FOTOGRAFIA IN ROMANIA - Fotografia etnografica

FOTOGRAFIA IN ROMANIA - Fotografia etnografica

In Tarile Romane inventarea fotografiei nu a trecut neobservata. Pe 16 februarie 1839 "Albina romaneasca", la putin timp dupa anuntarea in fata Academiei de Stiinte din Paris a procedurii prin care se realizau daguerrotypurile, informeaza cititorii din Principate despre "o noua aflare au revarsat o noua stralucire asupra epohii noastre". Printre primii fotografi care si-au stabilit atelierele fotografiece in Principate au fost Wilhemine Pritz, Carol Szathmari in Bucuresti (1843), fratii Nestor si Ion Heck la Iasi (1850), iar la Sibiu primul atelier a fost al lui Theodor Glatz (1855).

Interesul pentru fotografia etnografica apare in preajma razboiului Crimeei. Pe langa activitatea de atelier ce presupunea realizarea de portrete pentru comanditarii citadini, ochiul fotografilor a fost atras, inevitabil, de lumea pestrita a strazilor si targurilor.

Unul dintre primii fotografi atrasi de aceasta lume a fost Ludwig Angerer (1827 - 1879), farmacist militar, incartiruit in Bucuresti odata cu ocuparea preventiva a Principatelor Romane de trupele austriece, in septembrie 1854. Pasionat de fotografie, cel care va deveni fotograful Curtii habsburgice, a realizat mai multe imagini ale Bucurestiului la 1856. In studioul sau improvizat sau pe chiar pe strada va imortaliza figuri de negustori ambulanti: halvitari, gabroveni, placintari sau bragagii. Prin aceste fotografii se pot reconstitui costume specifice diferitelor tipuri de meserii dar si modul in care cosmopolitismul acestei perioade, influente vestice dar si orientale, a marcat viata cotidiana a locuitorilor acestor zone.

Dintr-o fotografie reprezentand doi gabroveni (vanzatori de cutite) observam ca unul dintre ei poarta turban si ilic si trage din ciubucul lung iar celalalt poarta o tunica militara ruseasca.

Personalitatea cea mai cunoscuta printre fotografii ce activau in Principate a fost Carol Szathmari (1812 - 1887). Pictor si fotograf, un avid calator si pasionat al genului documentar a lasat cele mai impresionante marturii de fotograf etnografic. Din peregrinarile sale prin tara adunase o impresionanta colectie de costume populare, pe care le pastra in atelier si le utiliza in diverse fotografii. In excursiile sale cu caracter documentar etnografic alaturi de cutia de acuarele si caietul de schite isi lua si camera obscura cu care imortaliza chipuri si aspecte rurale. Fiind un fotograf solicitat a avut resursele financiare pentru a intreprinde aceste calatorii.

In primele luni ale Razboiului Crimeii a luat initiativa de a face portretele generalilor combatanti ale trupelor participante (rusesti, turcesti si autriece) ce treceau prin Bucuresti. In luna aprilie 1854, s-a deplasat la Dunarea de Jos, unde se duceau luptele si a imortalizat scene de bivuac, fortificatii, reviste de trupe si chipuri de combatanti devenind astfel primul reporter fotograf de front din lume. L-a precedat cu aproape un an pe fotograful englez Roger fenton (1819 - 1869) care s-a dus direct in Crimeea si care si-a inceput activitatea in primavara lui 1855. La Expozitia Universala de la Paris (1855) isi expune albumul cu fotografiile realizate, primind si o medalie iar in 1857 tot la Paris lanseaza un nou album "Types et costumes militaires". Aici se remarca fotografia "Palicar si tiganca", reprodusa si in revista "Le monde illustr", palicarul fiind imbracat in costum tipic oriental.

In albumul dariut Principei Elena Cuza, continand 55 de imagini in format "carte-de-visite" sunt reprezentate figuri de oameni din popor si costume nationale.

Dupa sosirea la tronul tarii a lui Carol de Hohenzolern stimuleaza arta documentarista a lui Szathmari. El il va insoti pe Carol I in excursiile sale de cunoastere a tarii unde va realiza numeroase fotografii incluse in volumul "Romania, Album" (1867). Impulsul puternic de modernizare a tarii instalat odata cu noua domnie au determinat o noua atitudine din partea lui Szathmari, asemanatoare cu cea a fotografilor americani contemporani lui, aceea de a imortaliza cat mai mult din lumea ce se ducea: a mahalaleor, a taranilor si oamenilor de la periferie. Multe dintre tipurile de negustori sau tarani si taranci in portul de zi cu zi sau cel de sarbatoare erau adusi in atelier in zilele de targ. In atelier fotograful elabora o adevarata scenografie tematica cu busteni, arbusti, frunze, craci de brad sau elemente de mobilier rustic in care subiectul mai mult sau mai putin contrariat de ce se intampla se straduia sa pastreze poza ceruta de artist. Astfel se explica si figurile crispate din unele fotografii.

Carol Szathmari Tanara taranca in costum de sarbatoare, circa 1870, Carte-de-visite Muzeul Theodor Aman

Carol Szathmari Doua taranci in costume de sarbatoare de iarna, circa 1870, carte-de-visite Muzeul Theodor Aman

O analiza comparativa, cat mai amanuntita, pe zone etnografice, ar putea evidentia transformarile si influentele asupra portului popular din ultimul secol si jumatate, pornind de la opera fotografica a lui Szathmari ce a strabatut pe indelete zonele locuite de romani atat in Principate cat si in Transilvania si Banat.

O alta practica curenta in epoca ce s-a perpetuat pana in ultimile decenii a fost punerea in vanzare, cu bucata sau la set, de fotografii format carte-de-visit, apoi in formatul cabinet, ilustrate si vederi in secolul XX, reprezentand diverse costume si porturi populare. Mai toti fotografii epocii realizau astfel de seturi de fotografii etnografice ce puteau fi achizitionate la ateliere sau in librarii. Fotografii cumparau unii de la altii placile si clisee pe care se realizau fotografiile, pe care le vindeau apoi sub nume propriu. Hermann Leon, fotograf bucurestean, imprimase pe spatele cartoanelor sale de fotografii urmatorul anunt: "Vind/ en gros/si/ in en detail o mare colectiune/DE POSE/ de diferite costume/NATIONALE, ANTIQUITATI/ diferiti/ AUTORI, MONARHI, MINISTRI/ din tta Europa/ Pose Historice, si altele". Din acest anunt observam ca pe langa fotografii cu costume populare erau popularizate in vitrinele atelierelor si imagini ale oamenilor politici ale vremii, conducatori militari, scriitori, monarhi.

Ilustrate cu costume populare din Banat circa 1890-1900

Franz Dushek si A. D. Reiser doi fotografi ce au activat in Bucuresti, dar au participat si pe frontul dunarean in timpul Razboiului de Independenta, au realizat si ei fotografii cu caracter etnografic. Dusheck, un fotograf ce reusea sa prinda cu sensibilitate mai ales imaginile copiilor, eludand uneori canoanele rigide ale fotografiei de atelier in fotografia cu caracter etnografic urmand o anumita tipologie: "olteanul" cu cobilita pe umar la capetele careia erau cosuri de nuiele pline cu zarzavaturi si fructe, "surugiul" cu costumul bogat ornamentat si tarani in costume de sarbatoare. Si la A. D. Reiser observam utilizarea recuzitei tipice pentru fotografiile de tip etnografic: decorul pictat sugerand o imagine idilica, un colt de natura si elemente de mobilier "rustice". Din punctul de vedere al imaginarului colectiv asistam la nasterea elementului vizual al conceptului promovat de semanatorism in literatura - satul este un colt de Rai, un loc al inceputurilor pure, locul unde se regaseste esenta neamului.

A. D. Reiser Taranca, circa 1870 Muzeul Theodor Aman

     

K. F. Zipser dupa ce a activat o perioada in Bucuresti s-a mutat la Craiova unde, pe langa comenzile de atelier, a realizat o serie de fotografii etnografice de mare valoare pentru Oltenia. Imagini de studio cat si de exterior: taietori de lemne, cosari, calusari, dogari, postasi sau miri in costume de nunta. Calusarii dunt pozati frontal pentru a fi cat mai vizibil costumul lor cu multi zurgalai.

Catre sfarsitul sec. XIX activeaza in zona Munteniei Ioan Niculescu. Fotograf al Prefecturii Politiei, dupa ce iese la pensie, incepe sa cutreiere judetele Munteniei in cautarea de modele de cusaturi stravechi pe care le fotografiaza - uneori si impreuna cu purtatoarele - in vederea publicarii unui album. Albumul "Modele de cusaturi pentru costume nationale romane culese in judetul Muscel" nu are succesul de casa scontat dar este medaliat la Expozitia Cooperatorilor din Romania in 1897 si la Expozitia Universala de la Paris in 1900.

Cad tentatiei reprezentarilor idilice, taranci odihnindu-se pe capite de fan sau serii de ciobanasi si Cecilia Cavallar din Cimpulung si J. G. Moldoveanu.

Alexandru Bellu (1850 - 1921), boier cu multa educatie occidentala, iti descopera pasiunea pentru fotografie in 1875. Prietenia sa cu Nicolae Grigorescu il influenteaza determinandu-l sa adopte o tematica rurala in jurul anului 1890. Astfel incat in fotografie a reprezentat scene bucolice cu femei venind la fantana, torcand rezemate de gard, sau trecand vadul unui rau. Chiar daca pozele sunt regizate trebuie remarcate variatatea costumelor din Urlati, judetul Prahova unde isi avea fotograful mosia.

O contributie importanta la fotografia etnografica o au maestrii transilvaneni. Ei sunt preocupati mai mult de redarea integrala a ambientei rurale si nu doar a unor tipuri singulare. Fotografiile sunt realizate de multe ori in interiorul autentic al gospodariei taranesti dar si in cel reconstituit in atelierul din oras.

La Sibiu intre anii 1855 - 1900 au functionat 37 de ateliere, propietarii fiind toti de origine germana.

In Sibiu avem o traditie initiata de Theodor Glatz (1818 - 1871). Pictor, profesor de desen si fotograf, asemeni lui Szathmari, el s-a slujit in fotografie de experienta s-a de pictor. In 1855 deschide primul atelier fotografic in Piata Mica pentru ca in 1870 sa se mute in Piata Mare.     

Antecedentele sale de pictor de sevalet l-au ajutat in crearea unor fundaluri pe care si-a asezat personajele: fond cu piscuri semete si paduri de brad, peisaj de sat cu acoperisuri de case si turle de biserica. La panourile pictate se adaugau elemente reale: trunchiuri de brad, pietre iarba sau fan.

Theodor Glatz Roman din Rasinari carte-de-visit

Spre deosebire de timizii tarani din Principate, ce sunt adeseori timorati in fata aparatului de fotografiat cei din Transilvania sunt mult mai relaxati. Aici isi spune cuvantul gradul mai mare de urbanizare, contactele mai stranse dintre mediul rural si cel urban.

In 1862, Theodor Glatz se asocia cu Carl Koller din Bistrita. Din aceasta colaborare au rezultat aproximativ 200 de fotografii etnografice surprinzand atat romani cat si sasi din aceasta zona.

Carl Koller Taranca din apropierea Bistritei, Carte-de-visit

Theodor Glatz si Carl Koller Tipuri de tarani din zona Sibiului clisee fotografice in format carte-de-visit

     

Carl Koller avand atelierul in Bistrita realizeaza fotografii etnografice cu tipuri din aceasta zona. El era colaborator la diverse reviste austrice unde publica materiale cu tematica etnografica.

In 1871, Camilla Asbth mosteneste atelierul de la unchiul sau Theodor Glatz. Ea a fotografiat intr-o scenografie perfect regizata, tipuri de femei imbracate in frumoase costume de sarbatoare sau in porturi zilnice, de lucru. In 1897 vinde atelierul lui Emil Fischer. Acesta a activat doar trei ani in aceasta locatie mutandu-se in 1900. El a continuat traditia predecesorilor sai, realizand mai multe serii etnografice, Volkstypen, reproduse si comercializate sub forma cartilor postale.

Atelier Fisher Chipuri de taranci carte-de-visite

Surse:

1. IONESCU, Adrian-Silvan. Arta si document: arta documentarista in Romania secolului al XIX-lea. - Bucuresti : Meridiane, 1990.

IONESCU, Adrian-Silvan. Inceputurile fotografiei etnografice in Romania. In : Revista Muzeelor, nr. 1/1991

3. IONESCU, Adrian-Silvan. Fotografia romaneasca din secolul al XIX-lea in contextul universal al genului (I). In: Fotografia&Video, nr. 204-205/199

4. IONESCU, Adrian-Silvan. Fotografia romaneasca din secolul al XIX-lea in contextul universal al genului (II). In : Fotografia&Video, nr. 206-207/199