PROCESUL DE INVATAMINT CA RELATIE - PREDARE-INVATARE-EVALUARE

PROCESUL DE INVATAMINT CA RELATIE - PREDARE-INVATARE-EVALUARE

In sensul sau profund, notiunea de proces de invatamant este legata de cea de transformare (schimbare sau modificare). Dar, despre ce transformari poate fi vorba ? Ca sa intelegem mai usor acest lucru, vom porni de la o definitie, pe cat de lapidara, pe atat de actuala a invatarii, si anume : invatarea este definita ca "schimbare in comportamentul individual, ca urmare a unei experiente proprii'. In raport de ceea ce este in esenta invatarea, procesul de invatamant vine sa provoace o schimbare in timp, in spatiu si in forma a experientelor de cunoastere, afectiv-emotionale si actionale, aflate in posesia elevului, incat acestea sa devina capabile a genera, mai departe, schimbari in comportamentul sau, in structura cunostintelor sau deprinderilor sale mentale ; sa determine o trecere de la o stare a mintii la o alta stare mentala etc.

Menirea procesului de invatamant este, deci, sa angajeze elevii in trairea unor noi si noi experiente, organizate pedagogic, incat acestea sa realizeze invatare.

Aceasta viziune situeaza procesul de invatamant in dimensiunile lui concrete : in dimensiunea temporala - ca prevedere si provocare, in timp, a schimbarii experientelor de tipul celor amintite ; in dimensiune spatiala - ca planificare a frecventei cu care revin diferitele tipuri de experiente ce urmeaza a fi transformate si in dimensiune morfologica - de transformare efectiva, neterminata, ce indeamna la noi cautari.

In virtutea acestui fapt, procesul de invatamant se prezinta ca un autentic act creator, constructiv, generator de noi comportamente, ceea ce confera scolii semnificatia unui grandios "laborator viu', loc al unor ample si profunde metamorfoze umane, la nivel individual si de grup.

Dar ideea de proces evoca intotdeauna o dualitate, evidentiaza cu necesitate existenta, pe de o parte, a unor forte care impun sau inlesnesc schimbarea, adica invatatorii sau profesorii (subiectii transformarii), iar pe de alta parte, a unor fiinte in dezvoltare, care suporta schimbarea, implicandu-se activ in actul schimbarii, care devin fiinte transformate - elevii (obiectul transformarii). Evidentierea acestor relatii de stransa cooperare dintre cei doi poli - invatator si elevi - ofera posibilitatea identificarii actiunilor fundamentale ce definesc procesul de invatamant si a relatiei dialectice dintre acestea.

Putem astfel sa distingem cele doua tipuri de actiuni sau functii specifice : una de predare - ca aspect logic, ce caracterizeaza munca profesorului (ea urmand o logica a indeplinirii obiectivelor didactice) si cealalta -- de invatare - - ca aspect psihologic, personal, care tine de psihologia elevului.

Si predarea si invatarea se constituie ca activitati de baza ale procesului de invatamant, ca functii esentiale ale oricarei unitati scolare,, asa cum s-a mai aratat.

Dar aceste doua laturi fundamentale nu se afla in pozitie de simpla juxtapunere, de alaturare mecanica una fata de alta ; dimpotriva, ele sunt inseparabile, se afla in stransa legatura reciproca, contopindu-se organic intr-un tot unitar, intr-un singur proces, calitativ superior care asigura realizarea, in scoala, a sarcinilor invatamantului. Integrarea lor intr-un proces efectiv de cooperare, intr-o activitate comuna, dusa de elevi sub conducerea invatatorului, are loc cu ocazia confruntarii elevilor cu un nou continut pe care trebuie sa si-1 insuseasca sau cu o serie de actiuni ordonate, destinate formarii unor deprinderi mentale sau practice.

Activitatea cadrelor didactice isi face simtita prezenta intotdeauna, fie chiar si indirect, legata de indrumarea activitatii elevilor. Predarea nu are insa sens decat in masura in care determina un efort corespunzator de invatare din partea elevilor. In lipsa invatarii, procesul nu functioneaza deoarece ii lipseste elementul esential - invatarea insasi, ii lipseste legatura de baza dintre elevi si invatator.

Esenta procesului de invatamant rezida tocmai in aceasta unitate dialectica, in organizarea optima a interactiunilor dintre predare si invatare.

Desi relatia dintre predare si invatare este una de la cauza ia efect, aceasta nu inseamna, totusi, un mers linear, in sensul ca un anumit tip de predare genereaza, in mod necesar, un anumit tip de invatare. Predarea singura, oricat de buna ar fi ea, nu conduce in mod automat, de la sine, la efectele asteptate, intotdeauna rezultatele predarii sunt conditionate de activitatea de invatare depusa de elevi, de calitatea invatarii si interventia altor diferiti factori implicati in desfasurarea ei.

A defini procesul de invatamant ca o interactiune dintre predare si invatare inseamna, asadar, a evita sa se atribuie reusita sau nereusita scolara numai predarii sau numai invatarii. Succesele sau esecurile trebuie puse pe seama atat a muncii invatatorului, cat si a activitatii elevilor, precum si pe seama influentei altor factori.

In fine, in acceptia didacticii moderne, procesul de invatamant incorporeaza si o a treia functie- aceea de evaluare. Daca timp indelungat didactica traditionala a separat actul predarii si invatarii de cel al evaluarii, de data aceasta didactica opteaza pentru integrarea evaluarii in cadrul procesului de invatamant. Evaluarea completeaza ciclul de interventie al invatatorului asupra elevului. Ea vine sa ghideze actiunea invatatorului si elevilor sai ; sa ajute la luarea deciziilor legate de buna desfasurare a procesului de predare-invatare, de introducere a unor imbunatatiri si ajustari cerute de mersul predarii si invatarii.

In consecinta, procesul de invatamant se defineste ca exercitare, intr-o unitate organica a acestor trei functii fundamentale --predare-invatare-evaluare, deosebite prin finalitati, motivatie si metodologie.

Desi aceste trei functii se contopesc intr-unul si acelasi proces unitar, fiecare dintre ele isi pastreaza trasaturile ei specifice, care sunt prezentate in cele ce urmeaza (cu exceptia evaluarii, careia ii este rezervat un capitol de sine statator).

Vom acorda prioritate explicarii pedagogice a invatarii, deoarece o intelegere a acestei laturi deschide perspectiva unei mai bune intelegeri a predarii.