MODALITATI DE ORGANIZARE A CONTINUTURILOR. TENDINTE.

MODALITATI DE ORGANIZARE A CONTINUTURILOR. TENDINTE.[1]

Cuvinte cheie monodisciplinaritate, multidisciplinaritate, pluridisciplinaritate, transdisciplinaritate, interdisciplinaritate, abordare modulara, abordare integrata a disciplinelor.

Monodisciplinaritatea este o modalitate de abordare a realitatii si de organizare a continuturilor pe discipline predate relativ independent una de cealalta. Avantajul acestei abordari il constituie faptul ca elevul are un traseu de invatare car-ie poate garanta atingerea unor performante, in special la nivelul cunostintelor si al competentelor cognitive. Dezavantajul major este hiperspecializarea (specializare limitata) si lipsa unei perspective de ansamblu asupra realitatii.

Multidisciplinaritatea presupune existenta unor transferuri disciplinare care se realizeaza in special prin juxtapunerea unor cunostinte, informatii sau metode din mai multe domenii, in scopul evidentierii caracteristicilor comune ale acestora. Riscul principal al acestei abordari consta in supraincarcarea programelor si a manualelor scolare si volumul mare de informatii redundante.

Pluridisciplinaritatea consta intr-o abordare complexa (din mai multe perspective) a unei problematici, teme sau situatii, in scopul evidentierii relatiilor multiple existente intre diverse realitati. Aceasta abordare conduce catre enciclopedism si nu este recomandabila pentru nivelurile care cer o specializare inalta.

Transdisciplinaritatea presupune intrepatrunderea mai multor domenii si coordonarea cercetarilor astfel incat sa conduca la descoperirea unui alt spatiu de cercetare. In invatarea scolara, abordarea transdisciplinara porneste de la o tema, dar scopul ei este dincolo de informatie si de subiect, forma de organizare a continuturilor fiind axata pe nevoile si interesele elevului (pe comunicare, decizie, creatie, inovatie).

Comparativ cu aceste abordari, interdisciplinaritatea reprezinta o abordare globala, complexa a unui fenomen, abordare care implica transferuri de cunostinte, concepte, metode de abordare astfel incat ceea ce rezulta sa poata fi contextualizat si aplicabil in situatii de viata reala. Organizarea interdisciplinara a continuturilor constituie o dominanta a politicilor educationale, fiind o caracteristica a epocii noastre. Concret, se pot delimita cateva tipuri de demersuri interdisciplinare (C. Cretu) interdisciplinaritate ca transfer din domenii invecinate (ex. psihologie si pedagogie istorie si geografie biologie, chimie si fizica); interdisciplinaritate prin problematica abordata (teme cum ar fi Omul, Cunoasterea, Creatia); interdisciplinaritate ca transfer de metode de cunoastere sau de cercetare (ex. metoda analizei statistice a datelor, metode analizei istorice); interdisciplinaritatea ca transfer de concepte (valorificarea semnificatiilor si valentelor unui concept in domenii diferite de cunoastere).

Organizarea modulara a continuturilor a aparut ca raspuns la nevoia de perfectionare, formare sau reorientare profesionala. Proiectarea continuturilor in moduli didactici ia forma unor seturi de cunostinte, situatii didactice, activitati, mijloace materiale (D`Hainaut) ce pot fi parcurse de subiect independent de restul sistemului din care face parte. Modulul se poate intinde, ca durata, de la cateva ore, la cateva luni, este adaptat cerintelor si ritmului de studiu al cursantului. Eficienta aceste organizari este deosebita din perspectiva educatiei permanente deoarece promoveaza demersurile educative de tip integrat si interdisciplinar.

Abordarea integrata a disciplinelor presupune organizarea interdisciplinara nu numai a continuturilor, ci a intregii experiente de predare-invatare (transmiterea si asimilarea lui). Modalitatile concrete de integrare a disciplinelor ar putea fi (C. Cretu) integrarea in jurul unui pol stiintific, practic, personal sau social integrarea in jurul unei singure discipline integrarea in jurul unor activitati fundamentale (creatie, constructie, cercetare); integrarea printr-un ansamblu flexibil de lectii, fiecare dintre ele fiind conceputa printr-o schema integrativa de tipul notiunile esentiale ale domeniului, metodele de cercetare specifice, fenomene implicate, variante de optimizare sau de solutionare.

Observatie Alaturi de modalitatile de organizare a continuturilor prezentate aici pot sta si alte demersuri inovative si eficiente cum sunt organizarea din perspectiva informatizarii invatamantului, organizarea diferentiata si personalizata, organizarea continuturilor pentru educatia la distanta, organizarea continuturilor invatamantului alternativ etc.