Conceptul de medelenism

Ionel Teodoreanu reprezinta un moment important in istoria literaturii romane fiind unul dintre acele caractere care s-a impus printr-un profil distinct, incomfundabil. Uneori blamat, alteori aclamat, el a adus peisajului literar romanesc un numar de volume ce i-au sporit valoarea si fara de care tinutul imaginatiei ar fi fost regretabil saracit.

Primele acorduri ale scriitorului pe strunele literaturii au fost Jucarii pentru Lyli, un ansamblu de poeme in proza care dezvaluiau ceva din uimitoarea sensibilitate artistica a lui I. Teodoreanu. Ele reprezinta primul contact cu tipul de proza practicat de scriitor mai tarziu, atat din punctul de vedere al problematicii, cat si al stilului.

Cu Ulita copilariei, Teodoreanu trece de la exprimarea spontana a unor senzatii incerte, la o creatie epica autentica in care lirismul si semanticul sunt asimilate constructiei narative in sine. Aceasta carte inseamna ajungerea scriitorului la o oarecare maturitate artistica si il determina pe criticul Pompiliu Constantinescu sa observe inrudirea cu Delavrancea: " atmosfera idilica, cu inflexiuni molcome de sentimentalism caldut si sugestii de basm popular, siluete de copilasi rasfatati si naivi¹ Datorita Ulitei copilariei, E. Lovinescu il plaseaza pe Teodoreanu in contextul literar al poetilor imagisti de dupa razboi, Demostene Botez, Lucian Blaga, Camil Baltazar, Ilarie Voronca, etc.²

Cu exceptia primei piese a volumului Bunicii care face corp comun cu opera memoralistica a autorului, In casa bunicilor, Ulita copilariei cuprinde patru povestiri in care copilaria si adolescenta sunt surprinse in momentele lor cheie: naratiunea al carei titlu este si titlul volumului infatiseaza desprinderea de faza paradisiaca a existentei (copilaria) intru devenirea umana pe firul cunoasterii de sine. Ulita este simbolul drumului copilului spre viata, relevandu-se ca un mic cosmos ce suscita copilului necontenite uimiri si dorinte de a-l cerceta.

Vacanta cea mare, a carei actiune are loc la Medeleni, reprezinta prima cunostiinta directa a cititorului cu Medelenii. Se observa inca pe de acum preferinta lui Teodoreanu pentru situarea pe axa simbolului. Medelenii se constituie ca un univers aflat undeva la granita dintre realitatea obiectiva si idealizarea romantic-pastorala a realitatii. Tonul in care apare atmosfera de familie precum si tipologia personajelor, preludeaza romanul. Inca de acum descifram atributele de pur "medelenism" ale vietii de familie la mosie, in care se imbina buna dispozitie, joaca nevinovata a celor mici supravegheati cu afectiune si toleranta de parinti, perfecta armonie dintre stapani si slugi, bogatia si diversitatea preparatelor culinare.

La nivelul personajelor, se poate afirma ca eroii din Vacanta cea mare sunt adevarate schite de portret pentru tipologia romanului: Stefanel il anunta pe Danut, Suzina si Nuni pe Olguta si Monica, iar mama o prefigureaza pe Alice Deleanu.

Vacanta cea mare si Cel din urma basm dezvaluie una dintre ideile care apar constant in evocarea universului copilariei si adolescentei la Teodoreanu si anume tendinta subconstienta a eroului de a iesi din sfera psihologica a varstei sale, orientandu-se spre ceea ce este propriu celor mai mari.

In anul 1925 apare primul volum al trilogiei de mare succes La Medeleni, a scriitorului Ionel Teodoreanu. Acest prim volum, intitulat Hotarul nestatornic continua mai vechile preocupari ale lui Teodoreanu privind varsta copilariei. Ii urmeaza in 1926 si 1927 si celelalte volume, Drumuri si Intre vanturi, autorul indreptandu-si atentia catre varstele urmatoare copilariei, catre tainele adolescentei si tineretii.

In stransa legatura cu aparitia acestei creatii si-a facut loc un concept de care se leaga maniera in care a fost scris romanul, si mai ales cum a fost el receptat de critica, dar si de marele public. Acest moment indelung discutat, pe care multi au incercat sa-l defineasca, dar care ofera mereu alte unghiuri din care poate fi privit se numeste "medelenism".

Reactiile in fata "medelenismului" ofera un spectru foarte larg: de la entuziasmul strigat cu ardoare pana la negarea lui Teodoreanu ca autor si, implicit, a trilogiei sale ca roman. Unii au considerat romanul La Medeleni ca fiind o opera autobiografica prin excelenta, inspirata din realitate, iar altii au vazut in el idealizarea realitatii pana la dulcegarie. Cativa si-au propus eludarea misterului care inconjoara acest concept, si-au propus fixarea precisa a coordonatelor lui, l-au explicat in maniera proprie, dar au sfarsit prin a suscita intrebarea: Dar, de fapt, ce este "medelenismul" ?

Dupa parerea noastra, adevarul, in paienjenisul opiniilor privitoare la "medelenism" si al incercarilor de definire a lui, se afla undeva la mijloc.

Despre "spiritul Medeleni" vorbeste pentru prima data G. Ibraileanu³ ca despre pecetea pe care Ionel Teodoreanu a aplicat-o personajelor acestui roman. Marele om de litere de la "Viata romaneasca" vede in doamna Deleanu pastratoarea normelor "medelenismului", oferindu-i ca personaj antitetic pe Olguta, detinatoarea cheilor imprevizibilului. Astfel, la Ibraileanu "medelenismul" este vazut ca o perpetua discordanta intre norma si spontaneitate, totul petrecandu-se intr-o lume aparte, lumea burgheziei "superioare". Aceasta spontaneitate a Medelenilor la care face referire Ibraileanu nu reiese, asa cum s-ar putea intelege, doar din viata copiilor si adolescentilor, ci inseamna surprinderea a ceea ce este mai viu si mai spontan la personajele care-si pastreaza cat mai mult "copilaria" ( domnul Deleanu, Herr Direktor, etc. )

Ca o exemplificare a felului cum eroii fac parte din aceasta lume in mod diferit, Ibraileanu face urmatoarea remarca referitoare la Danut si Olguta: "In definitia lor, genul proxim e medelenismul si diferentele specifice sunt temperamentele lor".

"Medelenismul" este oaza de lumina care cade peste lumea existenta deja in arta noastra nationala, o "realitate noua", populata cu oameni noi atat ca apartenenta sociala (familia burgheza) cat si ca fond sufletesc.

Una din autoritatile incontestabile in domeniul Ionel Teodoreanu si totodata, cel care a impus "Medelenismul" ca pe un concept este criticul Nicolae Ciobanu, caruia i se datoreaza pagini de o mare valoare pentru intelegerea acestei opere a autorului trilogiei.

La fel ca si Ibraileanu, Ciobanu⁴ observa senzatia de viata din romanul La Medeleni. Dar originalitatea "medelenismului" consta in combinatia acestor elemente vitaliste cu "paseismul traditional" si cu "aplecarea spre reverie"

Prin alegerea scriitorului de a se plasa pe firul traditiei, se vadeste adeziunea sa la spiritualitatea "Vietii romanesti". Nu intelegem prin aceasta orientare spre traditionalitate numai combinarea unor formule stilistice utilizate de inaintasi, ci mai ales felul in care Teodoreanu vede raportul dintre trecut si prezent, neputandu-si stapani un sentiment nostalgic. Nostalgia lui e de factura romantica; e legata, pe de o parte, de scurgerea inevitabila a timpului peste varstele de aur ale vietii (copilaria si adolescenta), iar pe de alta parte, de parerea de rau fata de disparitia unui anume timp social-istoric capabil, in opinia autorului, sa pastreze nealterata puritatea varstelor respective.

Fixarea datelor originare si a caracteristicilor "medelenismului" se petrece in primul volum, Hotarul nestatornic. Ceea ce este aici specific conceptului despre care vorbim e incercarea de a impiedica scurgerea iminenta a timpului, o incercare utopica si romantica. Nu e vorba doar de timpul inteles in determinarea lui social-istorica, ci si de timpul biologic si psihologic. Autorul reuseste sa lase aceasta impresie datorita jocului continuu in care sunt integrate personajele si faptele volumului. Nu numai cei trei copii (Danut, Olguta si Monica), ci si cei trei maturi sunt prinsi in acest joc general. Totul se petrece sub semnul varstei si mentalitatii copilariei. Trimiterea la aceasta interpretare o face Teodoreanu prin intermediul lui Danut: "Eroii sa se joace mereu. Sa fie intr-o continua recreatie[] Sa-i vada lectorul mereu jucandu-se - profesionisti ai capriciului, intr-o vacanta ca toate vacantele copilariei, normala prin tot"

Jocul cuprinde chiar si fapte din realitatea istorica, respectiv razboiul ruso-japonez din 1905. Danut si Olguta pun in scena acest razboi, atribuindu-si rolurile celor doi amirali, Potem-Kim si Kami-Mura.

Realitatea este redimensionata de aceiasi Danut si Olguta, fiecare ascultand de propriul temperament. Danut, romantic, asimileaza realul in materia imponderabila a basmului. El se transfera intr-un univers creat de imaginatie, o lume in care se simte foarte bine si la care apeleaza ori de cate ori simte nevoia. Olguta, dimpotriva, realista, tinde catre transferul in lumea de conceptii si puncte de vedere a oamenilor maturi, o lume palpabila.

Exista si un al treilea personaj, Monica, fire contemplativa, ce sfideaza orice realitate obiectiva, ea fiind asezata dincolo de varsta, dincolo de scurgerea timpului.

Cu volumele urmatoare, Drumuri si Intre vanturi , "medelenismul" capata noi intelesuri. Suportul ramane acelasi: vacantele eroilor si locul unde si le petrec - Medelenii dar autorul se fixeaza aici pe alte doua perioade din viata eroilor. In plus, fiecare etapa se raporteaza la o idee specifica: adolescenta este legata de nevoia fiecarui erou de a-si stabili primii pasi ai drumului in viata, iar tineretea se caracterizeaza prin crize psihologice si sociale cauzate de necesitatea imperioasa ca fiecare sa-si asume responsabilitatea propriului destin.

Ceea ce este interesant la Nicolae Ciobanu este ca a surprins traiectoria "medelenismului" sub forma unei evidente involutii: de la forma utopic-romantica din Hotarul nestatornic pana la obscuritatea si disparitia sa din ultimele volume ale trilogiei. Treptat, "medelenismul" isi pierde puritatea si autonomia, fiind petrecerea vacantelor nu numai la Medeleni, ci intr-o arie mult mai larga.

Asadar, Nicolae Ciobanu explica "medelenismul" ca pe un "amestec de elemente" : realism psihologic, poezie si anumite elemente social-ideologice.

"Medelenismul" vazut ca o stare, iata conceptia lui Marian Popa⁵. Mai precis, o stare de vacanta, dar nu in sensul restrans al cuvantului, ci in sensul de relaxare umana. Nu mai conteaza varsta si nici ocupatia personajelor. Aceasta stare de vacanta apare in mod firesc si involuntar la eroii aflati la varsta biologica a creantelor si in mod voit ceilalti, avand ca mod de manifestare o libertate fara scop, modelata dupa capriciul si fantezia fiecaruia. Este libertatea omului de a se bucura de el insusi si de ceilalti. Iata deviza Medelenilor: "Libertate absoluta. Fiecare sa faca ce-i place, neavand nici un fel de obligatie fata de ceilalti, decat sa respecte orele dejunului si ale mesei".

Prin starea de "medelenism" putem intelege si atitudinea etern umana de copilarie, o categorie psihologica si nu o varsta biologica. Semnificatia mai exacta ar fi a unui proces de descoperire a bucuriilor copilariei. Inventarierea bucuriilor este facuta pe de o parte de Olguta, Monica si Danut, care in primul volum reprezinta si varsta biologica, iar pe de alta parte de domnul Deleanu, Herr Direktor, Mos Gheorghe, caractere pe care varsta nu le impiedica sa se includa in copilarie ca atitudine etern umana.

Copilaria la Teodoreanu apartine unei lumi - paradisiace, ferita de evenimentele lumii reale. Daca apar, acestea ne sunt doar sugerate, ca niste slabe ecouri. Ceea ce se intampla totusi in acest cadru sunt mici sicane pe care si le fac niste copii: intamplari de la masa, somnul de dupa-amiaza, inaltarea unui zmeu, batai cu perne.

La Marian Popa, "medelenismul" este explicat si ca fenomen istoric, avand o copilarie, o adolescenta, o tinerete si o maturitate. Dupa care urmeaza moartea si evenimentele pot trece in fictiune. Cele trei volume ale trilogiei fixeaza aceste momente: Hotarul nestatornic este numit de Marian Popa "Romanul copilariei idealizate", Drumuri - "monografie a adolescentei si tineretii liceale privita dintr-o perspectiva frumos colorata", iar Intre vanturi - "romanul maturitatii".

Asa cum observa si Nicolae Ciobanu, "medelenismul" dispare. Marian Popa explica dezmembrarea acestui paradis printr-o fatalitate oarba pe care autorul se fereste sa o numeasca. Sa fie Razboiul ? Sa fie vreo boala ce cuprinde traditia si pitorescul sau poate ascensiunea unei noi lumi, lumea Rodicai Bercale ?

Esenta "medelenismului" ar fi insusi cadrul deosebit creat de autor (Silvia Tomus)⁶, un cadru altfel decat altele, ale carui elemente componente sunt "minciuni estetice". Aceeasi Silvia Tomus observa ca incidentele risipite care constituie materia romanului sunt legate intre ele cu ajutorul unui fir obtinut din propria lor substanta, si acest fir este "medelenismul".

In La Medeleni, nu conflictele dintre indivizi se bucura de atentia romancierului, ci lupta nedreapta dintre acestia si timpul ireversibil, iar in urma acestei lupte ramane nostalgia dupa copilaria pierduta.

"Caracteristica Medelenilor" este data, in opinia lui Mihai Ralea, de lumea pe care autorul o zugraveste⁷: "E marea burghezie rurala de dincoace de Milcov (). Sunt oamenii bogati, care traiesc la tara si la oras viata larga, fara griji, viata occidentala prin tendinte, dar profund nationala prin ceea ce tine de instinct si de inconstient. Exista o anumita patriarhalitate, facuta din lene, din gluma, din romantism, din lipsa totala a grijii zilei de maine[]. Bonomie deplina, joie de vivre, viata luata sub aspectul ei amabil, spiritual si confortabil". La toate acestea se adauga forta imaginatiei creatoare ce are ca scop "decorarea" existentei. Plusul de imaginatie transforma lumea despre care vorbeam, o ajuta sa depaseasca monotonia si automatismul. Ralea aseamana traiul din a doua jumatate a secolului al XIX-lea din Moldova cu felul in care traia nobletea Rusiei lui Tolstoi si Franta secolului al XVIII-lea. El arata ca "Sadoveanu a surprins in proza sa "baza istorica", fondul "ancestral" al sufletului moldovenesc, "G. Ibraileanu i-a infatisat ideologia" dar "lipsea o veriga din aceasta definitie a fenomenului moldovenesc", la a carei realizare se angajeaza Teodoreanu.

"Medelenismul" este identificat cu trilogia La Medeleni, dar el a devenit in timp o maniera de a scrie proprie lui Teodoreanu. Dupa succesul avut cu romanul acesta si urmandu-si instinctele romantice, Teodoreanu a continuat sa creeze in acelasi stil, plutind mereu intre epic si liric, fara a acorda o prea mare atentie definirii artei si fara a incerca descoperirea mecanismului ei interior.

NOTE - Capitolul 1

- Pompiliu Constantinescu, Ionel Teodoreanu, "Miscarea literara", 26 septembrie 1925;

- Eugen Lovinescu, Istoria literaturii romane si contemporane IV, "Evolutia prozei literare", Ancora, 1928, cap. XIII, Contributia "Vietii romanesti", pag. 143 si urm.;

- G. Ibraileanu, Scriitori romani si straini, Editura pentru literatura, 1968;

- Nicolae Ciobanu, Ionel Teodoreanu. Viata si opera, Editura Minerva, 1970;

- Marian Popa, Medelenii sau starea de vacanta, in Ionel Teodoreanu, La Medeleni, vol. I, Hotarul nestatornic, Editura Albatros, pag. 5-35;

- Silvia Tomus, Ionel Teodoreanu sau bucuria metaforei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980;

- Mihai Ralea, Scrisori din trecut in literatura, E.S.P.L.A, 1957, pag. 64-78.