SPATIUL SCHENGEN

SPATIUL SCHENGEN

Schengen este o localitate vinicola in Luxemburg, aflata la intretaierea granitelor dintre Germania, Franta si Luxemburg. Are o populatie de 509 locuitori si a devenit faimoasa la 14 iunie 1985, cand pe vasul 'Princesse Marie-Astrid', navigand pe raul Mosel, cinci state din Uniunea Europeana, Germania, Franta, Belgia, Olanda si Luxemburg, au semnat 'Tratatul de la Schengen', privind controlul frontierelor interne. La inceputul anilor '80, a demarat, la nivel european, o discutie in legatura cu importanta termenului libertate de miscare. Dupa discutii indelungate, Franta, Luxemburg, Germania, Belgia si Olanda au hotarat sa creeze un spatiu fara frontiere interne. In prezent, 15 tari europene sunt parti in cadrul acordului prin care s-a creat acest spatiu.

Cronologia aderarii la Acordul Schengen:

1985- Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania si Franta

1990- Italia

1991- Spania si Portugalia

1992- Grecia

1995- Austria

1996- Danemarca, Suedia si Finlanda

2001- Islanda si Norvegia

La 19 iunie 1990 a fost semnata Conventia cu privire la Implementarea Acordului Schengen. Conventia a intrat in vigoare in 1995, fiind astfel eliminate controalele la frontierele interne ale statelor semnatare. Acest proces a insemnat si stabilirea unei singure frontiere externa unde controalele se desfasoara potrivit acquis-ului Schengen (actele normative si deciziile luate in comun de statele membre). Prin tratatul de la Amsterdam, acquis-ul Schengen a fost preluat in cadrul acquis-ului Uniunii Europene, Consiliul Uniunii Europene a luat locul Comitetului Executiv Schengen, stabilit de Acordul Schengen, iar incepand cu 1 mai 1999, Secretariatul Schengen a fost incorporat in cadrul Secretariatului General al Consiliului.

In prezent au calitatea de stat membru Schengen: Belgia, Franta Germania, Luxemburg, Olanda, Italia, Portugalia, Spania, Grecia, Austria, Danemarca, Finlanda, Suedia (state membre ale UE), Islanda, Norvegia (state membre ale Spatiului Economic European) si Elvetia (stat asociat).

Astfel, cu exceptia Marii Britanii si a Irlandei, care nu s-au angajat prin Tratatul de la Amsterdam la anumite forme de cooperare in domeniul justitiei si afacerilor interne, inclusiv aderarea la Spatiul Schengen, toate celelalte state membre ale UE sunt si membre ale Spatiului Schengen.     

Principalele masuri adoptate de statele membre vizeaza urmatoarele domenii:

. Inlaturarea controalelor la frontierele interne, inlocuirea acestora cu controale la frontierele externe;     

. Stabilirea unor reguli comune privind trecerea frontierelor externe si reguli comune pentru efectuarea controlului la frontierele externe;

. Separarea terminalelor in aeroporturi si porturi pe fluxuri de calatori ce sosesc din state membre Schengen si state din afara spatiului Schengen;

. Armonizarea regulilor privind conditiile de intrare si vize pentru sedere pe termen scurt;

. Coordonare privind administrarea si supravegherea frontierelor ( prezenta ofiterilor de legatura si armonizarea normelor privind pregatirea profesionala a personalului);

. Definirea rolului societatilor de transport in combaterea migratiei ilegale;

. Stabilirea unor norme comune privind reglementarea situatiei cetatenilor statelor terte care se deplaseaza pe teritoriul statelor membre;

. Stabilirea unor norme comune privind solicitantii de azil ( Conventia Dublin inlocuita de Regulamentul Dublin II)

. Introducerea unor norme privind drepturile de supraveghere si urmarire transfrontaliera pentru fortele de politie din statele Schengen)

. Intarirea cooperarii legale prin fluentizarea sistemului de extradare si distribuirea rapida a informatiilor privind implementarea hotararilor judecatoresti

. Crearea Sistemului de Informatii Schengen (SIS). Sistemul de Informatii Schengen reprezinta un sistem informatic la care sunt conectate politia de frontiera, politia, autoritatile vamale si oficiile consulare ale statelor membre Schengen prin care sunt accesate date referitoare la anumite persoane de interes si la obiecte furate. SIS este esential pentru existenta Spatiului Schengen.

Incepand cu data de 1 ianuarie 2002, cetatenii romani, posesori de pasapoarte valabile, au primit permisiunea de a calatori fara vize pentru o perioada de 90 de zile intr-un interval de 6 luni, in tarile membre ale spatiului Schengen.

Durata de sedere de pana la 90 de zile poate fi realizata intr-un singur stat sau in mai multe state Schengen. Pot fi facute mai multe calatorii intr-un semestru, dar totalul zilelor de sedere nu trebuie sa depaseasca 90 de zile, socotite de la data primei intrari in spatiul Schengen.

Statele membre Schengen solicita indeplinirea urmatoarelor conditii de intrare in spatiul respectiv:

Pasaport valabil pentru inca cel putin 6 luni de la data intrarii, in spatiu Schengen;

Persoana sa nu fie indezirabila (sa nu aiba interdictie de intrare in vreuna din tarile membre Schengen);

Asigurare medicala. Asigurarea medicala (de sanatate) se refera la asigurarea de asistenta turistica prin care se acopera riscul de asistenta oferita persoanelor aflate in dificultate in cursul unor deplasari sau al unei absente de la domiciliu sau de la locul resedintei permanente;

Asigurare auto de raspundere civila (Cartea verde);

Starea tehnica buna a autoturismului;

Integrarea Acordului Schengen in Uniunea Europeana

Incepind cu 1 mai 1999 Protocolul Schengen al Tratatului de la Amsterdam din 2 octombrie 1997 a integrat cooperarea Schengen in cadrul Uniunii Europene.

Astfel, Comunitatea Europeana si-a asumat competenta pentru largile spatii ale acqui-urilor Schengen (Acordul Schengen si variatele prevederi adoptate in acest context), precum si pentru ulterioara sa dezvoltare. Pentru Marea Britanie, Irlanda si Danemarca s-au facut aranjamente speciale. Desi Marea Britanie si Irlanda nu sunt parti ale Acordului Schengen, ele pot, cu aprobarea Consiliului UE, sa aplice acqui-urile Schengen in intregime sau in parte si sa participe la dezvoltarea ulterioara. Danemarca va decide pe baza de analiza de caz daca va participa, sub prevederile legislatiei internationale, la dezvoltarea ulterioara a acqui-urilor si daca va integra in legislatia sa nationala si legislatia Comunitatii, dezvoltata fara participarea sa.

Acordurile de cooperare dintre tarile semnatare Schengen si Norvegia si Irlanda au fost inlocuite respectiv cu acordurile asociate cu UE, foarte asemanatoare la continut, incheiate in baza Tratatului de la Amsterdam.

Pentru cetatenii UE si cetatenii tarilor-terte care locuiesc in UE, Acordul Schengen are drept rezultat cresterea substantiala a libertatii de calatorie si imbunatatirea sigurantei in interiorul tarilor Schengen si frontierelor lor externe.