o componenta a planificarii de urgente civile si se refera la protectia nemijlocita si imediata a populatiei impotriva diferitilor factori distructivi in caz de razboi, dezastre si riscuri asimetrice, precum si la actiunile de interventie in sprijinul persoanelor afectate, asigurand conditiile pentru supravietuire si desfasurarea actiunilor ulterioare de refacere si reabilitare a zonelor supuse acestor fenomene.

In jurisdictia internationala, protectia civila este definita ca norma de drept umanitar, pentru prima data, in cadrul Conventiei a IV-a de la Geneva din 1949 "referitoare la protectia persoanelor civile in timp de razboi", imbunatatita consistent in 1977 prin doua protocoale aditionale in care sunt formulate clauze de detaliu privind protectia populatiei civile in situatii de conflict armat.

Potrivit protocolului aditional nr. 1 din 1977, prin expresia "protectie civila se intelege indeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, destinate sa protejeze populatia civila impotriva pericolelor pe timpul ostilitatilor sau ale catastrofelor si sa o ajute sa depaseasca efectele lor imediate, asigurand conditii necesare supravietuirii acestora".

Conventiile de la Geneva si Protocoalele aditionale la acestea reprezinta un apogeu in activitatea de reglementare juridica referitoare la protectia populatiei civile, preocupari, in acest sens, fiind identificate in diverse monografii inca din secolul al IV-lea.

Formularea doctrinei esentialmente umanitara s-a produs in secolul XIX prin care razboiul ar trebui sa se limiteze la lupta intre militari, f, fara a produce rau nici populatiei civile, nici bunurilor care au caracter militar. Principalii fauritori ai acestei conceptii au fost Jean-Jacques Rousseau, intr-un capitol remarcabil al Contractului social si Emeric de Vattel, tratand in mod special razboiul in lucrarea sa dreptul gintilor.

Normele dreptului umanitar au fost formulate la Geneva, de unde si denumirea utilizata in mod curent ca Dreptul de la Geneva. Initiativa a apartinut genovezului Henry Dunant care, in luna iunie 1859, vizitand tabara de la Solferino, in Lombardia, unde trupele franceze si sarde tocmai repurtasera o victorie asupra austriecilor, a fost atat de tulburat de spectacolul numerosilor raniti lasati neingrijiti pe campul de lupta, incat, de atunci, si-a consacrat cea mai mare parte a vietii cautarii solutiilor practice si juridice pentru ameliorarea situatiei victimelor razboiului. Prin cartea sa "O amintire de la Solferino", aparuta in 1862, a reusit sa emotioneze profund opinia publica. Sub influenta Comitetului international pentru ajutorarea ranitilor, cunoscut sub denumirea "Comitetul celor cinci" al carui secretar a fost si H. Dunant, Guvernul Elvetian s-a hotarat sa convoace, tot la Geneva, o conferinta diplomatica, la sfarsitul careia, la 22 august 1864, a fost semnata " Conventia pentru ameliorarea situatiei militarilor raniti din armatele in campanie".

Ulterior, au fost adoptate si alte conventii care au largit sfera de manifestare in domeniu, cea mai importanta fiind Conventia din 1949 (a IV-a) "referitoare la protectia persoanelor civile in timp de razboi",

Un alt moment important, in plan international, dupa adoptarea Conventiilor de la Geneva si a protocoalelor aditionale, referitor la identificarea unor noi directii de dezvoltare a protectiei civile il reprezinta anul 1998 cand, la Bejing (China), a avut loc cea de-a XI-a Conferinta Mondiala de probleme de protectie civila a Organizatiei Internationale de Aparare civila (I.C.D.O) si unde s-a discutat despre dezvoltarea structurilor nationale de protectie civila, largirea cooperarii internationale, necesitatile unor noi reglementari privind doctrina si legislatia specifica. Cu aceasta ocazie, s-a adoptat "Declaratia de la Bejing" care contine referiri la "protectia si asistenta tuturor celor confruntati cu diverse dezastre in secolul al XXI-lea", si "Planul mondial de actiune pentru dezvoltarea protectiei civile". Aceste documente cuprind propuneri pentru uniformizarea, la nivel mondial, a structurilor de protectie civila, a planurilor nationale de pregatire si interventie de specialitate, precum si a politicilor socio-economice nationale pe termen lung privind realizarea masurilor de prevenire a dezastrelor.

Organizatia Natiunilor Unite, institutie reprezentativa privind relatiile interstatale de corelare si aplicare a normelor de drept international public si drepturile omului, de-a lungul existentei sale a dezvoltat preocuparile in domeniul protectiei persoanelor si bunurilor, creandu-si subsistemele structurale necesare.

Oficiul pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare din cadrul UNDHA este cea mai reprezentativa structura de raspuns la dezastre in orice zona a lumii, obligatorii de acceptat, inclusiv de partile beligerante aflate in conflict, avand ca atributii principale coordonarea interventiei, colectarea si transmiterea informatiilor si mobilizarea resurselor internationale.

Astfel, in cadrul oficiului pentru Coordonarea afacerilor Umanitare din Departamentul pentru afaceri umanitare sunt organizate si functioneaza o serie de subsisteme de raspuns, cele mai importante fiind Grupul de consilieri pentru cautare-salvare internationala (INSARG), echipele ONU de evaluare si coordonare in caz de dezastre (UNDAC) si unitatea de asistenta militara de aparare civila (MCDA/U).

In Romania, analizand continutul notiunii de protectie civila se poate spune ca, din cele mai vechi timpuri au existat preocupari pentru protectia populatiei si a bunurilor materiale.

Inceputul organizarii protectiei civile in Romania il constituie Inaltul Decret Regal nr.468 din 28 februarie 1933, prin care se aproba "Regulamentul apararii pasive contra atacurilor aeriene". In cadrul acestui act normativ, se detaseaza net continutul apararii pasive de cel al apararii active.

Apararea pasiva devine arma de sine statatoare, cu misiuni specifice pentru protectia populatiei si a bunurilor materiale impotriva atacurilor din aer.

Prin acelasi regulament, se infiinteaza Comisia Superioara de Aparare Pasiva, ca organ central de conceptie, coordonare, indrumare si control.

Pe timpul celui de al doilea razboi mondial, structura a functionat in cadrul Ministerului Aerului si Marinei sub denumirea de Comandamentul Apararii Pasive.

Dupa 1945, conceptia realizarii masurilor de protectie a populatiei si sistemul structurilor organizatorice au fost influentate de catre structurile existente in cadrul U.R.S.S.

Revenirea la conceptia romaneasca cu privire la masurile de protectie civila, precum si patrunderea unor conceptii ale democratiilor occidentale au facut posibila aparitia in anul 1978, pentru prima data, a unei legi noi si moderne care sa reglementeze activitatea structurilor protectiei civile (Legea nr.2/1978 - Legea apararii civile).

In aceasta perioada, s-a conturat ideea pregatirii populatiei si a factorilor de decizie cu atributiuni pe linia protectiei civile, pentru a putea face fata in conditiile unor situatii de dezastre.

Revolutia din Decembrie 1989 a creat conditii pentru perfectionarea activitatilor pe linie de protectie civila. La 11 mai 1990, Romania a ratificat "Protocoalele aditionale nr.1 si 2" la "Conventia de la Geneva din 1949 privind protectia victimelor conflictelor armate", iar in perioada urmatoare au fost incheiate o serie de protocoale sau acorduri de cooperare, in mod deosebit cu tarile vecine.

Elementul de conceptie privind protectia populatiei, a bunurilor materiale si a valorilor de patrimoniu a purtat denumiri diferite, date de denumirea structurii in sine, Apararea Locala Antiaeriana, Apararea Civila sau Protectia Civila si a facut parte succesiv din cadrul Ministerului de Interne sau Ministerului Apararii Nationale.

In prezent, Protectia civila este o componenta a sistemului securitatii nationale si reprezinta un ansamblu integrat de activitati specifice, masuri si sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar si de informare publica, planificate, organizate si realizate potrivit prezentei legi, in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei, bunurilor si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor armate si inlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate.

Atributiile protectiei civile sunt urmatoarele:

a) identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale si tehnologice de pe teritoriul Romaniei;

b) culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor referitoare la protectia civila;

c) informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce ii revin si modul de actiune pe timpul situatiei de urgenta;

d) organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capacitatii de interventie optime a serviciilor pentru situatii de urgenta si a celorlalte organisme specializate cu atributii in domeniu;

e) instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatiile de urgenta;

f) protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a mediului impotriva efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate;

g) asigurarea conditiilor minime de supravietuire a populatiei in situatii de urgenta sau de conflict armat;

h) organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de vieti omenesti, limitarea si inlaturarea efectelor situatiilor de urgenta civila si pentru reabilitarea utilitatilor publice afectate;

i) limitarea si inlaturarea efectelor dezastrelor si a efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;

j) asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare;

k) participarea la misiuni internationale specifice;

l) constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice in situatii de urgenta sau de conflict armat.

La elaborarea strategiei nationale a protectiei civile se au in vedere principiile, scopurile si obiectivele prevazute in Strategia Internationala pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, precum si cele stabilite de mecanismele Uniunii Europene in domeniu.

In sensul legii, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele intelesuri:

a) dezastru - evenimentul datorat declansarii unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate de om, generator de pierderi umane, materiale sau modificari ale mediului si care, prin amploare, intensitate si consecinte, atinge ori depaseste nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situatiilor de urgenta, elaborate si aprobate potrivit legii;

b) situatie de protectie civila - situatia generata de iminenta producerii sau de producerea dezastrelor, a conflictelor militare si/sau a altor situatii neconventionale care, prin nivelul de gravitate, pun in pericol sau afecteaza viata, mediul, bunurile si valorile culturale si de patrimoniu;

c) instiintare - activitatea de transmitere a informatiilor autorizate despre iminenta producerii sau producerea dezastrelor si/sau a conflictelor armate catre autoritatile administratiei publice centrale sau locale, dupa caz, in scopul evitarii surprinderii si al realizarii masurilor de protectie;

d) avertizare - aducerea la cunostinta populatiei a informatiilor necesare despre iminenta producerii sau producerea unor dezastre;

e) prealarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare catre autoritati despre probabilitatea producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;

f) alarmare - transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare a populatiei despre iminenta producerii unor dezastre sau a unui atac aerian;

g) adapostire - masura specifica de protectie a populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si de patrimoniu, pe timpul ostilitatilor militare, impotriva efectelor atacurilor aeriene ale adversarului. Adaposturile de protectie civila sunt spatii special amenajate pentru protectia personalului in situatii de urgenta, proiectate, executate, dotate si echipate potrivit normelor si instructiunilor tehnice elaborate de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta si aprobate de ministrul administratiei si internelor;

h) asanare - ansamblul de lucrari si operatiuni executate pentru inlaturarea sau distrugerea munitiei neexplodate si dezafectarea terenurilor, altele decat poligoanele de trageri ale structurilor de aparare, ordine publica si securitate nationala.

Termenii si expresiile referitoare la situatii de urgenta, factori si tipuri de riscuri, stare de alerta, interventie operativa si evacuare au intelesurile prevazute la art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta.

Organizarea protectiei civile la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, al institutiilor publice, al agentilor economici si al organizatiilor neguvernamentale se realizeaza in raport cu clasificarea acestora din punct de vedere al protectiei civile si consta in:

a) constituirea organismelor si structurilor pentru managementul situatiilor de urgenta;

b) constituirea serviciilor pentru situatii de urgenta;

c) incadrarea inspectorilor si/sau a personalului de specialitate in domeniul protectiei civile;

d) intocmirea planurilor de analiza si de acoperire a tipurilor de riscuri in teritoriul de competenta sau in domeniul de activitate;

e) planificarea si organizarea activitatilor de pregatire a populatiei si a salariatilor privind protectia civila;

f) organizarea evacuarii in caz de urgenta civila;

g) organizarea cooperarii si a colaborarii privind protectia civila;

h) planificarea resurselor pentru functionarea structurilor prevazute la lit. a) - c), precum si pentru realizarea masurilor stabilite in planurile prevazute la lit. d).

Protectia civila in Romania este organizata la toate autoritatile publice centrale si locale, institutiile publice si agentii economici, pe principiul administrativ-teritorial si al locului de munca, in functie de clasificarea de protectie civila a acestora si riscul producerii dezastrelor.

Structura organizatorica a protectiei civile cuprinde: sefi de protectie civila, inspectorate, comisii, unitati, subunitati si formatiuni. Aceste structuri de protectie civila, in functie de prevederile actelor normative in vigoare, pot fi profesioniste (militare sau civile) si voluntare.

Activitatea de protectie civila din Romania este coordonata de primul-ministru, care conduce aceasta activitate prin ministrul administratiei si internelor, in calitate de presedinte al Comitetului National pentru Situatii de Urgenta.

La nivelul institutiilor publice centrale si locale, activitatea de protectie civila este condusa de catre presedintii comitetelor pentru situatii de urgenta, constituite potrivit legii, iar la nivelul agentilor economici, de catre conducatorii acestora.

La toate nivelurile de competenta, in structurile cu activitate permanenta sau temporara din Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta se constituie structuri specializate in domeniul protectiei civile.

La nivelul municipiilor, al oraselor, al comunelor, al institutiilor publice si al agentilor economici cuprinsi in clasificarea din punct de vedere al protectiei civile, se incadreaza personal de specialitate cu atributii in domeniul protectiei civile.

La instituirea masurilor exceptionale, precum si in situatii de conflict armat, structurile existente pe timp de pace, ca si cele care se completeaza sau se infiinteaza la mobilizare, indeplinesc functiile si atributiile pe linia protectiei civile prevazute de lege.

Coordonarea de specialitate a activitatilor de protectie civila se realizeaza de Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, prin Centrul Operational National pentru Situatii de Urgenta, si la nivel local, prin centrele operationale din structura inspectoratelor pentru situatii de urgenta judetene si al municipiului Bucuresti ori, pe timpul starilor exceptionale de mobilizare sau la razboi, prin punctele de comanda care se asigura din timp de pace la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale, la cele judetene, municipale, de sectoare, orasenesti, al altor localitati importante, precum si la unele institutii publice si agenti economici.

Atributii ale autoritatilor administratiei publice

Autoritatile administratiei publice centrale si locale asigura stabilirea si integrarea masurilor de protectie civila in planurile si programele de dezvoltare economico-sociala ce se elaboreaza la nivel national, judetean si local si urmaresc realizarea acestora.

Masurile si actiunile de prevenire din planurile de protectie civila se planifica si se executa prioritar de catre toate autoritatile administratiei publice centrale si locale, potrivit competentelor acestora.

Autoritatile administratiei publice centrale si locale poarta intreaga raspundere pentru asigurarea conditiilor de supravietuire a populatiei afectate de urmarile situatiilor de urgenta.

Asigurarea conditiilor se realizeaza prin serviciile de urgenta, serviciile publice de gospodarie comunala, institutii si agenti economici, inclusiv prin utilizarea, in conditiile legii, a bunurilor din rezervele de stat si a serviciilor si bunurilor puse la dispozitie de organizatii neguvernamentale romane sau de comunitatile locale si populatia din zonele neafectate, de state si organizatii straine ori cu caracter international.

Ministerul Administratiei si Internelor exercita, prin Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, urmatoarele atributii principale:

a) elaboreaza si prezinta Guvernului, spre aprobare, proiectul de strategie nationala a protectiei civile;

b) elaboreaza si avizeaza proiecte de acte normative specifice;

c) coordoneaza activitatile de evacuare, potrivit planurilor intocmite;

d) organizeaza si conduce activitatea de asanare a teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare;

e) analizeaza periodic, impreuna cu autoritatile administratiei publice centrale, stadiul realizarii masurilor necesare a fi luate in situatii de protectie civila;

f) elaboreaza norme metodologice pentru intocmirea planurilor de urgenta interna si externa a agentilor economici;

g) organizeaza si conduce exercitii si aplicatii de specialitate;

h) coordoneaza actiunile de limitare si inlaturare a urmarilor situatiilor de urgenta;

i) colaboreaza cu organisme internationale de specialitate.

Principalele aspecte juridice internationale privind protectia civila

Cele patru Conventii de la Geneva din 1949, ratificate de Romania, constituie reglementarea juridica fundamentala in domeniu, obligatorie pentru marea majoritate a statelor lumii. Acestea, insumeaza aproximativ 400 de articole ce asigura, de mai bine de 40 de ani, protectia victimelor conflictelor armate.

In timp, textele acestor conventii au suferit modificari indeosebi cu prilejul conferintelor din 1974 si 1977 ce au avut loc la Geneva.

In Protocolul aditional nr. 1 din 1977, protectia civila impotriva efectelor ostilitatilor constituie un capitol si prevede:

prin expresia "protectie civila" se intelege indeplinirea tuturor sarcinilor umanitare, destinate sa protejeze populatia civila impotriva pericolelor pe timpul ostilitatilor sau ale catastrofelor si sa o ajute sa depaseasca efectele lor imediate, asigurand conditii necesare supravietuirii acestora;

prin "organisme de protectie civila" se inteleg unitatile infiintate sau autorizate pentru a indeplini sarcinile prezentate anterior;

"personalul din organismul protectiei civile" reprezinta personalul destinat realizarii sarcinilor ce revin protectiei civile in situatii de conflicte armate sau catastrofe.

Continutul articolului 63 privitor la protectia civila in teritoriile ocupate, se refera la obligatiile autoritatilor de a asigura conditiile necesare pentru organismele de protectie civila in indeplinirea misiunilor specifice, astfel:

puterea ocupanta nu trebuie sa utilizeze, sa constranga sau sa incite organismele de protectie civila pentru indeplinirea misiunilor intr-un mod ce ar putea aduce atingere intereselor populatiei civile;

protectia organismelor de protectie civila va inceta daca acestea comit sau sunt intrebuintate pentru a comite, in afara sarcinilor proprii, acte daunatoare inamicului.

La articolul 66 se prevede obligativitatea ca organismele de protectie civila, personalul, cladirile si materialele lor sa fie semnalizate vizibil, astfel:

personalul de protectie civila va fi recunoscut, ca regula generala, prin semnul distinctiv international al protectiei civile si a unei carti de identitate care atesta statutul sau;

semnul distinctiv international al protectiei civile consta dintr-un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu;

in timp de pace acest semn distinctiv poate fi utilizat cu consimtamantul autoritatilor nationale competente.

In cadrul articolului 67 se prevede ca membrii fortelor armate si unitatilor militare afectate organismelor de protectie civila vor fi respectati si protejati, cu urmatoarele conditii:

sa indeplineasca numai sarcinile prevazute in prezentul protocol;

sa nu indeplineasca alte sarcini pe timpul conflictului;

sa poarte la vedere semnul distinctiv al protectiei civile;

personalul si unitatile sa fie dotate numai cu arme individuale usoare in vederea mentinerii ordinii sau pentru propria aparare;

personalul sa nu participe la ostilitati;

personalul si unitatile de protectie civila sa-si indeplineasca atributiile numai pe teritoriul national sau al partii lor.

Membrii acestor unitati militare de protectie civila vor fi tratati ca prizonieri de razboi in situatia capturarii lor de catre partea adversa si pot fi folositi, in teritoriul ocupat, tot numai pentru misiuni de protectie civila. Pentru activitati periculoase este necesar ca acestia sa-si exprime voluntariatul.

Ulterior, in baza prevederilor acestor Conventii si a protocoalelor aditionale, Romania a incheiat o serie de tratate si acorduri cu efecte juridice in realizarea protectiei populatiei, bunurilor materiale, valorilor culturale si factorilor de mediu in situatii de conflict armat sau dezastre.

Specificul organizarii masurilor de protectie civila in unitatile Ministerului Administratiei si Internelor.

In unitatile Ministerului Administratiei si Internelor masurile de protectie civila se organizeaza in scopul mentinerii capacitatii de actiune (lupta) pentru indeplinirea misiunilor specifice stabilite in competenta si asigurarea interventiei umanitare in situatii de urgente civile in sprijinul populatiei si se refera la:

a) protectia efectivelor unitatilor (subunitatilor) si asigurarea evacuarii membrilor de familie, neincadrati in munca, ai cadrelor militare, militarilor angajati pe baza de contract si personalului contractual;

b) protectia tehnicii, bunurilor materiale si valorilor din dotare sau pe care le gestioneaza;

c) interventia umanitara, independent sau in cooperare cu alte elemente specializate, pentru limitarea si inlaturarea efectelor distructive ale dezastrelor si conflictelor armate in locurile (raioanele) de dispunere (competenta) si in cele ordonate.

Planificarea si realizarea masurilor de protectie civila au la baza prevederile actelor normative si a celor de aplicare emisie de autoritatile nationale si locale abilitate, precum si ale conventiilor, acordurilor si tratatelor internationale la care Romania este parte.

In functie de misiunile specifice si caracteristicile dispunerii unitatilor, masurile de protectie civila se organizeaza si se executa astfel:

a) unitatile (subunitatile) care, pentru executarea misiunilor primite in situatii de conflict armat, executa dislocarea in alte raioane (locuri), planifica si realizeaza masurile de protectie civila, atat in noile raioane, cat si la sediile de dispunere de baza cu personalul ramas in unitati;

b) in spitale, sanatorii, unitati balneare, baze de agrement si case de odihna ale Ministerului Administratiei si Internelor se stabilesc masuri de protectie civila, inclusiv pentru bunurile materiale ale acestuia;

c) cand mai multe unitati (subunitati) au sediul in aceeasi cladire sau grup de cladiri, organizarea protectiei personalului si bunurilor materiale se realizeaza unitar sub conducerea comandantului (sefului) unitatii care este si comandant al cazarmii (sediului).

Din punct de vedere al perioadei de aplicare, in raport cu momentul producerii situatiei de urgenta civila, masurile de protectie civila, masurile de protectie civila se clasifica in: masuri ce se executa in perioada premergatoare (supravegherea, controlul, instruirea personalului, prevenirea, notificarea, informarea, alarmarea), masuri pe timpul dezastrului sau atacului executat de adversar si masuri dupa producerea acestora (pe termen scurt, mediu si lung).

Masurile de protectie si interventie in caz de dezastre se organizeaza pentru toate sursele de risc ce pot afecta unitatile Ministerului Administratiei si Internelor si populatia din zona de competenta, indiferent ca aceste obiective de risc se afla pe teritoriul national sau pe teritoriul altor state, dar pot genera efecte transfrontaliere.