Estetica In Fotografie

Estetica In Fotografie I

Arta ? Ce este ea ? Conform DEX arta inseamna : 'Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific'.
Arta poate fi impartita in doua categorii, arte utile (sau mecanice) si arte liberale. Artele mecanice sunt cele in care indemanarea manuala a creatorului se face simtita, iar artele liberale sunt cele in care spiritul conteaza mai mult decat indemanarea mainii. Cum ar fi artele frumoase, muzica, pictura , sculptura si desigur fotografia.
Estetica ? Conform DEX estetica este : 'Stiinta care studiaza legile si categoriile artei, considerata ca forma cea mai inalta de creare si de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenta artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creatiei artistice, la criteriile si genurile artei.'
Opera de arta este perceputa fizic , intelectual si psihic. Fizic pentru ca percepem vazand si/sau auzind, Intelectual pentru ca analizam si intelegem informatiile percepute fizic, iar Psihic pentru ca stabilim o legatura sufleteasca intre noi si sentimentele pe care aceasta ni le transmite.

Estetica In Fotografie II - Incadrarea

Plasarea subiectului in cadrul fotografic are o mare importanta estetica. De regula se evita plasarea subiectului in centrul cadrului (fig. b) deoarece acesta devine atat de puternic incat estompeaza toate celelalte elemente ale cadrului, acestea putand foarte bine sa nici nu fie. Astfel ca este recomandata folosirea linilor si a punctelor forte (fig. a & c), aceasta facand ca importanta unui singur element sa scada sporind efectul artistic. Pentru a evita simetria cauzata de axa orizontala [de simetrie] a cadrului, se va evita plasarea linii orizontului pe aceasta.
Poate va intrebati cum incadram un portret dupa aceasta regula. Nimic mai simplu. Vom inclina cadrul astfel incat zona ochilor sa fie in dreptul unuia dintre punctele forte de sus ale cadrului, iar buzele vor fi pe diagonala intr-unul din punctele de forte de jos ale cadrului. (Faceti un mic exercitiu ci inchipuitiva [sau chiar incercati] ca priviti drept prin vizorul aparatului, iar apoi inclinati aparatul spre dreapta sau stanga si veti descoperi ca modelul se va potrivi perfect conform acestor puncte forte.)
Diagonala forte (fig. d) este utilizata atunci cand se doreste scoaterea in evidenta a subiectului, iar diaginala slaba (fig. e) este utilizata atunci cand se doreste estomparea unor elemente compozitionale ale subiectului.
Acestea din urma fiind valabile celor care scriu de la stanga la dreapta pentru ca au stransa legatura cu felul de a privi [de la stanga la dreapta]

Estetica In Fotografie III - Perspectiva

Perspectiva liniara. Veti observa ca atunci cand aveti un cadru suficient de 'adanc' liniile paralele ale soselei sau ale caii ferate desi paralele, la un moment dat par sa se uneasca. Iar pomii de pe marginea soselei desi avand cam aceeasi dimensiune par din ce in ce mai mici. Acesta este efectul perspectivei liniare, care ne sugereaza ideea de departare, de adancime.
Deformarea perspectivei apare atunci cand aparatul de fotografiat si obiectivul acestuia capteaza imaginea altfel decat o percepe ochiul uman. Spre exemplu un obiectiv un obiectiv cu distanta focala scurta (superangular - wide angle) accentueaza perspectiva, pe cand unul cu distanta focala lunga (teleobiectiv) diminueaza perspectiva. Distanta focala normala pentru aparatele de format 35mm(24x36) este f:50mm iar pentru formatul mediu este de f:80mm.

Sunt trei feluri de perspectiva liniara. 1. Perspectiva normala (fig. a). 2. Perpectica de jos in sus [de broasca] (fig. b). 3. Perspectiva de sus in jos [a pasarii in zbor] (fig. c). Observati cum fiecare dintre aceste tipuri de perspectiva influenteaza proportionarea elementelor din cadru.

Perspectiva aeriana. Reprezinta diminuarea culorilor si a detaliilor pana cand acestea devin incetosate si de culoare albastruie, pierzandu-se in departare.

Estetica In Fotografie IV - Psihologia Si Armonia Culorilor

Psihologia culorilor:
Culorile au si efecte asupra starii afective a omului, astfel culorile calde (galben , portocaliu , rosu) ofera senzatia de caldura. Se numesc si culori dinamice. Culorile reci (albastru , verde , violet) ofera senzatia de frig. Se numesc si culori statice.
Rosul ofera senzatia de caldura , Albastrul ofera senzatia de rece, Galbenul ofera senzatia de veselie , de odihnire, Violetul exprima agresivitate, Movul tristete, iar Verdele este linistitor.


Armonia culorilor:
Efectul placut sau neplacut a cel putin doua culori depinde de armonia dintre acestea. Si se obtine prin culorile complementare, amestecate rezultand culoarea alba sau gri-inchis.
Efectul de clar-obscur apare atunci cand intunericul si lumina se combina pe contururile obiectelor luminate puternic, aflate la intuneric sau in umbra.
Culorile calde alaturate isi micsoreaza intensitaea, cele reci se resping.

Estetica In Fotografie V - Punerea In Practica

Fotografia este un mijloc de comunicare. Ea trebuie sa comunice privitorului fara ca autorul sa scrie sau sa vorbeasca. Primul scop in realizarea acesteia este sa pastrati compozitia cat mai simpla! Privitorul , in special cel neexperimentat, nu are nevoie de elemente in plus care sa-i distraga atentia de la subiectul fotografiei. Fotografia este un tot, iar elementele care nu se armonizeaza vor dauna intelegerii acesteia.
Daca nu sunteti un fotograf avansat sau experimentat, incat sa stiti exact scopul fotografierii, inainte de a apasa pe declansator, si chiar inainte de a incadra, trebuie sa va puneti cateva intrebari. Ce vreau sa transmita aceasta imagine ? Cui se adreseaza aceasta imagine ? Carui fel de public i se adreseaza aceasta imagine ?
Imaginea trebuie sa exprime ceva. O imagine buna, bine gandita, poate spune o poveste. O imagine care reflecta realitatea poate oferi informatii, precum fotojurnalismul. Dar o imagine goala, care nu spune nimic privitorului si-l face pe acesta sa se intrebe 'la ce s-o fi gandit el autorul cand o apasat pe buton?', rezulta ca imaginea nu si-a atins scopul. O imagine in sine nu este un scop, scopul este comunicarea prin imagine. Iar mesajul sau trebuie sa fie transmis clar. Cu cat este mai simplu de descoperit cu atat este mai puternic.
Puterea de soc a unei imagini e cea care o scoate in evidenta din multimea de fotografii disponibile. Daca aceasta nu se face remarcata la prima zarire greu de crezut ca privitorul nu o va trece cu vederea. Puterea de soc poate fi obtinuta abordand subiecte si/sau unghiuri neobisnuite/delicate etc.

Acum ca stiti mai multe despre fotografie, spor la fotografiat, si fiti convinsi ca veti obtine imagini mai bune!

Expunerea

Expunerea este influentata de 3 factori principali. Timpul de expunere, valoarea diafragmei si sensibilitatea ISO.

Timpul de expunere [eng. Shutter Speed] este durata [de timp] cat obturatorul este deschis iar materialul fotosensibil , film sau senzor , este expus actiunii luminii.

Diafragma este un mecanism, aflat in interiorul obiectivului, al carui scop este reducerea cantitatii de lumina care trece prin acesta. Obiectivele ale caror marime permite, au diafragma de tip iris. Aceasta poate avea un numar de cca. 6-8 placute metalice, care se inchid sub forma unui iris. Alt tip de diafragma este o placuta sau un disc, cu mai multe gaurele de diferite dimensiuni. Valoarea diafragmei [eng. Aperture] influenteaza si profunzimea de camp [cunoscuta si ca Depth-Of-Field sau DOF]. Profunzime de camp este zona clara dintr-o imagine. Ea poate sa fie numai o portiune ingusta a subiectului, poate sa fie clara inainte si dupa subiect, sau poate sa fie clara pe intreaga suprafata a imaginii. Cu cat valoarea diafragmei este mai mica [F1,4 ; F1,8 ; F2 etc] cu atat mai ingust este campul de profunzime. Situatia se inverseaza la o valoare mare a diafragmei [F11 , F16 , F22]. Atentie sa nu confundati valoarea diafragmei cu deschiderea diafragmei! O valoare mica a diafragmei cum ar fi F2 inseamna o deschidere mare a diafragmei, iar o valoare mare a diafragmei cum ar fi F16 este o deschidere mica a diafragmei.

Sensibilitatea ISO [International Organization for Standardization ISO 5800:1987 pentru film si ISO 12232:2006 pentru digital] este o valoare standard pentru o anumita sensibilitate a materialului fotosensibil. Cele mai cunoscute valori ISO sunt 25 , 50 , 100 , 200 , 400 , 800 , 1600 , 3200 si 6400. Dar sunt si exceptii sau valori intermediare, precum la aparatele digitale unde apar valori ca ISO 64 sau ISO 80. In ordine crescatoare fiecare valoare ISO este de doua ori mai sensibila decat cea precedenta astfel ca ISO 200 este de doua ori mai sensibil decat ISO 100 si doar pe jumatate la fel de sensibil decat ISO 400. Bun.

Relatia Timp/Diafragma:

Un timp de expunere scurt [rapid](exmp. 1/1000 ; 1/2000), ingheata miscarea facand subiectul sa para static chiar daca acesta se misca in momentul declansarii. Un timp lent de expunere (exmp. 1/30 ; 1/15 ; 1/8) accentueaza senzatia de viteza.
Valoarea diafragmei [eng. Aperture] influenteaza si profunzimea de camp [cunoscuta si ca Depth-Of-Field sau DOF]. Profunzime de camp este zona clara dintr-o imagine. Ea poate sa fie numai o portiune ingusta a subiectului, poate sa fie clara inainte si dupa subiect, sau poate sa fie clara pe intreaga suprafata a imaginii. Cu cat valoarea diafragmei este mai mica [F1,4 ; F1,8 ; F2 etc] cu atat mai ingust este campul de profunzime. Situatia se inverseaza la o valoare mare a diafragmei [F11 , F16 , F22]. Atentie sa nu confundati valoarea diafragmei cu deschiderea diafragmei! O valoare mica a diafragmei cum ar fi F2 inseamna o deschidere mare a diafragmei, iar o valoare mica a diafragmei cum ar fi F16 este o deschidere mica a diafragmei.

Relatia timp/diafragma poate rezulta (avand aceleasi conditii de iluminare) mai multe situatii de expunere corecta, variind timpul de exunere si diafragma (vezi tabelul de mai jos), insa fiecare dintre aceste expuneri au modificari sa spunem estetice asupra imaginii. Pentru ca dupa cum bine stim deja, timpul de expunere influenteaza si miscarea dintr-o fotografie, pe cand valoarea diafragmei influenteaza profunzimea de camp. In conlcuzie relatia timp/diafragma o alegeti in functie de ce rezultat final doriti sa aveti.


Masurarea Expunerii:

La majoritatea aparatelor moderne fie analogice fie digitale masurarea se face TTL (Through The Lens) adica se realizeaza de catre aparat direct prin obiectivul aparatului de fotografiat.
Cele mai uzuale moduri de masurare sunt intr-un punct fix (spot) de regula in centrul cadrului, sau mediu (average) facand o medie dupa intreaga suprafata a cadrului.

Cand folosim 'spot' si cand 'average' ?
Masurarea spot este indicata in cazul in care contrastele sunt foarte puternice, sau subiectul se afla in contra-lumina [eng. backlight ; fra. contre-jour]. Insa daca doriti o silueta pe un fundal luminos utilizati masurarea 'average' sau spot cu conditia ca punctul de masurare sa se afle nu pe subiect ci pe lumina.
Masurarea 'average' este utila la cadre largi, peisaje etc. , atunci cand iluminarea este mai scazuta sau difuza, iar contrastele prea mari nu persista.

Daca subiectul dvs. este apropiat, pentru a obtine masurarea corecta, apropiati-va de el si masurati expunerea direct pe el fara sa aveti alte elemente luminoase cum ar fi cerul sau chiar soarele, in cadru. Daca aparatul nu permite blocarea expunerii (AE Lock) , dar va afiseaza datele pe LCD si aveti posibilitatea reglarii manuale, retineti masurarea facuta, departati-va la distanta dorita initial , ajustati expunerea conform masurarii si declansati. Astfel veti avea o expunere corecta a subiectului fara sa fie influentat de alti factori luminosi.
Puteti recurge si la masurarea luminii incidente. Adica va pozitionati foarte aproape, sau chiar in locul subiectului atunci cand este posibil, indreptati aparatul/exponometrul in directia din care dvs. veti fotografia. Astfel masurati lumina cazuta pe subiect, fara a fi influentata de stalucirea culorilor [care pot fi pe subiect].

Ce sensibilitate ISO ?

Sensibilitatea ISO se alege in functie de conditiile de iluminare. Cand lumina disponibila este suficient de puternica pentru o sensibilitate ISO scazuta (ISO 50 sau ISO 100) este indicata folosirea acesteia. Deoarece cresterea sensibilitatii ISO aduce dupa sine si cresterea granulatiei, in cazul filmului , sau cresterea nivelului de zgomot [noise] la senzorii digitali.
Folositi sensibilitate mare ISO numai atunci cand sunteti fortati sa o faceti, cum ar fi sali de concerte sau competitii sportive. Si aici daca nu aveti loc, sau nu aveti cu dvs., un trepied sau un blitz puternic. Eventual daca folosirea blitzului este interzisa precum in majoritatea bisericilor si manastirilor sau a unor muzee.
Pe scurt, cat timp sunteti afara si e soare nu aveti de ce sa ridicati valoarea ISO la mai mult de 100.
Sa nu uitati ca de sensibilitatea ISO depinde si relatia timp/diafragma. Daca nu tineti cont de aceasta puteti avea probleme cu sub/supra-expunerile sau cu cadre necalre, datorita miscarii aparatului in cazul unei expuneri prea lungi pentru tinerea in mana.
Si daca tot am ajuns aici. Trebuie stiut ca nu se recomanda un timp de expunere mai lent decat distanta focala. Astfel ca la f:28mm timpul de expunere din mana minim, va fi de 1/30, la f:50mm va fi de 1/60 , la f:80mm va fi de 1/125 , la f:135mm va fi de 1/250 si tot asa.
Daca aveti obiectiv sau aparat cu stabilizare optica/mecanica mai puteti devia 2-3 stopuri dar e bine pe cat posibil sa nu va bazati pe asta.

Pentru Digital : Balansul de Alb (White Balance : WB)

La digital pentru a obtine o expunere corecta [cromatic] trebuie sa ajustam balansul de alb in functie de sursa de iluminare. Daylight pentru lumina solara , cloudy pentru lumina solara difuza, tungsten pentru becuri bulb (60W , 100W etc), iar fluorescent pentru neoane sau becuri 'economice' gen Philips sau Osram (8W , 18W , 22W etc.).
Atunci cand aparatul va permite puteti seta 'custom' avand obiectivul aparatului indreptat catre o coala alba de hartie.


Succes la fotografiat !

Desaturarea folosind filtre colorate

Pentru cine nu stie deja, desi ma-ndoiesc ca nu stiti , desaturarea este procesul de transformare a unei imagini color intr-una alb-negru.
De cele mai multe ori, intr-un program de editare, distanta dintre color si A/N nu este decat unul doua clickuri. Aceasta este desaturarea normala. Dar in procesul A/N se folosesc si filtrele colorate, mai ales in laborator. De ele ne folosim pentru a face corectii de contrast sau schimbare de tonuri.

N-am sa va tin mult la povesti ci am sa va ofer direct o mostra (vezi mai jos) a ceea ce se poate face cu filtrele colorate, disponibile in programele de editare moderne. Pentru cine fotografiaza pe film, inca se produc si se gasesc filtre optice colorate.

Nu va ramane decat sa experimentati cu ajutorul acestora dupa bunul plac, pana ajungeti la un rezultat multumitor.

Click pe imagine pentru a o vedea la rezolutie mai mare !