Sceneta - croitorasul cel viteaz

Sceneta - croitorasul cel viteaz

Dramatizare dupa basmul cu acelasi nume de Fratii Grimm

Personajele:

Prezentatorul Cavaler I Imparatul

Croitorasul      Cavaler II Imparateasa

Taranca      Cavaler III Printesa

Urias I Domnisoara I Ostean I

Urias II Domnisoara II Ostean II

Urias III Domnisoara III Inorogul

Urias IV      Zana cea buna

Urias V

Scena I

Decor: o masuta, un scaun, o masina de cusut-jucarie, un dulapior. Croitorasul coase la masina, imbracat in pantaloni verzi de catifea, bluza galbena de matase, vesta rosie, batic innodat la gat.

Prezentatorul: Traia odata-ntr-o casuta,

Cosand de zor la o masuta,

Un micut croitoras

Cel mai bun meserias.

Si iata ca-ntr-o zi de vara,

Cand soarele zambea de-afara,

Croitorasul la fereastra

Cosea de zor o vest-albastra.

Canta voios, cand, deodata,

Aude o taranca-n strada,

Ce striga in gura mare:

"Magiun dulce de vanzare!"

Taranca (cu o ulcica in mana): Veniti, lume, de indata,

De va lasa gura apa,

Magiun bun sa cumparati,

Veniti iute, nu mai stati!

Croitorasul: Vino, draga matusica,

Sa gust ce ai in ulcica!

De-mi place magiunul tau,

Ulcica ti-o cumpar eu.

(Ia cu degetul putin magiun si il gusta.)

Ce gust dulce, ce parfum,

Vreau sa-mi cumpar chiar acum!

Taranca: Hai, voinice, nu mai sta,

E magiun pe pofta ta!

Croitorasul: Dar cat costa, matusica?

Taranca: Nu prea mult, nu-ti fie frica.

Da-mi doi galbeni, te-as ruga,

Si ulcica este-a ta!

Croitorasul: Ia-ti galbenii de indata.

Cred ca-nghit ulcica toata!

Taranca: Mananca-l sanatos, baiete,

Si munceste pe-ndelete!

(Croitorasul scoate din dulap o paine, un cutit si-si taie o felie groasa.)

Croitorasul: O bucata imi ajunge,

Sa mi-o ung cu magiun dulce.

Mi-e o pofta, nu va spun,

Dar n-am s-o mananc acum.

(Se asaza la masuta si incepe sa coasa cu zel. Se aude bazait de muste.)

Mustelor nesuferite,

Stati, ca va invat eu minte!

(Ia baticul de la gat si loveste "mustele" de pe bucata de paine. Apoi le numara, minunandu-se. )

Sapte dintr-o lovitura!!

Hei, dar sunt voinic, nu gluma.

Hai in lume, mai baiete,

Sa te lauzi pe la fete!

(Ia de pe masuta braul pe care scrie "sapte dintr-o lovitura", se incinge cu el si pleaca la drum. Pe umar poarta o "bata" de plastic.)

Scena a II-a

Decor: cadru natural: pomi, flori, bancuta in poienita. Trei "uriasi", cu caciuli tuguiate, cizme, bluze largi, pantaloni bufanti, mustata, stau tolaniti pe covor. Apare croitorasul. Uriasii se holbeaza la scrisul de pe braul lui.

Urias I (are ochelarii pe frunte): Ma tot uit, nu vad prea bine,

Ochelarii nu-s la mine.

Citeste-mi, frate, si mie,

Ca nu prea-nteleg ce scrie!

Urias II (speriat): Nu-mi crede ochilor ce vad,

Mintea-mi s-a oprit in loc!

Sapte dintr-o lovitura?!

Nu-mi mai simt dintii in gura.

Urias III (il impinge cu burta mare pe croitoras):

Se da mare, da-i cam mic,

Cred ca nu-i bun de nimic.

Vino-aici, lauda mare,

Sa vedem cine-i mai tare!

Teme-te de pumnul meu,

Cand ma enervez, sunt rau!

Urias I: Mai, tasti-basti, mai coate goale,

Sa te punem la-ncercare.

De te dai asa de mare,

Dam o proba de tipare!

Croitorasul (nepasator): Sunt cam surd, da tipatura,

Urlaaaa. cat te tine gura!

(Uriasul tipa in urechea croitorasului cu toata puterea. Croitorasul pare ca nici nu a auzit.)

Croitorasul (ironic): Ce voinic fara pereche!

Doar sopteste in ureche.

De-oi tipa cu forta toata

Ochii-ti crapa dintr-o data.

C-un batic te leg mai bine,

Si-acum asculta la mine!

(Tipa cu putere, lovind cu bata in acelasi timp, in urechea uriasului. Acesta sare ca ars si alearga prin scena.)

Urias I: Valeu, ce bubuitura,

Mi-au cazut dintii din gura!

Nu mai vad, nu mai aud,

La doctor iute ma duc.

Croitorasul (catre Uriasul II):      Sa te pun la-ncercare:

Iau in spate-acest pom mare.

Sa te vad de esti in stare

Sa-l cari si tu in spinare!

(Smulge un copacel si-l cara in spate prin scena.)

Urias II: Ha, ha, ha, ce Superman,

Cara un copac cat el!

Eu alerg cu el in spate,

Nici nu-l simt macar, mai frate!

(Ia copacelul in spate. Croitorasul se arunca si el in spatele uriasului.)

Hop-asa, ce greutate,

Parc-as duce plumb in spate. (gafaie, obosit)

Ce voinic mai sunt si eu,

Plec sa zac in patul meu!

Urias III: Sunt un urias, vezi bine,

Si nu ma-ntrece oricine!

Sa vedem la alergare,

Din noi doi, cine-i mai tare!

Croitorasul (cheama un iepuras, ce topaie printre copacei):

Ce-ar fi sa incerci, mai bine,

Sa nu te-ntreci chiar cu mine.

De-nvingi copilul meu mai mic (arata spre iepuras)

Ne-om lupta si noi un pic!

Iepurasul (catre urias): Ce te uiti asa la mine?

Ca nu mi-e frica de tine.

Cat un munte esti de mare,

Dar nu esti si cel mai tare!

(Alearga impreuna. Uriasul, cu pasi mari, greoi, ramane in urma. Iepurasul il intrece cu usurinta.)

Iepurasul (rade de uriasul care gagaie obosit):

Hai ce tare-ai obosit!

Ti-e cam greu la fugarit.

Ce credeai, ca, daca-s mic,

Nu-s in stare de nimic?

Urias III: Uite, chiar am obosit,

N-am putere nici un pic!

Hai, sa mergem la culcare.

Am depus efort prea mare!

(Uriasii se culca pe covor, croitorasul pe bancuta.)

Urias I (in soapta): S-asteptam s-adoarma bine,

Sa-l croim cum se cuvine!

(Uriasii adorm. Croitorasul se da jos din pat, pune o papusa in locul lui si se piteste sub pat. Sforaie puternic.)

Uriasii: Sforaie ca un motan,

Hai sa-i ardem un ciocan!

(Lovesc, pe rand, cu un ciocan pneumatic in papusa de pe pat.)

Am scapat de prichindel,

Hai, sa mai dormim nitel!

(Sforaie un timp, dupa care se trezesc si pleaca in sir. Croitorasul sare si el in coada sirului.)

Prezentatorul: Uriasii pleac-agale

Prin padure la plimbare

Fericiti ca au scapat

De cel mic si ne-nsemnat.

Dar, in urma lor, cel mic

Mergea tantos si voinic.

Uriasii tresar tare

Si alearga-n goana mare.

Scena a III-a

Decor: un panou ce reprezinta fatada unui castel imparatesc, trei scaune inalte asemanatoare tronului, asezate pe un covoras frumos; in fata scenei este gradina palatului, cu flori si pomisori. Apare croitorasul.

Croitorasul:      Multa lume-am colindat

Si-am ajuns lang-un palat.

Simt ca-s tare obosit.

Sa m-asez la odihnit.

(Se culca pe iarba. Apar cavalerii si domnisoarele, la brat, imbracati in costum de epoca, cu evantaie, umbrelute de soare.)

Domnisoara I: E o zi de soare plina.

Hai sa mergem in gradina!

S-aducem flori parfumate

Si un cos cu fructe coapte.

(Se plimba printre pomi si flori si il gasesc pe croitoras, dormind.)

Domnisoara II: Draga mea, te rog, priveste:

Un flacau ce se-odihneste!

Ce voinic si ce brau are!

De unde-o fi venit oare?

Domnisoara III: Doarme dus, nu ne aude,

Sa-l sculam s-aflam mai multe.

Mi-e chiar drag, ca-i chipes rau.

L-as lua acasa, zau!

Cavaler I: Domnisoarelor, va rog,

Faceti-mi un pic de loc!

Sa-l vad pe flacau mai bine,

Sa-l intreb de unde vine.

Cavaler II: Cavalere, ia priveste

Si pe braul lui citeste!

Sapte dintr-o lovitura!

Ce viteaz mai e, nu gluma.

Cavaler III: Ce putere cred ca are!

O fi vreun razboinic mare,

Comandant de osti, fireste,

Ce-n lupta nu se codeste.

Domnisoara I: N-ar fi bine sa-l sculam

Si de el sa ne rugam

Sa pofteasca la palat

Sa-l cunoasca pe-mparat?

Si pe vreme de razboi

Sa invinga pentru noi.

Domnisoara II: Mi-e frica de-un asa viteaz

Sa nu ne-aduca vreun necaz.

Eu sunt frumoasa si finuta,

Cu el as vrea sa fiu draguta.

Si cred ca doarme chiar prea mult!

Pot sa-l trezesc cu un sarut?

Domnisoara III: Ii alint fruntea adormita,

Ii mangai mana obosita.

Trezeste-te, flacau voinic,

Sa iti uram bine-ai venit!

Trei domnisoare din gradina

Cu plecaciune ti se-nchina.

Domnisoarele I, II, III: Noi, domnisoare de onoare,

Te-ntampinam cu o urare:

Fii binevenit la noi

Si ne-ajuta la nevoi!

Cavaler I: Cine esti, viteaz vestit,

Pe la noi de ce-ai venit?

Fiindca noi n-am mai vazut

Si nici n-am mai auzit

De-un voinic cu-asa curaj

Ce cu forta da-n vrajmas.

Cavaler II: Tu invingi c-o izbitura

Sapte dintr-o lovitura?

Vreau sa m-antrenez cu tine,

Sa inving pe orisicine.

Sa am muschii de otel,

Sa ma lupt si eu nitel.

Cavaler III: Te poftim cu cinste mare

Sa ne faci mare onoare.

La palat sa mergi indata

Sa te vada lumea toata.

(Intra imparatul, imparateasa, printesa si se asaza fiecare pe tron. De o parte si de alta stau in picioare doi osteni.)

Cavalerii: Maria ta, ne inchinam

Si am vrea sa-ti prezentam

Un viteaz ce in gradina

Se-asezase la odihna.

Croitorasul Maria ta, nu vreau acum

Sa ma laud cand va spun:

Cand lovesc dusmanii-n spate

Cad ca frunza cate sapte!

Printesa: Vai, parca as fi in vis,

Emotia m-a cuprins

Si deloc nu imi mai trece.

Simt ciudat: si cald, si rece.

Tot ce vad nu-i o parere,

Ochii vad, inima cere.

E-un voinic cu forta mare

Ce nu are-asemanare!

Imparateasa (catre printesa): Fata mamii, ia priveste,

Ca flacaul iti zambeste!

(catre imparat):

Maria ta, asa viteaz

Ne ajuta la necaz.

Sa il punem de indata

Comandant pe oastea toata

Si cand e razboi in tara

Toti dusmanii ii doboara.

Imparatul: Esti viteaz cu mare faima

Si te rog din inima

Sa fii comandant de osti

Si palatul sa-mi cunosti.

In slujba mea de vei intra

De cinste te vei bucura.

Croitorasul: Asta-i dorinta mea:

Sa intru in slujba ta.

Ma inclin, preainaltate,

Si-am sa te slujesc in toate.

Prezentatorul: Cu credinta si curaj

Viteazul croitoras

Se bucura de cinstire,

Insa nu si de iubire.

Fiindca multi il pizmuiau,

Sa-l alunge ei vroiau.

Si ostenii din cetate

Se temeau de el de moarte.

Doi osteni mai cu tupeu

Si nemultumiti mereu

Imparatului dau stire

Ca ei pleaca din ostire.

Ostean I (catre imparat): Nu putem, preainaltate,

Cu-asa viteaz a ne bate!

Sapte-odata el doboara,

Toti ostenii ii omoara.

Ostean II: Ne plangem toti, Maria ta,

Ni-e frica de-o asa belea.

Cu totii am vrea sa plecam,

Cu el alaturi nu mai stam.

Imparatul (necajit): Un neghiob am fost sadea

S-angajez la curtea mea

Un voinic pe care oastea

Nu-l iubeste si nu-l vrea.

Mi-e cam teama sa-l gonesc,

Cum sa fac, ma mai gandesc.

Ostean I: In padurea-ntunecoasa

Doi uriasi isi au casa.

Toata tara au pradat

Nimeni nu i-a alungat.

Ostean II: Trimite-l in padurea mare

Uriasii sa-i doboare.

Poate da de vreo belea

Si piere, Maria ta!

Imparatul: Cred c-asa e cel mai bine.

Sa vina-ndata la mine!

(Ostenii pleaca si-l aduc pe croitoras.)

Te-am chemat, flacau viteaz,

Sa ne-ajuti la un necaz:

Sa omori doi uriasi

In padure aciuati.

Si-ti dau printesa de sotie

Si juma de-mparatie!

Croitorasul: Cine-nvinge sapte-odata

Nu se teme niciodata!

Scena a IV-a

Decor: cadru natural. De un copac stau rezemati doi uriasi si sforaie puternic. Langa ei au bate groase.

Croitorasul: Prin padure ratacesc

Uriasii sa-i gasesc.

Ia te uita, bebelusii,

Stau si sforaie ca ursii.

Ma pitesc dup-un copac,

Iau o piatra si fac: pac!

(Arunca o pietricica in unul dintre uriasi.)

Urias I (sare speriat, ratoindu-se spre prietenul sau):

Ce-ai, mai, ai innebunit?

Ce-ai avut de m-ai lovit?!

Urias II (nedumerit): De unde-ai scos-o pe-asta, frate,

Eu dormeam pe infundate!

(Se culca la loc. Croitorasul arunca o pietricica in celalalt urias.)

Urias II (catre Urias I): Aoleu, ce rau ma doare!

Ce dai, mai, asa de tare?

Urias I: Culca-te, ma, ca visezi,

Dorm ca-s obosit, nu vezi?

Urias II: Dai in mine, malai-mare?

Sa te bat si eu-s in stare!

(Se iau la bataie cu batele. Se trantesc, se imping.)

Urias I: Te omor, namila-mare,

Ca m-am enervat prea tare!

Urias II: Te dai mare, ma lovesti,

Dai cu pietre, de-asta-mi esti!

(Se lupta pana cad lati amandoi. Croitorasul iese din spatele copacului.)

Croitorasul: Domnule, ce bun mai sunt,

Uite cum i-am omorat!

(Apare imparatul, insotit de cei doi osteni.)

Porunca ti-am indeplinit,

La rasplata am venit!

Imparatul: Cuvantul meu este cuvant,

Dar totul este prea curand.

Inc-un lucru te mai rog:

Sa imi prinzi un inorog.

Acest cal c-un corn in frunte

A facut pagube multe.

Croitorasul: Ia lasa-l pe seama mea,

Il prind eu, Maria ta!

Cu o plasa ma-narmez

Si la panda ma asez.

(Se ascunde dupa un copac. Apare inorogul.)

Inorogul (nervos): Sunt o fiara, sunt un cal,

Am un corn ca un pumnal.

De ma supar il infig

In orice dusman mai mic.

(Il zareste pe croitoras)

Uite unul care vrea

Sa ma prinda-n plasa sa.

Pazea, ma, suie-n copac

Ca-ti infig cornu-n stomac!

(Se repede spre croitoras. Ataca de doua ori si sfarseste prin a-si prinde cornu-n plasa croitorasului.)

Sa mai scap nu mai am cum,

E stapanul meu de-acum.

C-un viteaz asa de mare

Merg oriunde la plimbare!

(Apare imparatul cu ostenii. In urma lor, imparateasa si printesa.)

Croitorasul: Porunca ti-am indeplinit,

La rasplata am venit!

Ostean I (catre imparat): Ce facem , Maria ta?

Cum sa scapam de belea?

Ostean II: Sa-i mai dam o incercare,

Poate de-asta data moare!

Imparateasa (catre croitoras): Vreau sa-mi tesi numai din floare

O panza stralucitoare.

Si din ea sa cosi in graba

O rochita minunata.

Printesa de n-o primeste

Din palat ea te goneste.

(Se retrag. Croitorasul ramane amarat.)

Croitorasul: Aici mi s-a infundat,

Asa panza n-am sa fac!

Zana cea buna (apare cu o rochita impodobita cu o multitudine de flori colorate):

Om bun, cu suflet curat,

Haide, nu fi suparat!

Fiindca eu, zana cea buna,

Iti intind acum o mana.

Ia rochita din petale

Si urmeaza a ta cale.

Imparat vei fi, voinice,

Sa fii bun si vei invinge.

Printesa te va iubi

Si aleasa ta va fi.

(Apare alaiului imparatesc. Croitorasul se inclina si intinde rochita printesei.)

Printesa (il ia de mana pe croitoras): Iti multumesc, preabun viteaz!

Tu ai invins orice necaz.

Iubirea mea te-a ajutat,

Vei fi de-acum mare-mparat.

Imparatul: Iar la palat incepe-ndata

Nunta mare, minunata.

Toata lumea sa pofteasca

Cu noi sa se-nveseleasca!

(Pe muzica, toate personajele intra in scena si danseaza.)

- SFARSIT -