Walt Whitman 1819-1892

Walt Wh i t m an

1819-1892

A fost un poet al miscarii īn jos spre abisurile īntunericului si

ale vinovatiei si durerii si izolarii, īn sus catre actul creator īn

care īntunericul se transforma īn frumusete. Cānd eul s-a pierdut

pentru lume, Whitman a īncetat sa mai existe pentru poezie. Dar

īnainte sa se īntāmple acest lucru, prin propriul exemplu Whitman

a marcat īnceputurile poeziei īn America.

R. W. B. Lewis, „Walt Whitman', īn Major Writers of America

īn 1855, cānd au aparut pentru prima data, Firele de iarba ale lui Walt Whitman au semnalat o revolutie poetica pentru care era nevoie de o voce noua, la fel de proaspata si īndrazneata ca si tara cea noua. Poezia americana, care nu este o prelucrare sau variatiune a modelelor europene, īncepe o data cu Whitman. Persoana creata de el pentru a īntruchipa vocea distinct americana este la fel de uluitoare si magnifica precum īnsasi natiunea americana. Withman este un RABELAIS [14] american, al carui apetit pentru experienta se dovedeste tot atāt de impresionat ca si creatiile lui Rabelais. Pentru a deveni purtatorul de cuvānt al unei natiuni, Whitman a creat o forma poetica deschisa si flexibila si a extins subiectul poeziei incluzānd viata cotidiana si sexualitatea, ceea ce a reprezentat una dintre cele mai puternice influente īn modelarea poeziei secolului al XX-lea. Ezra Pound, al carui apel la inovatie razbate din scrierile lui Whitman, recunoaste cu reticenta maretia altuia:

El este America. Cruditatea lui o percepem ca pe o duhoare excesiv de puternica, dar este America. El reprezinta golul din stīnca unde se formeaza ecoul vremii lui. El „cīnta starea cruciala' si este „vocea triumfatoare'. E dezgustator. Este o pilula care produce o ameteala exagerata, dar īsi īndeplineste misiunea pare multumit ca este ceea ce este si se identifica cu vremea si poporul sau.

Complex, contradictoriu, subjugat de un eu nelimitat īmbinat cu o capacitate extraordinara de a intra īn lumea imaginara din jurul sau, Whitman a insistat sa fie considerat poetul american epic care īnregistra, ^dupa propriile sale cuvinte „o Nationalitate Democratica agregata, inseparabila, fara precedent, vasta, compozita, electrica'.

Formatia lui Whitman īi asigura pregatirea ideala pentru chemarea sa finala de a eterniza si memora experienta americana. S-a nascut īn Long Island, New York. Tata lui, fermier si tāmplar de meserie, s-a mutat īn Brooklyn, pe atunci un orasel mic, pe cānd Walt īnca nu īmplinise cinci ani. Tineretea lui Whitman s-a petrecut asadar atāt la oras, cāt si la tara, īn mediul rural, dar si urban. A parasit scoala la vārsta de unsprezece ani ca sa lucreze ca baiat la toate īntr-un birou, apoi a intrat ucenic la un tipograf. La vārsta de saptesprezece ani era zetar si mai lucra ocazional si ca īnvatator. Tipografia l-a ghidat spre ziaristica si Whitman, pāna la vārsta de treizeci si unu de ani, a avut mai multe posturi de reporter, redactor, editor al unor ziare din New York si a lucrat ca redactor la Daily Eagle din Brooklyn din 1846 pāna īn 1848. Democrat fervent, Whitman si-a pierdut postul īntr-o disputa despre politica ziarului si a pornit īntr-o calatorie de trei luni la New Orleans. īn aceasta perioada, Whitman, dezamagit de implicarea Americii īn razboiul cu Mexicul si de dezbinarea tot mai accentuata īntre statele libere si cele sclavagiste, a īnceput sa conceapa o lucrare poetica mareata pentru a celebra idealurile democratiei americane si experienta americana. Si-a asumat si rolul de bard si profet american, si-a lasat barba si a īnceput sa poarte haine de muncitor.

Fire de iarba, pe care le-a publicat chiar el, īncalcau toate regulile poeziei ca forma si continut. Whitman a renuntat la metrul traditional īn favoarea versului liber ritmic, la fel de flexibil ca si vorbirea vie si structurat pe paralelisme, repetitii, asociatii, imagistica, īn centrul acestuia se afla o sensibilitate proteica refractata si absorbita de viata americana tumultuoasa, asa cum avea sa scrie īn Cāntec despre mine:

Pavajul strazii, rotile camioanelor, tīrsīitul talpii pantofilor, glasul

pietonilor,

Omnibuzul greoi, conductorul cu degetul ridicat īntrebator,

bocanitul cailor potcoviti pe pardoseala de granit,

Saniile, zurgalaii, glumele strigate, plesnetul bulgarilor de zapada, Uralele pentru favoritii poporului si furia celor razvratiti, Ambulanta cu perdelele trase ducānd un bolnav la spital, īntīlnirea fata-n fata dintre dusmani, īnjuratura, loviturile si

caderea,

Multimea agitata, politaiul cu steaua-n piept croindu-si repede

drum spre centrul gloatei,

Cladirile de piatra īntorcānd impasibile ecoul,

Gemetele celor supraalimentati sau subnutriti, cazīnd loviti de

insolatie sau de colici,

Tipatul femeilor cuprinse brusc de durerile facerii, grabind sa

nasca la ele acasa,

Vorbele spuse sau nespuse care vibreaza mereu, urletele retinute

de ochii lumii,

Arestarea criminalilor, semnele de trufie, propunerile rusinoase primite sau respinse cu buzele crispate,

La toate astea iau seama, la spectacolul lor, sau la rezonanta lor -Eu vin si plec.

Din Walt Whitman - Cāntec despre mine

Editia a Il-a, īn romāneste de Mihnea Gheorghiu, Editura Univers,

Bucuresti, 1976

Forma neconventionala, subiectul prozaic, senzualitatea vadita au determinat ostilitatea criticii si lipsa de reactie a publicului. Totusi, Fire de iarba a fost apreciata si acceptata de personaje ca Thoreau si Emerson, care i-a scris lui Whitman vestitul mesaj: „Te salut la īnceputul unei mari cariere'.

Tot restul vietii sale, Whitman a revizuit si extins poeziile din Fire de iarba (au existat noua editii succesive) īntr-o singura secventa poetica atotcuprinzatoare, care īncorpora optimismul lui timpuriu referitor la perspectivele democratice ale Americii si tonul din ce īn ce mai tragic inspirat din experientele lui din timpul Razboiului Civil. Cānd fratele sau a fost ranit, s-a dus pe front, unde a constatat īnsa ca ranile nu erau grave, apoi a ramas la Washington, ca voluntar īntr-un spital militar. Dupa razboi, Whitman a lucrat īn birourile guvernamentale pāna cānd a paralizat, ceea ce l-a silit sa-si petreaca tot restul vietii īn casa fratelui sau din Camden, New Jersey. A mai rostit ocazional prelegeri si a facut lecturi, a primit vizita admiratorilor care īl considerau profet si vizionar, „bunul poet carunt', si a reusit sa faca chiar o īndelung asteptata calatorie transcontinentala spre vest pāna īn Nevada, apoi a murit dupa ce a revazut ultima editie a Firelor de iarba.

Remarcabila realizare poetica a lui Whitman rezida atāt īn excelenta poeziilor individuale, cum ar fi Cāntec despre mine īnsumi, Traversare cu feribotul din Brooklyn, Cānd liliacul a īnflorit īn curtea din fata si Afara din balansoarul care se leagana necontenit, cāt si īn aranjamentul general simfonic al partilor lirice care formeaza un singur poem amplu. El a redefinit forma si metoda epicii traditionale nu ca o relatare a ispravilor eroului conventional, ci ca sensibilitate eroica descoperind sensurile si valorile cele mai apropiate, pe care le vedea īntruchipate īn experienta americana. Aceasta experienta, plina de vitalitate si promisiuni, īncorporānd si tragedia centrala a Americii din perioada Razboiului Civil, este subiectul predilect al lui Whitman, ale carui valente poetice aveau sa devina curānd o resursa majora pentru poetii de mai tārziu, precum Hart Crane īn Podul Si William Carlos Williams īn Paterson. Asa cum remarca Williams:

Fire de iarba! A fost un titlu bun pentru o carte de poezie, mai ales pentru o carte noua de poezii americane. A reprezentat o provocare la adresa conceptului de idee poetica si dintr-un punct nou de vedere, un punct de vedere rebel, un punct de vedere american, īn cuvāntul de īnceput enunta un adevar socant, acela ca viata obisnuita este o sursa de inspiratie poetica. Au mai fost pareri īn acest sens cu privire la lucrarile lui Robert Burns si ale poetului Wordsworth, dar īn cazul de fata īnsesi formele scrisului au suferit modificari: este vorba de stilul cuvintelor asa quni apar ele pe pagina. Asa-numitul „vers liber' al lui Whitman a reprezentat un atac īmpotriva citadelei poeziei ca atare; a constituit o provocare directa pentru toti poetii īn viata sa dovedeasca de ce nu fac si ei la fel. Este o provocare care īsi pastreaza valabilitatea si dupa un secol de viata viguroasa pe parcursul careia a fost practic īn permanenta sub tirul focului, dar niciodata īnfrānta.

Curajul si spiritul vizionar al lui Whitman au marcat o noua epoca lentru poezie, plasānd poetul īn centrul unei lumi expansive, contradictorii are provoca imaginatia sa descopere si sa transpuna rezultatul observatiei ntr-un limbaj poetic care se apropie de traducerea literala, īn sfārsit, la fel a toti marii poeti, Whitman este ireductibil si nesfārsit de sugestiv, asa um reiese din ultimele versuri din „Cāntec despre mine':

(Soimul cu trupul patat asupra-mi se lasa si ma-nvinuieste, se plīnge

de vorbaria si lenea-mi.)

Dar aidoma lui sunt de aprig, ca si el sunt de intraductibil, Chiuitul barbar mi-l arunc, sa rasune peste acoperisurile lumii.

Ultimul sclipat al zilei mai zaboveste pentru mine,

īmi proiecteaza chipul adevarat pe īntinsa pustie cuprinsa de umbre,'

Ma ademeneste spre ceata asfintitului.

Ma departez ca aerul, īmi scutur parul alb catre astrul ce scapata, īmi las carnea īn vīrtej sa mi-o soarba dantela spumoaselor creste.

Ma las mostenire tarīnei ca sa cresc din iarba pe care-o iubesc, De vreti sa ma gasiti de-acum īncolo, cautati-ma sub talpile ghetelor voastre.

Cu greu veti afla cine sunt si ce-nsemn, Dar eu totusi voi ff pentru voi sanatate, Si sīngele vostru-l voi face mai pur si mai tare.

La-ntīia īncercare de n-ati izbutit sa m-ajungeti, nu pierdeti nadejdea, Daca nu ma gasiti īntr-un loc, cautati-ma īntr-altul, Eu undeva m-am oprit si v-astept.

Din Walt Whitman - Cāntec despre mine,

Editia a Il-a, īn romāneste de Mihnea Gheorghiu, Editura Univers,

Bucuresti, 1976