AMFORELE

AMFORELE

Importanta amforele, ca probe directe ale comertului din antichitate si contributia lor substantiala la cunoasterea istoriei economice a lumii antice, abia daca mai este nevoie sa o mai amintim. Greceasca, amfora a devenit un vas foarte obisnuit si la romani, aflandu-se peste tot in cuprinsul Imperiului roman. Oricare ar fi si oriunde s-ar afla centru de provenienta, creatorii amforei se inspira intotdeauna din forma ei clasica.

Amfora a fost create pentru pastrarea dar mai ales transoptul lichidelor si mai ales in special untdelemnului si vinului. Spre deosebire de ceramica terra sigillata de import, care indica relatiile comerciale apusene ale Imperiului, studiul amforelor descoperite in Dacia, care vin si din regiunea orientala, intregeste astfel tabloul comertului acestei provincii.

Amforele stampilate ar constitui o a treia categorie, desi forma este aproape aceeasi cu amforelor pe care le-am inglobat in categoria anterioara. Toate stampilele de pe amforele descoperite pana acum in Oltenia sunt grecesti, cu un nume in genitiv in cele mai multe cazuri.

Numai intr-un singur caz stanpila a fost aplicata pe gatul amforei, celelaltetoate sunt imprimate pe torti, de obicei pe umarul acestota. In Oltenia stampila producatorului cozon s-a aflat la Romula(pl. L XX V I, 1) si la Sucidava (pl. LXX VI, 1). Se mai cunosc amfore cu stampila COZON la Apulum si la Tyras. Stampila CTPATONEIKOY este prezenta la Sucidava, unde s-a gasit aplicata pe trei torti de amfora si la Romula. Aceeasi stampila s-a gasit si in Moesia inferioara la Durostorum si pe coasta de nord a Marii Negre. Antroponimul (pl. XXVI, 4) se intalneste pe torti descoperite in castrul de la Drobeta si pe un fracment de toarta descoperit la Romula. Tot la Drobeta, dar si la Romula s-a descoperit cate o toarta de amfora cu stampila HPACA (PL. LXXVI, 3). Pe acest Hpaka il intalnim si pe coasta sovietica a Marii Negre. La Romula s-au mai descoperit stampilele MANTEIOY (pl. LXXVI, 7),

O incercare de a face un procentaj intre numarul amforelor cu tituli picti si cele cu stampile n-ar reflecta, cred, realitatea, din mai muklte motive. In primul rand numarul mic de exemplare de acest fel de vase, datorat stadiului cercetarilor de pana acum, constituie principala dificultate intr-o astfel de incercare. In afara de aceasta, mai intervine si natura inscriptiilor. Tituli picti sunt plasati pe spaiii largi pe pereiti amforelor si deci numarul lor mare s-ar datora faptului ca posibilitatea fracmentarii acestora in mai multe bucati este mai mare, iar stampilele, care se pastreaza de cele mai multe ori pe umarul tortilor, nu se pot fracmenta decat in doua sau cel mult trei bucati. Posibilitatea stergerii inscriptiilor facute cu vopsea rosie, in timpul curatiri fracmentelor de amfora, contribuie, de asemenea, la inexactitatea unei statistici care s-ar incerca in acest sens. Statistica amintita ar scoate in evidenta mai multe fatete ale vieti economice din Dacia inferioara si ma gandesc in primul rand, la raportul dintre legaturile comerciale pe care aceasta provincie le avea cu regiunile de vest si de est ale Imperiului roman. Pentru a ajunge la o asemenea statistica, insa, trebuie stabilit locul de provenienta al amforelor. Pana acum toate stampilele, fie ca sunt plasate pe gatul sau toarta vasului, sunt grecesti. Acest fapt ne indreptateste sa credem ca toate vasele de acest gen vin dintr-o regiune de limba greaca a Imperiului, deci din provinciile orientale.

Desi unele sunt romane, cum ar fi Rufus sau Marcus, stampilele sunt grecesti, ceea ce s-ar explica prin faptul ca multe ateliere din lumea greceasca a Imperiului au fost preluate de elemente italice.

Concluzia ca amforele cu stampile grecesti veneau dintr-o regiune de limba greaca este greu de contestat. Incercarea de a preciza locul productiei lor este foarte dificila. Cea mai plauzibila ipoteza ni se pare a fi a cercetatoarei sovietice E.A.Staerman care, sprijinandu-se pe forma tortilor si a stampilelor, inclina sa creada ca amforele grecesti din epoca romana, daca nu in totalitatea lor macar cea mai mare parte dintre ele provin din atelierele ce se aflau in insula Kos, care isi prelungesc activitatea pana mai tarziu, in epoca romana. ( D. Tudor, SCIV, 21, 1970)

Socotim necesar sa mai scoatem in evidenta ca opt stampile, din totalul de 12 cate se cunosc pana in prezent, s-au descoperit la Romula, ceea ce se explica prin importanta economica a acestui centru care, de astfel, devine si capitala Daciei Malvensis( D. Tudor, orase , targuri si sate)

Amforele din pasta de culoare rosie caramizie, de calitate inferioara( cu multe pietricele), cu corpul alungit, oarecum piriform, cu gatul brazdat de caneluri circulare, cu buza ingrosata sub care de obicei se afla o dunga proeminenta circulara, cu tortile inalte si puternice si piciorul tubular le grupam in al IV-lea tip. Cum este si firesc acest tip pare sa aiba mai multe variante, daca tinem seama de unele mici varirtatii ale partilor componente, cum ar fi buza mai mult sau mai putin ingrosata, tortile mai suprainaltate sau existenta dungilor facute in timpul confectionarii la roata. In Oltenia, cele mai numeroase fracmente de amfore, de acest tip s-au in regiunea de sud-est a provinciei, in special la Romula, Slaveni si Sucidava, dar si la Cioroiul Nou. In celelalte regiuni ale Olteniei nici nu se cunoaste aceasta forma. In Transilvania, in stadiul actual al cercetarilor, nu se cunosc decat doua fracmente ( I. B. Zeest, MIA, 83,P.114) si o amfora descoperita in castrul de la Rasnov. Suntem de parere ca si tipul acest5a de amfora isi are originea undeva in sudul Dunarii. Ea a fost descoperita in agouraua ateniana (H. Robinson, op. Cit. P.69, K113, pl 15, p.106, M 237)si pe coasta de nord pontica( V. F. Gaidukevici, MIA, 85, 1968, P. 168, FIG.20)

In a cincea categorie includem amfora fusiforma din pasta fina, cenusie, acoperita cu o angoba gri-neagra si cu piciorul tubular, descoperita in castrul de la Slaveni. Nu se pastreaza decat o parte din corp si picior(pl.xv 9). Nu cunoastem un alt exemplar intregibil si se pare ca astfel de amfore sunt destul de rare in Oltenia. Analogii aflam tot la Atena in angora ( H. Rombinson, op.cit; M125, p.95, pl.23, 58.) Exemplarul nostru s-a gasit intr-o groapa din castru unde, pe langa alte fracmente ceramice, s-au aflat si monede de la Severus Alexander. Se dateaza deci fara indoiala in primele decenii ale secolului al III-lea.

Forma aceasta a avut o viata lunga. Ea apare in secolul I inaintea erai noastre si continua pana la secolul al IV-lea era noastra (ibidem, p.17, J65). Robinson noteaza ca aria de raspandire acestiu vas este destul de vasta si se afla in regiunile de est ale Marii Mediterane. Descoperiri izolate s-au facut si in zona renana, la Haltern (S. Loeschke, keramische funde in Haltern, in Altertumskommission fur Westfalen, Mitteilungen, V, 1909, p.292, 293,tipul 90, fig 47).

Destul de raspandita in Oltenia este si amfora cu gatul larg si corpul pintecos care se termina printr-un varf nu prea ascutit. Tortile se insereaza sub buza ingrosata in afara si imediat sub zona care desparte gatul de corp. Analogii se gasesc la Mirmekion si Bospor, Gaidukevici este de parere ca aceasta forma a circulat in veacul al III-lea era noastra, iar Zeest in veacurile II-III (I.B.Zeest, op.cit;p.116.)

Dupa parerea cercetatoarei sovietice Zeest, amforele cu gura larga erau intrebuintate mai ales la pastrarea unor alimente ca peste sarat si chiar cereale. Largimea gatului lor este simtitor mai mare decat a amforelor folosite pentru vin si ulei.

Putem sa mentionam ca tipurile de amfore, care au circulat in Dacia de la sud de Carpati, au fost mult mai numeroase si am crezut de cuvinta ca este necesar sa includem in catalogul amforelor din Oltenia si fracmente ale caror forme nu le putem reconstitui. Am ales fracmente in care se pastreaza gura si tortile. Unele intre ele pot fi obiectul unor analogii, lucru ce trebuie facut cu multa prudenta.

La capatul prezentarii amforelor, putem spune ca majoritatea formelor, cu mentiune speciala pentru cele care poarta inscriptii fie ele tituli picti, fie stampile, circula la sfarsitul secolului al II-lea era noastra si inceputul secolului al III-lea perioada care coincide cu epoca Severilor. Aceasta coincidenta, deloc intamplatoare, corespunde cu o epoca de inflorire, a provinciei Dacia, cand multe elemente locale cu o buna stare materiala puteau cumpara marfurile de lux aduse de departe (Dse pe care le avea Dacia sudica cu provinciile romane de la sudul Dunarii si regiunile orientale ale Mediteranei. De altfel acestea erau cele mai apropiate provincii care aduceau marfurile transportate curent in amfore: untdelemn si vin. Legaturile comerciale cu sudul Dunarii sunt confirmate de altfel si de numarul mare de monede de bronz microsiatice.