Modelul cultivarii

Modelul cultivarii

In sfera mai larga a teoriilor "efectelor limitate', un loc aparte este ocupat de "teoria cultivarii', lansata de sociologul american Georg Gerbner. Dupa o ampla ancheta, desfasurata sub patronajul Universitatii din Pennsylvania, Gerbner a ajuns la concluzia ca (in SUA, cel putin) mass-media, si in special televiziunea, au devenit un "membru al familiei', fie monopolizand comunicarea cu lumea externa, fie subsumand alte surse de informare. Astfel, datorita expunerii cvasi-permanente la mesajele mass-media, oamenii ajung sa depinda de acestea, atat in cunoasterea mediului in care traiesc, cat si in asimilarea unui anumit mod de a gandi lumea inconjuratoare. Gerbner a numit "cultivare' efectul rezultat dintr-o asemenea expunere intensa, care conduce la fixarea "unei viziuni asupra lumii comune, a unor roluri comune si a unor valori comune'.

El a constatat ca influenta mass-media este foarte vizibila in cazul persoanelor care petrec multe ore (peste patru pe zi) in fata televizorului, persoane pe care el le-a numit "heavy viewers', in opozitie cu cele care raman mai putin timp in fata ecranului - "light viewers'. Privitorii "grei' au o conceptie despre lume dependenta, "cultivata' de conceptia distribuita de televiziune (de exemplu, ei considera ca pot fi oricand victimele unei agresiuni stradale, deoarece imaginile TV le ofera mereu cazuri concrete ale unor asemenea agresiuni). Expunerea la mesajele televiziunii, in corelatie cu alti factori, precum varsta, sexul, cultura, pozitia sociala etc., conduce la obtinerea unor efecte diferentiate, sugerand faptul ca diferitele grupuri suporta in chip diferit actiunea "cultivarii', adica:

a)      receptarea sistematica prin mass-media a informatiilor, ideilor, simbolurilor sau valorilor;

b)      formarea, in urma acestui proces, a unei reprezentari, mediatic definite, asupra realitatii.

In acest perimetru se inscriu numeroasele cercetari si dezbateri referitoare la relatia dintre expunerea la programele cu continut violent difuzate de televiziune si comportamentul (in special cel infantil) de tip violent. Studiile consacrate acestui subiect s-au bazat pe date empirice, obtinute fie prin experimente in conditii "de laborator' (simulari de situatii si masurarea reactiilor individuale in laboratoarele psihologilor), fie prin sondaje de opinie, vizand anumite categorii de public in diferite momente (atitudini inainte si dupa expunerea la programele TV violente, urmarirea reactiilor a doua comunitati expuse la programe TV diferite etc.). Unele analize, bazate pe ideea "imitatiei', sustin ca tinerii imita si invata sa se comporte agresiv sub influenta modelelor oferite indeosebi de filmele de aventuri. "Premisa majora este ca expunerea la stimuli agresivi va mari tensiunea psihologica si emotionala a individului, ceea ce va face sa creasca probabilitatea unui comportament violent'. Alti cercetatori considera ca violenta de la televizor nu declanseaza si nu inhiba comportamentele, ci pur si simplu confirma si intareste valorile si normele de actiune deja existente la nivelul unui grup social ori al unui individ. In acest caz, mai importante decat mesajele televizate sunt relatiile interpersonale din interiorul grupului. In sfarsit, a treia categorie de savanti considera, pornind de la stravechiul concept de "catharsis', ca expunerea la mesajele violente contribuie la purificarea tinerilor: ea ii elibereaza de impulsurile primare si ii face sa consume in imaginar dorintele de comportament agresiv .