Originea si evolutia limbii romane

Originea si evolutia limbii romane

Originea si evolutia limbii romane

Definitia genealogica:

Limba romana este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia Superioara si Inferioara),din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre.

"Limba romana asa cum se prezinta astazi, ne arata in chip neindoios ca romanizarea teritoriilor pe care s-a nascut trebuie sa fii fost intensa. Tot ce are ea mai caracteristic poarta o pecete pur latina. Dar oricat de numeroase ar fi elementele straine care au patruns mai ales in lexic sau, limba romana n-a suferit schimbari prea multe in fondul ei primitiv; ea si-a pastrat caracterul de idiom romanic, cu toate imprejurarile uneori putin favorabile in care s-a dezvoltat."

( Ovidiu Densusianu)

Istoria limbii romane este la fel de controversata ca si cea a poporului roman, din doua motive principale: penuria izvoarelor istorice, in special a celor scrise, si interesele politice. Din aceste cauze exista mai multe variante de istorie a limbii romane, din acestea derivand variante de istorie a poporului roman. Este interesant de observat ca pentru a impune o varianta sau alta de istorie a poporului, se porneste in mare masura de la istoria limbii acestuia. Astfel se poate spune ca istoria limbii romane este chiar mai disputata si controversata decat cea a acestui popor, deoarece o concluzie definitiva in acest sens ar duce automat la o concluzie definitiva si in cealalta privinta.

Etnogeneza romanilor reprezinta un eveniment istoric fundamental in istoria noastra nationala , intrucat arata cum s-a format purtatorul si creatorul civilizatiei noastre . Ea a fost un proces complex , indelungat la care au contribuit : statalitatea dacica si cresterea puterii acesteia , cucerirea Daciei de catre romani , colonizarea , romanizarea dacilor , continuitatea populatiei daco-romane in conditiile convietuirii cu populatiile migratoare , raspandirea crestinismului , ducand in final la crearea unei etnii distincte in spatiul central-sud-est european .Neamul nostru s-a format pe un teritoriu vast , care se intindea la nordul si la sudul Dunarii , ingloband fostele provincii romane Dacia si Moesia . Cuceritorii romani s-au suprapus peste o serie de populatii tracice , inrudite intre ele dacii, getii si moesii .Campaniile romane la nordul Dunarii , indreptate impotriva puterii dacilor , au durat vreme indelungata . In timpul lui Traian au avut loc razboaiele in urma carora Dacia a fost cucerita iar regele Decebal s-a sinucis pentru a nu cadea in captivitate . Dupa cucerirea acestui spatiu rasaritean , romanii au colonizat aici populatii de limba romanica. Dacii impartaseau obiceiuri si credinte religioase pagane peste care s-au revarsat mentalitatile civilizate ale cuceritorilor latini .

Cucerirea si romanizarea Daciei:

Cucerirea Daciei a fost pregatita de o serie de masuri cu caracter militar si administrativ care a facut posibila transformarea acesteia in provincie romana. Procesul de romanizare a avut loc in trei etape: prima fiind cea preliminara, din secolul 2 i. Hr. pana in 106, in care autohtonii geto-daci au avut contacte sporadice cu romanii, adica romanii atacau N Dunarii, iar populatia geto-daca ataca la S de Dunare. A doua faza este romanizarea propriu-zisa din 106 care s-a facut masiv. Romanizarea are loc nu numai in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 28 i.Hr. .Dacii liberi intra si ei procesul de romanizare mai ales prin intermediul comertului. Acestia ocupau centrul si nordul Moldovei, nordul Transilvaniei. Iar cea de-a treia etapa este dupa 271, dupa retragerea aureliana. Pe teritoriul Daciei a ramas o populatie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunare s-au retras doar armata si administratia.

Originea limbii romane:

In trecut originea Latina a limbii romane a fost pusa la indoiala. Pentru recunoasterea caracterului ei latin, un mare merit l-au avut reprezentantii Scolii ardelene si latinistii. Gramatica lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai "Elementa linguae daco-romanae sive valahicae", 1780 si " Lexiconu de la Buda", 1825, au fost lucrari de baza pentru dovedirea latinitatii limbii noastre. Astazi nu mai exista nici o indoiala cu privire la originea latina a limbii romane.

Procesul de romanizare a inregistrat opozitii fie in zonele civilizate, fie in zonele mai putin civilizate. Pe langa procesul de romanizare a populatiei au existat si procese de romanizare lingvistica si culturala. Romanizarea lingvistica este un proces lent de invatare a limbii latine de catre bastinasi si uitare treptata a limbii autohtone. Romanizarea culturala este procesul de deprindere, adaptare, integrare a populatiei bastinase in cultura si civilizatia romana. Limba romana se formeaza cu ajutorul 'limbii vulgare'(populare).Aceasta poate fi definita ca un ansamblu de tendinte ale limbii vorbite, realizate, in timp si spatiu dupa imprejurari ea apare ca o limba omogena. In limba latina raman aproximativ o suta de cuvinte de origine daca: tap, mos, viezure, parau, jumatate, vatra, strugure si altele.

Morfologia limbii romane mosteneste, in buna masura, realitatea limbii latine populare. Majoritatea partilor de vorbire, flexibile si inflexibile, sunt mostenite din limba latina: substantivul, cucele trei declinari; articolul; adjectivul cu gradele de comparatie; pronumele; numeralul; verbul cu cele patru conjugari.

Sintaxa limbii romane simplifica timpurile si modureile verbale, modifica topica, cu predicatul la sfarsitul propozitiei, prefera raportul de coordonare fata de cel de subordonare, etc. dar are ca baza aceeasi latina populara.
Fondul principal de cuvinte al limbii romane este in proportie de 60-66% de origine latina, mostenit. Acestora li se adauga aproximativ 100 de cuvinte izolate (abur, brad, barza, brusture, catun, galbeaza, gusa) si 2200 de nume proprii (Arges, Cris, Dunare, Motru, Mures, Olt, Prut, Somes, Timis, Tisa) de cuvinte mostenite de la daco-geti. Toate celelalte popoare ce au trecut pe aici au lasat influente si in fondul principal de cuvinte. Astfel, din slava avem: (aproximativ 20-22% din fondul principal de cuvinte) cleste, boala, mila, cocos, deal, a iubi, munca, noroc, vorba; din maghiara: chip, fel, gand, oras; din turca: alai, cismea, ciulama, ciubuc; din neogreaca: caramida, a pedepsi, prosop; iar din franceza: bancnota, a defini, geniu, stil etc (germana si latina -scoala ardeleana).

Vocabularul limbii romane:

Structura gramaticala a limbii romane este de origine latina. In timp asupra cuvintelor actioneaza legile fonetice:

caderea consoanelor finale(m,n,t,s)

'l' intervocalic trece la 'r'

'll' ramane 'l'

'o' se transforma in diftongul 'oa"

'b' trece in 'v' si apoi cade

'b' initial se pastreaza

Exemple:

filum > filu > firu > fir

solem > sole > sore > soare

gula > gura

callis > calli > cali > cale

caballus > cabalu > cal

Caracterul esential al latinei ca sta la baza romanei si evolutia ulterioara a limbii constituie trasatura caracteristica a limbii romane, singura supravietuitoare a latinei vorbite odinioara in Peninsula Balcanica si in provinciile dunarene ale Imperiul Roman

Primul text romanesc :

Primul document cunoscut scris in romaneste este o scurta scrisoare din anul 1521 'Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung'. Dupa aceasta data, avem multe scrisori, acte de vanzare si cumparare, foi de zestre, insemnari, etc.; iar dupa 1540, si carti tiparite, cele mai multe la Brasov.

Scrisoarea campulungeanului Neascu catre judele Hanas Bengner al Brasovului, din 1521, ramane d eocamdata intaiu; ravas romanesc cunoscut:

".dau stire domnietale za lucrul turcilor cum am auzit eu ca imparatul au esit den Sofia si aiminterea nu e, si se-au dus in sus pre Dunare. I pac sa stii domniia ta ca au venit un om de la Nicopole de mie mi-au spus ca au avzut cu ochii loi ca au trecut ceale corabii ce stii si domniia ta pre Dunare in sus. I pac sa stii ca baga den tote orasele cate 50 de omin sa fie in ajutor in corabii. I pac sa stii cumu se-au prins neste mesteri den Tarigrad cum vor treace acele corabii la locul cela starmt ce stii si domnia ta" etc

De aici incolo folosirea limbii romane e tot mai deasa si textile se inmultesc. Un deosebit interes nu numai lingvistic, ci si literar, il infatiseaza scrisorile romanesti de la sfarsitul secolului XVI si icneputul secolului urmator aflate in arhivele Bistritei, caracteristice pri stereotipa naiva a stilului, in care se amesteca prospetimi orale. Egumenul manastirii Moldovita scrie, la 30 iunie 1592, asa prietenului sau "celui iubit"" Budaki Gaspar, biraul de la Bistrita:

".Drept aceea rugam pre domniavoastra sa puteti face ca san e tocmim binisor, ca iaste sminteala amanduror tarilor; chibzuiti domniavoastra, ca set intelepti mai vartos. Si acmu iara dam stire domniilor voastre ca vrem sa termitem oile in munte. Deci va rugam ca pre ai nosrti dulci pariiatini san e dat a sti ca si pan' acmu, se stim avea-vrem vro paguba, au ba? Ca noi avem nedejde numa pre domniavoastra, e, de vrem ave paguba, noi vrem tinea de catra domniavoastra de nu vret da noao a sti, caci ne set priatin multnedejdiutor, si avem nedejdea pre domniavoastra sa no dat noao a sti de toate. De aceasta dam stire si rugam pre domniile voastre. Si se fit sanatos cu tot oamenii vostri intr-ani multi si buni, amin."

Teritoriul de formare al poporului roman:

In discutiile purtate, incepand cu sfarsitul sec. al XVIII-lea si pana in prezent, in legatura cu teritoriul de formare al limbii si poporului roman, s-au emis numeroase teorii, care nu intotdeauna au urmarit aflarea adevarului istoric. Primii care au sustinut continuitatea romanilor in Dacia au fost cronicarii moldoveni Grigore Ureche si Miron Costin, apoi stolnicul Constantin Cantacuzino din Tara Romanesca si reprezentantii Scolii ardelene, la sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea. Continuitatea poporului nostru pe acest teritoriu este sustinuta de numerosi istorici cu renume european: Th. Mommsen, J. Jung, K. Patsch, Altheim. Aceste teorii se pot grupa in trei categorii:

Teoria imigrationista apare in istoriografia straina din sec. XVIII-XIX dar cu deosebiri importante apar si la mari filologi romani din sec. XX precum Ovidiu Densuseanu si Alexandru Philipide. Aceste teorii contesta continuitatea romanitatii in spatiu carpato-danubiano-pontic, mai ales in Ardeal si sustin ca teritoriul de formare al poporului roman ar fi in sudul Dunarii, de unde romanii au imigrat stabilindu-se in nordul Dunarii. Demonstratiile acestot teorii incearca sa legitimeze prezenta ungurilor in Transilvania, miza acestor teorii fiind politica. Acesteteorii contin contradictii privind timpul migratiei din sudul in nordul Dunarii.

Teoria originii nord- si sud-dunarene e sustinuta de istorici precum Nicolae Iorga si filologi precum Sextil Puscariu. Acestia considera ca formarea poporului roman si a limbii romane sunt procese inseparabile petrecute intr-un vast spatiu romanizat extins atat la nord cat si la sud de Dunare si in teritoriile ocupate de dacii liberi.

Teoria continuitatii e sustinuta de marturii scrise ("Gesta Hungarorum"), de dovezi arheologice si argumente lingvistice aduse de Sextil Puscariu care aduce in discutie terminologia agricola( palea-> paie), pastorala( agnellus -> miel) si crestina ("domine deus-> Dumnezeu")

Influente:

Amestecul de cuvinte de originile cele mai felurite, privind atat obiectul cat si subiectul, cu pastrarea nuantelor, da limbii romane o bogatie extraordinara de culori lirice, in ciuda unei aparente saracii cantitative.Accentele psihice se schimba de asemenea cu repeziciune in fraza pe masura ce se desfasoara impasibilele latinitati, smeritele gangaveli slave, rastelile maghiare, grecismele peltice.

Fondul slav :izbeste numai decat prin sunetele gangavite, gafaite, sumbre, de un grotesc trist adeseori, prin culoarea grea care duce de obicei la vorbirea "neoasa".Multe cuvinte arata infirmitati sufletesti si trupesti si sunt apte pentru pictarea monstruosului: marsav, trandav, garbov,carn, plesuv, nauc, prost, tamp.Alte cuvinte trezesc teroarea miscarilor tulburi de adunari umane(gloata, gramada, ceata, norod, palc), calamitatile(potop, pojar, vifor, rascoala, razvratire, pribegire)sau intra in lumea haoticului,a groazei infernale(primejdie, taina, cladire, nalucire, bezna, iad).

Grecismele din epoca fanariota , cu efect totdeauna subtil umoristic, reprezinta fineatea sufleteasca excesiva, pretentia culturala, pretiozitatea.

Chiar din intaile ungurisme rezulta nuanta de imbogatire in sens antifeudal a observatiei.In partea cu unguri sunt mestesugurile, produsele harniciei umane: ferastraie, hardaie, barde, hamuri, lacate, zabale. Acolo sunt orasele cu belsuguri, gazdele mari si formalitatile pargaresti (hotar, vama).Atitudinea vitalista specifica a poporului maghiar a fost tradussa in propriile lui cuvinte.Toate ale ungurului sunt uriase, el te uluieste, fiindca e neam si e gingas, plin de ganduri si de alean desi suduieste.

Influenta germana se datoreaza mai multor factori: stabilirea sasilor in Transilvania pana in sec. XII, dominatia austriaca in Bucovina pana in 1918 si impactul stiintei din ultimele doua secole. Patrund cuvinte din domeniul alimentatiei (cartof, snitel), din domeniul vestimentatiei(pantof), comert si transport. In limba literara patrund si termini austrieci: parizer, strudel, sprit. Imprumuturile cele mai vchi le reprezinta cuvintele sasesti (turn, roaba, sura, sopron).

Turcismele vechi cuprind notiuni de interior oriental, obiecte de bazar(conac, cazan, cafea, baltag, fildes, tipsie).Cu vremea au patruns termenii de alai ottoman, de functii pompoase, de bucatarie exotica, de petreceri indecente.

Influenta neogreaca se manifesta dupa caderea Constantinopolului cand calugari, carturari si negustori vin in Tarile Romane. Se infiinteaza scoli grecesti la Bucuresti in 1680 si Iasi in 1706. limba neogreaca va lua locul limbii slavone in actele oficiale si in biserca. Grecismele au patruns in paturile sociale superioare, in arta( teatru, simfonie),si medicina(tifos).

Influenta franceza s-a manifestat datorita unor aspecte ale vietii culturale si sociale: Franta a avut un rol decisive in unirea Principatelor Romane din 1859. Tinerii care s-au format in Franta pastreaza relatii cu intelectualitatea franceza. Patrund cuvinte precum restaurant, sampanie, birocratie.

Odata cu influenta italiana patrund in vocabular cuvinte din domenii specializate: arta(capodopera), muzica(duet, tenor, flaut), finante(agentie, banca, fisc), military(armata, asediu).

Influenta rusa s-a exercitat in doua perioade: administratia Regulamentului Organic si in timpul comunismului. In prima perioada patrund cuvinte ce desemneaza realitati specific rusesti: stepa, tundra. In a doua perioada patrund cuvinte rusesti formate in interiorul acestei limbi slave dar cu radacini latino-romanice: activist, combinat, tovaras.

Influenta engleza se manifesta masiv in toate domeniile: economie, politica, stiinta, divertisment, cultura si tehnologie.

Dialecte

Limba romana este o limba romanica, din grupul italic al familiei de limbi indo-europene, prezentand multe similaritati cu limbile franceza, italiana, spaniola, portugheza, catalana si reto-romana. Este general acceptata ideea ca limba romana s-a format atat la nord cat si la sud de cursul inferior al Dunarii, inaintea sosirii triburilor slave in aceasta zona. Limba romana vorbita in nordul Dunarii, in Romania si Republica Moldova, este deseori numita limba dacoromana sau dialectul dacoroman, pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est. Insa opinia ca idiomurile aroman, meglenoroman si istroroman ar fi limbi aparte si nu dialecte ale limbii romane nu este acceptata de majoritatea comunitatii stiintifice a lingvistilor romanisti. Din insasi cercetarea materialului lingvistic din cele patru dialecte reiese fara putinta de tagada ca nu poate fi vorba nici de "produsul" a doua sau mai multe popoare diferite (cum au impresia unii comentatori si cercetatori ai aromanilor), incit poate fi avansata cel putin ipoteza originii aromanilor in acelasi teritoriu etnogenetic, la nord de liniile lingvistice propuse de cercetatorii Skok si Jieek. Cei mai multi lingvisti romanisti considera aceste trei idiomuri a fi dialecte ale aceleiasi limbi:

• aromana (var. armana) sau macedoromana, vorbita pe arii relativ largi din Macedonia, Albania, Grecia, Bulgaria, Serbia si Romania, unde exista importante comunitati aromane, mai ales in Dobrogea. Se presupune ca despartirea dintre limba aromana si dacoromana s-a produs intre secolele al IX-lea si al XII-lea.

• meglenita sau meglenoromana, vorbita pe o arie relativ mica in regiunea Meglen din sudul Peninsulei Balcanice. Se crede ca meglenoromana s-a separat mai tarziu decat aromana, si anume aproximativ in secolul al XIV-lea, motiv pentru care asemanarea cu limba romana actuala este mai pregnanta.

• istroromana, vorbita in cateva sate din nord-estul peninsulei Istria din Croatia, geografic mult mai apropiata de Italia decat Romania, dar prezentand asemanari evidente cu limba romana. Comunitatea de istroromani se pare ca exista aici dinainte de secolul al XII-lea.

Limba romana literara ce provine din dialectal daco-roman are mai multe subdiviziuni: dialectul moldovenesc, dialectul muntenesc, dialectul oltenesc, dialectul banatean, dialectul ardelenesc si dialectul maramuresean.

Bibliografie:

"Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent"- George Calinesu

www.ro.wikipedia.org

www.preferatele.com