Mass-media si democratia

Mass-media si democratia

Caracteristicile unei democratii autentice (participativa):

a)      Politicienii (reprezentantii puterii) sunt alesi prin vot pe baza unui concurs de proiecte care privesc dezvoltatea comunitatii.

b)      Puterea se afla sub controlul societatii, adica:

Puterea politica este ingradita prin reglementarea stricta a rolurilor sale.

Societatea participa permanent la actul de guvernare prin influentarea deciziilor politice.

Se pune intrebarea: care sunt rolurile mass-mediei in promovarea democratiei?

In relatia putere-societate, mass-media indeplineste roluri complexe. Ea actioneaza nu numai ca simplu mediu de comunicare, de transfer al informatiei intre societate si politic, ci isi insuseste functii active care i-au creat renumele de "gardian", "caine de paza" al democratiei.

Principalele roluri atribuite presei (dupa Edwin R. Black - "Politics and the News", Butterworths, Toronto, 1982):

I.       Roluri/functii ale mass-media       care sustin democratia:

Presa este un agent moral, un factor educativ la nivel civic. In tarile europene (spre deosebire de Statele Unite) se practica principiul responsabilitatii sociale a mijloacelor de informare fata de public. Jurnalistii se simt raspunzatori de educarea audientei, sugerand si inducandu-i acesteia un comportament "corespunzator" pentru o buna convietuire sociala. Unii jurnalisti isi supraevalueaza rolul considerandu-se o expresie absoluta a constiintei comunitatii din care fac parte.

In competitia dintre fortele politice, presa prezinta faptele politice intr-un mod obiectiv.
In democratiile liberale, guvernele sunt gandite ca slujitori ai populatiei. Ele sunt percepute a fi potential coruptibile, stupide sau agresive fata de cetateni. Prin urmare, ele trebuie supravegheate permanent si criticate atunci cand gresesc. Mass media este imaginata ca o structura obiectiva pusa in interesul publicului.
Tot aici putem pune in discutie problema libertatii presei.
Ideea libertatii de exprimare are la baza increderea iluminista in ratiunea umana. Toti indivizi au capacitatea de a distinge intre bine si rau, ei pot opta in cunostinta de cauza pentru un mod de viata sau altul si deci sunt participanti activi pe plan politic.
In 1947 un grup de cercetatori din care facea parte, printre altii si H. Lasswell, a dat publicitatii un raport intitulat "O presa libera si responsabila" ("A Free and Responsabile Press") prin care se solicita impunerea urmatoarelor principii absolut necesare democratiei:
a) Mentinerea competitiei prin reglementari anticorporatiste si antitrust;
b) Extinderea protectiei Primului Amendament - a nelimitatrii libertatii presei - asupra tuturor mijloacelor de informare;
c) distribuirea mai extinsa a informatiilor cu privire la politicile si activitatile guvernamentale;
d) dezvoltarea unui spirit critic intre jurnalisti si o mai buna autoevaluare a activitatii presei;
e) imbunatatirea sistemului educativ.

Presa creaza o platforma de dezbatere, pentru realizarea unei piete libere a ideilor, pentru exprimarea purtatorilor de cuvant, a liderilor de opinie si a formatorilor opiniei publice.     
Pentru Berelson, Lazarsfeld si McPhee ("Voting: A Study of Opinion Formation in a Presidential Campaign", U. of Chicago, 1954) dezvoltarea tehnologica nu face altceva decat sa extinda dezbaterile si dialogul.
Aparitia mijloacelor electronice de comunicare a condus la o mai puternica "democratizare" a vietii sociale. Indivizii au la dispozitie modalitati interactive de a se adresa guvernantilor si pot sa-si manifeste dreptul la libera exprimare si dreptul de participare la procesul decizional intr-o maniera directa, neingradita. Mai mult, mass-media este un puternic factor de stimulare politica a tinerei generatii, expunerea adolescentilor la viata sociala incepe devreme, ei devenind "cetateni responsabili".

Presa identifica principalele probleme sociopolitice si le aduce in atentia publicului. Ea este un instrument de orientare a publicului asupra problemelor existente.

Bernard Cohen ("The Press and Foreign Policy" Princeton U.P 1963) initiaza teoria stabilirii agendei politice si publice. Mass-media este cea care decide importanta problemelor publice, ea va decide modul de interpretare a fenomenelor si va selecta acele probleme care vor deveni ulterior surse de interes electoral. Preeminenta unor fapte asupra altora, a unor personaje asupra altora determina optiunea receptorilor pentru acestea, in alegerea lor ca fapte si personaje relevante. Determinarea importantei conduce in cele din urma, la o pre-determinare a acceptarii si a valorii actorilor publici. Aceasta teorie poate sa degenereze intr-o conceptie a puterii absolute a presei asupra existentei publice, dar problema ramane aceea daca mass-media este singura forta sociala care stabileste importanta evenimentelor si daca nu cumva in procesul tranzactionarii informatiilor exista factori de influenta mult mai puternici.

Exista      patru modele pentru descrierea proceselor de stabilire a agendei dezbaterilor publice:
a) Primul model porneste de la premisa existentei unui simplu consumator de informatie, de la mitul publicului pasiv .
b) Modelul comunicarii active de masa (opus primului) - abordarea gratificata - conform acesteia       indivizii selecteaza sursele de informare in functie de acoperirea propriilor necesitati afective si intelectuale.
c) Al treilea model propune un rol explicativ pentru mass media in procesul politic. Sursele de informare nu fac decat sa expliciteze , sa detalieze agendele deja stabilite in dezbaterile publice de catre cei cu putere decizionala. Rolul mijloacelor mass-media ar fi acela de coparticipant la dialogul civic.
d) Al patrulea model presupune existenta unor surse exterioare de influentare in formarea agendei publice, organizatiile de presa, directoratul politic si informativ jucand un rol marcant in formarea comportamentului conformativ al publicului, supunandu-se influentelor elitelor grupului din care fac parte.

Presa este un mijloc de moderare a conflictelor sociale, un instrument de intermediere comunicationala.

Presa este un factor determinant in crearea modelelor sociale, in impunerea unor mituri si constructii comportamentale.

Presa stimuleaza activismul cetatenesc, pentru depasirea apatiei in comportament si pentru a impiedica intelegerea superficiala a proceselor politice.

II.    Comportamente mass-media care pericliteaza democratia:

Creeaza false evenimente pentru sporirea audientei. Aceste pseudo -evenimente distrag atentia populatiei de la evenimentele importante pentru comunitate. In plus, presa nu numai informeaza, ci si distreaza.

Presa se supune unor forme diferite ale controlului:

a)      Controlul economic: se exercita prin limitarea accesului pe piata, prin stimularea financiara al unor anumite organe de presa sau prin crearea unei dependente a resurselor fata de stat, fata de trusturile de presa, prin taxe sau stimulente fiscale.
O alta forma a controlului economic se datoreaza competitiei dintre diferitele intitutii mass-media si conditionarea productiei mediatice de rating (rating-ul inseamna publicitate, adica bani - factorul economic). Principiul economic al profitului, reprezentat de instanta rating-ului nu are nimic de-a face cu democratia si promovarea sa.

b)      Controlul asupra resurselor informationale, limitarea accesului la informatii, cenzura directa sau indirecta pot impune o traictorie precisa fluxului informational.

c)      Controlul normativ pune mass-media sub lupa moralitatii si a interdictiilor ce tin de dreptul la intimitate al indivizilor.

d)      Controlul exercitat de putere se poate face si prin acordarea selectiva a dreptului de licenta sau a dreptului de publicare, prin cenzura exercitata inainte de publicare sau prin exercitarea presiunii legale si chiar condamnarea dupa publicare.

e)      S-a vorbit despre un control autoimpus al mass-mediei, adica despre conformismul sau omogenizarea sa ideologica. Mecanismele/conditiile interne ale controlului se refera la competitia interna institutiilor media. Fiecare jurnalist vrea sa fie pe placul superiorilor (proprietari sau directori) si creeaza in concordanta cu ideologia acestora (care de obicei e conforma paradigmei sociale dominante). Avem o auto-cenzura. Fiecare journalist vrea sa fie agreat de catre superiori pentru a inainta in ierarhia institutional.

O teorie a anilor '90, numita "Intruziunea mass-media in politica" (D. L. Swanson & D. Nimmo), considera ca televiziunea distorsioneaza realitatea in avantajul spectaculosului, reducand totul a zvon si barfa. Intruziunea televiziunii in politica cauzeaza in cele din urma dezinteresul indivizilor pentru politica si reducerea rolului institutiei partidului politic.
Michael Robinson ("Public Affaire Television and the Growth of Political Malaise", in American Political Science Review, 1976, 70) arata ca stirile despre coruptie, ineficienta, esecuri personale si ideologice au condus la generalizarea scepticismului publicului fata de institutiile politice ale momentului.       Pentru Robinson exista o relatie stransa intre dezvoltarea mijloacelor electronice de informare si degradarea permanenta a increderii populare in ordinea sociala generata de structurile politice. Incarcatura negativa a organizatiilor menite sa produca echilibrul social este un rezultat al deteriorarii vietii politice, prin apetitul spectacular al mass-media.

Mass-media: a patra putere in stat

Conform unei celebre sintagme mass-media sunt      a patra putere in stat. Ne putem intreba in ce masura mass-media pot avea un cuvant la fel de greu precum celelalte institutii ale puterii.

a)      Walter Lippman considera ca stirile nu au nicio legatura cu actul guvernarii, iar presa nu este implicata in procesul luarii deciziilor. Mass-media nu poate si nici nu trebuie sa inlocuiasca institutiile democratice, ci trebuie doar sa puna in lumina aspectele nevazute ale vietii publice. Conform acestei viziuni, presa este un instrument de monitorizare a structurilor politice inferioare (dezvaluie erorile executive), nicidecum nu are voie sa critice ideologia care sustine sistemul. In acest ultim caz ea devine periculoasa.

b)      Conceptia liberala, in general, atribuie presei un rol foarte important in jocul politic. Procesul electoral, care ofera autoritate politicului, nu este practicat doar din 4 in 4 ani, ci in mod cotidian si prin legile pietei. Selectia electorala se realizeaza prin optarea pentru anumite surse de informare, pentru un anumit organ de presa, astfel individul isi transfera o parte din autoritatea publica asupra acestuia, renuntand la participarea directa. De aici legitimarea activa a participarii active a presei in procesele decizionale, plus perceperea presei ca reprezentanta a publicului.

Dusa la extrema, aceasta conceptie transforma jurnalistii in detinatori unici ai adevarului si considera publicul drept masa incapabila sa distinga intre bine si rau.

Douglas Carter, corespondent al lui "The Reporter" la Washington, arata ca procesul de participare al mass-mediei la actul de cizional este intr-o stransa legatura cu notinea de publicitate, cu "guvernarea prin publicitate". Clasa politica, puterea executiva si cea legislativa se afla intr-o acuta competitie pentru publicitate si aici intervine puterea presei (Stabilirea agendei publice).

c)      Critica principiul "celei de-a patra" puteri       (Philip J. Tichenor, George A. Donohue - "Community, Conflict & the Press", Sage, 1980) vede in mass-media doar un subsistem social, printre multe altele, care nu face altceva decat sa reflecte proprietatile ansamblului social. Mass-media nu au o identitate proprie, ele reflecta structura organizationala existenta si exprima tensiunile ori relatiile dintre centrele de putere. Mijloacele de informare sunt functii mimetice ale comunitatii.

Numeroasele determinari carora mass-media, in functionarea sa, le este tributara, ii diminueaza acesteia rolul de instanta independenta in reteaua de forte care doresc sa-si exercite controlul asupra societatii. In ce masura "a patra putere" constituie instrumentul uneia sau alteia dintre primele trei, ramane o tema de permanenta reflectie si cercetare.

Bibliografie

Doru Pop - "Mass media si politica - teorii, structuri, principii", Ed. Institutul European, Bucuresti, 2000

John Keane - "Mass-media si democratia", Ed. Institutul European, Bucuresti, 2001

Ioan Dragan - "Paradigme ale comunicarii de masa", Casa de Editura si Presa "SANSA" S.R.L. Bucuresti, 1996.