Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Moara din Galesoaia

Arta cultura

+ Font mai mare | - Font mai mic



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Plaut
OMUL MEDIEVAL - FEMEILE SI FAMILIA
Imaginea de teatru. Asociat indispensabil al realizarii spectaculare
Pictura pe lemn din Rusia
STRATIGRAFIA OPEREI DE ARTA
Arta augustana, doar propaganda sau o perioada artistica de sine statatoare
Locuintele
Sensul standardizat de cultura
ETICA LUI LUDWIG WITTGENSTEIN
DE LA ACULTURATIE LA TEORIA DEPENDENTELOR CULTURALE


Moara din Galesoaia





2. Moara dateaza din a doua jumatate a secolului al XIX-lea i se remarca prin cele ase ciuturi de care dispune. Avand un debit de apa puternic, raul Tismana a permis constructia unor mori mari, cu patru pana la sase instalatii de macinat, actionate fiecare de cate o ciutura. Pe de alta parte, vadul adanc al raului, cat si pericolul inundatiilor, care primavara erau frecvente, au obligat la asezarea acestor mori pe piloti inalti si masivi, la o inaltime de 4-5 m, deasupra apei, ceea ce confera acestor mori un aspect deosebit, nemaiintalnit la alte mori cu ciutura din tara noastra, accentuand, deseori, caracterul de monumentalitate al acestor constructii.
Moara din Galesoaia, ultimul martor al acestor instalatii de pe raul Tismana, este inaltata pe 12 piloti, la o inaltime de cca. 5 m deasupra apei. Constructia are un plan dreptunghiular, peretii fiind executati din barne de stejar, cioplite in patru fete si prinse la capete in incheietura dreapta.
Acoperisul, in doua ape, este invelit cu sita de brad, cele doua frontoane fiind infundate cu scandura. Interiorul formeaza o singura incapere care adaposteste cele sase instalatii de macinat. Un element specific pentru morile de pe raul Tismana il constituie conacul, o constructie dreptunghiulara de barne, cu acoperis in doua ape, inaltata, de asemenea, pe piloti, deasupra apei, si amplasata in dreptul morii, in stanga usii de intrare. Mobilat foarte simplu, cu un pat, o masa si soba, acest conac servea morarului drept adapost in timpul lucrului.
Legatura cu malul inalt se facea printr-o punte din barne de stejar, lunga de cca. 25 m.
Pentru a asigura caderea, cat si cantitatea de apa necesare pentru actionarea concomitenta a celor sase ciuturi, apa raului Tismana se stavilea intr-un mic lac, asa-numitul zaton, in imediata apropiere a morii. De aici, apa era dirijata peste podul morii - un fel de punte de scandura usor inclinata si sustinuta de piloti - spre ciuturi, admisia apei la roata realizandu-se prin cate un scoc inclinat si conic, din scanduri, pentru fiecare ciutura in parte.
Pentru scoaterea din functiune a unei instalatii, fiecare scoc este prevazut cu un fel de ridicator, element specific morilor de pe raul Tismana, actionat din interiorul morii, si care permite ridicarea scocului astfel incat jetul de apa sa treaca deasupra ciuturii.



In ceea ce priveste sistemul de proprietate si de exploatare a morii, intalnim si aici coposesiunea frecventa la morile cu ciutura din Banat, moara de la Galesoaia avand peste 40 de coproprietari repartizati pe cele sase instalatii. Drepturile de macinare se calculau pe zilele si orele lunii, pentru fiecare proprietar in parte

3. Moara era un obiect important in viata taranului roman, datorita utilizarii ei. Taranii traiau din rodurile pamanturilor lor, iar moara ii ajuta sa transforme produsele pentru o varietate mai mare. Mamaliga, painea si alte alimente tipice nu ar fi putut niciodata sa fie pregatite fara existenta morii.

4. Gheorghe, morarul, se trezi de dimineata, ca de obicei. De 20 de ani de cand lucra la moara, diminetile ii pareau cele mai simple momente ale zilei. Sotia sa, Ana, era treaza dinaintea lui si ii pregatea deja de-ale gurii. Dupa ce manca repede branza si mamaliga ramase inca de aseara, pleca spre moara, unde stia ca avea sa aiba iarasi o zi grea.

Fiecare zi era la fel, fara nicio diferenta in afara de oameni: oamenii erau diferiti. Veneau chiar si din satele vecine, pentru ca moara lui era cea mai buna din imprejurimi. Faina alba si malaiul curat pe care le scotea, ii dadusera renumele de „moara buna”, iar Gheorge, morarul, era printre cei mai respectati oameni, atunci cand venea vorba de asta. Insa chiar daca oamenii erau altii, aceleasi obiceiuri le aveau cu totii: nu aveau respect pentru el decat inainte sa se apuce de treaba. Dupa ce se vedeau cu sacii in caruta, toti il luau peste picior, dar Gheorghe al nostru trebuia sa taca si sa inghita tot, pentru ca era un om cu frica lui Dumnezeu si pentru ca stia ca, fiind mai cuminte si mai tacut, Dumnezeul il va ajuta.

In drum spre moara, cu ochii la soarele care rasarea dinspre lanurile de grau si cu gandul la o noua zi, Gheorghe isi spuse, ca in fiecare dimineata, inca de acum 20 de ani: „Nu exista nicaieri moara ca a mea!”






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1233
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site