TAXONOMII SPECIFICE DOMENIULUI LUDIC

TAXONOMII SPECIFICE DOMENIULUI LUDIC

'Jocurile sunt la fel de vechi ca si civilizatia insasi

si la fel de variate ca aripile fluturilor.

Pentru ele a fost cheltuita

o cantitate fantastica de energie mintala.'

(M.Gardner)

Domeniul ludic isi are sorgintea in terminologia engleza ('game' sau 'play') sl dezvaluie astfel faptul ca jocul este o activitate spontana, independenta, motivata intrinsec, insotita de placere, satisfactie si fantezie care se desfasoara dupa anumite reguli.

Exista mai multe incercari de clasificare a jocului, dupa un criteriu sau dupa mai multe criterii, respectiv: varsta, scopuri si obiective, avand la baza scheme de sondaj longitudinal sau de sondaj transversal.

Asadar, la copilul mic, jocul este un exercitiu (ludic, de placere) de formare a unor aptitudini cognitive si fizice. Copiii fac din joc preocuparea lor principala; prin joc gasesc, fara sa caute in mod special, solutii de adaptare la realitatea inconjuratoare.

De aceea, in perioada prescolara, caracteristice sunt jocurile de constructie (pentru dezvoltarea reprezentarilor spatiale), jocurile fictive, simbolice, fanteziste, jocurile de rol si jocurile cu partener (ultimele mentionate fiind utilizate pentru dezvoltarea competentelor lingvistice si sociale). Apoi, mai exista jocuri in cerc, jocuri cu versuri si cant si jocuri de miscare care contribuie la constituirea contactelor mentale si sociale intre copii.

Ceea ce copilul experimenteaza prin jocul simbolic e ideea sa sau, mai bine zis, esenta acestui rol. Motivatia jocului, modalitatea ludica si dinamica jocului au fost obiect de studiu pentru Freud si pentru alti psihanalisti de exceptie, dintre care se remarca pentru originalitate Melania Klein. Aceasta a amplificat si a aprofundat tema jocului, identificandu-l cu locul unde copilul poate sa-si exprime fanteziile, dorintele si chiar experientele reale, in mod simbolic. Astfel, jocul devine un limbaj interpretabil luand in seama factorii care-l constituie (durata, materialul, simbolurile, caracteristicile, dificultatile, participarea).

M, Klein e convinsa ca observatia si interpretarea jocului infantil pot constitui un mijloc de analiza a ceea ce ea numeste 'nevroze ale copilariei'. in lucrarea 'Psihanaliza copiilor', descoperim urmatoarea mentiune: 'Jocurile copiilor au, ca si visurile, o fatada in spatele careia putem descoperi un continut latent; acesta se poate afla numai printr-o analiza atenta - la fel cum analizam continutul visurilor. () Prin joc, copiii exteriorizeaza cele mai intime conflicte interioare; de asemenea, prin joc creste rapiditatea de intelegere a lumii.'

A observa cum, cu ce si cu cine se joaca copilul il ajuta pe adult sa adopte comportamente pregatitoare dezvoltarii sale.

In scoala primara, jocul liber se inlocuieste treptat cu alte forme, ca: jocul de rol, jocul de interactiune, jocul cu reguli si/sau jocul sportiv. Ulterior, jocul strategic si jocurile de gandire activeaza priceperile si strategiile de rezolvare a de probleme (in ciclul gimnazial), dand posibilitatea de aparitie a socio- si psihodramei si chiar a jocurilor scenice (care vizeaza anumite interpretari ale textelor literare sau actualizarea unor evenimente istorice).

Pentru jocul de rol se foloseste expresia 'role play', aceasta intrand in vocabularul educatorilor cu sensul de sceneta, piesa scurta, dramatizare jucata de elevi.

Interpretand rolurile unor personaje comune (parinti, copii aflati in anumite situatii, personaje din povesti etc.) sau mai putin obisnuite, conform experientei lor (politisti, judecatori, directorul scolii, condamnati, eroi din istorie etc), elevii vor intelege mai bine propriul rol si rolurile celor din jur si isi dezvolta capacitatile empatice, precum si gandirea critica, elocinta, puterea de decizie.

Iata pasii specifici derularii jocului de rol:

Stabiliti tema/scenariul (dreptul la educatie, un conflict real petrecut in clasa, povestea 'Scufita rosie' din perspectiva lupului, contextul adoptarii unui document din domeniul drepturilor omului etc).

Asigurati-va ca fiecare elev a inteles situatia (daca elevii vor trebui sa isi construiasca singuri rolul) sau textul (daca aveti un scenariu scris) si se simte motivat sa joace rolul respectiv.

Daca o parte dintre elevi vor fi spectatori, indicati-le ce trebuie sa urmareasca pe parcursul scenetei.

Acordati-le elevilor timp sa 'intre in rol' (sa se documenteze, sa se familiarizeze cu situatia sau epoca respectiva, daca este vorba despre o situatie istorica etc.)

Prezentarea propriu-zisa a piesei Pe parcurs pot fi utileintreruperi pentru a explica respectivul comportament sau pentru a interactiona cu spectatorii.

Dupa 'tragerea cortinei', elevii vor spune cum s-au simtit in rolurile respective, de ce au abordat in acel mod situatia sau personajul, ce au invatat din experienta traita. Spectatorii vor spune ce au simtit in diferitele momente ale piesei si cum ar fi jucat ei diferitele roluri.

Pentru o explorare cat mai completa a situatiei, poate fi utila reluarea piesei cu schimbarea rolurilor intre elevi.

O varianta speciala a jocului de rol este procesul simulat. Elevii se pot familiariza cu procedura judiciara interna sau cumecanismele internationale de protectie a drepturilor omului, interpretand rolurile partilor implicate intr-un proces (judecator, inculpat, avocat, martori etc). Pentru o desfasurare veridica a jocului, cereti sprijinul unui jurist! Pe masura ce elevii dobandesc experienta in domeniul legal, puteti organiza competitii de procese simulate pe un caz real sau imaginar (cei mai reusit rechizitoriu si, respectiv, cea mai buna pledoarie a apararii).

Atentie!

. Jocul de rol se bazeaza pe implicarea structurilor afective ale interpretilor rolurilor, prioritar pe emotii si, tocmai de aceea, trebuie proiectat, organizat si condus cu delicatete. Cadrul didactic trebuie sacunoasca si sa respecte particularitatile de varsta si individuale ale fiecarui elev in parte.

-in abordarea temei si in reprezentarea piesei, trebuie sa se tina seama inclusiv de specificul microsocial al colectivului clasei de elevi, respectiv atractii si/sau respingeri interpersonale, indiferente vadit manifeste (de exemplu, un role play despre drepturile minoritatilor sau ale persoanelor cu deficiente, daca in clasa exista astfel de elevi, nu trebuie sa ii expuna pe acestia jignirilor sau marginalizarii),

-Jocul de rol abordeaza, de obicei, aspecte din viata reala, deci ei poate ridica intrebari la care nu se poate da un singur raspuns sau chiar cazuri de neelucidat

-incercati sa nu te impuneti elevilor punctul dumneavoastra de vedere sau sa ii lasati sa se simta neputinciosi in fata gravitatii si a complexitatii problemelor reale. Este foarte important ca profesorul si elevii sa accepte diferitele puncte de vedere ca pe ceva normai si natural, cat de firesc este posibil acest lucru. Atmosfera de spectacol se poate 'aprinde' si va poate abate atentia de la obiectivele exercitiului ludic. Nu le permiteti elevilor sa uite motivul si fondul activitatii, sa inlocuiasca radical finalitatile vizate de jocul propriu-zis. Fiti seriosi in evaluarea activitatii; a prestatiei fiecarui rol in parte, intreband:

Ce au invatat elevii din experienta respectiva?

Cum se racordeaza situatia jucata la prevederile sl normele in vigoare din domeniul de apartenenta? etc

Practic, exista mai multe tipuri aferente jocului de rol, si anume:

1. Jocuri de rol cu caracter mai general, unde includem: jocul de reprezentare a structurilor (ajuta la intelegerea functionarii unor structuri organizatorice, precum institutii)

-jocul.de decizie (care simuleaza structura unui organism de decizie; se foloseste in predarea si invatarea stiintei conducerii, management, istorie, stiinte juridice, stiinte economice);

.jocul de arbitraj (utilizat in predarea stiintelor juridice sifinanciar-contabile);

-jocul de competitie (utilizat in scopul obtinerii anumitor performante)

2.Jocuri cu caracter specific, precum:

jocul 'De-a ghidul si vizitatorii';

-jocul de negociere (constand in simularea operatiilor de vanzare-cumparare, a tranzactiilor comerciale si financiar-bancare).

Clasificarea si organizarea jocurilor

Clasificarea jocurilor este relativa datorita dificultatilor reale de incadrare intr-o schema dupa niste parametri unanim acceptati.

Querat vorbeste despre existenta a trei categorii de jocuri, si anume: jocuri cu caracter ereditar (de lupta, de urmarire, ^:de vanatoare), jocuri de imitatie a anumitor activitati umane (inclusiv ale vietii de fiecare zi, pornind de la jocul cu prastia, cu arcul si terminand cu jocurile 'De-a familia', respectiv 'De-a vizita'), iar mai apoi, jocurile de imaginatie.

K. Gross a clasificat jocurile in: jocuri experimentale, jocuri cu functii generale, jocuri senzoriale, jocuri motorii, jocuri intelectuale, jocuri afective si jocuri de vointa. Chiar daca ultimele cinci categorii mentionate au drept criteriu o componenta de personalitate prioritar vizata, .primele categorii nu se incadreaza in aceeasi taxonomie, purtand implicit si o denumire ambiguu formulata, fara a acoperi, un domeniu ludic strict definit.

Pedagogul Ed., Claparede, inspirandu-se din lucrarile predecesorului sau Karl Gross, a impartit jocurile in jocuri cu functii generale si jocuri cu functii specifice. Astfel, in prima categorie, a inclus ca subgrupe jocurile senzoriale (antrenand toate capacitatile senzoriale), motorii si psihice. Intre primele mentionate se numara jocurile cu trambite, fluiere si/sau orice obiect care produce zgomot, cutii muzicale, caleidoscoape, inclusiv mazgalelile cu creioane colorate sau vopsele. In categoria jocurilor motorii sunt incluse jocurile cu mingea, gimnastica, aruncatul cu prastia, iar in ultima categorie se regasesc jocurile intelectuale si cele afective,

A. Demarbre face o clasificare a jocurilor in functie de varsta copilului care se joaca, precum si in functie de efortul solicitat de joc.

Psihologul W. Stern a elaborat o teorie a jocului tinand seama de factorii externi ai dezvoltarii, in raport cu actiunea formativa a acestor factori si cu structura jocurilor, a impartit jocurile in:

jocuri individuale, determinate de factori interni;

jocuri sociale, determinate de factori externi.

Aceasta clasificare nu arata insa, cum se imbina influentele interne cu cele externe. In contextul dezvoltarii psihice generale a copilului, evolutia jocului este rezultatul interactiunii factorilor interni si externi, nu a actiunii lor separate. Apoi, procesele psihice ale copilului nu se manifesta numai in joc, ci se si formeaza prin joc. Ch. Buhler face distinctia intre:

jocurile functionale (senzorio-motrice); jocurile iluzorii (de fictiune); jocurile receptorii (de receptivitate); jocurile de constructie; jocurile colective. Copilul trece de la o categorie la alta de jocuri, in conformitate cu tendintele dezvoltarii, si pe masura ce dobandeste, rand pe rand, functiile necesare adaptarii la cerintele mediului inconjurator. Aceasta clasificare tine seama de influenta jocului in planul dezvoltarii senzoriale, motrice, intelectuale si afectiv-caracteriale.

Chateau stabileste:

jocuri functionale;

jocuri de imitatie;

jocuri cu reguli arbitrare;

jocuri cu reguli stabilite precis.

Dupa E. Geissler se pot distinge:

jocuri de miscare si jocuri functionale;

jocuri dupa anumite reguli;

jocuri demonstrative, pe roluri;

jocuri de creatie si fantezie;

jocuri de noroc.

Psihologii si pedagogii contemporani mai au in vedere si alte criterii de clasificare, precum: complexitatea jocului, criteriul formativ si numarul participantilor la joc.

Cei mai multi insa considera drept criteriu esential continutul jocului. Psihologul roman U. Schiopu face urmatoarea clasificare din punct de vedere al continutului ludic:

jocuri de reproducere a unor mici evenimente, care se transforma treptat in jocuri cu subiect simplu, apoi in jocuri cu subiect complex in care locul central revine relatiei sociale. Cand un copil are roluri succesive, acestea se transforma in jocuri de alternanta;

jocuri de miscare in numeroase variante, cu miscare oarecum libera si cu un caracter imitativ simplu sau cu reguli care coordoneaza fiecare etapa. In jocurile de miscare complexe apar miscari combinate cu reguli numeroase. La copiii mai. mari, punctul central al jocului devine precizia in executarea regulilor,succesiunea regulilor, combinarea miscarilor;

jocuri de creatie cu subiect inspirat din propria experienta de viata, reflectand evenimentele pregnante. Actiunile disparate sunt coordonate intr-una unitara, cu subiect mai larg. Copiii inteleg complexitatea relatiilor interumane si a mijloacelor de redare.Rolurile sunt diferentiate, iar jocul poate fi dramatic, cu tema;

jocuri cu subiect, cu reguli in care conduita copilului poate evidentia incapacitatea de a participa in mod corelat si concomitent la toate etapele jocului; reproducerea partiala a regulilor unui joc complex, din care sunt desprinse numai una-doua; integrarea in tempoul de ansamblu al jocului prin actiune episodica, cu elemente de reactie circulara; cunoasterea regulilor si organizarea tuturor etapelor jocului, cu accent pe etapa finala (organizarea strategica, plan mental); angajarea afectiva in momentele tensionale ale jocului.

Iata si alte clasificari:

Dupa criteriul varstei, cercetatorii fac distinctia intre:

jocuri de manuire a obiectelor - specifice copilului de pana la un an;

jocuri cu subiecte (roluri) si reguli - caracteristice varstei preprimare

la varsta scolara- jocuri scolare complexe,inclusiv jocuri sportive.

Dupa felul regulilor, jocurile pot fi;

transmise din generatie in generatie, cu o puternica legatura traditionala;

jocuri liber inventate, creatoare.

Dupa aptitudinile necesare putem distinge jocuri:

care reclama aptitudini speciale;

care solicita spirit de observatie;

care dezvolta gandirea;

care fac apel la memorie;

jocuri de fantezie;

Dupa numarul participantilor se pot stabili jocuri:

individuale;

in perechi;

in grup/de cooperare.

Acelasi joc poate fi clasificat pe baza mai multor criterii, relevandu-i-se astfel complexitatea. Jocul integrat in activitatea instructiv-educativa, subscriindu-se sarcinilor acesteia, devine joc didactic.

Jocurile educative sau didactice pot fi clasificate dupa continutul si obiectivele pe care le urmaresc in:

jocuri de cunoastere a mediului inconjurator;

jocuri de dezvoltare a vorbirii;

jocuri matematice;

jocuri muzicale;

jocuri de orientare;

jocuri de sensibilizare, pregatitoare pentru intelegerea unor notiuni noi;

jocuri aplicative;

jocuri simbolice;

jocuri sub forma de exercitii simple;

jocuri de miscare, si altele.

Dupa materialul folosit, acestea se impart in;

jocuri cu materiale;

jocuri fara materiale;

jocuri orale;

jocuri cu intrebari;

jocuri cu ghicitori si altele.

Jocurile simulative cu roluri au semnificatia unei activitati complexe, de mare seriozitate, atat prin scopul urmarit, cat si prin desfasurare, in actiune fiind angrenati doi sau mai multi jucatori care au putere de decizie si care urmaresc atingerea obiectivelor pe baza informatiei dobandite sau in curs de insusire si in conformitate cu niste reguli precise.

Scopul este atins in conditii de competitie, dar si de cooperare cu altii, de interdependenta, intrucat competitia nu inseamna numai conflict.

Jocul este inteles astfel in sensul termenului "game^" sau 'educational games', 'instructional games', 'games for learning', adica: exercitii de gandire, de judecata, de previziune, in cadrul unei partide in care se pune o anumita miza si care se soldeaza cu castiguri si pierderi. Simuland o situatie reala, jucatorii capata functii si atributii, isi asuma raspunderi, indeplinesc roluri. Interpretarea rolurilor ii obliga pe participanti sa intre in relatii interpersonale, de reciprocitate, jocul fiecaruia depinzand de comportamentul celorlalti. Interpretarea rolului presupune anumite cunostinte, precum si intelegerea obligatiilor si drepturilor participantilor.

Transpunand in modele de joc numeroase situatii, de invatare, pedagogii au aplicat cu succes in practica scolara jocurile cu roluri functionale, jocurile cu roluri structurale, jocurile de decizie, jocurile de previziune, jocurile de competitie, jocurile cu inversari de roluri, dialogurile scenice si altele.

In clasificarea jocurilor, unii autori se refera si la functii, pornind de la premisa ca acestea le explica esenta si, in plus, jocul, ca activitate complexa, satisface o multitudine de cerinte.

0 clasificare unanim acceptata a jocurilor este greu de identificat. Pentru realizarea unei 'performante' de acest gen este necesara selectarea criteriilor, tinand seama de sarcinile specifice ale educatiei si de ponderea influentei formative a jocurilor asupra dezvoltarii psihice generale a subiectilor implicati.

In domeniul pedagogiei prescolare se opereaza cu categoriile de jocuri analizate detaliat in cele ce urmeaza:

Jocurile de creatie sunt acelea in care subiectul si regulile sunt create relativ de copilul insusi. Se disting trei feluri de asemenea jocuri:

a), jocuri cu subiecte din viatacotidiana;

b). jocuri de creatie cu subiecte din povestiri si basme;

c). jocuri de constructie.

Aceste jocuri contribuie substantial la formarea personalitatii copiilor, in special la dezvoltarea intelectuala si morala a prescolarilor. Influenta asupra dezvoltarii intelectuale consta in faptul ca in jocurile de creatie se stabileste o relatie intre copil si lumea din jur. In joc, reflectand impresiile asupra vietii, copilul este pus in situatia de a intelege unele legaturi cauzale intre fenomene. Realizand in joc actiuni concrete, copilul patrunde mai adanc in semnificatia sociala a vietii. Interpretarea unui rol ridica copilului numeroase probleme pe care trebuie sa le rezolve, acestea stimuland si activizand atentia, spiritul de observatie, memoria voluntara, gandirea, imaginatia creatoare, precum si motivatia intrinseca si extrinseca.

In jocurile de creatie apar situatii psihologice care ii permit copilului sa isi regleze mai usor propriile procese psihice. Jocurile de creatie contribuie si la dezvoltarea limbajului. Copiii isi insusesc cuvinte noi, pronunta cuvinte pe care in afara jocului nu le folosesc. Jocurile de creatie colective se desfasoara in conditiile unei comunicari verbale foarte antrenante si vii, ceea ce duce ia dezvoltarea limbajului contextual si a vorbirii expresive, in ceea ce priveste influentarea dezvoltarii si formarii morale a copilului, e necesar sa avem in vedere faptul ca indeplinind un rol, copilul se identifica cu personajul. Toate aceste trairi duc la generarea de emotii si sentimente morale. Copilul traieste sincer rolul interpretat si simte ceea ce intruchipeaza acesta. Impresiile pe care copilul le primeste din realitatea inconjuratoare si pe care apoi le prelucreaza au rezonanta afectiva.

Jocul de creatie reprezinta o forma specifica a vietii in colectiv a copiilor. Este important sa formam un colectiv unit si inchegat de copii, deoarece prin jocurile de creatie in colectiv se educa calitatile morale ale personalitatii.

Jocurile au si particularitati specifice, dependente de varsta, ele evoluand o data cu dezvoltarea psihica generala si pe masura ce se acumuleaza o experienta tot mai bogata.

In preajma varstei de trei ani exista un moment foarte important in evolutia jocului: substituirea pe plan imaginar a functiei specifice a obiectelor. De exemplu, copilul duce degetul, in loc de lingurita, la gura papusii, hranind-o.

Un alt moment important in evolutia jocului de creatie consta in asumarea de catre copil a rolului unei persoane si atribuirea de diferite roluri papusii.

Tot in jurul varstei de trei ani, copiii aleg nu atat subiectul, cat si rolul jocului. Copilul isi asuma rolul adultului, atribuie jucariilor roluri diferite, le denumeste cu numele diferitelor persoane, sta de vorba cu ele si actioneaza asupra lor in functie de situatia de joc.

Spre sfarsitul varstei anteprescolare, jocurile dobandesc particularitati care le apropie de jocurile prescolarilor mici de 3-4 ani, datorita rolului pe care copilul incepe sa si-l asume tot mai frecvent. De aceea, actiunile de joc incep sa fie centrate tot mai unitar in jurul unui subiect, jocul devenind astfel tot mai complex.

Pentru jocul prescolarilor mici este caracteristica aparitia subiectului, el nefiind inchegat si stabil. Copiii trec de la un rol la altul, renuntand repede la un rol pentru altul intre copiii cu roluri diferite nu se stabilesc relatii dictate de subiectul jocului, desi copiii manifesta tendinta de a se juca in colectiv; ei isi inteleg destul de greu dorintele si intentiile reciproce, jocul fiecarui copil avand un caracter mai mult individualist. In desfasurarea jocului are loc schimbarea frecventa a subiectului, legatura dintre copii fiind instabila si lipsita de o motivatie reala.

Orice rol acceptat de copii implica, in genere, si anumite reguli. Pentru prescolarii mici, in majoritatea cazurilor, regulile de joc nu apar pe prim plan. Ei nu le inteleg si ca atare nu le urmeaza, mai importanta fiind executarea rolului decat respectarea regulii.

La prescolarii de 4-5 ani, sub aspectul tematicii, jocurile se deosebesc esential de cele ale prescolarilor mici, subiectele ramanand relativ aceleasi, continutul lor social imbogatindu-se, iar atitudinea copiilor in alegerea acestora devenind tot mai selectiva. Sub aspectul caracterului colectiv, jocul intra intr-o noua faza de dezvoltare. Copiii se grupeaza in jocuri cu o singura tema. Inainte de a incepe jocul, prescolarii stabilesc subiectul sl cauta sa-si coordoneze actiunile, pe care le pun de acord cu ajutorul cuvantului pentru a putea realiza tema jocului; de asemenea, durata jocului cu aceeasi tema se prelungeste, relatiile stabilindu-se pe baza rolurilor si a regulilor jocurilor colective. Copiii simt chiar nevoia sa respecte cu strictete regulile care decurg din rolurile acceptate, reguli care devin, treptat, obligatorii pentru toti participantii la joc. Rolul este relativ stabil, dar continutul sau nu dezvaluie pe deplin relatiile sociale implicate in subiectul jocului, datorita unui grad redus de generalitate al relatiilor interumane cunoscute de copii.

La copiii de 5-6 ani continutul jocurilor il constituie nu numai impresiile vietii cotidiene, ci si imaginile artistice provenite din povestirile educatoarei si cunostintele dobandite in. cadrul activitatilor, comune. Ei cauta sa redea si continutul mai adanc al relatiilor dintre oameni si semnificatia lor sociala. Jocurile sunt tot mai bine orientate spre un anumit scop, schitandu-se chiar un plan dinainte stabilit, acesta constituind un program anticipativ de desfasurare a actiunilor ludice.

Jocurile cu subiecte din activitatea cotidiana, la prescolarul mare, prezinta trei particularitati:

Exista o intelegere reciproca intre copii in ceea ce priveste distribuirea rolurilor, fixarea actiunilor fiecarui participant si a continutului jocurilor. Participantii nu se multumesc numai sa-si interpreteze flecare rolul, ci cauta sa inteleaga si rolul altora;

Pe langa actiunea desfasurata in joc, pe copii il intereseaza scopul ei si rezultatul final;

Actiunile de joc ale prescolarilor mari au, de multe ori, un caracter conventional. Se produce fenomenul de transfer al actiunilor materiale din exterior spre interior, realizarea lor in plan mintal, moment care corespunde unei noi etape in dezvoltarea gandirii si imaginatiei copilului.

Jocurile de miscare au la baza diferite miscari si reguli, ocupand o pozitie intermediara intre jocurile decreatie si ceie sportive, apropriindu-se de cele dintai prin trairile emotive puternice pe care ie genereaza si de cele sportive prin reguli dinainte fixate, prin comenzi, semnale si diferite momente de competitie pe care !e cuprind. Acestea sunt foarte indragite de prescolari, satisfacand nevoia tor de miscare.

Dupa functia pe care o indeplinesc, regulile jocurilor de miscare se grupeaza in trei categorii:

a) reguli care precizeaza miscarile si actiunile copilului;

b). reguli care disciplineaza comportarea copilului;

c) reguli care indeplinesc functii frenatorii, ii opresc pe . copii de la unele miscari si actiuni in joc.

In functie de continut si de particularitatile de varsta ale copiilor, jocurile de miscare sunt de patru feluri:

jocurile de miscare cu subiect care imbina miscarile si regulile cu un continut imaginativ;

jocurile cu text si cant, acestea desfasurandu-se in cerc/hora, textele si cantecele ajutandu-i pe copii sa interpreteze mai expresiv rolurile si sa execute miscarile mai corect;

jocurile hazlii, care au o mare popularitate in randul prescolarilor, atragandu-i prin umorul si simplitatea

actiunii;

jocurile fara subiect, care se bazeaza pe indeplinirea unei cerinte sau respectarea unor anumite reguli, la baza lor stand diferite miscari (cu mingea, cercul, coarda). Ele ii antreneaza pe copii in exersarea miscarilor si in invingerea obstacolelor.

Jocurile de miscare au o mare importanta pentru dezvoltarea fizica a copilului. In aceste jocuri intra miscarile de baza, miscari prin care se exerseaza diferite grupe de muschi. Punerea in miscare a musculaturii copilului influenteaza pozitiv activitatea altor organe si sisteme, duce ia intensificarea proceselor de metabolism, la fortificarea organismului si la calire. Se dezvolta si se perfectioneaza activitatea psihomotorie a copilului, miscarile devin mai precise si mai fin coordonate. Copilul se orienteaza mai bine in situatii diverse, se deprinde sa-si coordoneze miscarile si sa le dirijeze potrivit regulilor jocului.

Aceste jocuri au un rol important si in prevenirea si corectarea defectelor fizice, in inlaturarea unor deprinderi negative, ele contribuind si la intarirea si echilibrarea sistemului nervos al copilului; de asemenea, au un rol important si in dezvoltarea intelectuala a copilului. Datorita jocurilor de miscare se dezvolta limbajul, gandirea, imaginatia si alte procese psihice. Copilul trebuie sa raporteze pe plan mental regula la caracterul miscarilor. El este stimulat sa compare, sa analizeze, sa sintetizeze, sa generalizeze. La dezvoltarea limbajului sub raport lexical (imbogatirea vocabularului, sporirea corectitudinii si a expresivitatii exprimarii orale) contribuie jocurile de miscare cu reguli si, in special, cele cu text. Aceste jocuri duc la dezvoltarea atentiei copilului, creand conditii favorabile pentru dezvoltarea flexibilitatii si distributiei atentiei.

Cele cu subiect contribuie la dezvoltarea imaginatiei datorita faptului ca il aproprie pe copil de lumea personajelor din povesti, povestiri si basme. Jocurile de miscare contribuie si la dezvoltarea morala a copilului. Se educa calitati morale pozitive, cum ar fi; prietenia, colegialitatea, curajul, initiativa, hotararea, stapanirea de sine, perseverenta, spiritul de disciplina. Se stabilesc relatii socio-umane intre copii. Se educa loialitatea si prietenia, solidaritatea, respectarea drepturilor si intereselor fiecarui copil, spiritul de colectivitate, de independenta.

Jocurile de miscare contribuie la educatia estetica a copiilor. Prin jocurile de miscare cu text si cant se dezvolta simtul muzical, ritmul, armonia, supletea si expresivitatea muschilor. Ele genereaza la copii sentimente de placere si contribuie la intelegerea frumosului, la educarea gustului artistic.

Specificul jocurilor de miscare este conditionat de particularitatile psihologice de varsta ale prescolarilor.

Copiilor de 3-4 ani le sunt accesibile numai jocurile cu subiecte simple si cu reguli elementare. Prescolarilor mici le plac foarte mult jocurile cu subiecte simple, in care miscarile sunt insotite de.onomatopee, de reactii verbale imitative. Numarul rolurilor este redus, educatoarea fiind aceea care indeplineste un rol si toti copiii celalalt rol. In structura jocurilor intra miscari simple. dar variate de care copilul are nevoie in viata cotidiana.

Jocurile copiilor de 4-5 ani sunt mai variate, continutul acestora constituindu-l nu numai obiectele si fenomenele percepute nemijlocit, ci si subiectele cu care prescolarul se familiarizeaza din basme, povesti si ilustratii. Tot acum este posibila includerea in joc a miscarilor care cer agilitate si precizie, aparand si elemente de competitie care, la inceput, constau in intreceri individuale, iar, mai tarziu, in intreceri colective. Copiii din grupa mijlocie manifesta un interes mai mare pentru, reguli si devin mai exigenti in executarea precisa a sarcinilor.

La prescolarii din; grupa mare, jocurile de miscare ajung la un grad mai ridicat de dezvoltare. Ei isi autoregleaza mai bine miscarile si sunt cointeresati de rezultatul jocului. Pe copii ii atrage nu numai aspectul distractiv, ci si posibilitatea de a-si valorifica iscusinta, ingeniozitatea, agilitatea, curajul. Sunt captivati de jocurile colective, care le dau posibilitatea de a se intrece si de a se bucura impreuna de succesele obtinute. Miscarile devin mai precise si armonioase, regulile mai complexe/iar exigenta in ceea ce priveste respectarea lor sporeste sensibil fata de grupa anterioara.

Jocurile didactice ocupa un loc tot mai important in activitatea gradinitelor de copii, ele fiind activitati deosebit de atragatoare si care se adapteaza optim caracteristicilor copilului in dezvoltare. Se stie ca prin joc copilul pune in actiune toate posibilitatile sale, traduce in fapte potentele sale intelectuale, fizice,morale, pe care le dezvolta, le imbina, jocul constituind o^; necesitate a organismului in dezvoltare. Pentru copil, jocul este distractie, este invatatura, este munca, mijloc prin care se educa, este un mijloc eficient de cunoastere a lumii inconjuratoare.

Izvorul jocurilor didactice trebuie cautat in literatura populara, in jocurile instructive ale mamei, in cantece insotite de miscari. Tinand seama de specificul varstei si de dorinta arzatoare a copilului de a cunoaste, poporul a creat o serie de poezii si jocuri educative care nu numai ca ii desfata pe copii, dar ii si instruieste, le formeaza; notiuni noi si le imbogatesc, le activizeaza vocabularul. Un exemplu il constituie versurile cu care mama il invata pe copil cuvintele care definesc diferite parti ale fetei:

'Barba - barbarie,

Gura - gurarie,

Nas - buzunaras,

Ochi - bazaochi,

Sprancene - cotofene,

Frunte - tavaluc,

Cap de tufuluc '.

Multe asemenea jocuri, creatii populare pentru educarea si instruirea copiilor de la varsta cea mai frageda, se caracterizeaza prin stabilirea unor raporturi reciproce corecte intre jucatori, prin seriozitatea comportarii impusa de rezolvarea problemei, prin nivelul ridicat al activitatii mentale cerute.

Jocul didactic poate contribui din plin la realizarea sarcinilor instructive si formativ-educative cu conditia de a fi bine gandit, temeinic pregatit, organizat corespunzator si la momentul oportun. Acesta ne permite sa coboram la nivelul de intelegere al copiilor, sa ne organizam activitatea in functie de nivelul de dezvoltare intelectuala, a lor, sa le starnim si sa le mentinem constant interesul in lucru, ajutandu-i sa invinga greutatile ivite, sa participe activ la actiunea de invatare; in cadrul jocului didactic copilul se simte in anturajul sau, dezvoltandu-i-se ingeniozitatea si capacitatea de creatie, incercand prin aceasta sa se depaseasca pe sine si pe colegii sai.

Rolul si importanta jocului didactic consta in faptul ca el faciliteaza procesul de asimilare, fixare si consolidare a cunostintelor, iar datorita caracterului sau formativ influenteaza dezvoltarea personalitatii copilului.

Pentru ca jocul didactic sa aiba finalitatea scontata se impune respectarea catorva conditii, si anume:

>     crearea unei atmosfere de lucru antrenante din partea
educatoarei;

>     conceperea jocului astfel incat sa corespunda particularitatilor de varsta ale copiilor, nivelului lor de dezvoltare intelectuala;

>     imbinarea corecta a activitatilor concret-operatorii cu cele abstracte; prezentarea cunostintelor in succesiune gradata asigurarea unui continut bogat, structurat in forme variate, vizand esentialul;

>     prezentarea sarcinii de rezolvat intr-un mod accesibil copiilor;

>     stabilirea unor sarcini cu un grad diferit de dificultate;

>     inglobarea in joc a unor cazuri, situatii-problema similare celor intalnite in viata practica;

>     stabilirea precisa a regulilor jocului;

>     utilizarea unui material didactic adecvat;

>     stimularea copiilor in functie de rezultatele obtinute.

Jocul didactic este o forma de activitate atractiva si

accesibila prin care se realizeaza o buna parte din obiectivele educationale specifice prescolarilor. Fiecare joc didactic trebuie sa imbine unitar elementul instructiv si exercitiul cu elementul distractiv. Valoarea practica consta in faptul ca in procesul desfasurarii lui copilul are posibilitatea sa-si aplice cunostintele, sa-si exerseze priceperile si deprinderile formate in contextul diferitelor activitati, sa-si puna in valoare potentele.

O caracteristica esentiala consta in crearea unor conditii favorabile pentru aplicarea cunostintelor si pentru exersarea priceperilor si deprinderilor sub forma unor activitati placute, atragatoare, accesibile si de o vadita eficienta. Fiecare joc didactic are laturi constitutive prin care se diferentiaza de celelalte jocuri sau forme de activitate din gradinita, si anume: continut, scop didactic, reguli, actiune de joc. Continutul jocului il formeaza cunostintele pe care copiii si le-au insusit in activitatile comune.

Scopul didactic apare sub forma unei probleme de gandire, recunoastere, denumire, scriere, comparare. Regulile jocului ordoneaza actiunile in joc. Ele au o functie reglatoare asupra relatiilor reciproce intre copii. Sunt conditionate de continutul si obiectivele jocului. Totodata, ele sunt numeroase si de natura diferita, vizand; reglementarea repartizarii rolurilor; rezolvarea problemelor implicate in joc; .succesiunea actiunilor in joc si comportarea copiilor in timpul jocului (ce este permis si ce nu este). Actiunea de joc este latura care face ca rezolvarea scopului didactic sa fie placuta pentru copil (momente de asteptare, surpriza, intrecere)

Jocurile didactice exercita o influenta multilaterala asupra dezvoltarii psihice a copilului, contribuind, mai intai, la dezvoltarea lui intelectuala, la formarea perceptiilor, la educarea spiritului de observatie, a imaginatiei creatoare, a gandirii si limbajului.

Jocurile didactice organizeaza procesul perceperii analitico-sintetice a insusirilor caracteristice ale obiectelor. Situatiile concrete ale Jocului ".solicita copilului alegerea obiectelor dupa culoare; marime, forma _:si gasirea asemanarilor si deosebirilor dintre ele. Perceptia spatiala se dezvolta mai ales prin jocurile in care prescolarul asaza figuri sau construieste ceva. Astfel, el se familiarizeaza cu raporturile spatiale dintre obiecte, si invata sa cunoasca formele si dimensiunile obiectelor. Prin sarcina lor, jocurile didactice activeaza operatiile gandirii; analiza, sinteza, comparatia si generalizarea.

Jocurile didactice orale au o mare insemnatate in dezvoltarea limbajului copilului. Ele cer copilului discernamant in alegerea cuvintelor in inlocuirea unui cuvant prin altul cu inteles opus si/sau asemanator. Se mai dezvolta si promptitudinea reactiilor verbale, deoarece fiecare copil, se straduieste sa dea raspunsul potrivit inaintea celorlalti. Se contribuie la conturarea vocabularului si la activizarea vorbirii. in acest sens sunt utile jocurile prin care copiii memoreaza denumirea obiectelor si a actiunilor si isi precizeaza sensul cuvintelor. Ele servesc si la educarea unei vorbiri corecte din punct de vedere gramatical.

De asemenea, jocurile didactice servesc si la realizarea sarcinilor educatiei morale, contribuie la dezvoltarea stapanirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independenta, a disciplinarii constiente, a perseverentei si sociabilitatii.

Un rol deosebit il au regulile jocului didactic, insusindu-si aceste reguli si respectandu-le, copilul invata sa se stapaneasca mai bine, sa-si franeze dorintele atunci cand acestea vin in contradictie cu continutul jocului. Deoarece aceste jocuri ajuta ia dezvoltarea spiritului de independenta, ele au o mare insemnatate in pregatirea copilului pentru scoala, acolo unde incepe munca intelectuala intensa, independenta si in cooperare. Jocurile didactice ajuta si la dezvoltarea spiritului colectiv, facilitand relatiile reciproce corecte intre copii. Respectarea regulilor jocului educa spiritul de raspundere, onestitatea si solidaritatea. In jocul didactic colectiv copiii se ajuta unii pe altii, se bucura de succesele colegilor lor, invata sa aprecieze si sa recunoasca nepartinitor succesele acestora.

Clasificarea jocurilor didactice se poate face dupa doua criterii, in functie de continut si de materialul didactic.

Dupa criteriul continutului, jocurile didactice pot fi grupate in trei categorii:

jocuri didactice pentru cunoasterea mediului inconjurator si insusirea limbii materne;

jocuri didactice pentru numarat si socotit;

jocuri didactice muzicale.

La baza criteriului continutului sta principiul dezvoltarii proceselor psihice ale copiilor:

dezvoltarea perceptiilor si reprezentarilor de forma, marime, culoare, spatiu, timp

imbogatirea vocabularului, respectiv insusirea sistemului fonetic al limbii materne,

Dupa criteriul materialului didactic, jocurile didactice se impart in:

jocuri didactice cu material didactic;

jocuri cu material auxiliar, diferite obiecte si jucarii

(obiecte din natura si obiecte de intrebuintare zilnica);

> jocuri cu interpretarea unor povesti si lecturi, precum si
jocuri cu numaratoare, folosindu-se jucarii corespunzatoare;

>  jocuri didactice fara material sau jocuri orale, care se

practica indeosebi la grupele mijlocie si mare.

(ghicitorile, jocurile de alcatuire propozitiilor si frazelor,

jocurile de compunere).

Aceasta clasificare a jocurilor este conventionala, deoarece unele jocuri clasificate dupa criteriul continutului se realizeaza cu ajutorul materialului didactic, iar altele in lipsa utilizarii acestuia.

In cadrul ciclului achizitiilor fundamentale este necesar ca educatoarea sa tina seama de particularitatile specifice ale jocurilor didactice.

Copiii de grupa mijlocie, mare si pregatitoare pot sa desfasoare jocul didactic in mod independent, el fiind atrasi de actiunea ca atare a jocului, de situatia intuitiva nemijlocita. Asupra prescolarilor mici impresiile concrete actioneaza mai puternic decat cuvantul, fapt care face ca sarcina didactica a jocului sa fie mai greu inteleasa. La grupa mica de 3-4 ani o singura regula dirijeaza conduita tuturor copiilor, modul lor de actiune. In alegerea jocului didactic este necesar sa se tina seama de structura si continutul lor, jocurile trebuind sa fie simple si accesibile copiilor. Educatoarea trebuie sa asigure prescolarilor mici o cat mai mare posibilitate de miscare. Sarcinile didactice la grupa mijlocie sunt ceva mai complexe. Interesul copiilor creste daca eforturile sunt mai mari.

Pe copii incepe sa-i intereseze si rezultatul jocului. Ii atrage nu numai aspectul distractiv, ci si posibilitatea de a se manifesta in colectiv, de a-si arata iscusinta si priceperea. Ei pot sa stea linistiti in timpul jocului, sa nu-si stanjeneasca partenerii, sa raspunda numai atunci cand sunt intrebati sau numai cand le vine randul. Regulile jocului incep sa aiba un caracter tot mai generalizat. Devin accesibile si jocurile cu mai multe reguli. Este necesar ca regulile sa fie formulate st explicate clar in prealabil, iar actiunile pe care copiii trebuie sa le efectueze in joc sa fie demonstrate. Copiilor din grupa mare le plac mai ales jocurile in care isi pot manifesta spiritul de observatie, concentrarea atentiei, prezenta de spirit, promptitudinea in raspunsuri. Ei prefera sarcinile care le solicita eforturi intelectuale. Sunt atrasi de jucariile a caror manuire prezinta dificultati, cere indemanare si prudenta.

Ii atrag jocurile care stimuleaza perspicacitatea, prezenta de spirit si autocontrolul. Comparativ cu grupele precedente, regulile jocului au un caracter mult mai generalizat. Nu mai este necesar ca regulile sa fie comunicate o data cu demonstrarea actiunilor. Copiii sunt capabili sa memoreze regula si sa-si aduca aminte de modalitatea aplicarii ei in joc. Se schimba si atitudinea copiilor fata de reguli.

Prescolarii mari nu numai ca stapanesc regulile, dar li se supun cu rigurozitate si pretind respectarea lor. Cand se constata o incalcare a acestor reguli, ei protesteaza.

Jocul isi exercita functia educativa si contribuie la dezvoltarea psihica 'a copilului cu conditia ca el insusi sa atinga o anumita dezvoltare. Evolutia jocului de la o treapta de dezvoltare la alta are loc sub indrumarea educatoarei, care trebuie sa cunoasca fiecare copil in parte si sa dovedeasca tact pedagogic. Lasand libertate initiativei si activitatii creatoare a copiilor, e necesar ca educatoarea:

sa ajute copiii in descoperirea diferitelor aspecte ale realitatii, pe care apoi sa le transpuna in joc;

sa dezvaluie continutul activitatilor oamenilor, relatiile lor sociale, ale caror roiuri copiii si le vor asuma in jocuri;

sa le faca accesibila semnificatia sociala a muncii umane;

sa stabileasca relatii de prietenie, colaborare si toleranta intre participantii la joc.

In functie de aceste obiective se pot stabili sarcini referitoare la rolul educatoarei in organizarea jocurilor de creatie, cum ar fi:

influenta exercitata asupra continutului jocului;

ajutorul dat copiilor in realizarea planului, in dezvoltarea

subiectului si a intentiei lor creatoare;

obisnuirea copiilor cu jocurile colective st stabilirea unor

relatii corecte intre participantii ia joc;

crearea conditiilor favorabile pentru joc.

Aceste sarcini sunt valabile pentru toate grupele prescolare, dar in realizarea lor educatoarea trebuie sa tina seama de particularitatile de varsta ale copiilor. In ceea ce priveste influenta exercitata asupra continutului jocului este important ca educatoarea sa orienteze in asa fel gandurile si sentimentele copiilor, incat sa le formeze o atitudine corecta si activa fata de fenomenele vietii implicate in joc. Este necesar ca educatoarea sa dezvaluie copiilor semnificatia sociala a activitatilor oamenilor, atitudinea lor fata de obiecte, fata de munca si fata de altii, concretizand continutul rolurilor sl actiunilor de joc. Aici mai trebuie adaugata fara ezitare si importanta exemplului personal al educatoarei.

Deosebit de importanta este activitatea de amenajare a incaperii si a spatiului pentru joc. Atat pentru jocurile de creatie individuale, cat si pentru cele colective trebuie sa existe in fiecare gradinita spatii de joc pentru toate grupele, special amenajate, unde copiii sa aiba posibilitatea de a se juca nestingheriti intr-un mediu linistit si comod.

Educarea relatiilor corecte intre copii in desfasurarea jocurilor se realizeaza in unitate cu dezvoltarea jocurilor de. creatie colective pe parcursul varstei achizitiilor fundamentale. Pentru a se forma relatii de prietenie si de colegialitate nu este suficient ca prescolarii sa fie impiedicati sa se certe, sa se bruscheze sau sa-si ia jucariile unii de la altii. Copiii de 3-4 ani simt nevoia sa se joace in colectiv, dar ei se joaca mai mult unul langa altul decat unul cu altul. De aceea, educatoarea trebuie sa organizeze la inceput jocuri simple, cu actiuni comune pentru toti copiii, care se vor juca in acelasi fel. Chiar participarea educatoarei va conferi jocului un caracter colectiv.

O urmatoare faza este aceea cand educatoarea trebuie sa organizeze jocuri in comun pe baza rolurilor indeplinite de copiii mai intreprinzatori, ajutandu-i sa se reuneasca in joc, rezolvand si prevenind conflictele intre participanti. E necesar ca educatoarea sa previna manifestarile de egoism ale copiilor, stiindu-se faptul ca la varsta prescolara se mai ivesc neintelegeri si certuri din cauza jucariilor sau a rolurilor, a nerespectarii regulilor jocului. Nu trebuie incurajata tendinta unor copii de a-i comanda in mod exagerat pe ceilalti. Copiii trebuie invatati sa se respecte si sa se aprecieze in mod reciproc. De asemenea, ei trebuie invatati sa isi evalueze propria comportare in timpul jocului, sa se autoaprecieze. Pentru educarea unor relatii corecte intre copii, se dovedeste a fi utila si organizarea unor jocuri comune intre copiii din grupe diferite. Prin aceste jocuri se educa foarte bine atitudinile de prietenie, colegialitate, solicitudine, loialitate, toleranta si ajutor reciproc.

Sarcinile educatoarei in organizarea si conducerea jocurilor de miscare se refera la cerinte igienice si pedagogice fundamentale. Astfel, este necesar sa se tina seama de aspecte legate de igiena activitatii, de efectul miscarilor asupra proceselor fiziologice, de particularitatile de varsta ale copiilor. In alegerea jocurilor trebuie sa se tina seama de grupa din care fac parte copiii, de interesele si _:de nivelul dezvoltarii lor psihice; de asemenea, trebuie respectate si particularitatile individuale ale copiilor. Scopul alegerii este nu numai acela de a dezvolta insusirile pozitive, ci si de a urmari si inlatura unele insusiri negative, cum ar fi: timiditatea, pasivitatea, impulsivitatea si agresivitatea.

Conducerea jocurilor, de miscare ridica problema explicarii continutului si regulilor fiecarui joc in parte, precum si problema participarii educatoarei la joc. La grupele mici, educatoarea nu explica in prealabil continutul si regulile jocului. Ea participa direct la joc, iar copiii isi insusesc continutul si regulile in procesul desfasurarii nemijlocite a jocului. La copiii de .4-6 ani explicatiile trebuie sa fie insotite de demonstrarea miscarilor. La aceste grupe de copii participarea directa a educatoarei la joc nu mai este necesara, rolul ei constand in a-i ajuta sa-si organizeze singuri jocurile. Este indicat ca jocurile de miscare sa se desfasoare in aer liber. De aceea, trebuie sa se tina seama de specificul anotimpurilor anului.

Conducerea, jocului didactic cere din partea educatoarei spirit inventiv, maiestrie si tact pedagogic. Jocul trebuie sa ramana joc, chiar daca este didactic. Dat fiind caracterul instructiv al jocului didactic, exista pericolul transformarii lui intr-un exercitiu.

indrumarea jocurilor didactice consta astfel in:

>     organizarea bazei materiale necesare a jocului;

>     precizarea continutului si sarcinilor jocului;

>     stabilirea regulilor si actiunilor jocului, insotita de explicarea si demonstrarea acestora;

>     controlul rezolvarii independente si corecte a sarcinilor:

>     respectarea regulilor, aprecierea finala a jocului.

Organizarea bazei materiale se refera, in principal, la alegerea celor mai potrivite jucarii si materiale didactice pentru jocul respectiv, tinand seama de particularitatile de varsta ale copiilor.

In ceea ce priveste stabilirea continutului si a sarcinilor didactice pe care educatoarea urmareste sa le rezolve prin intermediul jocului, continutul ii formeaza obiectele si fenomenele din realitatea inconjuratoare. Continutul jocului poate fi acelasi, dar pot fi diferite sarcinile didactice. Sarcina didactica noua confera jocului un inteles inedit, il face mai atractiv si, deci, il satisface pe copil intr-o mai mare masura din punct de vedere intelectual, afectiv si motric. Sarcina didactica trebuie sa-i atraga pe copii, sa le stimuleze curiozitatea si sa le trezeasca interesul. Daca sarcina este prea usoara, ea nu va trezi curiozitatea si interesul, nemaifiind pentru copii o problema de rezolvat.

Aceasta nu trebuie sa fie nici prea grea, pentru a nu depasi posibilitatile copilului si a nu duce la neincredere in puterile proprii.

In stabilirea regulilor si actiunilor este necesar sa se tina seama de particularitatile de varsta ale prescolarilor si de principiul succesiunii si al gradarii. Spre a-i atrage si indruma pe copii in joc se cere si participarea nemijlocita a educatoarei. In timpul jocului e necesara demonstrarea si explicarea regulilor si actiunilor, care la varsta de 5-6 ani trebuie sa preceada desfasurarea jocului. De asemenea, e necesar ca educatoarea sa supravegheze felul in care prescolarii rezolva sarcinile didactice, indeplinesc actiunile si respecta regulile jocului si, pentru ca apoi, in functie de rezultate, sa orienteze si sa dirijeze jocul in directia necesara. Totodata, ea trebuie sa incurajeze incercarile copiilor timizi, sa-i tempereze pe cei hiperactivi si sa-i laude pe cei care obtin rezultate bune. Terminarea jocului ridica intotdeauna problema aprecierii modului in care acesta s-a desfasurat, precum si a rezultatelor lui. In cazul prescolarilor mari, asemenea aprecieri sunt indicate, iar ele trebuie facute cu mult tact si prudenta, pentru ca prin observatiile facute sa nu se zdruncine increderea copilului in puterile proprii si sa nu ise provoace o anumita susceptibilitate.

In acest sens, la intrarea in scoala, copilul va dispune de un comportament cognitiv conturat care, impregnat de caracteristicile varstei, va constitui o premisa pentru asimilarile urmatoare. Pentru antrenarea si stimularea dezvoltarii acestui comportament, se cuvine ca atat educatoarele, cat si invatatorii sa cunoasca bine copilul, fiinta activa, entitate cu particularitati riguros individualizate, sa invete sa-l observe, 'sa-i vada' manifestarile, tatonarile, 'sa-i auda' dorintele, incertitudinile, sa-i acorde sprijin si ajutor, incurajandu-i tendintele de independenta si. autonomie in actiune, sa-i cultive aspiratia, motivatia, interesul pentru invatatura si pentru orice gen de activitate.

Se cunoaste faptul ca interesul pentru activitati este inglobat in jocul de constructii (din nisip, cuburi), jocurile distractive, jocuri de rol. De asemenea, interesele culturale sunt mult influentate prin cartile de povesti, povestiri, vizionari de spectacole de teatru pentru copii, de mass-media (seriale pentru copii, desene animate etc). De aceea, e necesar sa-l ajutam pe copil sa se cunoasca pe sine, sa intre in relatii cu altii, copii sau adulti, sa adopte atitudini si comportamente adecvate fata de mediul social si de cel natural, printr-o strategie de interventie directa sau indirecta, care sa tina cont de fiecare copil, prin individualizare, personalizare si actualizare, pentru realizarea unui proces armonios de dezvoltare.

Asupra necesitatii si importantei jocului in viata copilului, au staruit toti marii pedagogi in frunte cu intemeietorul gradinitelor de copii (bazate pe joc si activitate) - Fr. Froebel. 'Sa traim pentru copiii nostri' - indemna pedagogul prin revista sa cu acelasi titlu.

Astazi s-au creat conditiile aplicarii indemnului rostit de parintele educatiei prescolare. Ramane doar sa valorificam cu constiinciozitate si cu pricepere aceste conditii. Si, mai ales, sa acordam jocului o atentie sporita si mai mult loc in programul zilnic al copilului.

La intrarea in scoala, locul jocului, ca activitate predominanta, il ia invatatura. Dar nici invatatura, care se vrea eficienta, nu se poate lipsi, mai ales in primul an de scoala, de elementele ludice. Lipsa jocului constituie, credem, principala cauza a insucceselor de debut.

Concluzionand, putem afirma ca pentru copil jocul este munca sa, iar adultii nu ar trebui sa minimalizeze aceasta activitate, precum nici seriozitatea cu care ea trebuie indeplinita de catre cei mici. Adultii ar trebui sa se bucure ca micutii invata facand efectiv ceva, asa cum spune un vechi proverb chinez;

'Aud si uit,

Vad si tin minte,

Fac si inteleg'.

De aici, de la nivelul copilului mic, la o privire retrospectiva in culisele taxonomiior ludice, adesea sunt remarcate urmatoarele:

Taxonomia realizata de Anna Bacus (cu trimitere spre varstele de 0-6 ani):

a) Jocuri fizice

jocuri vizand motricitatea grosiera

jocuri constructive (constructii blocuri, coca, nisip, lemn);

jocuri distructive (demontari, demolari).

jocuri vizand motricitatea fina

♦>jocuri de manipulare (de tip lego);

♦>jocuri de coordonare (care presupun utilizarea instrumentelor muzicale).

jocuri vizand dezvoltarea psihomotrica

jocuri aventuroase (ascensiune pe diferite aparate); miscari creative (dans);

jocuri de explorare senzoriala (modelare); jocuri cu obiecte (cautare pe masa).

b) Jocuri intelectuale

jocuri lingvistice (ascultare si narare de povesti);

jocuri de achizitie;

jocuri de comunicare;

jocuri de organizare lingvistica;

jocuri de explicatie. jocuri stiintifice

♦>jocuri de explorare sau investigare a realitatii (cu

apa, cu nisip);

jocuri-rezolvare de probleme (gatitul). jocuri simbolice (matematice)

jocuri reprezentative (pretind ca); jocuri de imitatie in miniatura a ambiantei (coltul papusilor, casa bunicilor, dramatizari);

jocuri de numarare.

jocuri creative (pictura, desen_; modelaj, lucru manual, proiectare)

jocuri estetice sau imaginative;

jocuri fanteziste sau realiste;

jocuri inovative.

c) Jocuri socio-afective

jocuri cu caracter terapeutic (utilizand lemn, coca, muzica, apa)

jocuri agresive;

jocuri regresive;

jocuri de relaxare;

jocuri de solitudine;

joc paralei.

jocuri lingvistice (cu papusa, de-a telefonul)

jocuri de comunicare;

jocuri de interactiune;

jocuri de cooperare.

Exemplu de joc didactic din categoria jocuri lingvistice de cooperare:

'Roata silabelor' (pentru elevii de clasa I)

Scop didactic:gasirea silabei potrivite pentru alcatuirea unui cuvant format din doua silabe.

Resurse: o minge

Desfasurarea jocului:

Elevii sunt asezati in forma de cerc.

invatatorul arunca mingea unui elev, spunand o silaba (de exemplu, 'bu').

Elevul prinde mingea si raspunde formand un cuvant care incepe, sau se sfarseste cu silaba respectiva, cum ar fi 'bunic', de pilda.

Daca raspunsul este corect, elevul primeste un bonus (bulina, puncte etc.) si. castiga dreptul de a prelua sarcina invatatorului, conducand jocul mai departe. (Colegului care urmeaza i se poate solicita inclusiv completarea cuvantului obtinut cu alte silabe, sarcina didactica suplimentara pentru care bonusul se majoreaza). in caz contrar, tot invatatorul va solicita un alt elev s.a.m.d.

Bonusurile se totalizeaza si vor determina stabilirea castigatorului jocului.

jocuri repetitive (control/autocontrol)

jocuri empatice: simpatie/sensibilitate (cu animale mici, cu alti copii)

jocuri pentru formarea imaginii de sine (de genul 'Coiful casei', 'La cumparaturi', 'Discutii')

jocuri cu roluri;

jocuri morale;

jocuri chimice.

jocuri-concursul: toate jocurile cu reguli (lume,numarare).

Taxonomia realizata de Partner:

jocul solitar;

jocul contemplativ (de spectator);

jocul paralei;

jocul asociativ;

jocul cooperant.

Taxonomia lui Sylva:

♦> jocuri simple, cu sarcini usoare pe care copilul le cunoaste foarte bine (jocuri pasive); sunt adaptate de copii, atunci cand sunt obositi;

jocuri complexe, constructiv-active, bine concretizate; un joc provocator.

Aici apar jocurile practice si jocul imaginativ; copilul, trebuie sa faca ceva (dispunand de anumite abilitati).

Nici in contextul acestor ultime precizari nu putem miza pe realizarea unor taxonomii riguros delimitate, ceea ce justifica o data, in plus, complexitatea domeniului ludic, abordat mai ales din perspectiva educationala.