Principii si metode de consiliere - abilitatile consilierului

PRINCIPII SI METODE DE CONSILIERE  - ABILITATILE CONSILIERULUI

Pe tot parcursul procesului de consiliere sunt absolut necesare anumite abilitati fundamentale (capacitati) care permit desfasurarea cu succes a activitatilor si duc la efectele pozitive scontate. Abilitatile necesare consilierului pentru desfasurarea activitatilor de consiliere sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Abilitatile de baza în consiliere

a.     Ascultarea activa

Ascultarea activa este abilitatea de baza în consiliere ce ofera suportul unei bune comunicari între consilier si elevi. Ascultarea activa este cea care încurajeaza elevii sa vorbeasca deschis si liber. Prin ascultare activa se comunica respect pentru ceea ce gândeste sau simte interlocutorul si se transmite mesajul nonverbal ca este înteles.

Factori care sustin procesul de ascultare activa:

• comunicarea nonverbala (tonul si intensitatea vocii, mimica, gestica) sa fie adecvata continutului si starii afective a interlocutorului;

• contact vizual cu interlocutorul, fara însa a-l fixa cu privirea;

• asigurati-va ca ati înteles corect ceea ce v-a comunicat interlocutorul prin formule de genul “Ceea ce vrei tu sa îmi spui este ca …”;

• ascultati interlocutorul fara a fi preocupat de raspunsurile pe care doriti sa le dati;

• puteti apela la afirmatii de genul “hmm”, “da”, “înteleg”;

• nu vorbiti continuu, dati interlocutorului ocazia sa vorbeasca si sa puna întrebari;

• ascultarea sa fie autentica – consilierul sa fie sincer interesat de problema/subiectul abordat;

• ascultarea sa nu fie evaluativa – nu faceti judecati de valoare în functie de propriile atitudini si convingeri, în termeni de “bine” sau “rau”, “acceptabil” sau “neacceptabil”, “potrivit” sau “nepotrivit”, “interesant” sau “neinteresant”;

• nu filtrati informatiile în functie de interesele si convingerile dvs. personale;

• nu utilizati etichete din dorinta de a integra interlocutorul într-o categorie;

• ascultarea sa nu se centreze numai pe mesajul verbal - cele mai multe informatii le obtinem din mesajele non-verbale pe care le transmite persoana: reactii vegetative (paloarea sau roseata fetei), tonul vocii, gestica etc.

Deprinderi care trebuie evitate în procesul de ascultare activa:

• a fi neatent, a nu urmari ceea ce spune elevul;

• ascultarea “de suprafata”, superficiala, când profesorul consilier pare doar ca urmareste conversatia, fara sa fie însa atent la ceea ce se spune;

• a asculta fara a întelege mesajul si a nu cere precizari suplimentare;

• a repeta în minte care va fi urmatoarea întrebare;

• a întrerupe elevul în mijlocul frazei;

• a asculta din conversatie doar ceea ce asteapta profesorul consilier sa auda;

• a se simti amenintat, jignit pentru faptul ca elevii au valori diferite de cele ale profesorului;

• a reactiona la subiectele care contravin opiniei proprii a profesorului.

b.     Observarea

Abilitatile de observare ii permit consilieruluio întelegere mai reala a mesajului transmis, a starii afective a interlocutorului sau. Observarea are doi indicatori importanti: comportamentul nonverbal (mimica, gestica, voce, modificari vegetative) si comportamentul verbal (continutul mesajelor). Observarea discrepantei dintre cele doua componente ofera de multe ori informatii suplimentare despre persoana/situatia în cauza.

Dificultatile în procesul de observare apar atunci când se trece de la simpla observare a unor comportamente la interpretari personale ale acestora cu scopul de a face inferente asupra personalitatii elevilor. Efectul acestei abordari gresite este pierderea relatiei de încredere cu elevii si a autenticitatii ei. Obiectivul sedintelor de consiliere nu este o încercare din partea consilierului de a încadra si eticheta elevii în categorii, ci de a le oferi cadrul în care ei sa se cunoasca mai bine, sa se dezvolte personal, sa se respecte pe sine si sa îi respecte pe ceilalti, sa învete sa ia decizii responsabile.

c.      Adresarea întrebarilor

Interogarea este o metoda invaziva si, ca urmare, trebuie utilizata cu precautie în cadrul sedintelor de consiliere. Consilierul adreseaza întrebari elevului sau elevilor pentru a-i ajuta pe acestia în clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor si valorilor personale. Întrebarile pot fi: întrebari închise, justificative, ipotetice si întrebari deschise.

Întrebarile închise sunt acele întrebari care genereaza raspunsuri în termeni de “da” sau “nu”. Aceste întrebari duc de cele mai multe ori la întreruperea comunicarii. Exista însa si circumstante în care putem utiliza aceste întrebari – pentru clarificarea unei informatii concrete. Avantajul major al acestor întrebari este de a focaliza discutia si de a obtine informatii exacte despre un anumit aspect. De exemplu: “Locuiesti cu familia?” sau “Care este jucaria ta preferata?”.

Întrebarile justificative (“de ce”) sunt întrebari inutile în consiliere, pentru ca îndeamna interlocutorul sa identifice cauze sau motive si nu acesta este scopul consilierii. Acest tip de întrebari sunt asociate cu sentimentul de vina. Întrebarea “De ce ai facut asa sau de ce ai luat decizia X?” este asociata în mintea unui elev cu “De ce ai facut un lucru asa de prostesc?”. Întrebarile “de ce?” îi fac pe cei interogati sa fie defensivi si sa nu mai comunice; în situatiile în care suntem întrebati de ce am reactionat “asa” ne simtim obligati sa gasim explicatii logice sau scuze pentru comportamentul nostru. În loc de a folosi întrebarea “de ce?” se recomanda folosirea întrebarilor deschise de genul “Ai putea sa-mi descrii situatia X ?”. De cele mai multe ori e mult mai greu sa afli de ce ai facut un anumit lucru decât sa raspunzi la întrebarea “Ce s-a întâmplat?”. Aceasta întrebare se focalizeaza pe comportamentul prezent si permite elevului si consilierului sa analizeze ceea ce se întâmpla în momentul de fata.

Întrebarile ipotetice sunt utile pentru vizualizarea consecintelor pozitive sau negative ale unor actiuni si pentru luarea în considerare a unor alternative diferite de actiune (ex. în planificarea vietii si a carierei). Întrebari de genul “Cum ai vrea sa fii peste 5 ani?”, “Daca ai fi o floare, ce ai fi?”, “Daca clasa ta ar fi un instrument muzical, care ar fi acela?” sunt utile în abordarea de început a unor teme ca stima de sine, conflictul, luarea deciziilor. Ele asigura elevilor o stare de confort prin abordarea ipotetica a problemei si nu prin focalizari specifice sau individuale.

Întrebarile deschise sunt acele întrebari care comunica interlocutorului ca este ascultat si consilierul este interesat de informatiile pe care le aude. Aceste întrebari îl ajuta pe interlocutor sa-si exprime atitudinile, valorile, sentimentele si optiunile asupra unei probleme abordate. Prin urmare, este indicat sa se utilizeze în cea mai mare masura întrebarile deschise. Întrebarile deschise faciliteaza procesul de comunicare prin invitatia de a descriere situatia: “Ai putea sa-mi spui mai multe despre …?”, “Poti sa descrii situatia X ?”.

Sugestii pentru folosirea corecta a întrebarilor adresate celor consiliati:

• Folositi întrebari care nu contin fraze lungi.

• Folositi cuvintele pe care le prefera elevul.

• Nu repetati întrebarile pe care copiii nu le-au înteles pentru ca pot induce sentimentul ca au facut o greseala; reformulati întrebarea.

• Nu reactionati la fiecare raspuns cu o noua întrebare.

d.     Oferirea de feed-back

Oferirea unui feed-back eficient este o abilitate care sustine comunicarea dintre profesor si elev.

Recomandari pentru oferirea de feed-back eficient:

- Feed-back-ul se va focaliza pe aspectele pozitive; el trebuie sa fie constructiv si nu distructiv. Scopul este de a-l sustine si ajuta pe elev si nu de a-l evalua sau judeca.

Feed-back-ul trebuie sa fie specific si concret, focalizat pe un comportament specific si nu pe unul general. Exprimarile vagi sau referirile indirecte la comportamentul în general sau la persoana nu îl ajuta pe elev.

Feed-back-ul trebuie sa fie descriptiv, si nu evaluativ sau critic. Se recomanda evitarea cuvintelor “bun” sau “rau” si a cuvintelor care deriva din ele pentru ca nu spun nimic de comportamentul specific pe care trebuie sa si-l dezvolte. Feed-back-ul trebuie oferit pentru acele comportamente si atitudini care pot fi schimbate.

Feed-back-ul trebuie sa ofere alternative comportamentale; daca se ofera feed-back pentru acele aspecte care nu pot fi schimbate, consecinta imediata va fi o stare de conflict si tensiune emotionala traite de elev.

Feed-back-ul trebuie oferit imediat pentru întarirea comportamentului si nu dupa o perioada de timp.

Feed-back-ul trebuie sa se adrese comportamentului persoanei si nu persoanei în general.

e.     Furnizarea de informatii

Consilier identifica pe parcursul sedintelor de consiliere care sunt cunostintele, atitudinile si abilitatile pe care le au elevii. În functie de acuratetea informatiilor dobândite, consilierul ofera informatii noi, corecte adolescentului (de exemplu, informatii despre droguri, boli cu transmitere sexuala). Informatiile trebuie transmise într-o maniera care duce la întelegerea acestora.

Atunci când se constata lacune informationale este important pentru consilier sa nu ofere un feed-back negativ elevilor în legatura cu aceste omisiuni sau distorsiuni, sa nu critice persoana care le-a exprimat. Acest comportament ar duce automat la blocarea comunicarii si astfel consilierul nu mai are posibilitatea de a încuraja atitudinea de curiozitate si nevoia de cunoastere din partea elevilor.

Nu procesul de evaluare a cunostintelor este important în consiliere. Important este mai ales cadrul si maniera interactiva de a furniza informatiile necesare, astfel incat elevul sa poata lua decizii responsabile legat de propria-i viata.

Recomandari cu privire la furnizarea informatiilor de catre consilier:

• limbaj comun cu cel al elevului.

• informatii care sunt corecte.

• Explorati împreuna alternativele unei teme, fara a le oferi ca fiind singurele solutii pentru acea problema;

• elevul trebuie invatat sa caute singur informatii si sa le evalueze critic.

• Analizati si modificati împreuna cu elevii informatiile incorecte pe care acestia le detin, oferind argumente pe care le înteleg si le accepta.

• Oferiti informatii suficiente pentru decizii responsabile.

f.       Parafrazarea

Parafrazarea este abilitatea de reformulare a ceea ce ni se pare esential în mesaj. Are ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de subiectul sau tema în discutie. Parafrazarea se realizeaza prin utilizarea unor fraze care comunica elevilor ca mesajul a fost înteles: “Ceea ce spui tu se refera la …”, “Cu alte cuvinte …”. Parafrazarea permite totodata si consilierului sa îsi clarifice daca a înteles corect mesajul transmis de elevi. Este important ca el sa nu utilizeze alte cuvinte sau informatii, pe care elevii nu le-au transmis în mesaj, pentru a nu da o interpretare personala a mesajului si pentru a nu influenta directia comunicarii.

Recomandari pentru utilizarea parafrazarii de catre consilier

• Evitati sa definiti problemele în locul elevilor.

• Nu judecati si nu minimalizati ceea ce va comunica elevii.

• Nu utilizati sarcasmul sau ironia în feed-back-ul pe care îl oferiti.

• Nu evaluati sau interpretati ceea ce au spus elevii.

• Fiti sinceri si nu pretindeti ca ati înteles ceva, daca de fapt nu ati înteles sau nu sunteti sigur ca ceea ce ati înteles este ceea ce vroiau elevii sa va comunice.

• Utilizati si comportamentul nonverbal pentru a comunica acceptarea.

g.     Sumarizarea

Sumarizarea este o modalitate de a concentra într-o maniera organizata cele mai importante aspecte ale discursului interlocutorului. Scopurile sumarizarii sunt de a recapitula continutul unui discurs sau de încheiere a discutiei. Sumarizarea se utilizeaza si pentru stabilirea prioritatilor si alternativelor de abordare a unei teme sau subiect sau pentru clarificarea perspectivelor elevilor asupra alternativelor de abordare a acelui subiect. Sumarizarea este utila si ca forma de deschidere a unei noi etape a discutiei pe tema stabilita, reamintind astfel concluziile etapelor anterioare. Sumarizarea se realizeaza împreuna cu elevii si se clarifica în aceasta faza subiectele care necesita o abordare ulterioara si cele care au fost deja identificate si clarificate.

h.     Reflectarea

Reflectarea este exprimarea întelegerii de catre consilier atât a continutului informational cât si a starii emotionale transmise de elev. Uneori este mai relevanta reflectarea emotiilor decât a continutului. Reflectarea da elevului sentimentul ca este ascultat si ca ceea ce exprima sau traieste este important. Scopul fundamental al reflectarii este mai ales cel de validare a trairilor emotionale ale elevilor.

Scopurile reflectarii:

• sa verifice întelegerea celor relatate de interlocutor;

• sa îi comunice interlocutorului întelegerea si acceptarea neconditionata;

• sa stabileasca o relatie bazata pe încredere.

2.4. PROIECTAREA ACTIVITATILOR DE CONSILIERE

Pentru dezvoltarea competentelor necesare consilierii, specialistul trebuie sa cunoasca reperele proiectarii unor activitati de consiliere. Proiectarea este o metoda de formulare mai exacta si mai eficienta a problemei care necesita a fi abordata în cadrul sedintelor de consiliere, cât si a abilitatilor, atitudinilor sau cunostintelor ce urmeaza a fi dezvoltate la elevi. Proiectarea este baza planului de interventie si se realizeaza pe o problema a clasei identificata de consilier si elevi, pentru care exista motivatia de diminuare, îmbunatatire sau dezvoltare din partea elevilor. De exemplu, se poate proiecta un modul de activitati care sa vizeze abilitatile de comunicare si rezolvare de conflicte pentru un grup de elevi. Activitatile de consiliere educationala nu implica consilierea unui singur copil sau adolescent. Consilierea educationala se realizeaza întotdeauna în grup.

Etapele proiectarii

1. Definirea problemei. Presupune identificarea tipului de problema cu care se confrunta cel consiliat. Exemple de probleme: abilitati sociale scazute, strategii de învatare insuficient dezvoltate, dificultati de comunicare în situatii de conflict, stil de viata nesanatos.

2. Descrierea problemelor – se realizeaza prin descrierea comportamentala, cognitiva si emotionala. Descrierea problemei se va baza pe caracteristici comportamentale, cognitive si emotionale mai prevalente si cu o frecventa mai mare în grupul analizat.

3. Identificarea posibililor factori de formare si dezvoltare a problemei. De cele mai multe ori problemele au mai multe surse de formare - rareori un singur factor declanseaza un comportament neadecvat (de exemplu, în cazul fumatului la adolescenti pot interveni: reclama, presiunea grupului, neîncrederea în sine, aderenta la normele de grup etc.). Identificarea cauzelor care au condus la dezvoltarea unei probleme este un pas indispensabil în eliminarea ei. Factorii de formare a problemei trebuie sa fie identificati de grupul care se confrunta cu acea problema si nu sa i se impuna un punct de vedere din afara asupra cauzelor problemei.

4. Identificarea factorilor de mentinere si de activare a problemei. Factorii de mentinere a problemei (exces/deficit comportamental) împiedica formarea unor atitudini adecvate sau abilitati eficiente. De exemplu, utilizarea etichetelor si a criticii în comunicarea dintre elevi reduc posibilitatea de autocunoastere, încredere în sine si exprimare asertiva.

5. Planul de interventie este etapa cea mai importanta în proiectarea si desfasurarea procesului de consiliere. Planul cuprinde totalitatea modalitatilor de realizare a obiectivelor de interventie. Interventia la sedinta de consiliere este numai de grup si se focalizeaza pe dezvoltarea unor abilitati comune unui grup de elevi.

Etapele formularii planului de interventie sunt: a) formularea obiectivului de lunga durata – exemple: formarea unei stime de sine pozitive, dezvoltarea abilitatilor de management al stresului, dezvoltarea abilitatilor de pregatire pentru examene; b) formularea obiectivelor specifice se realizeaza în functie de natura problemei si obiectivul de lunga durata; obiectivele specifice trebuie formulate în functie de componentele comportamentale, cognitive sau emotionale ale descrierii problemei; c) strategiile de interventie sunt formulate pentru fiecare obiectiv specific în parte si sunt realizate prin mai multe activitati specifice.

6. Evaluarea interventiei vizeaza modificarea cunostintelor, atitudinilor si abilitatilor. Se realizeaza prin: chestionare de cunostinte, atitudini si abilitati, grile de observare comportamentala (completata si realizata de profesor), grile de autoevaluare comportamentala sau alte modalitati de evaluare (ex. realizarea de catre elevi a unor activitati de voluntariat).